EXPUNERE DE MOTIVE

E XPOSICIÓN DE MOTIVOS

1. INTRODUCERE

1. Introducción

1. Prezenta propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului are ca obiect stabilirea unor standarde comune minime privind drepturile persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale în întreaga Uniune Europeană de a fi asistate de un avocat și de a comunica, după arestare, cu o terță persoană precum o rudă, un angajator sau o autoritate consulară. Propunerea constituie pasul următor din seria de măsuri prevăzute de Rezoluția Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind o foaie de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, anexată la Programul de la Stockholm aprobat de Consiliul European din 10-11 decembrie 2010. Foaia de parcurs invită Comisia să înainteze propuneri în mod etapizat. Prin urmare, prezenta propunere trebuie considerată ca parte a unui amplu pachet legislativ care va fi prezentat în anii următori și care va prevedea un set minim de drepturi procedurale în cadrul procedurilor penale în Uniunea Europeană. Aspectul asistenței juridice, care a fost coroborat în foaia de parcurs cu cel al asistării de către un avocat, justifică o propunere separată datorită specificității și complexității subiectului.

1. La presente propuesta de Directiva del Parlamento Europeo y del Consejo tiene el objetivo de fijar una serie de normas mínimas comunes sobre el derecho de los sospechosos y los acusados en los procesos penales de toda la Unión Europea a tener acceso a un abogado y a comunicarse en el momento de la detención con un tercero como, por ejemplo, un familiar, un empleador o una autoridad consular. Esta propuesta constituye el siguiente eslabón en la cadena de medidas que determina la Resolución del Consejo, de 30 de noviembre de 2009, sobre un plan de trabajo para reforzar los derechos penales de los sospechosos o los acusados en los procesos penales, adjunta al Programa de Estocolmo aprobado por el Consejo Europeo de los días 10 y 11 de diciembre de 2010. En ese plan de trabajo se invita a la Comisión a que presente sus propuestas de forma gradual. Por lo tanto, la presente propuesta debe considerarse parte de un paquete legislativo completo que se irá presentando a lo largo de los próximos años y que garantizará una serie de derechos procesales mínimos en los procesos penales de la Unión Europea. La cuestión de la asistencia jurídica gratuita que, en el plan de trabajo, aparecía ligada a la del acceso a un abogado, merece una propuesta separada debido a su especificidad y complejidad.

2. Primul pas îl constituie Directiva 2010/64/UE din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale[1].

2. El primer paso lo constituye la Directiva 2010/64/UE, de 20 de octubre de 2010, relativa al derecho a interpretación y a traducción en los procesos penales[1].

3. Cel de-al doilea pas va fi o directivă privind dreptul la informare, aflată în prezent în curs de negociere pe baza unei propuneri a Comisiei[2], care va stabili norme minime privind dreptul persoanei de a primi informații referitor la drepturile sale și la capetele de acuzare, precum și privind dreptul de acces la dosarul cauzei.

3. El segundo paso lo representará una Directiva –cuya propuesta de la Comisión[2] se halla actualmente en fase de negociación– relativa al derecho de información en los procesos penales, que fijará las normas mínimas que configuran el derecho de los acusados a recibir información sobre los derechos que les asisten y sobre la acusación que pesa sobre ellos, así como a acceder a su expediente.

4. Prezenta propunere, ca și cele două măsuri anterioare, urmărește să îmbunătățească drepturile persoanelor suspectate și acuzate. Stabilirea unor standarde comune minime care să reglementeze aceste drepturi ar trebui să conducă la creșterea nivelului de încredere reciprocă între autoritățile judiciare și, astfel, să faciliteze aplicarea principiului recunoașterii reciproce. Un anumit grad de compatibilitate între legislația statelor membre este esențial pentru a îmbunătăți cooperarea judiciară în UE.

4. La presente propuesta, al igual que las dos medidas recién citadas, pretende ampliar los derechos de los sospechosos y los acusados. La existencia de unas normas comunes mínimas que gobiernen esos derechos deberá reforzar la confianza recíproca entre autoridades judiciales y, de ese modo, facilitar la aplicación del principio de reconocimiento mutuo. La existencia de cierto nivel de compatibilidad entre las legislaciones de los distintos Estados miembros es un factor crucial para mejorar la cooperación judicial en la UE.

5. Propunerea se întemeiază pe articolul 82 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Articolul stipulează că „[î]n măsura în care este necesar pentru a facilita recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare, precum și cooperarea polițienească și judiciară în materie penală cu dimensiune transfrontalieră, Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin directive în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili norme minime. Aceste norme minime iau în considerare diferențele existente între tradițiile juridice și sistemele de drept ale statelor membre.

5. La presente propuesta se basa en el artículo 82, apartado 2, del Tratado de Funcionamiento de la Unión Europea (TFUE). Según establece ese artículo, « en la medida en que sea necesario para facilitar el reconocimiento mutuo de las sentencias y resoluciones judiciales y la cooperación policial y judicial en asuntos penales con dimensión transfronteriza, el Parlamento Europeo y el Consejo podrán establecer normas mínimas mediante directivas adoptadas con arreglo al procedimiento legislativo ordinario . Estas normas mínimas tendrán en cuenta las diferencias entre las tradiciones y los sistemas jurídicos de los Estados miembros.

Acestea se referă la:

Estas normas se referirán a:

(a) admisibilitatea reciprocă a probelor între statele membre;

a) la admisibilidad mutua de pruebas entre los Estados miembros;

(b) drepturile persoanelor în procedura penală;

b) los derechos de las personas durante el procedimiento penal;

c) los derechos de las víctimas de los delitos;

(d)[…].”

d )[…].»

6. Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) prevede dreptul la un proces echitabil. Articolul 48 garantează dreptul la apărare și are același sens și domeniu de aplicare ca drepturile garantate la articolul 6 alineatul (3) din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția Europeană a Drepturilor Omului”)[3]. Articolul 6 alineatul (3) litera (b) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că orice persoană acuzată de o infracțiune are dreptul „să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale”, în timp ce articolul 6 alineatul (3) litera (c) consacră dreptul unei persoane „să se apere singură sau să fie asistată de un avocat la alegerea sa”. Articolul 14 alineatul (3) din Convenția internațională privind drepturile civile și politice (CIDCP)[4] conține dispoziții foarte asemănătoare. Atât dreptul de a fi asistat de un avocat, cât și dreptul de a comunica după arestare cu o terță persoană, oferă garanții oficiale împotriva maltratării, protejând astfel împotriva unei eventuale încălcări a articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (interzicerea torturii). Dreptul de a comunica după arestare cu o terță persoană promovează dreptul la respectarea vieții private și de familie stipulat de articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Convenția de la Viena din 1963 privind relațiile consulare[5] prevede că, în caz de arest sau detenție, un resortisant străin are dreptul de a solicita informarea consulatului său privind detenția și de a primi vizite din partea funcționarilor consulari.

6. El artículo 47 de la Carta de los Derechos Fundamentales de la Unión Europea (la Carta) establece el derecho a un juez imparcial. El artículo 48 garantiza los derechos de la defensa y tiene el mismo sentido y alcance que los derechos garantizados por el artículo 6, apartado 3, del Convenio para la Protección de los Derechos Humanos y de las Libertades Fundamentales (también denominado Convenio Europeo de Derechos Humanos, CEDH)[3]. Según el artículo 6, apartado 3, letra b) del CEDH, todo acusado de un delito tiene derecho a «disponer del tiempo y las facilidades necesarias para la preparación de su defensa», mientras que el artículo 6, apartado 3, letra c), de dicho Convenio consagra el derecho a «defenderse por sí mismo o a ser asistido por un defensor de su elección». El artículo 14, apartado 3, del Pacto Internacional de Derechos Civiles y Políticos (PIDCP)[4] contiene disposiciones muy similares. Tanto el derecho de acceso a un abogado como el derecho de comunicación en el momento de la detención ofrecen garantías formales contra los tratos degradantes y, por lo tanto, suponen una salvaguardia respecto de la posible infracción del artículo 3 del CEDH (prohibición de la tortura). El derecho a la comunicación en el momento de la detención promueve el derecho al respeto de la vida privada y familiar que consagra el artículo 8 del CEDH. Por su parte, la Convención de Viena sobre Relaciones Consulares (CVRC) de 1963[5] establece que, tras su arresto o detención, los extranjeros tienen derecho a solicitar que su consulado sea informado de tal detención y a recibir visitas de los funcionarios consulares.

7. Comisia a efectuat o analiză de impact pentru a-și susține propunerea. Raportul privind analiza de impact poate fi accesat la adresa http://ec.europa.eu/governance....

7. La Comisión ha llevado a cabo una evaluación de impacto en la que se sustenta su propuesta. El informe correspondiente puede consultarse en http://ec.europa.eu/governance....

2. CONTEXT

2. Antecedentes

8. Articolul 6 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) prevede că drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate de Convenția europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale și astfel cum rezultă din tradițiile constituționale comune ale statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii. Articolul 6 alineatul (1) din TUE prevede că Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la Strasbourg la 12 decembrie 2007[6], care are aceeași valoare juridică cu cea a TFUE și TUE. Carta se adresează instituțiilor UE și statelor membre atunci când pun în aplicare legislația UE, de exemplu în domeniul cooperării judiciare în materie penală la nivelul Uniunii Europene.

8. El artículo 6, apartado 3, del Tratado de la Unión Europea (TUE) establece que los derechos fundamentales, según se garantizan en el Convenio Europeo para la Protección de los Derechos Humanos y de las Libertades Fundamentales, y según dimanan de las tradiciones constitucionales comunes a los Estados miembros, constituyen principios generales del Derecho de la UE. El artículo 6, apartado 1, del TUE dispone que la Unión reconoce los derechos, libertades y principios enunciados en la Carta de los Derechos Fundamentales de la Unión Europea, de 7 de diciembre de 2000, adaptada el 12 de diciembre de 2007 en Estrasburgo[6], que presenta el mismo valor jurídico que el TFEU y el TUE. La Carta puede hacerse valer ante los Estados miembros y las instituciones de la UE cuando aplican la legislación de la UE, por ejemplo, en el ámbito de la cooperación judicial en materia penal en la Unión Europea.

9. În 2004, Comisia a înaintat o amplă propunere legislativă[7] privind anumite drepturi majore ale persoanelor acuzate în cadrul procedurilor penale, însă propunerea nu a fost adoptată de Consiliu.

9. En 2004, la Comisión presentó una propuesta global de legislación[7] que recogía los derechos más importantes de los acusados en los procesos penales. La propuesta no fue adoptada por el Consejo.

10. La 30 noiembrie 2009, Consiliul „Justiție” a adoptat o Foaie de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale[8], pe baza unei abordări etapizate, solicitând adoptarea unor măsuri referitoare la drepturile procedurale fundamentale și invitând Comisia să prezinte propuneri în acest scop. Consiliul a recunoscut că până la data respectivă nu s-au luat suficiente măsuri la nivel european pentru protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor în cadrul procedurilor penale. Avantajul deplin al legislației UE în domeniu va fi resimțit numai după ce toate măsurile se vor concretiza în acte legislative. Cea de a treia și a patra măsură din cadrul foii de parcurs vizează dreptul de a fi asistat de un avocat și dreptul de comunica cu o terță persoană precum o rudă, un angajator sau o autoritate consulară.

