EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52014DC0021
COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE COUNCIL, THE EUROPEAN ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS Energy prices and costs in Europe
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Prețurile și costurile energiei în Europa
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Prețurile și costurile energiei în Europa
/* COM/2014/021 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Prețurile și costurile energiei în Europa /* COM/2014/021 final */
Introducere Creșterea
prețurilor la energie reprezintă un motiv serios de preocupare pentru
responsabilii politici. Ea antrenează costuri
suplimentare pentru gospodării și industrie, care sunt deja foarte
împovărate[1],
și afectează competitivitatea globală a Europei. Răspunzând
unei solicitări a Consiliului European, Comisia Europeană a
pregătit o analiză aprofundată a prețurilor și
costurilor energiei în Europa, prin care să ajute factorii de decizie
politici să înțeleagă cadrul general, impactul pe care îl au
asupra consumatorilor recentele majorări de prețuri și implicațiile
politice ale acestora. Raportul pune la
dispoziție date cuprinzătoare și detaliate, dintr-o gamă
amplă de surse. El evaluează tendințele prețurilor și
ale costurilor energiei și cercetează posibilele cauze, formulând
totodată concluzii menite să contribuie la adoptarea unor decizii în
cunoștință de cauză cu privire la măsurile politice
necesare pentru abordarea acestei chestiuni[2].
Raportul este anexat acestei comunicări[3]. Raportul se
axează pe prețurile energiei electrice și ale gazelor naturale.
Pe piețele globale ale petrolului și cărbunelui, consumatorii de
energie plătesc, oriunde în lume, cam același preț. Ca atare,
diferențele de preț – care pot să determine creșterea
costurilor pentru consumatori și să genereze avantaje concurențiale
sau dezavantaje – sunt mai puțin problematice. De aceea, aceste două
tipuri de combustibili și sectorul transporturilor nu sunt tratate pe larg
în acest raport. Prețurile
produselor energetice, în special ale combustibililor fosili, au crescut în
ultimii ani. Astfel de creșteri ale prețurilor și costurilor nu
sunt însă un lucru nou. Secole de-a rândul, Europa a dus o luptă
continuă pentru energie corespunzătoare și accesibilă. În
prezent însă, sectorul energetic european se află în plin proces de
renunțare la combustibilii fosili de import și necesită investiții
masive, în pofida contextului de incertitudine economică. În plus, s-a
adâncit decalajul dintre prețurile la energie practicate de UE și de partenerii
săi economici majori, dintr-o serie de motive, multe dintre acestea
depinzând doar în mică măsură de Europa. Acțiunile
întreprinse în vederea producerii de energie electrică fără
emisii de dioxid de carbon au determinat mai ales creșterea producției
de energie solară și eoliană, ceea ce a avut un impact major
asupra sistemelor energetice și a costurilor de producție a energiei.
Totodată, se dezvoltă o alternativă de aprovizionare cu gaze
naturale, precum exploatarea gazelor de șist sau a celor din Marea
Caspică, pentru care sunt necesare investiții suplimentare. În același
timp, sectoarele europene ale gazului și electricității fac
trecerea de la monopoluri publice la piețe liberalizate, formate din
societăți private competitive în cadrul cărora utilizatorii, și
nu contribuabilii, suportă costurile noilor investiții realizate în
domeniul energiei. Impactul reciproc
al tuturor acestor schimbări poate fi interpretat și anticipat în
diverse moduri. Liberalizarea pieței este de natură să
sporească concurența, ceea ce ar asigura o producție de energie
mai eficientă, la prețuri mai mici. Politica de mediu și privind
schimbările climatice și decarbonizarea sunt menite să asigure
un sector al energiei durabile pe termen lung, cu costuri mai ridicate pe termen
scurt, recunoscute ca atare, în special din investiții. Guvernele
preconizează ca aceste schimbări să se traducă în beneficii
pe termen scurt pentru consumatori – în materie de locuri de muncă și
calitate a vieții –, precum și în atingerea unor obiective de
sustenabilitate pe termen mai lung. Sectorul energetic însuși trebuie
să se adapteze la norme de mediu, comerciale, de reglementare și
tehnologice foarte diverse. Declinul dramatic și persistent al încrederii
economice nu a fost însă luat în calcul. Pentru a avea
certitudinea că Europa poate gestiona toate aceste schimbări,
asigurând totodată în continuare accesul cetățenilor săi la
energie durabilă și la prețuri acceptabile și menținându-și
nivelul de competitivitate industrială, sunt necesare eforturi din partea
factorilor politici, atât pe plan european, cât și pe plan național,
dar și acțiuni din partea industriei și a consumatorilor
individuali. Pentru a înțelege
care vor fi cele mai eficiente măsuri, capitolele următoare
oferă informații despre evoluția prețurilor și
costurilor energiei și despre factorii care determină aceste
schimbări. În continuare, sunt luate în considerare impactul asupra
competitivității de ansamblu a UE și tendințele viitoare în
materie de prețuri și costuri. În încheiere, Comisia
propune o serie de piste de acțiune pentru a avea certitudinea că
industria și cetățenii Europei pot răspunde în mod eficient
provocării reprezentate de prețul energiei și că UE își
menține competitivitatea în prezent, dar și până în 2030 și
după acest an. Care sunt
elementele componente ale facturii noastre la energie? Ca prefață
la analiza economică de mai jos, este important să se înțeleagă
ce înseamnă „prețurile și costurile energiei”. Facturile noastre
la energie sunt determinate parțial de cantitatea de energie pe care o
consumăm – ca atare, costurile energiei pot fi reduse prin utilizarea unor
produse mai eficiente din punct de vedere energetic sau prin alte practici de
economisire a energiei. Cât despre elementul preț al facturilor la
energie, acesta este perceput deseori ca fiind mai sensibil și mai dificil
de înțeles. În prețul plătit de consumator pentru energie
electrică și gaze naturale se regăsesc diverse elemente, care
depind atât de forțele pieței, cât și de politica
guvernamentală. Elementul
energie al facturii are două componente. Mai
întâi, componenta en gros a prețurilor. Aceasta reflectă în
mod normal costurile suportate de societăți pentru a furniza energie
în rețea. Ea include achiziționarea sau producerea combustibilului și
transportul și prelucrarea acestuia, precum și costurile de construcție,
funcționare și dezafectare a centralelor electrice. În al doilea
rând, componenta „cu amănuntul”, care include costurile legate de vânzarea
energiei către consumatorii finali. Costurile de rețea cuprind
costurile aferente infrastructurii de transport și distribuție,
legate de întreținerea și extinderea rețelelor, de serviciile de
sistem și de pierderile din rețea. Deseori, la tarifele de rețea
se adaugă taxe suplimentare pentru a acoperi alte costuri, precum cele
legate de obligațiile de serviciu public și de sprijinul tehnologic.
