(1)   Regulamentele specifice prevăd acordarea de sprijin, prin programele naționale, pentru acțiunile Uniunii și asistența de urgență, în completarea intervenției naționale, regionale și locale, în vederea realizării obiectivelor Uniunii și generând o valoare adăugată pentru Uniune.

(2)   Comisia și statele membre se asigură că sprijinul acordat în temeiul regulamentelor specifice și de către statele membre este consecvent cu activitățile, politicile și prioritățile relevante ale Uniunii și complementar celorlalte instrumente ale Uniunii, ținând cont de contextul specific al fiecărui stat membru.

(3)   Sprijinul acordat în temeiul regulamentelor specifice se pune în aplicare în strânsă cooperare între Comisie și statele membre.

(4)   În conformitate cu responsabilitățile lor, Comisia și statele membre, împreună cu Serviciul European de Acțiune Externă („SEAE”), asigură, în ceea ce privește acțiunile din țările terțe și în legătură cu țările terțe, coordonarea între acest regulament și regulamentele specifice, precum și cu celelalte politici, strategii și instrumente relevante ale Uniunii, inclusiv cele din cadrul acțiunii externe a Uniunii.

(5)   Comisia și statele membre, împreună cu SEAE, după caz, se asigură că acțiunile din țările terțe și în legătură cu țările terțe se întreprind în sinergie și coerență cu alte acțiuni din afara Uniunii sprijinite prin instrumente ale Uniunii. Acestea se asigură, în mod special, că aceste acțiuni:

(6)   Comisia și statele membre aplică principiul bunei gestiuni financiare, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, în special în conformitate cu principiile economiei, eficienței și eficacității, astfel cum se prevede la articolul 30 din regulamentul menționat.

(7)   Comisia și statele membre asigură eficacitatea sprijinului acordat în temeiul regulamentelor specifice, inclusiv prin monitorizare, raportare și evaluare.

(8)   Comisia și statele membre își îndeplinesc rolurile care le revin în legătură cu prezentul regulament și regulamentele specifice, cu scopul de a reduce sarcina administrativă a beneficiarilor, a statelor membre și a Comisiei, ținând cont de principiul proporționalității.

(1)   Comisia ia măsurile adecvate pentru a se asigura că, atunci când sunt puse în aplicare acțiunile finanțate în temeiul prezentului regulament și al regulamentelor specifice, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea unor măsuri de combatere a fraudei, a corupției și oricăror altor activități ilegale, prin verificări efective, iar dacă se identifică nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit și, dacă este cazul, prin aplicarea unor sancțiuni administrative și financiare eficiente, proporționale și cu efect disuasiv.

(2)   Statele membre previn, identifică și corectează neregulile și recuperează sumele plătite necuvenit, împreună cu dobânzile aferente efectuării cu întârziere a plăților. Statele membre notifică aceste nereguli Comisiei, pe care o informează în mod constant cu privire la progresele semnificative în desfășurarea procedurilor administrative și judiciare aferente.

(3)   În cazul în care sumele plătite în mod necuvenit unui beneficiar nu pot fi recuperate din culpa sau neglijența unui stat membru, respectivul stat membru este responsabil de rambursarea sumelor respective către bugetul Uniunii.

(4)   Statele membre asigură prevenirea efectivă a actelor de fraudă, în special în ceea ce privește domeniile cu un grad ridicat de risc. Acțiunile de prevenire respective reprezintă totodată un factor disuasiv, având în vedere beneficiile și caracterul proporțional al măsurilor.

(5)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 58, în ceea ce privește obligațiile statelor membre prevăzute la alineatele (2) și (3) din prezentul articol.

(6)   Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare, frecvența de raportare a neregulilor și formatul de raportare care trebuie utilizat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 59 alineatul (2).

(7)   Comisia ori reprezentanții săi și Curtea de Conturi au competența de a audita, în baza documentelor și la fața locului, toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri ale Uniunii în conformitate cu prezentul regulament și cu regulamentele specifice.

(8)   OLAF poate desfășura investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului în conformitate cu dispozițiile și procedurile descrise în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (11) pentru a stabili dacă s-a săvârșit un act de fraudă, un act de corupție sau o altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant, o decizie de grant sau cu un contract finanțat în conformitate cu prezentul regulament și cu regulamentele specifice.

(9)   Fără a se aduce atingere alineatelor (1), (7) și (8), acordurile de cooperare cu țări terțe și organizații internaționale, contractele, acordurile de grant și deciziile de grant care rezultă din aplicarea prezentului regulament și a regulamentelor specifice conțin dispoziții care autorizează în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în limitele competențelor care le revin.

(1)   Comisia stabilește suma globală pusă la dispoziție pentru acțiunile Uniunii, asistența de urgență și asistența tehnică la inițiativa Comisiei în cadrul creditelor anuale ale bugetului Uniunii.

(2)   Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, programul de activitate pentru acțiunile Uniunii și asistența de urgență. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 59 alineatul (3).

(3)   Pentru a asigura disponibilitatea resurselor în timp util, Comisia poate adopta, separat, un program de activitate privind asistența de urgență.

(4)   Acțiunile Uniunii, asistența de urgență și asistența tehnică acordate la inițiativa Comisiei pot fi puse în aplicare: direct, de către Comisie sau prin agențiile executive, sau indirect, de către alte entități și persoane decât statele membre, în conformitate cu articolul 60 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(1)   Ca răspuns la o situație de urgență, astfel cum este definită în regulamentele specifice, Comisia poate decide să acorde asistență de urgență. În aceste cazuri, Comisia informează prompt Parlamentul European și Consiliul.

(2)   În limita resurselor disponibile, asistența de urgență poate reprezenta până la 100 % din cheltuielile eligibile.

(3)   Asistența de urgență poate consta în asistență în statele membre și în țările terțe, în conformitate cu obiectivele și acțiunile definite în regulamentele specifice.

(4)   Asistența de urgență poate susține cheltuielile suportate anterior datei depunerii cererii de grant sau cererii de asistență, dar nu înainte de 1 ianuarie 2014, atunci când este necesar pentru punerea în aplicare a acțiunii.

(5)   Asistența de urgență poate lua forma granturilor atribuite direct agențiilor Uniunii.

(1)   Comisia poate decide să finanțeze acțiunile Uniunii și asistența de urgență în țările terțe sau în legătură cu țările terțe, în conformitate cu obiectivele și acțiunile definite în regulamentele specifice.