10. El 30 de noviembre de 2009, el Consejo de Justicia adoptó un plan de trabajo para reforzar los derechos procesales de los sospechosos o acusados en los procesos penales[8] en el que se pedía la adopción, con arreglo a un planteamiento «gradual», de una serie de medidas relativas a los derechos procesales más básicos, y se invitaba a la Comisión a que presentase las propuestas necesarias con tal fin. En su documento, la Comisión reconocía que hasta la fecha no se había trabajado lo suficiente a escala europea para proteger los derechos fundamentales de las personas en los procesos penales. La utilidad de la legislación de la UE no se percibirá plenamente en tanto no se hayan incorporado todas las medidas en un instrumento legislativo. La tercera y la cuarta medida del plan de trabajo tienen por objeto el derecho de acceso a un abogado y el derecho de comunicación con un tercero, como un familiar, un empleador o una autoridad consular.

11. Programul de la Stockholm, adoptat de Consiliul European din 10-11 decembrie 2009[9], a reafirmat importanța drepturilor persoanelor în cadrul procedurilor penale, ca valoare fundamentală a Uniunii Europene și componentă esențială a încrederii reciproce între statele membre și a încrederii cetățenilor în UE. Protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor va contribui, de asemenea, la eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații. Programul de la Stockholm menționează foaia de parcurs ca fiind parte integrantă din programul multianual și invită Comisia să înainteze propuneri adecvate pentru punerea în aplicare rapidă a acesteia.

11. El Programa de Estocolmo, adoptado por el Consejo Europeo de los días 10 y 11 de diciembre de 2009[9], reafirma la importancia de los derechos de la persona en los procesos penales como valor fundamental de la Unión Europea y como componente esencial de la confianza recíproca entre los Estados miembros y de la confianza pública en la UE. La protección de los derechos fundamentales de las personas eliminará asimismo algunas de las trabas que obstaculizan su libre circulación. El Programa de Estocolmo hace referencia al plan de trabajo como parte integrante del programa plurianual e invita a la Comisión a que presente las propuestas oportunas para su rápida aplicación.

3. DREPTUL DE A FI ASISTAT DE UN AVOCAT CONSACRAT PRIN CARTă șI CONVENțIA EUROPEANă DREPTURILOR OMULUI

3. El derecho de acceso a un abogado establecido por la carta y el CEDH

12. Articolul 6 din cartă – Dreptul la libertate și la securitate – prevede:

12. El artículo 6 de la Carta (derecho a la libertad y a la seguridad) dispone lo siguiente:

„Orice persoană are dreptul la libertate și la securitate.”

«Toda persona tiene derecho a la libertad y a la seguridad».

Articolul 47 din cartă – Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil – prevede:

El artículo 47 de la Carta (derecho a la tutela judicial efectiva y a un juez imparcial) dispone lo siguiente:

„(…) Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, anterior instituită prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată și reprezentată. (…).”

«[…] Toda persona tiene derecho a que su causa sea oída equitativa y públicamente y dentro de un plazo razonable por un juez independiente e imparcial, establecido previamente por la ley. Toda persona podrá hacerse aconsejar, defender y representar […]»

Articolul 48 din cartă – Prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare – prevede:

El artículo 48 de la Carta (presunción de inocencia y derechos de la defensa) dispone lo siguiente:

„2. Se garantează oricărei persoane acuzate respectarea dreptului la apărare.”

«2. Se garantiza a todo acusado el respeto de los derechos de la defensa.»

Carta garantează și reflectă, în domeniul de aplicare a acesteia, drepturile corespunzătoare consacrate în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Dentro de su ámbito de aplicación, la Carta garantiza y refleja los derechos correspondientes consagrados en el CEDH .

Articolul 6 – Dreptul la un proces echitabil – prevede:

El artículo 6 –Derecho a un proceso equitativo– establece lo siguiente:

„(3) Orice persoană învinuită de săvârșirea unei fapte penale beneficiază de următoarele drepturi minime:

«3. Todo acusado tiene, como mínimo, los siguientes derechos:

(b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pentru a-și pregăti apărarea

b) a disponer del tiempo y de las facilidades necesarias para la preparación de su defensa

c) a defenderse por sí mismo o a ser asistido por un defensor de su elección […]».

13. O serie de hotărâri recente ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) au clarificat domeniul de aplicare a acestor dispoziții. În mod repetat, Curtea a susținut că articolul 6 se aplică etapei care precede procesul penal[10] și că o persoană suspectată trebuie să beneficieze de asistență din partea unui avocat în etapele inițiale ale interogatoriilor efectuate de poliție[11] și imediat ce este privat de libertate, indiferent de interogatoriile efectuate[12]. Curtea a hotărât, de asemenea, că aceste garanții trebuie să se aplice martorilor ori de câte ori sunt în realitate suspectați de a fi săvârșit o faptă penală, deoarece calificarea oficială a unei persoane nu este importantă[13]. În cauza Panovits[14], CEDO a constatat o încălcare a articolului 6, întrucât declarațiile suspectului făcute în lipsa avocatului său au fost utilizate pentru condamnarea acestuia, deși nu erau singurele probe disponibile. Curtea a constatat că lipsa asistenței juridice pe parcursul interogatoriului unui reclamant constituie o restricționare a drepturilor la apărare ale acestuia, în lipsa unor motive imperioase care nu aduc atingere caracterului echitabil în ansamblu al procedurilor[15]. Numărul plângerilor având ca obiect dreptul de a fi asistat de un avocat a crescut în mod constant în ultimii ani. În absența unei aplicări corespunzătoare a jurisprudenței CEDO, statele membre riscă să suporte costuri importante rezultând din daunele-interese acordate de Curte reclamanților care au obținut câștig de cauză.[16]