În final, se aplică impozite și taxe; acestea pot fi parte a
sistemului de impozitare generală (TVA, accize) sau taxe specifice, menite
să susțină anumite politici orientate în domeniul energetic și/sau
privind schimbările climatice. Elementele
prețurilor de consum 1. Prețurile
energiei în Europa Pe
piețele gazului și electricității, deși există
într-o anumită măsură și posibilitatea comercializării
la nivel global a combustibililor și echipamentelor (precum nave pentru
transportul GNL, turbine eoliene etc.), în cel mai bun caz prețurile sunt
la nivel regional și, mai adesea, național sau subnațional, fapt
ce afectează costurile cu amănuntul și prețurile de consum și
poate submina piața unică. În Europa, prețurile
de consum ale energiei electrice și gazelor[4]
au crescut și cresc în continuare. Prețurile de consum ale energiei
electrice și gazelor au înregistrat creșteri semnificative în aproape
toate statele membre, dar decalajele dintre diferitele prețuri naționale
rămân la fel de mari: consumatorii din statele membre care au cele mai
ridicate prețuri plătesc de 2,5 până la de 4 ori mai mult decât
cei din statele membre cu prețurile cele mai mici[5]. Decalajul dintre prețurile
cele mai ridicate și prețurile cele mai mici pe care le plătesc
consumatorii din toate statele membre pentru electricitate și gaz s-a
adâncit în timp, mai ales în ceea ce privește prețul gazului pentru
consumatorii casnici. Astfel, în locul unei convergențe a prețurilor
din Europa și a evoluției piețelor către eficiență
sporită, se mențin diferențele la nivel național. Evoluția
prețului cu amănuntul pentru gospodării În UE prețurile
energiei electrice pentru consumatorii casnici au crescut în medie cu 4 %
pe an, în cursul ultimilor cinci ani (2008-2012)[6].
În majoritatea statelor membre, această creștere depășește
inflația. La gaz, prețurile plătite de gospodării au
crescut cu 3 % anual, situându-se din nou deasupra nivelului inflației,
în majoritatea statelor membre. Acestea fiind spuse, dincolo de aceste valori
medii, există deosebiri semnificative de la o țară la alta cu
privire la modul în care s-au schimbat prețurile în decursul timpului: Prețurile energiei electrice pentru
gospodării (€c/kWh, inclusiv impozitele) Sursa: statisticile energetice ale Eurostat Prețurile gazului pentru
gospodării (€c/kWh, inclusiv impozitele) Sursa: statisticile energetice ale Eurostat Evoluția
prețului cu amănuntul pentru industrie Pentru industrie,
prețurile cu amănuntul ale energiei au crescut cu cca 3,5% pe an în
aceeași perioadă – peste nivelul inflației în jumătate
dintre statele membre; prețurile gazului au crescut cu mai puțin de
1% în aceeași perioadă – sub nivelul inflației în majoritatea
statelor membre. Prețurile
energiei electrice pentru industrie (€c/kWh, neincluzând TVA, impozitele și
taxele deductibile și nici eventualele scutiri) Sursa: statisticile energetice ale Eurostat Prețurile gazului pentru industrie (€c/kWh, neincluzând TVA, impozitele și
taxele deductibile și nici eventualele scutiri) Sursa: statisticile energetice ale Eurostat Prețurile
en gros Spre deosebire de
modul în care au evoluat prețurile cu amănuntul, în perioada
2008-2012 prețurile en gros ale energiei electrice au înregistrat o
scădere de 35%-45% pe principalele repere comparative europene privind
energia electrică en gros. În ceea ce privește prețurile en gros
ale gazului, s-au înregistrat fluctuații: mai întâi au scăzut, apoi
au revenit la nivelurile anterioare, astfel încât, pe tot parcursul
perioadei respective nu s-au constatat creșteri de prețuri. Defalcarea prețurilor
pe componente Aceste creșteri
ale prețului mediu european ascund variații semnificative de
la un stat membru la altul, între diferitele industrii și în timp. Unele
sectoare s-au confruntat cu o volatilitate a prețurilor mult mai
accentuată: de exemplu, majorările naționale ale prețurilor
la energia electrică pentru consumatorii casnici variază între -34% și
+55%, în timp ce prețurile medii europene la gaze naturale pentru
consumatorii industriali au crescut cu mai puțin de 1% anual în intervalul
2008-2012. Anumite industrii energointensive au raportat majorări de prețuri
la gaze de 27%-40% în intervalul 2010-2012. Raportul de însoțire
explorează aceste diferențe, în special dintre sectoarele
industriale, și scoate în evidență faptul că prețurile
și impactul politicilor diferă pentru utilizatori diferiți.
