18.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 153/1

(1)

Directiva 92/75/CEE a Consiliului din 22 septembrie 1992 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse la aparatele de uz casnic (3) a fost modificată în mod substanțial (4). Din motive de claritate și deoarece sunt necesare noi modificări, este necesar să se procedeze la reformarea acesteia.

(2)

Domeniul de aplicare al Directivei 92/75/CEE se limitează la aparatele de uz casnic. Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008 privind Planul de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă a demonstrat că extinderea domeniului de aplicare al Directivei 92/75/CEE la produsele cu impact energetic care au un impact direct sau indirect semnificativ asupra consumului de energie în timpul utilizării ar putea consolida eventualele sinergii dintre măsurile legislative existente, și în special cu privire la Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (5). Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere aplicării Directivei 2009/125/CE. Împreună cu respectiva directivă și cu alte instrumente ale Uniunii, prezenta directivă constituie o parte dintr-un cadru juridic mai larg și, în contextul unei abordări globale, generează economii suplimentare de energie, precum și efecte benefice asupra mediului.

(3)

Concluziile Președinției pentru Consiliul European din 8 și 9 martie 2007 au subliniat necesitatea creșterii eficienței energetice în Uniune pentru a atinge obiectivul de economisire cu 20 % a consumului de energie al Uniunii până în 2020, au stabilit obiective pentru dezvoltarea la nivelul UE a energiilor din surse regenerabile și pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și au invitat la punerea în aplicare rapidă a domeniilor-cheie identificate de Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2006 intitulată „Planul de acțiune pentru eficiență energetică: realizarea potențialului”. Planul de acțiune a subliniat posibilitățile uriașe de economisire a energiei în sectorul produselor.

(4)

Îmbunătățirea eficienței produselor cu impact energetic prin intermediul unor alegeri informate ale consumatorului este în beneficiul economiei UE în ansamblu.

(5)

Furnizarea de informații exacte, relevante și comparabile privind consumul specific de energie al produselor cu impact energetic ar trebui să influențeze opțiunea utilizatorilor finali în favoarea produselor care consumă, direct sau indirect, mai puțină energie și alte resurse esențiale în timpul utilizării, stimulând astfel producătorii să ia măsuri de reducere a consumului de energie și de alte resurse esențiale de către produsele pe care le fabrică. Aceasta ar trebui să încurajeze totodată, în mod indirect, utilizarea eficientă a produselor respective, în scopul contribuirii la obiectivul de 20 % al UE în materie de eficiență energetică. În lipsa acestor informații, numai acțiunea forțelor pieței nu va reuși să promoveze utilizarea rațională a energiei și a altor resurse esențiale pentru aceste produse.

(6)

Ar trebui să se reamintească faptul că există legislație a Uniunii și națională care acordă anumite drepturi consumatorilor cu privire la produsele achiziționate, inclusiv dreptul la despăgubire sau la schimbarea produsului.

(7)

Comisia ar trebui să furnizeze o listă prioritară de produse cu impact energetic care ar putea fi vizate de un act delegat în temeiul prezentei directive. O astfel de listă ar putea fi inclusă în planul de lucru menționat în Directiva 2009/125/CE.

(8)

Informația joacă un rol cheie în acțiunea forțelor pieței și, de aceea, este necesar să se introducă o etichetă uniformă pentru toate produsele de același tip, pentru a pune la dispoziția cumpărătorilor potențiali informații standardizate suplimentare privind costurile acestor produse din punctul de vedere al energiei consumate și al consumului de alte resurse esențiale și pentru a lua măsuri care să asigure accesul la aceste informații și utilizatorilor finali potențiali care nu văd produsul expus, neavând astfel posibilitatea de a vedea eticheta. Pentru a fi eficientă și pentru a-și atinge scopul, eticheta ar trebui să fie ușor de recunoscut de către utilizatorii finali, simplă și concisă. În acest scop, formatul actual al etichetei ar trebui păstrat ca bază pentru a informa utilizatorii finali în legătură cu eficiența energetică a produselor. Consumul de energie și alte informații relevante cu privire la produse ar trebui să fie măsurate în conformitate cu standarde și metode armonizate.

(9)

Astfel cum se precizează în evaluarea de impact efectuată de Comisie, care însoțește propunerea acesteia privind prezenta directivă, sistemul de etichetare energetică a servit drept model în diferite țări din lume.

(10)

Statele membre ar trebui să monitorizeze periodic respectarea dispozițiilor prezentei directive și să includă informațiile relevante în raportul pe care trebuie să-l prezinte o dată la patru ani Comisiei în temeiul prezentei directive, acordând o atenție deosebită responsabilităților furnizorilor și distribuitorilor.