13. En una serie de sentencias recientes, el Tribunal Europeo de Derechos Humanos (TEDH) ha aclarado el alcance de estas disposiciones. El Tribunal ha sostenido reiteradamente que el artículo 6 se aplica a la fase de instrucción de los procesos penales[10] y que debe ofrecerse a todo sospechoso la asistencia de un abogado en las fases iniciales de los interrogatorios policiales[11] y en el momento en que se vea privado de libertad, con independencia de todo interrogatorio[12]. En su sentencia, el Tribunal determinó además que esas garantías debían aplicarse a los testigos que, en realidad, puedan ser sospechosos de algún delito, habida cuenta de que la calificación formal de la persona es irrelevante[13]. En el asunto Panovits[14] , el TEDH comprobó la existencia de un quebrantamiento del artículo 6, en la medida en que las declaraciones efectuadas por el sospechoso en ausencia de su abogado se utilizaron para obtener su condena, a pesar de que no constituían la única prueba disponible. El Tribunal consideró que la falta de asistencia jurídica gratuita durante el interrogatorio de un acusado constituía una restricción de sus derechos de defensa en ausencia de razones imperiosas que no prejuzgasen de la imparcialidad general del proceso[15]. El número de denuncias sobre el derecho de acceso a un abogado ha aumentado constantemente durante los últimos años. Sin una aplicación adecuada de la jurisprudencia del TEDH, es probable que los Estados miembros tengan que pagar costes importantes derivados de las indemnizaciones concedidas por el Tribunal a los demandantes que ganen el pleito[16].

14. În conformitate cu mandatul prevăzut în Foaia de parcurs privind drepturile procedurale, prezenta directivă stabilește cerințele minime la nivelul UE privind dreptul persoanelor suspectate și acuzate de a fi asistate de un avocat. Este promovată astfel aplicarea Cartei drepturilor fundamentale, în special articolele 6, 47 și 48 , prin întemeierea pe articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

14. En consonancia con el mandato recogido en el plan de trabajo sobre los derechos procesales, la presente Directiva establece una serie de requisitos mínimos al nivel de la UE que amparan el derecho de los sospechosos y acusados a tener acceso a un abogado. Propicia así la aplicación de la Carta de los Derechos Fundamentales y, en particular, de sus artículos 6, 47 y 48, partiendo del artículo 6 del CEDH según la interpretación del Tribunal Europeo de Derechos Humanos.

4. DREPTUL DE A COMUNICA DUPă ARESTARE

4. Derecho a la COMUNICACIÓN EN EL MOMENTO DE LA DETENCIÓN

15. O persoană suspectată sau acuzată, privată de libertate, trebuie să aibă dreptul să comunice după arestare cu cel puțin o persoană desemnată de aceasta, de exemplu un membru al familiei sau un angajator. De asemenea, statele membre trebuie să se asigure că reprezentanții legali ai unui copil suspectat sau acuzat de o infracțiune sunt informați imediat privind arestarea copilului și privind motivele arestării, cu excepția cazului în care acest lucru este contrar intereselor superioare ale copilului. Acest drept trebuie să facă obiectul derogărilor numai în circumstanțe foarte limitate.

15. Todo sospechoso o acusado a quien se prive de libertad deberá tener derecho a comunicarse en el momento de la detención al menos con una persona designada por él, como por ejemplo un miembro de su familia o un empleador. Los Estados miembros deberán asimismo asegurarse de que los representantes legales de un menor sospechoso o acusado de un delito sean informados lo antes posible de la detención de ese menor y de los motivos de la misma, salvo que ello vaya en detrimento de los intereses del menor. Ese derecho solo puede ser objeto de excepciones en circunstancias muy restringidas.

16. În cazul în care persoana deținută este resortisant străin, trebuie informate autoritățile consulare ale statului de origine al persoanei respective. Suspecții și inculpații străini sunt un grup vulnerabil, ușor de identificat, care necesită uneori protecție suplimentară, precum cea oferită de Convenția de la Viena din 1963 privind relațiile consulare, care prevede că, în caz de arest sau detenție, un resortisant străin are dreptul de a solicita informarea consulatului său privind detenția și de a primi vizite din partea funcționarilor consulari.

16. Cuando la persona detenida no sea nacional, procederá informar a las autoridades consulares de su Estado de origen. Los sospechosos e inculpados extranjeros son un grupo vulnerable fácilmente identificable y a veces necesitado de protección suplementaria, como la ofrecida por la Convención de Viena sobre relaciones consulares de 1963 según la cual todo extranjero arrestado o detenido tiene derecho a que se informe a su consulado de su detención y a recibir visitas de funcionarios consulares.

5 DISPOZIțII SPECIFICE

5 Disposiciones específicas

Articolul 1 – Obiectiv

Artículo 1 — Objetivo

17. Obiectivul directivei este de a stabili norme privind dreptul persoanelor suspectate și acuzate și al persoanelor care fac obiectul unui mandat european de arestare de a fi asistate de un avocat în procedurile penale împotriva lor, precum și norme privind dreptul persoanelor suspectate și acuzate care sunt private de libertate de a comunica după arestare cu o terță parte.

17. El objetivo de la Directiva es establecer disposiciones que regulen los derechos de los sospechosos y los acusados y las personas sujetas a una orden de detención europea a acceder a un abogado en los procesos penales en su contra, así como los derechos de los sospechosos y los acusados que se vean privados de libertad a comunicarse en el momento de la detención con un tercero.

Articolul 2 – Domeniu de aplicare

Artículo 2 — Ámbito de aplicación

18. Directiva se aplică din momentul în care unei persoane i se aduce la cunoștință de către autoritățile competente ale unui stat membru, prin notificare oficială sau în alt mod, că este suspectată sau acuzată de a fi comis o infracțiune, și până la încheierea procedurilor (inclusiv a oricărei căi de atac).