Pentru o mai bună înțelegere a relației dintre prețurile
energiei și politica energetică, este utilă descompunerea prețurilor
în diversele lor elemente: Evoluția
prețurilor cu amănuntul la energia electrică, pe componente Cota
corespunzătoare elementului „energie” al prețului cu amănuntul
la electricitate a scăzut în general în decursul timpului. Aceasta, deoarece, din 2008 până în prezent, componenta
impozit/taxă este cea care a înregistrat cea mai mare creștere[7], în timp ce elementele
de cost ale energiei au înregistrat creșterea cea mai mică. Din 2008,
costurile rețelei de energie electrică au crescut cu 18,5% pentru
gospodării și cu 30% pentru consumatorii industriali; impozitele și
taxele au crescut cu 36% pentru gospodării și cu 127% pentru
industrie, înainte de scutiri. Nu sunt disponibile date naționale coerente
cu privire la scutiri, însă o serie de state membre acordă scutiri
semnificative de impozite și taxe pentru unele industrii energointensive,
fapt ce atenuează în mare măsură majorările de prețuri
datorate impozitării/taxării. Evoluția prețurilor la energia electrică pe componente,
în perioada 2008-2012 Sursa: Eurostat. Include impozitele aplicate gospodăriilor; exclude TVA și alte
impozite deductibile în cazul industriei, dar nu include alte scutiri acordate
industriei (nedisponibil). Evoluția
prețurilor cu amănuntul la gaze naturale, pe componente În cazul prețurilor
cu amănuntul la gaze naturale, din 2008 componenta energie s-a menținut
constantă, în vreme ce, în medie, pentru UE componenta rețea a
crescut cu 17% pentru gospodării și cu 14% pentru industrie; nivelul
de impozitare a crescut cu 12-14% pentru gospodării și cu 12%
pentru industrie. Evoluția prețurilor la gaze naturale pe componente, în
perioada 2008-2012 Sursă: CE, Metadata
Member States. Include impozitele aplicate gospodăriilor; exclude TVA și
alte impozite deductibile în cazul industriei. Factori
determinanți ai elementului „energie” al prețului Dintre cele trei
elemente ale prețurilor energiei (costurile energiei, costuri de rețea
și taxe și impozite), elementul „cost energetic” este în general cel
preponderent, deși tendința sa este de scădere. Conform afirmațiilor
de mai sus, spre deosebire de situația elementului „energie” al prețurilor
cu amănuntul, în cazul prețurilor en gros s-au înregistrat o
convergență și o scădere. Acestea pot fi puse pe seama
politicilor energetice ale UE: creșterea concurenței ca urmare a
cuplării piețelor, separarea producerii de energie electrică de activitățile
de exploatare a sistemului, reducerea prețurilor carbonului în contextul
EU ETS[8]
și creșterea capacității de producție a energiei electrice
cu cheltuieli de funcționare scăzute (precum energia eoliană și
energia solară, care se adaugă celor existente, nucleară și
hidroelectrică). Cu toate acestea,
scăderea prețurilor en gros nu s-a reflectat într-o reducere a
elementului „energie” al prețurilor cu amănuntul, deși pe
această componentă a facturii la energie ar trebui să poată
concura furnizorii de energie. Astfel, s-ar putea trage concluzia că, pe o
serie de piețe cu amănuntul, concurența prin prețurile
practicate este redusă, ceea ce le permite furnizorilor să evite
transferarea reducerilor prețului en gros către prețurile cu
amănuntul[9].
Relația
dintre prețurile en gros și cele cu amănuntul poate fi
eliminată prin niveluri ridicate de concentrare a pieței. În plus,
reglementarea cu caracter universal a tarifelor cu amănuntul aplicată
în unele state membre tinde să fie în detrimentul concurenței pe piețele
cu amănuntul, întrucât îi descurajează pe concurenți de la a
intra pe piață și a realiza investiții. De aceea, ea ar
putea contribui la reducerea capacității de reacție a prețurilor
cu amănuntul[10].În plus, statele membre ar trebui să caute alte măsuri de
politică menite să răspundă preocupărilor legate de
gospodăriile sau industriile vulnerabile. Pe piața
gazului, pe lângă concentrarea pieței și reglementarea prețului,
se resimte adesea o constrângere în ceea ce privește oferta (cu un
număr mic de furnizori și concurență scăzută),
iar prețurile gazului sunt indexate deseori în funcție de prețurile
petrolului[11].
Această practică deconectează prețurile en gros ale gazului
de la cererea și oferta reală de gaze, ceea ce îi împiedică pe
furnizorii de energie să răspundă flexibil la condițiile în
schimbare ale pieței sau să transmită costuri reale
consumatorilor. În astfel de cazuri, creșterea prețurilor petrolului
din ultimii ani a avut o contribuție directă la majorarea prețurilor
gazului pe anumite piețe selectate, limitate, în detrimentul
consumatorilor și industriei din regiunile respective. Factori
determinanți ai elementului „impozit/taxă” al prețului În
cadrul acestui element este importantă distincția dintre
măsurile fiscale generale aplicate și costurile aferente sistemului
energetic finanțate prin taxe. Impozitele și taxele pentru
finanțarea politicilor în domeniul energetic și al schimbărilor
climatice constituie în general elementul cel mai mic, în majoritatea
statelor membre, însă mai ales în cazul taxelor s-au înregistrat
creșteri semnificative, mai mari decât în alte cazuri. Acest element a ajuns la nivelul costurilor de rețea sau chiar l-a
depășit, constituind în prezent cea mai mare parte a prețului la
energia electrică pentru gospodării în trei state membre, în vreme ce
în altele rămâne marginal. În majoritatea statelor membre, din impozite și
taxe sunt finanțate măsurile politice în domeniul energetic și
al schimbărilor climatice, inclusiv promovarea eficienței energetice și
a producției de energie din surse regenerabile. Într-adevăr, costul
energiei din surse regenerabile adăugat la prețurile cu
amănuntul reprezintă 6% din prețul mediu european al energiei
electrice de uz casnic[12]
și cca 8% din prețul energiei electrice consumate în industrie,
înainte de a lua în considerare scutirile. Și aici există o diferențe
mari de costuri, cotele ajungând la 15,5% și 16% din prețurile
energiei electrice de uz casnic în Spania și, respectiv, Germania, spre
deosebire de mai puțin de 1% în Irlanda, Polonia și Suedia. Unele politici naționale
în domeniul energiei și al schimbărilor climatice sunt finanțate
prin intermediul taxelor, pe când costurile aferente EU ETS se reflectă în
elementul en gros al prețului energiei. Taxele naționale,
indiferent de punctul în care sunt aplicate, de-a lungul lanțului de
aprovizionare, vor modifica prețurile, creând astfel discrepanțe
între diferitele piețe naționale. Pentru a reduce la minimum astfel
de denaturări, este important ca intervențiile guvernelor în sectorul
energetic (finanțarea infrastructurii sau producția de energie, de
exemplu surse regenerabile, costurile energiei nucleare sau capacități
flexibile de combustibil fosil) să fie cât mai eficiente din punctul de
vedere al costurilor[13]. Cadrul european
pentru impozitarea energiei nu asigură o armonizare deplină:
statele membre își pot modifica impozitele și cotele de impozitare în
mod individual, depășind elementele de bază sau nivelurile
minime prevăzute în legea europeană[14].