(2)   Atunci când acțiunile de acest tip sunt aplicate direct, următoarele entități pot depune cereri pentru granturi:

(1)   La inițiativa sau în numele Comisiei, regulamentele specifice pot susține activități de pregătire, de monitorizare, de asistență administrativă și tehnică, precum și măsurile și activitățile de evaluare, de audit și de control necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și a regulamentelor specifice.

(2)   Măsurile și activitățile menționate la alineatul (1) pot include:

(3)   Măsurile și activitățile menționate la alineatul (1) pot avea în vedere, de asemenea, cadrele financiare precedente și ulterioare.

(1)   Statelor membre și autorităților competente ale acestora precizate la articolul 25 le revine răspunderea pentru punerea în aplicare a programelor și pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament și al regulamentelor specifice, la nivelul corespunzător, în conformitate cu cadrul instituțional, juridic și financiar al statului membru respectiv și sub rezerva conformității cu prezentul regulament și cu regulamentele specifice.

(2)   Dispozițiile cu privire la punerea în aplicare și utilizarea sprijinului oferit în temeiul regulamentelor specifice și, în special, resursele financiare și administrative necesare pentru raportare, evaluare, gestionare și control trebuie să țină seama de principiul proporționalității având în vedere nivelul sprijinului alocat, reducând, astfel, sarcina administrativă, și facilitând punerea în aplicare eficientă.

(1)   Fiecare stat membru organizează, în conformitate cu normele și practicile sale naționale în vigoare și sub rezerva tuturor cerințelor de securitate aplicabile, un parteneriat cu autoritățile și organismele relevante, pentru a îndeplini rolul prevăzut la alineatul (3). Parteneriatul se formează între autorități publice relevante la nivel național, regional și local, după caz. De asemenea, după caz, acesta include organizații internaționale, organizații neguvernamentale și parteneri sociali cu relevanță.

(2)   Parteneriatul se desfășoară în deplină conformitate cu competența instituțională, juridică și financiară a fiecărei categorii de parteneri.

(3)   Statul membru implică parteneriatul în pregătirea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea programelor naționale. Componența parteneriatului poate varia în diferitele etape de programare.

(4)   Fiecare stat membru instituie un comitet de monitorizare pentru a sprijini punerea în aplicare a programelor naționale.

(5)   Comisia poate oferi orientări în privința monitorizării programelor naționale și, după caz și în acord cu statul membru respectiv, poate participa la lucrările comitetului de monitorizare în calitate de consultant.

(1)   Pentru facilitarea pregătirii programelor naționale, fiecare stat membru și Comisia organizează un dialog la nivel de funcționari superiori, ținând cont de termenele orientative relevante prevăzute la articolul 14. Dialogul se concentrează asupra rezultatelor globale care urmează să fie obținute prin intermediul programelor naționale pentru a aborda necesitățile și prioritățile statelor membre în domeniile de intervenție vizate de regulamentele specifice, ținând cont de situația de referință din statul membru în cauză și de obiectivele regulamentelor specifice. Dialogul servește și drept prilej pentru un schimb de opinii cu privire la acțiunile Uniunii. Rezultatul dialogului servește drept ghid pentru pregătirea și aprobarea programelor naționale și include o indicație a datei preconizate pentru prezentarea de către statul membru Comisiei a programelor naționale, pentru a permite adoptarea programului în timp util. Acest rezultat se consemnează în minuta convenită.

(2)   În cazul acțiunilor care urmează să fie puse în aplicare în țări terțe și în legătură cu țări terțe, astfel de acțiuni nu sunt orientate direct spre dezvoltare, iar dialogul politic are în vedere coerența deplină cu principiile și obiectivele generale ale acțiunii și politicii externe ale Uniunii în ceea ce privește țara sau regiunea respectivă.

(3)   După încheierea dialogurilor politice, Comisia informează Parlamentul European cu privire la rezultatul global.

(4)   Dacă un stat membru și Comisia consideră necesar, dialogul politic poate fi repetat după evaluarea intermediară menționată la articolul 15, pentru a reevalua necesitățile statului membru și prioritățile Uniunii.

(1)   Fiecare stat membru propune un program național multianual, pe baza rezultatului dialogului politic menționat la articolul 13 alineatul (1), în conformitate cu regulamentele specifice.

(2)   Fiecare program național propus acoperă exercițiile financiare ale perioadei cuprinse între 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2020 și este alcătuit din următoarele elemente:

(3)   Statele membre prezintă Comisiei propunerile de program național în cel mult trei luni de la încheierea dialogului politic menționat la articolul 13.

(4)   Comisia adoptă prin acte de punere în aplicare modelul pentru elaborarea programelor naționale. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 59 alineatul (3).

(5)   Înainte de aprobarea unui program național propus, Comisia examinează:

(6)   Comisia formulează observații în termen de trei luni de la data prezentării programului național propus. În cazul în care consideră că programul național propus nu este în concordanță cu obiectivele regulamentului specific din perspectiva strategiei naționale sau că finanțarea din partea Uniunii care urmează a fi alocată acestor obiective este insuficientă sau că programul nu respectă dreptul Uniunii, Comisia invită statul membru respectiv să furnizeze toate informațiile suplimentare necesare și, după caz, să modifice programul național propus.

(7)   Comisia aprobă, fiecare program național în termen de cel mult șase luni de la prezentarea oficială de către statul membru, cu condiția de a se ține seama în mod satisfăcător de toate observațiile formulate de Comisie.

(8)   Fără a aduce atingere alineatului (7), Comisia informează Parlamentul European cu privire la rezultatul global al aplicării alineatelor (5) și (6), inclusiv cu privire la respectarea sau derogarea de la procentele minime stabilite pentru fiecare obiectiv în regulamentele specifice relevante.

(9)   Ținând seama de împrejurările nou apărute sau neprevăzute, un program național aprobat poate fi reexaminat, la inițiativa Comisiei sau a statului membru în cauză și, dacă este necesar, poate fi revizuit pentru restul perioadei de programare.

(1)   În 2018, Comisia și fiecare stat membru reexaminează situația, din perspectiva rapoartelor de evaluare intermediare prezentate de statele membre în conformitate cu articolul 57 alineatul (1) litera (a) și a evoluțiilor apărute în politicile Uniunii și în statul membru în cauză.

(2)   În urma reexaminării menționate la alineatul (1) și din perspectiva rezultatului acesteia, programele naționale pot fi revizuite.