18. La Directiva se aplica desde el momento en que las autoridades competentes de un Estado miembro comunican a una persona, mediante notificación oficial u otro medio, que es sospechosa o está acusada de haber cometido una infracción penal y hasta la conclusión del proceso (incluido cualquier recurso).

19. Procedurile în temeiul mandatului european de arestare[17] fac în mod explicit obiectul acestui articol. În această privință, directiva conferă aplicabilitate garanțiilor procedurale prevăzute la articolele 47 și 48 din cartă și la articolele 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la procedurile de predare bazate pe mandatul european de arestare.

19. Los procedimientos de ejecución de la orden de detención europea (ODE)[17] se hallan explícitamente incluidos en el ámbito de aplicación del presente artículo. La Directiva dispone que las garantías procesales contempladas en los artículos 47 y 48 de la Carta y en los artículos 5 y 6 del CEDH se aplican a los procedimientos de entrega basados en una orden de detención europea.

Articolul 3 – Dreptul de a fi asistat de un avocat în procedurile penale

Artículo 3 — Derecho de acceso a un abogado en los procesos penales

20. Acest articol prevede principiul general potrivit căruia toate persoanele suspectate și acuzate în procedurile penale trebuie să fie asistate neîntârziat de un avocat, în timp util și într-un mod care să le permită să își exercite drepturile la apărare. Asistența unui avocat trebuie oferită cel târziu în momentul privării de libertate, cât de repede posibil în raport cu circumstanțele fiecărui caz în parte. Indiferent dacă s-a dispus sau nu privarea de libertate, trebuie oferită asistență din partea unui avocat pe parcursul interogatoriului și, de asemenea, în momentul în care există o acțiune procedurală sau de strângere de probe care necesită sau permite prezența unei persoane suspectate sau acuzate, cu excepția situației în care elementele de probă care trebuie strânse ar putea fi deteriorate, îndepărtate sau distruse în timpul scurs până la sosirea avocatului. Aceasta reflectă jurisprudența CEDO, care a hotărât că unui suspect trebuie să i se ofere asistența unui avocat „încă din etapele inițiale ale interogatoriului efectuat de poliție” și imediat ce este privat de libertate, indiferent dacă are loc un interogatoriu sau nu.

20. Ese artículo sienta el principio general según el cual todos los sospechosos y acusados en un proceso penal deben poder acceder a un abogado lo antes posible, dentro de unos plazos y en unas condiciones que les permitan ejercer sus derechos de defensa. El acceso a un abogado debe concederse, a más tardar, en el momento de la privación de libertad, tan pronto como sea posible a la luz de las circunstancias de cada caso. Independientemente de la privación de libertad, el acceso a un abogado debe concederse en el momento del interrogatorio. También debe concederse cuando se celebre algún acto de procedimiento o de recogida de pruebas que exija o permita la presencia del sospechoso o del acusado, excepto cuando la prueba que deba ser recogida pueda ser alterada, eliminada o destruida como consecuencia del lapso de tiempo necesario para que llegue el abogado. Tales disposiciones reflejan la jurisprudencia del TEDH, según la cual debe brindarse a los sospechosos la asistencia de un abogado ya en las fases iniciales de los interrogatorios policiales y en el momento en que se vean privados de libertad, con independencia de todo interrogatorio.

Articolul 4 – Conținutul dreptului de a fi asistat de un avocat

Artículo 4 — Contenido del derecho de acceso a un abogado

21. Acest articol prevede activitățile pe care are dreptul să le desfășoare un avocat care reprezintă o persoană suspectată sau învinuită, pentru a asigura exercitarea efectivă a drepturilor la apărare, inclusiv să participe la întrevederi cu persoana suspectată sau acuzată care să aibă o durată și frecvență adecvate pentru a asigura exercitarea efectivă a drepturilor la apărare; să participe la orice interogatoriu sau audiere; sub rezerva excepției enunțate mai sus, potrivit căreia o întârziere poate afecta disponibilitatea elementelor de probă, să participe la orice acțiune de anchetare sau de strângere de probe în cadrul căreia legislația națională aplicabilă impune sau permite în mod expres prezența unei persoane suspectate sau acuzate; și să aibă acces la locul de detenție pentru a verifica condițiile de detenție. Dispozițiile acestui articol reflectă numeroase hotărâri ale CEDO care subliniază că exercitarea drepturilor la apărare trebuie să fie efectivă și identifică activitățile[18] pe care are dreptul să le desfășoare un avocat care reprezintă o persoană suspectată sau acuzată.

21. Este artículo detalla las actividades que todo abogado que represente a un acusado o sospechoso está facultado para realizar con objeto de asegurar el ejercicio efectivo de los derechos de defensa, incluida la celebración con el sospechoso o el acusado de reuniones que presenten la duración y la frecuencia adecuadas para asegurar el ejercicio efectivo de los derechos de defensa; la asistencia a interrogatorios o audiencias; sin perjuicio de la excepción establecida arriba cuando una demora pueda afectar a la disponibilidad de pruebas, la asistencia a actos de investigación o de recogida de pruebas en los que la legislación nacional aplicable requiera o permita expresamente la presencia del sospechoso o el acusado; y el acceso al lugar de detención para comprobar las condiciones de detención. Las disposiciones del presente artículo reflejan la jurisprudencia reiterada del TEDH, que hace hincapié en la necesidad de que el ejercicio de los derechos de defensa sea efectivo, y determinan las actividades[18] que los abogados que representan a los sospechosos o los acusados están autorizados para llevar a cabo.