Din nou, luând energia electrică drept exemplu, diferențele
semnificative dintre țări reies clar din cotele respective și
din valorile absolute ale componentei impozit/taxă a prețurilor la
energie prezentate mai sus. Statele membre folosesc impozite și taxe
pentru o gamă amplă de scopuri. Printre acestea se numără
colectarea generală de venituri (de exemplu pentru sănătate și
educație), dar și internalizarea costurilor externe ale producției
și consumului de energie și finanțarea politicilor specifice
domeniului energetic, precum politicile energetice și cele privind
schimbările climatice, sau ajustarea sectorului combustibililor fosili. În prezent, datele
privind scutirile de impozite și alte subvenții acordate de statele
membre în special industriilor energointensive sunt eterogene și lipsite
de coerență[15].
Din acest motiv, Comisia pregătește un studiu aprofundat pentru a
culege date coerente și complete despre toate costurile și despre subvențiile
acordate diverselor tehnologii din sectorul energiei electrice. Factori
determinanți ai elementului „rețea” al prețului Cota care revine
costurilor de transport și distribuție, ca și nivelurile
absolute, diferă semnificativ de la un stat membru la altul din motive
care nu sunt întotdeauna ușor de înțeles; există foarte puține
date despre factorii determinanți ai acestor cote și evoluția
lor, în special pentru gaz. De aceea, următoarele precizări se
referă doar la electricitate. Notă: anumite state membre adaugă taxelor de rețea
anumite costuri care nu au legătură cu rețeaua; acestea nu sunt evidențiate în
aceste date. Din 2008,
costurile rețelei de electricitate au crescut cu 18,5% și cu
30% pentru consumatorii industriali și, respectiv, pentru gospodării. Creșterea susținută a costurilor de rețea,
în special pentru gospodării, nu este o surpriză, în contextul mutațiilor
din sectorul energetic, însă ar putea fi atenuată printr-o mai
bună guvernanță a rețelei. Având valori
absolute cuprinse între 2€c/kWh și 7€c/kWh[16], este clar că
asemenea costuri pot influența considerabil prețurile totale ale
energiei electrice și deci diferențele de prețuri dintre statele
membre și dintre acestea și partenerii lor comerciali. Astfel de
deosebiri sunt parțial rezultatul unor practici naționale absolut
diferite în materie de reglementare a tarifelor de rețea și de
alocare a costurilor, precum și al unor diferențe fizice între rețele
și sub aspectul eficienței funcționării lor. 2. Costul
energiei în Europa În timp ce
nivelurilor de preț pentru energie li se acordă cea mai mare atenție,
costurile sunt cele care în practică sunt mai importante pentru
gospodării și pentru industrie: ele reflectă facturile
plătite în mod curent. Majorările de prețuri pot încuraja,
într-o oarecare măsură ele pot fi compensate prin creșterea eficienței
energetice și reducerea consumului. Această situație apare ca
urmare a îmbunătățirii produsului, proceselor sau a eficienței
energetice a gospodăriilor sau prin reducerea intensității
energetice sectoriale sau chiar globale a industriei. Cu toate acestea,
scăderea prețurilor poate fi compensată și prin creșterea
consumului, de exemplu prin utilizarea unui număr mai mare de produse
electrice. Gospodăriile
au obținut îmbunătățiri semnificative ale eficienței
energetice în toate domeniile de utilizare a energiei; cea mai vizibilă
reducere o reprezintă probabil încălzirea locuințelor: Tendința
consumului de energie pentru încălzirea locuințelor (în koe/m2). Sursa: Odyssee Per ansamblu, consumul
de electricitate al gospodăriilor a scăzut cu 1 % în perioada
2008-2011, iar consumul de gaz cu 15 %. În ciuda acestui fapt, costurile
energiei pentru uz casnic au crescut, de exemplu din cauza cotei
scăzute de renovare a locuințelor ineficiente din punct de vedere
energetic și din cauza ratei scăzute de înlocuire a echipamentelor
neperformante, insuficiente pentru a compensa creșterea prețurilor. Datele pentru toate statele membre arată că
ponderea consumului gospodăriilor[17] a crescut cu 15 % în perioada
2008-2012, de la 5,6 % la 6,4 % din consumul total de energie. Deoarece,
pentru gospodăriile defavorizate, costurile pentru energie reprezintă
deseori o cotă parte mai mare a costurilor totale, o astfel de creștere
are în continuare consecințe negative în termeni de redistribuire asupra
gospodăriilor „vulnerabile”. Sursa: Eurostat. În perioada
2008-2011, îmbunătățirile continue în domeniul eficienței
energetice obținute de industriile europene, precum și un declin al producției
ca urmare a crizei economice și a concurenței internaționale au
dus la o scădere a consumului de energie electrică cu 4 %. Cu
toate acestea, creșterile prețurilor la energie electrică au depășit
aceste îmbunătățiri și au dus la creșteri de costuri
de aproximativ 4 % la nivelul tuturor sectoarelor industriale,
fără a lua în considerare scutirile fiscale și scutirile de la
plata taxelor. Prin contrast, gazele, la care consumul industrial a scăzut
cu 5,3 %, au cunoscut o scădere a costurilor cu 6,8 % în
intervalul 2008-2011. Industria
europeană în ansamblul său deține poziții de frunte în ceea
ce privește eficiența. Cu toate acestea, mai există potențial
pentru luarea în continuare a unor măsuri de eficiență
energetică (parțial inițiate deja odată cu punerea în
aplicare a noii directive europene privind eficiența energetică și
îmbunătățirile continue aduse produselor energetice), mai ales
dacă se ține seama de diferențele considerabile dintre statele
membre și din interiorul acestora. Accesul la date standardizate
referitoare la costurile de energie nu este facil. Datele disponibile lasă
să se înțeleagă că există diferențe mari de