(3)   Dispozițiile prevăzute la articolul 14 privind pregătirea și aprobarea programelor naționale se aplică mutatis mutandis elaborării și aprobării programelor naționale revizuite.

(4)   După finalizarea reexaminării intermediare și ca parte a evaluării intermediare menționate la articolul 57 alineatul (2) litera (a), Comisia prezintă un raport cu privire la reexaminarea intermediară Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

(1)   Contribuțiile financiare prevăzute în cadrul programelor naționale se acordă sub formă de granturi.

(2)   Acțiunile susținute în cadrul programelor naționale sunt cofinanțate din surse publice sau private, nu au scop lucrativ și nu fac obiectul finanțării din alte surse acoperite de bugetul Uniunii.

(3)   Contribuția de la bugetul Uniunii nu depășește 75 % din totalul cheltuielilor eligibile ale unui proiect.

(4)   Contribuția de la bugetul Uniunii poate fi majorată la 90 % în cadrul unor acțiuni specifice sau al unor priorități strategice, astfel cum sunt definite în regulamentele specifice.

(5)   De asemenea, contribuția de la bugetul Uniunii poate fi majorată la 90 % în circumstanțe excepționale justificate în mod corespunzător, de exemplu atunci când, în caz contrar, din cauza presiunii economice asupra bugetului național, proiectele nu ar fi aplicate și obiectivele programului național nu ar fi îndeplinite.

(6)   Contribuția de la bugetul Uniunii pentru asistență tehnică la inițiativa statelor membre se poate ridica la 100 % din totalul cheltuielilor eligibile.

(1)   Eligibilitatea cheltuielilor se stabilește pe baza reglementărilor naționale, cu excepția cazului în care se prevăd dispoziții specifice în prezentul regulament sau în regulamentele specifice.

(2)   În conformitate cu regulamentele specifice, pentru a fi eligibile, cheltuielile trebuie:

(3)   Cheltuielile sunt eligibile pentru sprijin în temeiul regulamentului specific dacă:

(4)   Prin derogare de la alineatul (3), cheltuielile efectuate în 2014 sunt și ele eligibile dacă au fost plătite de autoritatea responsabilă înainte de desemnarea sa oficială în conformitate cu articolul 26, cu condiția ca sistemele de gestionare și control aplicate înainte de desemnarea oficială să fie, în esență, aceleași cu cele în vigoare după desemnarea oficială a autorității responsabile.

(5)   Cheltuielile incluse în cererile de plată ale beneficiarului către autoritatea responsabilă sunt însoțite de facturi sau documente contabile cu valoare doveditoare echivalentă, cu excepția formelor de sprijin, conform articolului 18 alineatul (1) literele (b), (c) și (d). Pentru astfel de forme de sprijin, prin derogare de la alineatul (3) din prezentul articol, valorile incluse în cererea de plată reprezintă costul rambursat beneficiarului de către autoritatea responsabilă.

(6)   Veniturile nete generate direct de un proiect în cursul implementării lui, care nu au fost luate în considerare la data aprobării proiectului, se deduc din cheltuielile eligibile ale proiectului cel târziu în cererea finală de plată prezentată de beneficiar.

(1)   Cheltuielile eligibile pot fi rambursate în următoarele moduri:

(2)   Opțiunile menționate la alineatul (1) pot fi combinate atunci când fiecare acoperă categorii diferite de costuri sau atunci când sunt utilizate pentru proiecte diferite care se înscriu într-o acțiune sau pentru etape succesive ale unei acțiuni.

(3)   În cazul în care un proiect este pus în aplicare exclusiv prin achiziții publice de lucrări, de bunuri sau servicii, se aplică doar alineatul (1) litera (a). Atunci când achizițiile publice în cadrul unui proiect se limitează la anumite categorii de costuri, se pot aplica toate opțiunile menționate la alineatul (1).

(4)   Cuantumurile menționate la alineatul (1) literele (b), (c) și (d) se stabilesc într-una din următoarele modalități:

(5)   Documentul care stabilește condițiile de acordare a sprijinului pentru fiecare proiect prevede metoda care trebuie aplicată pentru determinarea costurilor proiectului și condițiile pentru plata grantului.

(6)   În cazul în care punerea în aplicare a unui proiect generează costuri indirecte, acestea pot fi calculate ca sumă forfetară într-una din următoarele modalități:

(7)   Pentru determinarea costurilor cu personalul legate de punerea în aplicare a unui proiect, rata orară aplicabilă se poate calcula prin împărțirea ultimelor costuri brute anuale documentate cu forța de muncă la 1 720 de ore.

(8)   În plus față de metodele prevăzute la alineatul (4), atunci când contribuția de la bugetul Uniunii nu depășește 100 000 EUR, sumele menționate la alineatul (1) literele (b), (c) și (d) pot fi determinate de la caz la caz prin trimitere la un proiect de buget convenit ex ante de către autoritatea responsabilă.

(9)   Costurile cu amortizarea pot fi considerate eligibile dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

(10)   Fără a se aduce atingere articolului 43, în sensul alineatului (8) din prezentul articol, statele membre a căror monedă nu este euro pot utiliza rata de conversie la euro fixată la data aprobării proiectului sau la data semnării acordului privind proiectul pe baza ratei de schimb contabile lunare publicate electronic de către Comisie. Rata de conversie la euro nu se modifică pe parcursul proiectului.

(1)   La inițiativa unui stat membru, pentru fiecare program național, regulamentele specifice pot sprijini acțiunile de pregătire, gestionare, monitorizare, evaluare, informare și comunicare, colaborarea în rețea, auditul și controlul, precum și măsurile de consolidare a capacității administrative pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și a regulamentelor specifice.

(2)   Măsurile menționate la alineatul (1) pot cuprinde:

(3)   Creditele pot fi utilizate de statele membre pentru a sprijini acțiunile de reducere a sarcinii administrative pentru beneficiari și autoritățile competente menționate la articolul 25, inclusiv sistemele electronice pentru schimbul de date, precum și acțiunile de consolidare a capacității autorităților statelor membre și a beneficiarilor de a administra și de a utiliza ajutorul prevăzut de regulamentele specifice.

(4)   Acțiunile pot avea în vedere, de asemenea, cadrele financiare precedente și ulterioare.