Articolul 5 – Dreptul de a comunica după arestare

Artículo 5 — Derecho a la comunicación en el momento de la detención

22. Acest articol prevede dreptul persoanelor private de libertate în procedurile penale să numească cel puțin o persoană, cel mai probabil un membru al familiei sau un angajator, cu care să comunice, imediat după arestare, astfel încât să informeze această persoană privind detenția. Reprezentanții legali ai copiilor privați de libertate trebuie notificați imediat privind arestarea copilului și privind motivele arestării, cu excepția cazului în care acest lucru este contrar intereselor superioare ale copilului. În cazul în care nu este posibilă comunicarea cu persoana desemnată de persoana deținută sau notificarea acesteia în pofida încercărilor de a face acest lucru (de exemplu, dacă persoana desemnată nu răspunde la telefon), persoana deținută va fi informată privind faptul că notificarea nu a avut loc. Orice consecințe care decurg din acest fapt sunt la latitudinea legislației naționale. Derogarea de la acest drept este posibilă în circumstanțele limitate prevăzute la articolul 8. Dispozițiile acestui articol reflectă solicitarea Comisiei Europene ca sistemul de justiție din Europa să fie în interesul copilului[19], și sunt conforme avizului Comitetului pentru prevenirea torturii care a subliniat în mod repetat faptul că dreptul de notificare a arestării reprezintă o măsură de protecție importantă împotriva maltratării, precum și prevederilor Orientărilor Comitetului de miniștri al Consiliului Europei privind justiția în interesul copilului[20].

22. Este artículo establece el derecho de las personas privadas de libertad en el contexto de procesos penales a comunicarse lo antes posible en el momento de la detención al menos con una persona de su designación, que, en la mayor parte de los casos, será un familiar o empleador, a efectos de informarle de la detención. Asimismo, deberá notificarse lo antes posible a los representantes legales de los menores privados de libertad la detención de esos menores y los motivos de la misma, salvo cuando esa notificación vaya en detrimento de los intereses del menor. Cuando no le sea posible al detenido comunicarse con la persona designada o efectuarle esa notificación, a pesar de haberse hecho todo lo posible con tal fin (por, ejemplo, si la persona designada no coge el teléfono), el detenido deberá ser informado de que la notificación no se ha producido. Las consecuencias serán las que determine la legislación nacional. Cualquier excepción a este derecho se considera solo posible en las circunstancias limitadas que determina el artículo 8. Las disposiciones de este artículo reflejan el llamamiento de la Comisión Europea a que se implante un sistema de justicia más protector de los menores en Europa[19], la reiterada identificación por parte del Comité de Prevención de la Tortura del derecho a la notificación de la detención como salvaguardia importante contra los malos tratos y las Directrices del Comité de Ministros del Consejo de Europa sobre la justicia adaptada a los menores[20].

Articolul 6 – Dreptul de a comunica cu autoritățile consulare sau diplomatice

Artículo 6 — Derecho a entrar en comunicación con las autoridades consulares o diplomáticas

23. Acest articol confirmă dreptul de a comunica cu autoritățile consulare. Acesta conferă statelor membre responsabilitatea de a se asigura că toți deținuții străini pot să beneficieze, dacă doresc acest lucru, de informarea autorităților consulare ale statului de origine privind detenția lor. Derogarea de la acest drept este posibilă numai în circumstanțele limitate prevăzute la articolul 8.

23. Este artículo confirma el derecho a entrar en comunicación con las autoridades consulares. Exige a los Estados miembros que garanticen que se informa de la detención de todos los detenidos extranjeros que así lo deseen a las autoridades consulares de su Estado de nacionalidad. Sólo pueden admitirse excepciones al ejercicio de este derecho en las limitadas circunstancias que se indican en el artículo 8.

Articolul 7 – Confidențialitate

Artículo 7 — Confidencialidad

24. Drepturile la apărare sunt protejate de obligația de a asigura că întreaga comunicare, indiferent de forma acesteia, dintre o persoană suspectată sau acuzată și avocatul acesteia este absolut confidențială, fără a fi permise derogări. CEDO a identificat unul dintre factorii esențiali pentru reprezentarea efectivă de către un avocat a intereselor unui client ca fiind principiul protejării confidențialității informațiilor schimbate de aceștia. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, comunicarea confidențială cu avocatul este garantată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca o măsură importantă de protecție a dreptului la apărare[21].

24. Los derechos de defensa quedan salvaguardados por la obligación de asegurar que todas las comunicaciones –con independencia de la forma que adopten– entre un sospechoso o un acusado y su abogado sean totalmente confidenciales, sin excepción posible. Según ha determinado el TEDH, uno de los factores esenciales para la representación efectiva de los intereses de un cliente por parte de su abogado es el principio de protección de la confidencialidad de la información intercambiada entre ambos. Por ello, el TEDH sostiene que la comunicación confidencial con el abogado es merecedora de su protección en tanto que importante salvaguardia del derecho de defensa[21].