performanță în ceea ce privește procentajul costurilor de
energie din totalul costurilor de producție. Din acest motiv merită
analizate mai în detaliu industriile energointensive, inclusiv sectoarele
productive, cum ar fi producția de hârtie, tipografiile, produsele
chimice, minereurile nemetalice, producția de fier, oțel și
metale neferoase, care au o pondere ridicată a costurilor pentru energie
în raport cu costurile de producție. Întreprinderile din UE care au
participat la studii de caz detaliate efectuate în sectoarele mari consumatoare
de energie au raportat că, în ciuda scutirilor, prețurile pentru gaze
și energie electrică au crescut între 2010 și 2012. Ponderea
costurilor energetice raportate la costurile de producție în industriile
mari consumatoare de energie (diferitele coloane
ale graficului reprezintă subsectoare[18],
cu valori minime și maxime ale statelor membre și valorile medii
pentru UE, 2010) Sursa: Eurostat, Structural Business Statistics 3. Energia și
competitivitatea internațională a UE În timp ce în
Europa energia nu a fost niciodată ieftină, în ultimii ani diferența
în ceea ce privește prețurile la energie între UE și partenerii
săi economici majori a crescut în continuare: în medie, prețurile
industriale pentru gaze naturale sunt în prezent în UE de trei până la
patru ori mai mari decât cele din Statele Unite, India și Rusia, depășind
cu 12 % prețul din China, fiind comparabile cu cele ale Braziliei și
puțin mai mici decât cele din Japonia. Prețurile
regionale mai ieftine care rezultă, de exemplu, din boom-ul gazelor de șist
din SUA și din creșterea progresivă a comerțului cu gaz
natural lichefiat, nu au fost încă transpuse în prețuri mai mici pe
piața europeană. Acest lucru se datorează subvențiilor
interne în anumite țări producătoare, restricțiilor
comerciale și/sau deficiențelor infrastructurii și efectelor de
indexare a prețurilor în raport cu petrolul. În plus, creșterea
cererii în Asia, în special în Japonia în urma accidentului nuclear de la
Fukushima, a dus, de asemenea, la adâncirea decalajului între prețurile
practicate în UE și SUA. În cursul acestei
perioade, prețurile en gros la energia electrică în Europa au
scăzut, fiind relativ reduse și la un nivel aproximativ comparabil cu
cele en gros practicate în SUA pentru energie electrică. La cursurile de
schimb actuale, prețurile cu amănuntul pentru consumul
industrial de electricitate în UE[19]
sunt însă mai mult decât duble față de cele din SUA și
Rusia, cu 20 % mai mari decât în China, dar cu 20 % mai mici decât
cele din Japonia. Și în acest caz, prețurile mai scăzute ale
gazelor din SUA și Rusia (și, implicit, prețurile mai
scăzute la cărbune) au contribuit la reducerea prețurilor pentru
energie electrică în aceste țări. Cu
toate acestea, în majoritatea statelor membre, furnizarea de energie
electrică (calculat pe baza întreruperilor/fluctuațiilor) este mai
fiabilă decât cea din SUA, Japonia, China și Rusia[20].Aceste
întreruperi cauzează la rândul lor costuri. În ceea ce privește
costurile de rețea, nu sunt disponibile date actuale, de nivel internațional,
pentru a valida ipoteza că rețelele UE sunt mai costisitoare, dar în
același timp mai fiabile decât cele din alte regiuni ale lumii. Datele
privind fiscalitatea sunt, într-o oarecare măsură, mai disponibile,
ele demonstrând că impozitarea energiei electrice și gazelor din UE
este, în medie, mai ridicată decât în alte regiuni ale lumii. Evaluarea
impactului asupra competitivității industriale al acestei diferențe
de preț din ce în ce mai mari are loc prin recurgerea la doi indicatori
esențiali: exporturile și producția europeană a
întreprinderilor mari consumatoare de energie. ·
Bunurile din UE care necesită un consum mare
de energie continuă să domine piețele globale de export
în ciuda disparităților în creștere la prețurile la energie
din 2008 încoace. Dar, în ultimii ani, UE a redus în mod semnificativ
intensitatea energetică a exporturilor, în timp ce economiile emergente,
cum ar fi Brazilia, Rusia și China, au devenit într-o măsură din
ce în ce mai mare furnizori pentru componentele intermediare care
necesită un consum mare de energie. În conformitate cu AIE[21], discrepanța din
ce în ce mai mare în ce privește prețurile și costurile pentru
energie între UE și alte regiuni va duce la o scădere a contribuției
UE pe piețele mondiale de export pentru bunuri cu un consum mare de
energie. ·
Nivelurile de producție din industriile mari consumatoare de energie au scăzut începând
cu 2008, iar ponderea globală a industriilor cu consum mare de energie în
PIB-ul european este în scădere[22]. Toate acestea nu pot fi însă atribuite doar
prețurilor la energie din acest interval; scutirile fiscale și de
impozite pentru industriile mari consumatoare de energie, recesiunea,
schimbările structurale din economia mondială și evoluția
corespunzătoare a cererii consumatorilor pe plan global sunt factori la
fel de importanți. În ultimele decenii, industria din UE a fost
într-adevăr restructurată în sensul reducerii consumului de energie
și a produselor cu valoare adăugată mare, ceea ce a atenuat
parțial creșterea prețurilor pentru energie. În plus, au existat
și mulți alți factori care au jucat un rol, inclusiv costurile
cu mâna de lucru și atractivitatea piețelor din exteriorul UE, care
au dirijat investițiile în direcția acelor piețe. Există o
legătură între aceste două dimensiuni. În ultimii ani, anumite
industrii mari consumatoare de energie s-au orientat către piețele
globale pentru a compensa efectele recesiunii și ale scăderii cererii
în Europa prin exporturi sau investiții internaționale, inclusiv în
sectoare locale cum ar fi producția de cărămizi și țigle.