(5)   Atunci când una sau mai multe autorități competente sunt comune pentru două sau mai multe dintre programele naționale, creditele pentru cheltuielile aferente asistenței tehnice pentru fiecare program pot fi fuzionate parțial sau integral.

(1)   Statele membre îndeplinesc obligațiile de gestiune, de control și de audit și își asumă responsabilitățile aferente care sunt stabilite de normele privind gestiunea partajată prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și în prezentul regulament.

(2)   Statele membre asigură că propriile sisteme de gestionare și control al programelor naționale sunt configurate în conformitate cu prezentul regulament și că funcționarea acestor sisteme este eficientă.

(3)   Statele membre alocă resurse suficiente pentru ca fiecare autoritate competentă să își poată îndeplini funcțiile pe toată durata perioadei de programare.

(4)   Statele membre instituie norme și proceduri transparente pentru selectarea și punerea în aplicare a proiectelor în conformitate cu prezentul regulament și cu regulamentele specifice.

(5)   Toate schimburile oficiale de informații între statul membru și Comisie se efectuează prin intermediul unui sistem de schimb electronic de date. Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc clauzele și condițiile pe care trebuie să le respecte respectivul sistem de schimb electronic de date. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 59 alineatul (3).

(1)   În sensul prezentului regulament și al regulamentelor specifice, reprezintă autoritate competentă:

(2)   Fiecare stat membru stabilește norme care reglementează relațiile dintre autoritățile menționate la alineatul (1) și raporturile acestora cu Comisia.

(1)   În conformitate cu articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, statele membre notifică Comisiei desemnarea oficială la nivel ministerial a autorităților responsabile în statele membre de gestionarea și controlul cheltuielilor în temeiul prezentului regulament cât mai curând posibil după aprobarea programului național.

(2)   Desemnarea menționată la alineatul (1) are loc sub rezerva respectării de către organism a criteriilor de desemnare privind mediul intern, activitățile de control, informare, comunicare și monitorizare stabilite prin sau pe baza prezentului regulament.

(3)   Desemnarea autorității responsabile se bazează pe avizul unui organism de audit, care poate fi autoritatea de audit, care evaluează dacă autoritatea responsabilă se conformează criteriilor de desemnare. Organismul respectiv poate fi instituția publică autonomă răspunzătoare pentru monitorizarea, evaluarea și auditarea administrației. Organismul de audit funcționează independent de autoritatea responsabilă și își desfășoară activitatea în conformitate cu standarde de auditare recunoscute la nivel internațional. În conformitate cu articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, statele membre își pot baza decizia de desemnare pe aprecierea dacă sistemele de gestionare și control sunt în esență aceleași cu cele deja existente în perioada anterioară și dacă acestea au funcționat cu eficacitate. În cazul în care rezultatele auditului și ale controalelor existente arată că organismele desemnate nu mai respectă criteriile de desemnare, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că deficiențele acestor organisme în executarea sarcinilor sunt remediate, inclusiv prin retragerea desemnării.

(4)   Pentru a asigura buna funcționare a acestui sistem, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 58 în ceea ce privește:

(1)   Autoritățile responsabile efectuează un control administrativ sistematic al tuturor cheltuielilor legate de cererile de plată finale primite de la beneficiari declarate în conturile anuale și suplimentează controlul respectiv cu controale la fața locului, inclusiv, după caz, controale neanunțate la fața locului, în vederea obținerii unui nivel suficient de asigurare.

(2)   În ceea ce privește controalele la fața locului, autoritatea responsabilă își extrage eșantionul pentru control din întreaga populație de beneficiari care include, atunci când este cazul, o parte aleatorie și o parte care ia în calcul riscul, pentru a obține o rată de eroare reprezentativă și un nivel de încredere minim, în același timp fiind vizate erorile cele mai mari.

(3)   Autoritatea responsabilă întocmește un raport de control pentru fiecare control la fața locului.

(4)   Atunci când se constată că problemele identificate sunt de natură sistemică și, prin urmare, pot prezenta un risc pentru alte proiecte, autoritatea responsabilă asigură desfășurarea unei examinări ulterioare, inclusiv, dacă este cazul, controale suplimentare, pentru a se stabili amploarea acestor probleme și dacă rata de eroare depășește pragul de acceptabilitate. Autoritatea responsabilă ia măsurile de prevenție și corecție necesare și le comunică Comisiei în rezumatul menționat la articolul 59 alineatul (5) primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(5)   Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, normele necesare pentru a se realiza aplicarea uniformă a articolului menționat. Aceste norme se pot referi, în special, la următoarele:

Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 59 alineatul (3).

(1)   Pentru a susține avizul acordat în conformitate cu articolul 59 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, autoritatea de audit se asigură că se efectuează audituri ale sistemelor de gestiune și control și pe un eșantion adecvat de cheltuieli prevăzute în conturile anuale. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 58 din prezentul regulament, cu privire la statutul autorităților de audit, precum și cu privire la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească aceste audituri.

(2)   În cazul în care auditurile sunt efectuate de un alt organism decât autoritatea de audit, aceasta se asigură că organismul respectiv dispune de experiența specializată și de independența funcțională necesară.

(3)   Autoritatea de audit se asigură că lucrările de audit sunt conforme cu standardele de auditare recunoscute la nivel internațional.

(1)   Comisia cooperează cu autoritățile de audit în vederea coordonării planurilor și metodelor de audit ale acestora și procedează cât mai repede posibil la un schimb de rezultate privind auditurile efectuate cu privire la sistemele de gestiune și control, cu scopul de a utiliza în mod optim și proporțional resursele de control și de a evita duplicarea nejustificată a activității.

(2)   Comisia și autoritățile de audit se reunesc cu regularitate pentru a face schimb de opinii cu privire la aspectele referitoare la îmbunătățirea sistemelor de gestiune și control.

(1)   Comisia, pe baza informațiilor disponibile, ținând seama inclusiv de procedura de nominalizare, de cererile de plată a soldului anual astfel cum sunt menționate la articolul 44, de rapoartele anuale de punere în aplicare și de auditurile realizate de organismele naționale și ale Uniunii, stabilește dacă statele membre au instituit sisteme de gestiune și control conforme cu prezentul regulament și dacă aceste sisteme funcționează în mod eficace pe durata punerii în aplicare a programelor naționale.