Articolul 8 – Derogări

Artículo 8 — Excepciones

25. Importanța deosebită a drepturilor consacrate de prezenta directivă sugerează că, în principiu, nu ar trebui să fie posibile derogări pentru statele membre. Cu toate acestea, jurisprudența CEDO admite un domeniu de aplicare limitat pentru derogări în cazul articolului 3, al articolului 4 alineatele (1)-(3), al articolului 5 și al articolului 6 în ceea ce privește etapele inițiale ale procedurilor penale. CEDO a hotărât că, deși dreptul unei persoane acuzate de o infracțiune de a fi apărată efectiv de un avocat nu este absolut, orice excepție de la exercitarea acestui drept trebuie delimitată clar și strict limitată în timp[22] și nu trebuie, în lumina integralității procedurilor, să priveze acuzatul de un proces echitabil[23]. Această dispoziție se bazează pe jurisprudența respectivă, permițând statelor membre o derogare de la dreptul de a fi asistat de un avocat numai în circumstanțe excepționale, în caz de necesitate și ținând cont de măsurile procedurale de protecție. Orice derogare trebuie justificată de motive imperioase legate de necesitatea urgentă de a preveni un pericol la adresa vieții sau integrității fizice a uneia sau mai multor persoane. În plus, orice derogare trebuie să respecte principiul proporționalității, care presupune că autoritatea competentă trebuie să aleagă întotdeauna alternativa care restricționează cel mai puțin dreptul de a fi asistat de un avocat și trebuie să limiteze cât mai mult durata restricției. În conformitate cu jurisprudența CEDO, nicio derogare nu se poate baza exclusiv pe tipul sau gravitatea infracțiunii și orice decizie de a aplica o derogare necesită o evaluare de la caz la caz din partea autorității competente. În orice caz, nicio derogare nu poate să aibă ca efect compromiterea caracterului echitabil al procedurilor, iar declarațiile pe care persoana în cauză le dă în lipsa unui avocat nu pot fi utilizate niciodată drept probe împotriva sa. În cele din urmă, această dispoziție impune ca derogările să poată fi autorizate numai printr-o hotărâre motivată a unei autorități judiciare, ceea ce înseamnă că hotărârea nu poate fi luată de poliție sau de alte autorități de aplicare a legii, care nu sunt considerate autorități judiciare în temeiul legislației naționale și al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Același principiu și aceleași limitări se aplică derogărilor de la dreptul de a comunica după arestare cu o terță persoană.

25. La importancia primordial de los derechos consagrados en la presente Directiva indica que, en principio, no deben caber excepciones para los Estados miembros. La jurisprudencia del TEDH, no obstante, abre un restringido margen de excepción a lo dispuesto en el artículo 3, en el artículo 4, apartados 1 a 3, en el artículo 5 y el en artículo 6 en lo que se refiere a las fases iniciales de los procesos penales. El TEDH ha establecido que, si bien el derecho del acusado de una infracción penal a una defensa efectiva por parte de un abogado no es absoluto, toda excepción al ejercicio de este derecho debe circunscribirse claramente y limitarse estrictamente en el tiempo[22], sin privar al acusado, dentro del proceso considerado globalmente, de la posibilidad de ser oído en condiciones de imparcialidad[23]. La presente disposición se nutre de esa jurisprudencia y solo permite a los Estados miembros establecer excepciones al derecho de acceso a un abogado en circunstancias excepcionales plenamente justificadas y con las salvaguardias procesales necesarias. Toda excepción debe justificarse por razones imperiosas relacionadas con la urgente necesidad de evitar un peligro para vida o la integridad física de una o más personas. Además, toda excepción debe ajustarse al principio de proporcionalidad, según el cual la autoridad competente debe inclinarse siempre por la alternativa que menos restrinja el derecho de acceso a un abogado y debe limitar la duración de esa restricción al mínimo posible. De conformidad con la jurisprudencia del TEDH, ninguna excepción debe basarse exclusivamente en el tipo o en la gravedad del delito y la concesión de cualquier excepción requiere la evaluación individual del caso concreto por parte de la autoridad competente. De cualquier manera, ninguna excepción puede poner en peligro la imparcialidad del proceso y las declaraciones efectuadas por el interesado en ausencia de su abogado nunca pueden utilizarse como pruebas en su contra. Por último, esta disposición exige que las excepciones sólo puedan autorizarse mediante decisión motivada de una autoridad judicial, es decir, que no puede hacerlo la policía u otras autoridades con funciones coercitivas que no sean consideradas como autoridades judiciales con arreglo al Derecho nacional y el CEDH. Idénticos principio y limitaciones se aplican a las excepciones al derecho de comunicación con un tercero en el momento de la detención.

Articolul 9 – Renunțare

Artículo 9 — Renuncia

26. CEDO a susținut că, dacă o renunțare urmează să fie efectivă în sensul Convenției europene a drepturilor omului, aceasta trebuie să fie făcută în mod voluntar, stabilită neechivoc și susținută de măsuri minime de protecție, care să corespundă cu importanța acesteia[24]. Jurisprudența în materie este reflectată de articolul 9, care prevede că o renunțare (renunțarea și circumstanțele acesteia trebuind să fie înregistrate) trebuie să fie făcută în mod voluntar și neechivoc și cu deplina cunoaștere a consecințelor sale, prin intermediul consilierii juridice privind astfel de consecințe sau prin alte mijloace. De asemenea, persoana trebuie să fie capabilă să înțeleagă consecințele.

26. El TEDH sostiene que, para que una renuncia sea efectiva a efectos del CEDH, debe ser voluntaria, haber sido otorgada de manera inequívoca y sustentarse en unas salvaguardias mínimas acordes con su importancia[24]. Esta jurisprudencia se plasma en el artículo 9, en virtud del cual toda renuncia (la cual debe registrarse junto con sus circunstancias) debe ser voluntaria e inequívoca y otorgarse con pleno conocimiento de sus consecuencias, de las que se habrá tomado conocimiento mediante asesoramiento jurídico o por otras vías. Además, el interesado debe ser capaz de comprender esas consecuencias.

Articolul 10 – Alte persoane decât cele suspectate și acuzate

Artículo 10 — Personas distintas de los sospechosos y los acusados

27. Acest articol oferă protecție și căi de atac pentru persoane precum martorii care, pe parcursul interogatoriului sau al unei audieri, devin persoane suspectate sau acuzate. Acest fapt se bazează pe jurisprudența CEDO conform căreia garantarea unui proces echitabil, inclusiv a asistenței unui avocat, trebuie să se aplice martorilor, ori de câte ori sunt în realitate suspectați de săvârșirea unei fapte penale, deoarece calificarea oficială a unei persoane nu este importantă[25].

27. Este artículo dispensa protección y ofrece vías de recurso a personas como los testigos que, durante un interrogatorio o una audiencia, reciben la calificación de sospechosos o de acusados. El artículo se apoya en la jurisprudencia del TEDH según la cual la garantía de un juicio imparcial, incluido el acceso a un abogado, debe aplicarse a los testigos cuando sean en realidad sospechosos de algún delito, habida cuenta de que la calificación formal de la persona es irrelevante[25].