Aceste întreprinderi sunt în continuare supuse concurenței internaționale
și trebuie să decidă dacă să investească în
Europa sau în străinătate, în țări cu o dinamică a pieței
mult mai promițătoare. În condițiile în care competitorii din
alte țări încearcă să își îmbunătățească
eficiența energetică, diferențele de preț la energie au un
impact mai mare asupra deciziilor de investiții și asupra
capacității întreprinderilor de a rezista concurenței și a
se dezvolta. 4. Tendințele
viitoare în materie de prețuri și de costuri Cadrul pentru 2030
pentru politici în domeniul climei și al energiei al Comisiei
reflectă amplul efort de a înțelege estimările viitoare
referitoare la costurile pentru energie și la prețurile finale, ținând
seama de dinamica de pe piețele globale și europene, de politicile
guvernamentale și de comportamentul consumatorilor și al industriei.
Analiza Comisiei confirmă constatările din foaia de parcurs pentru
2050 privind energia, în care se arată că prețurile
combustibililor fosili vor continua probabil să crească, ducând la o
scumpire a costurilor pentru energie în ansamblu. Prevederile specifice pentru
energia electrică arată o creștere preconizată a costurilor
până în 2020, ca urmare a creșterii costurilor pentru combustibilii
fosili și a investițiilor necesare în infrastructură și
capacitate de producție. După 2020 se preconizează o stabilizare
a costurilor, apoi o scădere ușoară ca urmare a înlocuirii
combustibililor fosili cu energie din surse regenerabile. Costurile de capital
vor înregistra însă numai o ușoară scădere, în timp ce
costul fiscal și cel legat de licitațiile cu cotele de emisii va crește. 5. Concluzii:
măsuri de reducere a costurilor pentru energie Analizând tendințele
prețurilor la energie din 2008 până astăzi, se pot trage
următoarele concluzii principale: În ansamblu, prețurile
energiei electrice, dar, și mai importante, costurile pentru energie au
continuat să crească atât pentru gospodării cât și pentru
consumatorii industriali, în ciuda unui nivel în scădere sau stabil al
consumului. Prețurile pentru gaze naturale au fluctuat, dar nu au crescut
în mod semnificativ în perioada 2008-2012; Această creștere
a prețurilor este determinată în principal de creșterea
impozitelor/taxelor și a costurilor de rețea. Evoluția
componentei „energie” a prețurilor a fost inegală; în țările
cu un număr mare de sisteme generatoare de energie eoliană și
fotovoltaică a existat o presiune în sensul scăderii prețurilor
en gros pentru energie electrică, dar în alte țări ea nu s-a
făcut simțită. Progresele înregistrate în funcționarea pieței
interne a energiei ar fi trebuit să aibă un impact pozitiv prin
asigurarea faptului că prețurile de vânzare en gros au fost
convergente în întreaga Europă. Acest lucru nu s-a întâmplat în cazul prețurilor
cu amănuntul, unde sistemele de distribuție în rețea, politicile
energetice și climatice necoordonate la nivel național, taxele,
impozitele și tarifele de rețea diferă, ducând la o fragmentare
a pieței interne. Tendințele UE
ascund diferențele semnificative existente între statele membre și
între diferitele sectoare economice. Aceasta indică deficiențe în
ceea ce privește piața internă a energiei, cu diferențe
mari între politicile statelor membre în ceea ce privește costurile de rețea
și nivelul de taxe/impozite. Atât pentru
electricitate, cât și pentru gaze, diferența de preț față
de competitorii externi principali (cu excepția Japoniei și Coreei,
în principal) este în creștere. Scăderea puternică a prețurilor
la gaz în SUA contrastează cu nivelul stabil al prețurilor în Europa
în cursul perioadei în cauză. Până în
prezent, UE și-a păstrat rolul de lider mondial la exporturile de
bunuri energointensive. Este însă posibil ca industria europeană
să fie obligată să depună eforturi și mai mari pentru
a compensa costurile mai mari de energie prin îmbunătățirea
continuă a eficienței energetice, ținând seama de limitele fizice,
în condițiile în care și concurenții depun eforturi de sporire a
eficienței și în care industria europeană decide să
investească în străinătate pentru a fi cât mai aproape de piețele
aflate în expansiune. Se constată o
lipsă serioasă de informații credibile, comparabile și
verificabile referitoare la anumite aspecte referitoare la preț și
costuri, în special elementele care influențează costurile de
transport și distribuție, impactul exact al energiei asupra
costurilor cu care se confruntă producătorii industriali și
nivelurile de impozitare și subvenții, în special pentru industrie. În
baza celor enumerate mai sus, Comisia consideră că este important
să se mențină angajamentul privind finalizarea integrală
a pieței interne a energiei în 2014 și privind dezvoltarea în
continuare a infrastructurii energetice.Ca urmare a
liberalizării pieței UE, industria (în special IMM-urile) și
consumatorii casnici dispun deja de posibilitatea de a reduce prețurile
prin trecerea la alte formule de contract la furnizorii existenți sau trecerea
la alți furnizori, mai ieftini, acolo unde aceștia există în
număr suficient. Este nevoie de eforturi
suplimentare pentru liberalizarea pieței, creșterea nivelului de
investiții și de concurență și pentru un plus de
eficiență care să genereze reduceri de prețuri. În același
timp, un regim dinamic al prețurilor și utilizarea tehnologiei de
contorizare inteligentă rămân inaccesibile pentru majoritatea
gospodăriilor europene. Acest fapt limitează posibilitățile
consumatorilor de a exercita un control asupra facturilor lor la energie.