(2)   Fără a aduce atingere auditurilor efectuate de statele membre, funcționarii Comisiei sau reprezentanții autorizați ai Comisiei pot efectua audituri sau controale la fața locului cu condiția să transmită autorității naționale competente un preaviz de cel puțin 12 zile lucrătoare, cu excepția cazurilor de urgență. Comisia respectă principiul proporționalității, având în vedere necesitatea de a evita duplicarea nejustificată a auditurilor sau a controalelor realizate de către statele membre, nivelul de risc pentru bugetul Uniunii și necesitatea de a reduce sarcina administrativă impusă beneficiarilor. Funcționarii statului membru sau reprezentanții autorizați ai acestora pot participa la astfel de audituri sau controale.

(3)   Domeniul de aplicare al auditurilor sau controalelor poate include, în special:

(4)   Funcționarii Comisiei sau reprezentanții autorizați ai acesteia, abilitați în mod corespunzător pentru a efectua audituri sau controale la fața locului, au acces la toate evidențele, documentele și metadatele necesare, indiferent de mediul de stocare a acestora, care au legătură cu proiectele și cu asistența tehnică sau cu sistemele de gestiune și control. Statele membre furnizează Comisiei copii ale unor astfel de evidențe, documente și metadate, la cerere. Competențele prevăzute la prezentul alineat nu afectează aplicarea dispozițiilor naționale care rezervă anumite acte agenților special desemnați de legislația națională. Funcționarii Comisiei sau reprezentanții săi autorizați nu participă, printre altele, la vizite la domiciliu sau la interogarea oficială a persoanelor în temeiul legislației naționale. Cu toate acestea, ei au acces la informațiile obținute în acest mod, fără a aduce atingere competențelor instanțelor judecătorești naționale și respectând pe deplin drepturile fundamentale ale subiecților juridici în cauză.

(5)   La cererea Comisiei și cu acordul statului membru, organismele competente ale statului membru respectiv întreprind controale sau anchete suplimentare privind acțiunile care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Agenții Comisiei sau persoanele delegate de Comisie pot lua parte la aceste controale. În scopul îmbunătățirii controalelor, Comisia poate solicita ajutorul autorităților statelor membre respective pentru efectuarea anumitor controale sau anchete, cu acordul statelor membre în cauză.

(6)   Comisia poate cere unui stat membru să întreprindă acțiunile necesare pentru a asigura funcționarea eficientă a sistemelor sale de gestionare și control sau corectitudinea cheltuielilor, în conformitate cu normele aplicabile.

(1)   Angajamentele bugetare ale Uniunii aferente fiecărui program național se realizează în tranșe anuale în perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2020.

(2)   Decizia Comisiei de aprobare a unui program constituie decizia de finanțare în sensul articolului 84 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și, odată notificată către statul membru respectiv, constituie un angajament juridic în sensul regulamentului menționat.

(3)   Pentru fiecare program național, angajamentul bugetar pentru prima tranșă are loc după aprobarea programului național de către Comisie.

(4)   Angajamentele bugetare pentru tranșele ulterioare se efectuează de către Comisie înaintea datei de 1 mai a fiecărui an, pe baza deciziei menționate la alineatul (2) din prezentul articol, cu excepția cazurilor în care se aplică articolul 16 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(1)   Plățile efectuate de Comisie din contribuția bugetului Uniunii la programul național se efectuează în conformitate cu creditele bugetare și sub rezerva disponibilității fondurilor. Fiecare plată este afectată celui mai vechi angajament bugetar deschis.

(2)   Plățile se efectuează sub formă de prefinanțare inițială, prefinanțare anuală, plăți ale soldului anual și plăți ale soldului final.

(3)   Se aplică articolul 90 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(1)   Totalul plății de prefinanțare inițiale și al plăților soldului anual nu depășește 95 % din contribuția de la bugetul UE pentru programul național respectiv.

(2)   În cazul în care se atinge plafonul de 95 %, statele membre pot continua să transmită Comisiei cereri de plată.

(1)   În urma deciziei Comisiei de aprobare a programului național, Comisia plătește, în termen de patru luni, autorității responsabile desemnate o sumă de prefinanțare inițială pentru întreaga perioadă de programare. Această sumă de prefinanțare inițială reprezintă 4 % din contribuția totală de la bugetul Uniunii pentru programul național respectiv. Aceasta poate fi împărțită în două tranșe, în funcție de disponibilitatea bugetară.

(2)   O sumă de prefinanțare anuală reprezentând 3 % din contribuția totală de la bugetul Uniunii la programul național în cauză se plătește înainte de data de 1 februarie 2015. În anii perioadei 2016-2022 aceasta reprezintă 5 % din contribuția totală de la bugetul Uniunii pentru programul național respectiv.

(3)   În cazul în care un program național este aprobat în 2015 sau mai târziu, prefinanțarea inițială și prefinanțarea anuală se plătesc în cel mult 60 de zile de la aprobarea programului național, în funcție de disponibilitatea bugetară.

(4)   În cazul modificării contribuției totale de la bugetul Uniunii la un program național, sumele inițiale și cele anuale prefinanțate se revizuiesc în consecință și se reflectă în decizia de finanțare.

(5)   Prefinanțarea se utilizează pentru efectuarea plăților către beneficiarii care pun în aplicare programul național, precum și pentru cheltuielile autorităților competente legate de asistența tehnică. În acest scop, prefinanțarea se pune la dispoziție fără întârziere autorității responsabile.

(1)   Suma plătită cu titlu de prefinanțare inițială se descarcă în întregime din conturile Comisiei în conformitate cu articolul 40, cel târziu la data închiderii programului național.

(2)   Suma plătită cu titlu de prefinanțare inițială se lichidează din conturile Comisiei în conformitate cu articolul 39.

(3)   Suma totală plătită cu titlu de prefinanțare se rambursează Comisiei în cazul în care nu se trimite, în termen de 36 de luni de la data la care Comisia plătește prima tranșă din suma reprezentând prefinanțarea inițială, nicio cerere de plată în conformitate cu articolul 44.

(4)   Dobânda aferentă prefinanțării inițiale se alocă programului național în cauză și se deduce din suma cheltuielilor publice înscrise în ultima cerere de plată.

(1)   Se consideră venituri alocate intern în sensul articolului 21 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 următoarele:

(2)   Sumele menționate la alineatul (1) se plătesc la bugetul Uniunii și, în eventualitatea reutilizării, se folosesc în primă instanță pentru finanțarea cheltuielilor în temeiul regulamentelor specifice.