(11)

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor (6) conține dispoziții generale privind supravegherea pieței referitoare la comercializarea produselor. În scopul îndeplinirii scopurilor sale, prezenta directivă prevede dispoziții mai detaliate în acest sens. Aceste dispoziții sunt în concordanță cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

(12)

Un sistem în întregime voluntar ar însemna ca numai unele produse să fie etichetate sau furnizate împreună cu informații standard despre produs, cu riscul ca acest fapt să genereze confuzii sau chiar să furnizeze informații eronate în rândul unor utilizatori finali. Sistemul actual ar trebui, prin urmare, să asigure indicarea consumului de energie și de alte resurse esențiale prin etichetare și fișe standard ale produselor pentru toate produsele vizate.

(13)

Produsele cu impact energetic au, în timpul utilizării, un efect direct sau indirect asupra consumului de energie într-o mare varietate de forme, dintre care energia electrică și gazul sunt cele mai importante. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să vizeze produsele cu impact energetic care au un impact direct sau indirect asupra consumului de orice formă de energie în timpul utilizării.

(14)

Produsele cu impact energetic care au un impact direct sau indirect semnificativ asupra consumului de energie sau, după caz, de resurse esențiale în timpul utilizării și care oferă suficiente posibilități de creștere a eficienței ar trebui să facă obiectul unui act delegat, în cazul în care furnizarea de informații prin intermediul etichetării i-ar putea stimula pe utilizatorii finali să achiziționeze produse mai eficiente.

(15)

În scopul atingerii obiectivelor Uniunii privind schimbările climatice și securitatea energetică și dat fiind faptul că se preconizează că energia totală consumată de produse va continua să crească pe termen lung, actele delegate în temeiul prezentei directive ar putea, acolo unde este relevant, să evidențieze de asemenea pe etichetă consumul total de energie ridicat al produsului.

(16)

În anumite state membre se aplică politici de achiziții publice care impun autorităților contractante să achiziționeze produse eficiente din punct de vedere energetic. De asemenea, anumite state membre au pus în aplicare măsuri de stimulare pentru produsele eficiente din punct de vedere energetic. Criteriile care trebuie îndeplinite de produse pentru a fi eligibile în cadrul unei proceduri de achiziții publice sau pentru a beneficia de măsuri de stimulare pot să varieze considerabil de la un stat membru la altul. Referirea la clase sau niveluri de performanță pentru anumite produse, conform actelor delegate în temeiul prezentei directive, poate reduce fragmentarea achizițiilor publice și a măsurilor de stimulare și poate favoriza achiziționarea de produse eficiente din punct de vedere energetic.

(17)

Măsurile de stimulare pe care statele membre ar putea să le prevadă pentru promovarea unor produse eficiente din punct de vedere energetic ar putea constitui ajutoare de stat. Prezenta directivă nu aduce atingere rezultatelor niciunei proceduri viitoare în materie de ajutoare de stat care ar putea fi întreprinsă în conformitate cu articolele 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în legătură cu asemenea măsuri de stimulare și nu ar trebui să vizeze chestiunile legate de taxe și impozite. Statele membre sunt libere să hotărască natura unor astfel de măsuri de stimulare.

(18)

Promovarea produselor eficiente din punct de vedere energetic prin intermediul etichetării, al achizițiilor publice și al măsurilor de stimulare nu ar trebui să aibă loc în detrimentul performanței de mediu globale a acestor produse și al funcționării acestora.

(19)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește etichetarea și informațiile standard despre produs referitoare la consumul de energie și de alte resurse esențiale al produselor cu impact energetic în timpul utilizării. Este deosebit de important ca pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(20)

Comisia ar trebui să transmită periodic Parlamentului European și Consiliului o sinteză, care să vizeze UE și fiecare stat membru separat, a rapoartelor transmise în temeiul prezentei directive de statele membre privind măsurile de asigurare a respectării legii și nivelul de conformitate.

(21)

Comisia ar trebui să răspundă de adaptarea clasificării etichetelor în scopul asigurării previzibilității pentru industrie și a înțelegerii pentru consumatori.

(22)

Într-o măsură diferită în funcție de produsul vizat, dezvoltarea tehnologică și potențialul de economisire semnificativă suplimentară de energie ar putea genera necesitatea unei diferențieri suplimentare a produselor și justifica o revizuire a clasificării. Această revizuire ar trebui să includă în special posibilitatea actualizării bazei de clasificare. Revizuirea ar trebui desfășurată cât mai rapid cu putință în cazul produselor care, datorită caracteristicilor extrem de inovatoare, pot avea o contribuție semnificativă la eficiența energetică.