Pentru a aborda aceste chestiuni, Comisia intenționează să
elaboreze o Comunicare privind piețele cu amănuntul înainte de vara
lui 2014. În
timp ce prețurile la carburanți sunt prețuri globale (cum
ar fi cele pentru petrol și cărbune) și, prin urmare, greu de
influențat, politicile UE de diversificare a aprovizionării cu
energie și a rutelor de transport, negocierea cu o singură voce
europeană cu principalii parteneri din domeniul energetic și
promovarea eficienței energetice la scară internațională
contribuie la consolidarea influenței UE. În plus, creșterea producției
de energie din surse regenerabile și a eficienței energetice
contribuie la reducerea facturilor de import pentru combustibili fosili. În ceea ce privește
componenta de preț formată din impozite și taxe, care au
cunoscut cele mai mari creșteri în ultimii ani, trebuie reflectat asupra
valorii acestor măsuri și garantat că politicile finanțate
prin astfel de măsuri sunt aplicate cât mai eficient din punct de vedere
al costurilor. Este deci important ca statele membre să-și
revizuiască diferitele practici și să aplice cele mai bune
practici în domeniu, inclusiv orientările Comisiei privind intervențiile
guvernelor naționale în sectorul energiei, pentru a reduce astfel la
minimum consecințele negative pentru prețurile la energie. O abordare eficientă din punctul de vedere al
costurilor în ceea ce privește politicile pentru 2030 privind
schimbările climatice, energia regenerabilă și eficiența
energetică va fi esențială în acest context, dar și în alte
domenii politice[23]. Elementul „rețea”
al prețurilor a crescut în majoritatea statelor membre, cu diferențe
mari între țări, în special în ceea ce privește costurile de
distribuție. Acest lucru sugerează că sunt necesare eforturi
suplimentare pentru a compara costurile de rețea și practicile
utilizate, pentru a se asigura că se ajunge la o îmbunătățire
a eficienței distribuției și funcționării piețelor
cu amănuntul prin convergența practicilor din rețelele europene,
reducând astfel componenta de cost al rețelelor, ca parte a prețului
final. Pentru a ține
sub control costurile pentru energie, gospodăriile și industria din
Europa își pot îmbunătăți eficiența
energetică, cu adoptarea metodei de răspuns la cerere și a altor
noi tehnologii și inovații energetice menite să
economisească energie și bani. Actuala
criză financiară și economică face ca abordarea
sărăciei și/sau vulnerabilității energetice să
devină mai importantă, știut fiind că orice creștere a
costurilor pentru energie afectează mai acut gospodăriile mai
sărace. Pentru gospodării, transferurile fiscale pot fi luate în
considerare ca elemente de protecție, ținând seama de faptul că,
în general, este mai eficientă protecția consumatorilor vulnerabili
prin intermediul măsurilor de politică socială (cum ar fi
transferurile fiscale) și nu prin prețul energiei. Pentru industrie,
UE ar trebui să își continue eforturile pentru a asigura condiții
de concurență echitabile în ceea ce privește prețurile la
energie. Este vorba în special de subvențiile pentru energie acordate
industriilor locale și de restricțiile la export privind produsele
energetice, subiecte care ar trebui să fie abordate cu partenerii internaționali,
atât la nivel bilateral, cât și în cadrul OMC. Aceste măsuri vor
contribui, de asemenea, la o îmbunătățire a competitivității
internaționale a industriei europene, în ciuda recentelor creșteri
relative ale prețurilor europene la energie și ale costurilor pentru
efectuarea investițiilor necesare. Acolo unde
aceste măsuri nu sunt adecvate, transferurile fiscale, scutirile și
reducerile taxelor și accizelor ar putea servi ca modalitate de protecție
a anumitor consumatori industriali confruntați cu costuri mai mari la
energie, în măsura în care aceste măsuri sunt compatibile cu normele
privind ajutoarele de stat și normele pieței interne a energiei.
Orientările existente privind măsurile de ajutor de stat în cadrul
ETS permit acordarea de ajutoare de stat întreprinderilor din anumite sectoare
mari consumatoare de energie, pentru a compensa costurile indirecte
apărute ca urmare a ETS. În plus, textul propus pentru revizuirea
Orientărilor privind ajutoarele de stat în domeniul energiei și al
mediului (aflate în prezent în stadiul de consultare publică) prevede că
statele membre pot acorda compensații parțiale pentru costurile
suplimentare ca urmare a finanțării ajutoarelor acordate în domeniul
energiei regenerabile, pentru a veni astfel în sprijinul energiei din surse
regenerabile și pentru a evita relocarea emisiilor de dioxid de carbon.
Acest lucru este deosebit de important pentru sectoarele energointensive. Cu
toate acestea, ar trebui să se țină seama de faptul că
subvențiile direcționate trebuie suportate de către alți
consumatori sau de contribuabili. Ele reduc, de asemenea, stimulentele directe
pentru luarea unor măsuri de eficientizare și, ținând seama de
faptul că ele sunt, de regulă, aplicate la scară națională,
ele pot contribui la denaturarea concurenței pe piața unică a
energiei. Europa trebuie să facă față
provocărilor cauzate de costurile aferente transformării energiei
prin intermediul eforturilor comune depuse de UE, de statele membre și de
gospodării și industrie. Cu sisteme energetice
flexibile, consumatori care reacționează rapid, pe piețe competitive
și prin utilizarea unor instrumente de guvernare eficiente din punct de
vedere al costurilor, Europa va fi mai bine pregătită pentru
limitarea majorărilor de prețuri, plata investițiilor și
reducerea la minimum a creșterii costurilor. Europa poate stabili astfel
un exemplu practic pentru modul în care se poate construi o economie
competitivă bazată pe un sistem energetic durabil și accesibil. [1] În raport, termenii „industrie” și „statistici
industriale” se referă, în sens larg, la „activitate comercială”, nu
doar la industria prelucrătoare sau la sectoarele industriei grele. [2] EUCO 75/1/13 REV1, 23 mai 2013. [3] Culegerea unor date coerente și complete în
sectorul energetic reprezintă o provocare, necesitând eforturi analitice
de evaluare a situației actuale și a impactului politicilor.