(1)   Comisia face plata soldului anual pe baza planului financiar în vigoare, a conturilor anuale pentru exercițiul financiar corespunzător al programului național și a hotărârii corespunzătoare de închidere a conturilor.

(2)   Conturile anuale acoperă plățile efectuate de autoritatea responsabilă, inclusiv plățile legate de asistența tehnică, în cursul exercițiului financiar pentru care au fost îndeplinite cerințele de control menționate la articolul 27.

(3)   În funcție de disponibilitatea bugetară, soldul anual se plătește în termen de cel mult șase luni de la data la care informațiile și documentele menționate la articolul 44 alineatul (1) și la articolul 54 sunt considerate acceptate de către Comisie, precum și de la data închiderii conturilor anuale cele mai recente.

(1)   Până la 31 decembrie 2023, statele membre prezintă următoarele documente:

(2)   Plățile efectuate de autoritatea responsabilă în perioada 16 octombrie 2022-30 iunie 2023 se includ în ultimele conturi anuale.

(3)   După primirea documentelor menționate la alineatul (1), Comisia efectuează plata soldului final, pe baza planului financiar în vigoare, a ultimelor conturi anuale și a deciziei de închidere corespunzătoare.

(4)   În funcție de disponibilitatea bugetară, soldul final se plătește în termen de cel mult trei luni de la data închiderii conturilor ultimului exercițiu financiar sau în termen de o lună de la data acceptării raportului final de implementare, oricare dintre aceste date este mai recentă. Sumele care încă sunt angajate după data plății soldului se dezangajează de către Comisie în termen de șase luni, fără a aduce atingere articolului 52.

(1)   Termenul de plată care urmează unei cereri de plată poate fi întreruptă de către ordonatorul de credite delegat, în sensul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, pentru o perioadă maximă de șase luni, în cazul în care cel puțin una dintre următoarele condiții este îndeplinită:

Statul membru poate fi de acord cu prelungirea perioadei de întrerupere cu încă trei luni.

(2)   Ordonatorul de credite delegat limitează perioada de întrerupere la o parte din cheltuielile acoperite de cererea de plată afectată de elementele menționate la alineatul (1) primul paragraf, cu excepția cazului în care este imposibil să se identifice partea din cheltuieli care este afectată. Ordonatorul de credite delegat informează de îndată, în scris, statul membru și autoritatea responsabilă în legătură cu motivul întreruperii și le solicită să remedieze situația. Ordonatorul de credite delegat pune capăt întreruperii imediat ce au fost luate măsurile necesare.

(1)   Soldul anual poate fi suspendat în totalitate sau în parte de către Comisie, în cazul în care:

(2)   Comisia poate decide suspendarea totală sau parțială a unui sold anual, după ce a acordat statului membru respectiv posibilitatea de a-și prezenta observațiile.

(3)   Comisia încetează suspendarea totală sau parțială a unui sold anual dacă respectivul stat membru a luat măsurile necesare pentru a permite încetarea suspendării.

(1)   Sumele prevăzute în programele naționale prezentate de statele membre, previziunile de cheltuieli, declarațiile de cheltuieli, cererile de plată, conturile anuale și cheltuielile menționate în rapoartele de punere în aplicare anuale și finale sunt exprimate în euro.

(2)   Statele membre a căror monedă, la data înaintării cererii de plată, nu este euro, convertesc în euro sumele reprezentând cheltuielile exprimate în monedă națională. Sumele respective se convertesc în euro pe baza ratei de schimb contabile lunare a Comisiei din luna în care cheltuielile respective au fost înregistrate în contabilitatea autorității responsabile a programului național în cauză. Comisia publică în fiecare lună cursul de schimb, în format electronic.

(3)   În cazul în care euro devine moneda unui stat membru, procedura de conversie stabilită la alineatul (2) continuă să se aplice tuturor cheltuielilor înregistrate în contabilitate de către autoritatea responsabilă înainte de data intrării în vigoare a ratei de conversie fixe dintre moneda națională și euro.

(1)   Până la 15 februarie din anul următor exercițiului financiar, fiecare stat membru transmite Comisiei documentele și informațiile solicitate în temeiul articolului 59 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. Documentele transmise reprezintă cererea de plată a soldului anual. Termenul de 15 februarie poate fi prelungit în mod excepțional de către Comisie până la data de 1 martie, în urma comunicării de către statul membru interesat. Statele membre pot publica această informație, la nivelul adecvat.

(2)   Comisia poate cere unui stat membru să furnizeze informații suplimentare pentru verificarea și închiderea contului anual. În cazul în care un stat membru nu furnizează informațiile solicitate în termenul limită stabilit de Comisie, aceasta poate adopta decizia privind verificarea și închiderea conturilor pe baza informațiilor de care dispune.

(3)   Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modelele necesare pentru elaborarea documentelor menționate la alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 59 alineatul (2).

(1)   Până la data de 31 mai a anului care urmează exercițiului financiar, Comisia decide cu privire la verificarea și închiderea conturilor anuale pentru fiecare program național. Decizia privind închiderea conturilor se referă la integralitatea, acuratețea și veridicitatea conturilor anuale prezentate și nu aduce atingere niciunei corecții financiare ulterioare.

(2)   Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește dispozițiile cu privire la punerea în aplicare a procedurii anuale de verificare și închidere a conturilor cu privire la măsurile care trebuie luate în legătură cu adoptarea deciziei și cu punerea acesteia în aplicare, inclusiv privind schimbul de informații dintre Comisie și statele membre, precum și termenele care trebuie respectate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 59 alineatul (3).

(1)   Comisia efectuează corecții financiare prin anularea totală sau parțială a contribuției Uniunii la un program național și prin efectuarea recuperărilor de la respectivul stat membru pentru a exclude de la finanțarea Uniunii toate cheltuielile care nu respectă dreptul aplicabil, inclusiv în raport cu deficiențele sistemelor de gestionare și control ale statelor membre care au fost identificate de Comisie sau de Curtea de Conturi Europeană.

(2)   O încălcare a dreptului aplicabil determină o corecție financiară numai în raport cu cheltuielile care au fost declarate Comisiei și în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(3)   Atunci când se decide asupra unei corecții financiare în temeiul alineatului (1), Comisia respectă principiul proporționalității, ținând seama de natura și de gravitatea încălcării dreptului aplicabil și de implicațiile sale financiare pentru bugetul Uniunii.