(23)

Atunci când Comisia va examina, în 2012, progresele și va raporta în legătură cu punerea în aplicare a Planului de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă, aceasta va examina în special necesitatea unor acțiuni suplimentare pentru îmbunătățirea performanței energetice și de mediu a produselor, inclusiv, între altele, posibilitatea de a oferi consumatorilor informații privind amprenta de carbon a produselor sau impactul asupra mediului al produselor pe durata ciclului lor de viață.

(24)

Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu Directiva 92/75/CEE. Obligația de a transpune dispozițiile nemodificate rezultă din Directiva 92/75/CEE.

(25)

Atunci când statele membre pun în aplicare dispozițiile prezentei directive, acestea ar trebui să depună eforturi de a nu adopta măsuri care ar putea impune obligații birocratice și complexe inutile participanților pe piață vizați, în special întreprinderilor mici și mijlocii.

(26)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a Directivei 92/75/CEE.

(27)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (7), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Uniunii, propriile tabele care să ilustreze, în măsura posibilului, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice,

(a)

produselor second-hand;

(b)

mijloacelor de transport de persoane sau mărfuri;

(c)

plăcuței indicatoare a caracteristicilor tehnice sau echivalentului său atașat pe produse din rațiuni de siguranță.

(a)

„produs cu impact energetic” sau „produs” înseamnă orice bun care are un impact asupra consumului de energie în timpul utilizării, care este introdus pe piață și/sau pus în funcțiune pe teritoriul Uniunii, inclusiv piese destinate spre a fi integrate în produsele cu impact energetic care fac obiectul prezentei directive, care sunt introduse pe piață și/sau puse în funcțiune ca piese individuale pentru consumatorii finali și a căror performanță de mediu poate fi evaluată în mod independent;

(b)

„fișă” înseamnă un tabel standard cu informații referitoare la un produs;

(c)

„alte resurse esențiale” înseamnă apă, substanțe chimice sau orice altă substanță pe care o consumă produsul în cursul utilizării sale normale;

(d)

„informații suplimentare” înseamnă alte informații referitoare la performanța și caracteristicile unui produs, care se referă la utilizarea energiei sau a altor resurse esențiale de către produsul respectiv sau care ajută la evaluarea acestei utilizări pe baza unor date măsurabile;

(e)

„impact direct” înseamnă impactul produselor care sunt efectiv consumatoare de energie în timpul utilizării;

(f)

„impact indirect” înseamnă impactul produselor care nu sunt consumatoare de energie, dar care contribuie la conservarea de energie în timpul utilizării;

(g)

„distribuitor” înseamnă un vânzător cu amănuntul sau o altă persoană care vinde, închiriază, oferă spre cumpărare în rate sau expune produse utilizatorilor finali;

(h)

„furnizor” înseamnă producătorul sau reprezentantul său autorizat în Uniune sau importatorul care introduce sau pune în funcțiune produsul pe piața Uniunii. În absența acestora, este considerată furnizor orice persoană fizică sau juridică care introduce pe piață sau pune în funcțiune produse vizate de prezenta directivă;

(i)

„introducere pe piață” înseamnă punerea la dispoziție a propusului pentru prima dată pe piața Uniunii în vederea distribuției sau utilizării sale în cadrul Uniunii, fie contra cost, fie gratuit, și indiferent de modul de vânzare;

(j)

„punere în funcțiune” înseamnă prima utilizare a produsului în scopul prevăzut în Uniune;

(k)

„utilizare neautorizată a etichetei” înseamnă utilizarea etichetei, alta decât de către autoritățile statului membru sau instituțiile UE, într-un mod care nu este prevăzut de prezenta directivă sau de un act delegat.

(a)

toți furnizorii și distribuitorii stabiliți pe teritoriul lor își îndeplinesc obligațiile stabilite la articolele 5 și 6;

(b)

în ceea ce privește produsele vizate de prezenta directivă, se interzice afișarea altor etichete, marcaje, simboluri sau inscripții care nu respectă cerințele prezentei directive și ale actelor delegate relevante, dacă există probabilitatea inducerii în eroare a utilizatorilor finali sau a creării de confuzii în rândul acestora în ceea ce privește consumul de energie sau, atunci când este relevant, de alte resurse esențiale în timpul utilizării;

(c)

introducerea sistemului de etichete și fișe referitoare la consumul sau la conservarea de energie este însoțită de campanii de informare educaționale și promoționale menite să promoveze eficiența energetică și utilizarea mai responsabilă a energiei de către utilizatorii finali;