Informațiile prezentate în această comunicare și în raportul
care o însoțește conțin cele mai coerente și mai recente
date disponibile, din întreaga UE. [4] Prețurile industriale raportate conform
prevederilor Directivei 2008/92/CE privind colectarea datelor referitoare la
prețurile la gaz și energie electrică aplicate utilizatorilor
finali din industrie, care pot include și alți utilizatori
nerezidențiali. În cazul gazelor naturale, sunt luate în considerare toate
utilizările în scop industrial. Sistemul exclude totuși consumatorii
care utilizează gazele pentru producerea de energie electrică în
centrale electrice sau în centrale de cogenerare (de energie termică
și electrică – CHP), în alte scopuri decât producerea de energie (de
exemplu, în industria chimică), în cantitate mai mare de 4 000 000 GJ pe
an. [5] Proporția este similară pentru: toate
produsele energetice (energie electrică sau gaz), tipurile de consumatori
(casnici sau industriali), tranșele de consumatori (consum în
cantități modeste, medii sau mari), intervalele de timp (2008-2012)
și unitățile monetare (euro, monedă națională sau
standarde ale puterii de cumpărare – SPC). În cazul acestui din urmă
element, proporția nu diferă semnificativ, dar clasificarea diferitelor
state membre este cu totul alta: prin comparație, o țară cu un
preț nominal scăzut poate ajunge la un preț ridicat în termeni
de SPC. [6] Această perioadă este utilizată în
repetate rânduri pe tot cuprinsul raportului deoarece metodologia
utilizată de Eurostat în cazul datelor privind prețul cu
amănuntul al energiei s-a schimbat considerabil la acest punct și nu
corespunde datelor anterioare sau nu este completă pentru toate statele
membre. [7] Atât pentru gospodării, cât și pentru
industrie (+36,5% și +127%), în ceea ce privește prețul mediu
ponderat al energiei electrice la nivelul UE. În cazul industriei, această
variație procentuală exclude TVA-ul și alte taxe deductibile.
Acest procent nu ia în considerare scutirile din industrie. [8] Prețurile carbonului, care constituie o parte a
prețului en gros, au scăzut de la 14-29 EUR/t în 2008 la 6-9 EUR/t
în 2012. Nu este totuși clar în ce măsură s-a reflectat
această reducere în prețul en gros și nici dacă
prezintă relevanță, în lumina efectului ordinii de merit al
tehnologiilor cu costuri reduse de funcționare. [9] Combinația dintre cererea redusă și
dinamicile prețului en gros al energiei electrice (stabil sau în
scădere când prețurile hidrocarburilor sunt în creștere) au
exercitat o presiune asupra activelor de producție. În multe cazuri, atât
marjele de profit ale întreprinderii care desfășoară
activități de producție, cât și prețurile
acțiunilor acesteia au avut de suferit iar accesul la finanțare a fost
mai dificil. Ca regulă generală, instalațiile UE trebuie să
se adapteze la acest nou mediu de afaceri, ceea ce au și făcut,
concentrându-se mai mult pe serviciile din aval, inclusiv pe descentralizarea
producției de energie și pe eficiența energetică, și
renunțând treptat la activele de producție a energiei din surse
convenționale. [10] Facilitarea accesului pe piețele liberalizate
contribuie la o concurență sporită care ar trebui să
genereze mai multe stimulente pentru reducerea costurilor și să se
reflecte în prețuri mai mici pentru consumatori. Această
situație este ilustrată de prețurile cu amănuntul pentru
energia electrică utilizată în scopuri industriale, care sunt mai
reduse în UK, BE și NL. [11] În 2012, în proporție de 51%, consumul de gaz în
Europa era încă indexat în funcție de prețul petrolului,
însă în proporție de 44% prețul se baza pe prețul de
livrare la terminal (gas-on-gas) (sursa: Uniunea
Internațională a Industriei Gazului – IGU, ancheta anuală pe 2012).
Din 2005, cota cantităților al căror preț a fost stabilit
prin metoda gas-on-gas a crescut cu factorul trei, însă
persistă decalaje mari la nivel regional în privința mecanismelor de
formare a prețului en gros, cu cca 70% volume tarifate gas-on-gas
în Europa de nord-vest (Marea Britanie, Irlanda, Franța, Belgia,
Țările de Jos, Germania, Danemarca), față de mai puțin
de 40% în Europa Centrală (Austria, Republica Cehă, Ungaria, Polonia,
Slovacia și Elveția). În anumite state membre, toate importurile de
gaz se fac pe baza unei indexări în funcție de prețul
petrolului. [12] Impozitele și taxele pentru energia din surse
regenerabile, ca cotă din prețurile energiei electrice de uz casnic,
variază între 1% și 15,5% în Spania și 16% în Germania.
Această cotă este în creștere datorită majorării
cotelor energiei din surse regenerabile și a scăderii prețurilor
en gros (ceea ce adâncește decalajul dintre prețul en gros și
sprijinul acordat energiei din surse regenerabile). Cu toate acestea, dacă
este luat în calcul și efectul ordinii de merit (energia
hidroelectrică, eoliană și solară, care duc la
scăderea prețurilor en gros), efectul net al energiei din surse
regenerabile asupra prețurilor cu amănuntul poate fi acela de a
reduce, nu de a majora prețurile. Se pare că așa stau lucrurile
în Spania și Irlanda, nu însă și în Germania. (cf. anexa la
Raport). Prețurile en gros scăzute ar trebui să se
transmită către consumatorii finali sub forma unor costuri mai mici
ale componentei „furnizarea energiei”. [13] Cf. Comunicarea C(2013) 7243 „Realizarea pieței
interne a energiei electrice și valorificarea la maximum a
intervenției publice”. [14] Cf. Directiva 2003/96/CE. [15] Pentru detalii suplimentare, cf. punctul 1.1.1.3. din
raportul de însoțire. [16] Costuri de
rețea pentru consumatorii industriali. Pentru gospodării,
valorile absolute se situează
între 2,2
cenți/kWh (MT) și 9,7 cenți/kWh (ES). [17] Măsurată prin indicele armonizat al
prețurilor de consum. [18] A se vedea raportul, fig. 90. [19] Fără a lua în considerare scutirile de taxe sau
impozite de care beneficiază industriile mari consumatoare de energie,
și ținând seama de dificultățile în ceea ce privește
obținerea unor date comparabile la nivel internațional cu privire la
prețurile pentru energie electrică. [20] A se vedea capitolul 3 din documentul de lucru al
serviciilor Comisiei. [21] Perspectivele energetice mondiale ale AIE, 2013, fig. 8.17. [22] Valoarea adăugată brută (2008-2011) și
indicele de volum de producție (2008-2012) pentru hârtie și
activități de tipărire, produse chimice, alte produse minerale
nemetalice (inclusiv materialele de construcție, sticlă,
ceramică), metale de bază (inclusiv fier și oțel), metale
neferoase (aluminiu). [23] Analiza competitivității ansamblului de politici
ale UE.