(4)   Înaintea adoptării oricărei decizii de refuzare a finanțării, constatările formulate de Comisie și răspunsurile statului membru respectiv se notifică în scris, după care cele două părți încearcă să ajungă la un acord asupra măsurilor care trebuie luate.

(5)   Finanțarea nu poate fi refuzată pentru:

(6)   Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia stabilește dispoziții cu privire la punerea în aplicare a procedurii de verificare a conformității în legătură cu măsurile care urmează a fi luate în privința adoptării deciziei și a punerii acesteia în aplicare, inclusiv schimbul de informații între Comisie și statele membre, precum și termenele care trebuie respectate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 59 alineatul (3).

(1)   Orice sumă care trebuie rambursată bugetului Uniunii se virează înainte de scadența indicată în ordinul de recuperare întocmit în conformitate cu articolul 80 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. Data scadenței este ultima zi a celei de a doua luni următoare lunii în care a fost emis ordinul.

(2)   Orice întârziere în efectuarea rambursării face obiectul plății unor dobânzi de întârziere, cu începere de la data scadenței până la data rambursării efective. Rata acestor dobânzi este cu un punct procentual și jumătate mai mare decât rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare în prima zi lucrătoare din luna scadenței.

(1)   Până la data de 31 decembrie din al doilea an care urmează anului angajamentului bugetar, programele naționale se supun unei proceduri de dezangajare stabilită pe baza faptului că se dezangajează sumele aferente unui angajament care nu sunt acoperite de prefinanțarea inițială și anuală la care se face referire la articolul 35 și sumele aferente unei cereri de plată în conformitate cu articolul 44. În scopul dezangajării, Comisia calculează suma prin adăugarea la fiecare angajament bugetar din perioada 2015-2020 a unei șesimi din angajamentul bugetar anual aferent cuantumului contribuției totale pe 2014.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), termenele pentru dezangajare nu se aplică angajamentului bugetar anual aferent contribuției totale anuale pentru 2014.

(3)   În cazul în care primul angajament bugetar anual este aferent contribuției totale anuale pentru 2015, prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), termenele pentru dezangajare nu se aplică angajamentului bugetar anual aferent contribuției totale anuale pentru 2015. În astfel de cazuri, Comisia calculează suma prevăzută la alineatul (1) prin adăugarea la fiecare angajament bugetar din perioada 2016-2020 a unei cincimi din angajamentul bugetar anual aferent contribuției totale anuale pentru 2015.

(4)   Angajamentul aferent ultimului exercițiu al perioadei respective este dezangajat în conformitate cu normele privind închiderea programelor.

(5)   Se dezangajează automat orice angajament care este încă deschis în ultima zi de eligibilitate a cheltuielilor, astfel cum se menționează la articolul 17 alineatul (3), pentru care autoritatea responsabilă nu a întocmit o cerere de plată în termen de șase luni de la această dată.

(1)   Suma care face obiectul dezangajării se reduce cu sumele pe care autoritatea responsabilă nu le-a putut declara Comisiei din cauza:

Reducerea poate fi solicitată o dată, în cazul în care suspendarea sau forța majoră a durat cel mult un an. Dacă suspendarea sau forța majoră a durat mai mult de un an, reducerea poate fi solicitată de mai multe ori, în funcție de durata forței majore sau de numărul de ani care au trecut între data hotărârii judecătorești sau administrative de suspendare a punerii în aplicare a acțiunii și data hotărârii judecătorești sau administrative definitive.

(2)   Până la data de 31 ianuarie, statul membru trimite Comisiei informații cu privire la excepțiile menționate la alineatul (1) în legătură cu suma care trebuie declarată până la sfârșitul anului precedent.

(3)   Acea parte a angajamentelor bugetare pentru care a fost întocmită o cerere de plată, dar a cărei plată a fost redusă sau suspendată de către Comisie la data de 31 decembrie a anului N + 2, nu se ia în considerare la calcularea dezangajării automate.

(1)   Comisia informează cât mai repede posibil statele membre atunci când există un risc privind punerea în aplicare a dezangajării prevăzute la articolul 50.

(2)   Pe baza informațiilor de care dispune la data de 31 ianuarie, Comisia informează autoritatea responsabilă cu privire la suma reprezentând dezangajarea, astfel cum rezultă din informațiile pe care le deține.

(3)   Statul membru respectiv are la dispoziție două luni pentru a-și da acordul cu privire la suma care urmează să fie dezangajată sau pentru a-și prezenta observațiile.

(4)   Comisia efectuează dezangajarea automată în termen de cel mult nouă luni de la data ultimului termen-limită care rezultă din aplicarea alineatelor (1)-(3).

(5)   În cazul dezangajării automate, contribuția de la bugetul Uniunii la programul național în cauză se reduce pentru anul respectiv cu suma dezangajată automat. Contribuția Uniunii la planul de finanțare va fi redusă proporțional, cu excepția cazului în care statul membru prezintă un plan de finanțare revizuit.

(1)   Statele membre și autoritățile responsabile au următoarele atribuții:

(2)   Statele membre asigură transparența cu privire la punerea în aplicare a programelor naționale și mențin o listă de acțiuni sprijinite de fiecare program național, care vor fi accesibile prin intermediul site-ului web sau a portalului de internet. Lista acțiunilor include informații actualizate cu privire la beneficiarii finali, numele proiectelor și cuantumul finanțării din partea Uniunii alocate acestora.

(3)   De regulă, informațiile se publică, cu excepția cazului în care sunt restricționate ca urmare a naturii lor confidențiale, în special în legătură cu securitatea, ordinea publică, anchetele penale și protecția datelor personale.

(4)   Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 58, să stabilească normele referitoare la măsurile de informare a publicului, precum și măsurile de informare în atenția beneficiarilor.

(5)   Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia definește caracteristicile tehnice ale măsurilor de informare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă de către Comisie în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 59 alineatul (3).

(1)   Până la 31 martie 2016 și până la data de 31 martie din fiecare an următor până în 2022 inclusiv, autoritatea responsabilă prezintă Comisiei un raport anual privind punerea în aplicare a fiecărui program național în cadrul exercițiului financiar precedent și poate publica aceste informații la nivelul adecvat. Raportul care se prezintă în 2016 se referă la exercițiile financiare 2014 și 2015. Până la 31 decembrie 2023, statul membru prezintă un raport final privind punerea în aplicare a programelor naționale.