(d)

sunt luate măsuri corespunzătoare pentru a încuraja autoritățile naționale sau regionale competente responsabile de punerea în aplicare a prezentei directive să coopereze, să-și furnizeze reciproc și să furnizeze Comisiei informații în vederea sprijinirii aplicării prezentei directive. Cooperarea administrativă și schimbul de informații trebuie să beneficieze pe cât posibil de mijloacele electronice de comunicare, să fie eficiente din punctul de vedere al costurilor și pot fi sprijinite de programe relevante ale UE. O astfel de cooperare garantează securitatea și confidențialitatea prelucrării și protejării informațiilor sensibile furnizate în timpul procedurii respective, după caz. Comisia ia măsurile necesare pentru a încuraja și contribui la cooperarea dintre statele membre menționată la prezenta literă.

(a)

informațiile privind consumul de energie electrică, de alte forme de energie și, atunci când este relevant, de alte resurse esențiale în timpul utilizării, precum și informațiile suplimentare sunt aduse la cunoștința utilizatorilor finali, în conformitate cu actele delegate în temeiul prezentei directive, prin intermediul unei fișe și al unei etichete referitoare la produsele oferite utilizatorilor finali spre vânzare, închiriere, cumpărare în rate sau expuse direct sau indirect prin intermediul vânzării la distanță, inclusiv pe internet;

(b)

în ceea ce privește produsele integrate sau instalate, informațiile menționate la litera (a) se furnizează doar în cazul în care acest lucru este prevăzut de actul delegat aplicabil;

(c)

orice publicitate pentru un anumit model de produse cu impact energetic vizate de un act delegat în temeiul prezentei directive include o referire la clasa de eficiență energetică a produsului, atunci când sunt făcute publice informații legate de impactul energetic sau de preț;

(d)

orice material tehnic promoțional privind produse cu impact energetic care descrie parametrii tehnici specifici ai unui produs, și anume manualele tehnice și broșurile producătorului, fie imprimate, fie online, este oferit utilizatorilor finali împreună cu informațiile necesare privind consumul de energie sau include o referire la clasa de eficiență energetică a produsului.

(a)

furnizorii care introduc pe piață sau pun în funcțiune produsele care fac obiectul unui act delegat furnizează o etichetă și o fișă în conformitate cu prezenta directivă și cu actul delegat;

(b)

furnizorii prezintă o documentație tehnică care să fie suficientă pentru a permite evaluarea exactității informațiilor prevăzute pe etichetă și fișă. Documentația tehnică respectivă include:

În acest scop, furnizorii pot folosi documentația deja stabilită în conformitate cu cerințele legislației în domeniu a Uniunii;

(c)

furnizorii pun la dispoziție documentația tehnică, în vederea inspecțiilor, timp de cinci ani de la fabricarea ultimului produs vizat.

Furnizorii pun documentația tehnică în format electronic la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței din statele membre și Comisiei, la solicitarea acestora, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea unei solicitări din partea autorității competente a unui stat membru sau a Comisiei;

(d)

în ceea ce privește etichetarea și informațiile despre produs, furnizorii pun etichetele la dispoziția distribuitorilor în mod gratuit.

Fără a aduce atingere opțiunii distribuitorilor privind sistemul de livrare a etichetelor, furnizorii livrează prompt etichetele, la solicitarea distribuitorilor;

(e)

pe lângă etichete, furnizorii oferă o fișă a produsului;

(f)

furnizorii includ o fișă a produsului în toate broșurile produselor. Dacă furnizorul nu oferă broșuri despre produs, acesta furnizează fișele împreună cu un alt document furnizat împreună cu produsul;

(g)

furnizorii sunt răspunzători pentru exactitatea etichetelor și a fișelor pe care le furnizează;

(h)

se consideră că furnizorii și-au dat consimțământul pentru publicarea informațiilor de pe etichetă sau din fișă.

(a)

distribuitorii afișează etichetele într-un mod adecvat, într-un mod vizibil și lizibil, și includ fișa în broșura despre produs sau în alte documente care însoțesc produsul în momentul vânzării acestuia utilizatorilor finali;

(b)

de fiecare dată când se expune un produs la care se referă un act delegat, distribuitorii atașează o etichetă corespunzătoare, în poziția vizibilă specificată în actul delegat aplicabil și în versiunea lingvistică corespunzătoare.

(a)

în conformitate cu cele mai recente cifre disponibile și ținând seama de cantitățile introduse pe piața Uniunii, produsele trebuie să dețină un potențial semnificativ de economisire de energie și, după caz, de alte resurse esențiale;

(b)

în ceea ce privește produsele disponibile pe piață care prezintă funcționalități echivalente, acestea trebuie să aibă niveluri de performanță relevante foarte diferite;

(c)

Comisia ține seama de legislația Uniunii relevantă și de măsurile de autoreglementare pertinente, cum ar fi acordurile voluntare, care vizează să atingă obiectivele politice mai rapid sau cu costuri mai mici decât cerințele obligatorii.

(a)

ține seama de parametrii de mediu stabiliți în anexa I partea 1 din Directiva 2009/125/CE care sunt considerați ca fiind semnificativi în cadrul măsurii relevante de punere în aplicare adoptată în temeiul Directivei 2009/125/CE și care sunt relevanți pentru utilizatorul final în timpul utilizării;

(b)

evaluează impactul actului asupra mediului, a utilizatorilor finali și a producătorilor, inclusiv asupra întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), în ceea ce privește concurența, inclusiv pe piețe din afara Uniunii, asupra inovării, a accesului la piață și a costurilor și beneficiilor;

(c)

desfășoară consultări relevante cu părțile interesate;

(d)

stabilește data (datele) de punere în aplicare, orice măsuri sau perioade eșalonate sau tranzitorii, ținând seama în special de posibilele efecte asupra IMM-urilor sau asupra unor grupuri de produse specifice fabricate în principal de către IMM-uri.

(a)

definiția exactă a tipului de produse care urmează să fie incluse;

(b)

standardele și metodele de măsurare care urmează să fie utilizate pentru obținerea informațiilor menționate la articolul 1 alineatul (1);

(c)

informațiile din documentația tehnică necesară în temeiul articolului 5;

(d)

formatul și conținutul etichetei menționate la articolul 4, care, pe cât posibil, prezintă caracteristici uniforme din punctul de vedere al formatului pentru toate grupurile de produse și sunt în orice caz clar vizibile și lizibile. Formatul etichetei păstrează ca bază clasificarea care utilizează literele de la A la G; diviziunile clasificării corespund unor economii semnificative de energie și de costuri din punctul de vedere al utilizatorului final.

Dacă acest lucru este necesar din perspectiva progresului tehnologic, se pot adăuga clasificării trei clase suplimentare. Aceste clase suplimentare vor fi A+, A++ și A+++ pentru clasa cea mai eficientă. În principiu, numărul total de clase va fi limitat la șapte, cu excepția cazului în care mai există produse care se încadrează în mai multe clase.

Gama de culori se compune din cel mult șapte culori diferite, de la verde închis la roșu. Doar codul de culori pentru clasa cea mai ridicată este întotdeauna verde închis. Dacă sunt mai mult de șapte clase, doar culoarea roșie poate fi dublată.

Clasificarea este revizuită în special atunci când o proporție însemnată de produse de pe piața internă ating cele mai ridicate două clase de eficiență energetică și atunci când pot fi obținute economii suplimentare prin diferențierea suplimentară a produselor.

Criteriile detaliate ale unei posibile reclasificări a produselor sunt stabilite, atunci când este adecvat, de la caz la caz, în actul delegat relevant;

(e)

locul unde se aplică eticheta pe produsul expus, precum și modalitatea în care eticheta și/sau informațiile sunt furnizate în cazul ofertelor spre vânzare în conformitate cu articolul 7. Dacă este cazul, actele delegate pot prevedea ca eticheta să fie aplicată pe produs sau imprimată pe ambalaj sau pot stabili detaliile cerințelor de etichetare pentru imprimarea în cataloage, pentru vânzarea la distanță și pentru vânzările prin internet;

(f)

conținutul și, dacă este cazul, formatul, precum și alte informații privind fișa sau alte informații specificate la articolul 4 și articolul 5 litera (c). Informațiile de pe etichetă sunt incluse și în fișă;

(g)

conținutul specific al etichetei pentru publicitate indicând, după caz, clasa energetică și alt(e) nivel(uri) de performanță relevant(e) al(e) produsului în cauză, într-un mod lizibil și vizibil;

(h)

durata clasificării (clasificărilor) energetice de pe etichetă, după caz, în conformitate cu litera (d);

(i)

nivelul corectitudinii declarațiilor de pe etichetă și din fișe;

(j)

data evaluării și a eventualei revizuiri a actului delegat, ținând seama de ritmul progresului tehnologic.

(a)

contribuția articolului 4 litera (c) la scopul prezentei directive;

(b)

eficiența articolului 9 alineatul (1);

(c)

din perspectiva evoluției tehnice și a înțelegerii de către consumatori a formatului etichetei, necesitatea modificării articolului 10 alineatul (4) litera (d).