(2)   Rapoartele de punere în aplicare anuale prezintă informații referitoare la:

(3)   Având în vedere reexaminarea intermediară, menționată la articolul 15, raportul anual de punere în aplicare prezentat în 2017 prezintă și evaluează:

(4)   Raportul anual de punere în aplicare care va fi prezentat în 2020 și raportul final privind punerea în aplicare a programelor naționale includ, în afară de informarea și evaluarea stabilite la alineatul (2), informații privind progresele realizate în vederea atingerii obiectivelor din programul național și evaluarea acestora, ținând cont de rezultatul dialogului politic menționat la articolul 13 alineatul (1).

(5)   Rapoartele anuale de punere în aplicare menționate la alineatele (1)-(4) sunt admisibile în cazul în care cuprind toate informațiile menționate la alineatele menționate. Dacă raportul de punere în aplicare anual nu este admisibil, Comisia informează respectivul stat membru în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii acestuia; în caz contrar, acesta se consideră admisibil.

(6)   Comisia informează respectivul stat membru cu privire la observațiile sale privind raportul anual de punere în aplicare, în termen de două luni de la data primirii raportului anual de implementare. În cazul în care Comisia nu prezintă observații în acest termen, se consideră că raportul este acceptat.

(7)   Comisia poate formula observații privind aspecte din raportul anual de punere în aplicare al autorității responsabile care afectează punerea în aplicare a programului național. În cazul în care sunt formulate astfel de observații, autoritatea responsabilă furnizează informațiile necesare cu privire la aceste observații și, după caz, informează Comisia în legătură cu măsurile luate. Comisia este informată în termen de cel mult trei luni de la formularea observațiilor respective.

(8)   Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modelele necesare pentru elaborarea rapoartelor anuale și finale de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 59 alineatul (2).

(1)   Comisia efectuează cu regularitate o monitorizare a prezentului regulament și a regulamentelor specifice, după caz, în cooperare cu statele membre.

(2)   Punerea în aplicare a regulamentelor specifice se evaluează de către Comisie în parteneriat cu statele membre, în conformitate cu articolul 57.

(3)   Se stabilește un cadru comun de monitorizare și evaluare pentru a se determina relevanța, eficacitatea, eficiența, valoarea adăugată și sustenabilitatea acțiunilor, precum și simplificarea și reducerea sarcinii administrative din perspectiva obiectivelor cuprinse în prezentul regulament și în regulamentele specifice, inclusiv performanța prezentului regulament și a regulamentelor specifice, ca instrumente care contribuie la dezvoltarea spațiului de libertate, securitate și justiție.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 58 pentru dezvoltarea în continuare a cadrului comun de monitorizare și evaluare.

(5)   Statele membre furnizează Comisiei informațiile necesare pentru a permite monitorizarea și evaluarea prezentului regulament și a regulamentelor specifice.

(6)   Comisia examinează, de asemenea, complementaritatea dintre acțiunile puse în aplicare în cadrul regulamentelor specifice și cele desfășurate în cadrul altor politici, instrumente și inițiative relevante ale Uniunii.

(7)   Comisia acordă o atenție specială monitorizării și evaluării acțiunilor și programelor legate de țările terțe, în conformitate cu articolul 8.

(1)   Statele membre efectuează evaluările menționate la articolul 57 alineatul (1). Evaluarea care urmează să se efectueze în 2017 contribuie la ameliorarea calității elaborării și a implementării programelor naționale, în conformitate cu cadrul comun de monitorizare și evaluare.

(2)   Statele membre se asigură că sunt instituite proceduri pentru generarea și colectarea datelor necesare pentru evaluările menționate la alineatul (1), inclusiv datele referitoare la indicatori din cadrul comun de monitorizare și evaluare.

(3)   Evaluările menționate la articolul 57 alineatul (1) se efectuează de către experți care sunt independenți din punct de vedere funcțional de autoritățile responsabile, de autoritățile de audit, precum și de autoritățile delegate. Respectivii experți pot fi afiliați unei instituții publice autonome răspunzătoare pentru monitorizarea, evaluarea și auditarea administrației. Comisia oferă orientări privind modul de efectuare a evaluărilor.

(4)   Evaluările menționate la articolul 57 alineatul (1) se publică în integralitate, cu excepția cazului în care informațiile sunt restricționate ca urmare a naturii lor confidențiale, în special în legătură cu securitatea, ordinea publică, anchetele penale și protecția datelor personale.

(1)   În conformitate cu cadrul comun de monitorizare și evaluare, statele membre prezintă Comisiei:

(2)   Pe baza rapoartelor menționate la alineatul (1), Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor:

(3)   Evaluarea ex post a Comisiei examinează, de asemenea, impactul regulamentelor specifice privind dezvoltarea spațiului de libertate, securitate și justiție în ceea ce privește contribuția acestora la următoarele obiective:

(4)   Toate rapoartele de evaluare în temeiul prezentului articol se publică în integralitate, cu excepția cazului în care informațiile sunt restricționate ca urmare a naturii lor confidențiale, în special în legătură cu securitatea, ordinea publică, anchetele penale și protecția datelor personale.

(1)   Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 alineatul (5), articolul 26 alineatul (4), articolul 29 alineatul (1), articolul 53 alineatul (4) și la articolul 55 alineatul (4) este conferită Comisiei pentru o perioadă de șapte ani de la 21 mai 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea competențelor se prelungește tacit pentru o perioadă de trei ani, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun unei astfel de prelungiri, cu cel puțin trei luni înainte de expirarea fiecărei perioade de șapte ani.

(3)   Delegarea de competențe menționată în articolul 5 alineatul (5), articolul 26 alineatul (4), articolul 29 alineatul (1), articolul 53 alineatul (4) și la articolul 55 alineatul (4) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare începând cu ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, specificată în decizie. Revocarea nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (5), articolul 26 alineatul (4), articolul 29 alineatul (1), articolul 53 alineatul (4) și la articolul 55 alineatul (4) intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu formulează obiecții în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European sau Consiliului sau dacă, înainte de expirarea perioadei în cauză, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor prezenta obiecții. Perioada menționată se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(1)   Comisia este asistată de un comitet („Comitetul Fonduri pentru azil, migrație și integrare și pentru securitate internă”). Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Dacă se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   Dacă se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu prezintă niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare, cu excepția articolului 14 alineatul (4), a articolului 24 alineatul (5), a articolului 45 alineatul (2), a articolului 47 alineatul (6) și a articolului 53 alineatul (5) din prezentul regulament.