Articolul 11 – Dreptul de a fi asistat de un avocat în procedurile în temeiul mandatului european de arestare

Artículo 11 — Derecho a la asistencia a un abogado en los procesos relacionados con la orden de detención europea

28. Acest articol reflectă mandatul de la articolul 82 alineatul (2) din tratat de a adopta directive privind norme minime aplicabile, ținând cont de „măsura necesară care să faciliteze recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare, precum și cooperarea judiciară și polițienească în materie penală la scară transfrontalieră.” Îmbunătățirea sistemului mandatului european de arestare reprezintă o considerație principală a celui de-al treilea raport al Comisiei privind punerea în aplicare a Deciziei-cadru a Consiliului privind mandatul european de arestare[26]. Acest articol se bazează pe articolul 11 din Decizia-cadru 2002/584/JAI[27] privind mandatul european de arestare, care prevede că o persoană care este arestată în scopul executării unui mandat european de arestare are dreptul de a fi asistată de un avocat, în conformitate cu dreptul intern al statului membru de executare. Această prevedere nu va avea efectul de a compromite recunoașterea reciprocă; meritul cauzei nu va fi abordat de avocatul din statul emitent în această etapă deoarece rolul acestuia se va limita la a-i permite persoanei acuzate să își exercite dreptul în temeiul Deciziei-cadru. În acest scop, funcția avocatului din statul membru emitent va fi de a oferi asistență și informații avocatului din statul membru de executare.

28. Este artículo plasma el mandato que se recoge en el artículo 82, apartado 2, del Tratado, a saber, el establecimiento de normas mínimas mediante directivas «en la medida necesaria para facilitar el reconocimiento de las sentencias y resoluciones judiciales y la cooperación policial y judicial en asuntos penales de dimensión transfronteriza». La mejora del sistema de la ODE es un principio esencial del Tercer Informe de la Comisión sobre la aplicación de la Decisión Marco del Consejo sobre la ODE[26]. Este artículo desarrolla el artículo 11 de la Decisión Marco 2002/584/JAI[27] sobre la orden de detención europea, en virtud del cual toda persona que sea detenida a efectos de la ejecución de una ODE tiene derecho a contar con la asistencia de un abogado, de conformidad con el Derecho interno del Estado miembro de ejecución. Esa disposición no tendrá la consecuencia de comprometer el reconocimiento mutuo; en esa fase, el abogado del Estado miembro emisor no se pronunciará sobre el fondo del asunto, puesto que su papel se limitará a permitir que el requerido ejercite los derechos que le otorga la Decisión Marco. Con ese fin, la función del abogado en el Estado miembro emisor será facilitar asistencia e información al abogado del Estado miembro de ejecución.

Promovarea încrederii reciproce, esențială pentru recunoașterea reciprocă, se realizează prin garantarea faptului că, în cazul unei persoane arestate în temeiul unui mandat european de arestare, statul emitent este informat privind arestarea acesteia, iar interesele persoanei respective pot fi apărate de un avocat în statul membru emitent care asistă avocatul din statul membru de executare, pentru exercitarea cât mai eficientă a drepturilor în statul membru de executare, în conformitate cu Decizia-cadru a Consiliului 2002/584/JAI. Această asistență poate facilita exercitarea efectivă a drepturilor persoanelor în temeiul deciziei-cadru în statul membru de executare, în special posibilitatea de a invoca un motiv pentru neexecutarea mandatului european de arestare în temeiul articolelor 3 și 4, de exemplu: asistența unui avocat în statul membru emitent poate fi importantă pentru a aduce probe privind o hotărâre anterioară care ar presupune aplicarea principiului „ne bis in idem” – în temeiul articolului 3 alineatul (2). Procedurile de executare a mandatului european de arestare nu vor fi întârziate deoarece acest articol nu aduce atingere termenelor prevăzute în decizia-cadru. Dimpotrivă, implicarea unui avocat în statul emitent va conduce la un acord mai rapid deoarece persoana acuzată va primi informații mai complete privind procedura în statul membru emitent și privind consecințele acordului său.

El fomento de la confianza recíproca que resulta esencial para el reconocimiento mutuo se obtiene disponiendo que se comunique la detención de toda persona en virtud de una ODE al Estado miembro emisor, y que los intereses de ese detenido puedan ser defendidos por un abogado del Estado miembro emisor que asista al abogado del Estado miembro de ejecución, de forma que el detenido pueda ejercitar sus derechos con una eficacia máxima en el Estado miembro de ejecución, según establece la Directiva Marco 2002/584/JAI del Consejo. Esa asistencia puede facilitar el ejercicio efectivo en el Estado miembro de ejecución de los derechos que amparan a las personas en virtud de la Decisión Marco, en particular la posibilidad de invocar algunos de los motivos de no ejecución de la ODE con arreglo a los artículos 3 y 4, por ejemplo: la asistencia de un abogado en el Estado miembro emisor puede resultar importante a la hora de intentar demostrar la existencia de una sentencia anterior, que daría lugar a la aplicación del principio non bis in idem invocado por el artículo 3, apartado 2. Los procedimientos de ejecución de la ODE no sufrirían demora alguna, dado que las disposiciones de este artículo se entienden sin perjuicio de los plazos fijados en la Decisión Marco. Antes al contrario, la intervención de un abogado en el Estado miembro emisor dará lugar a la obtención de un consentimiento más rápido, puesto que la persona buscada recibirá una información más completa del procedimiento en el Estado miembro emisor y de las consecuencias de su consentimiento.

Articolul 12 – Asistența juridică

Artículo 12 — Asistencia jurídica gratuita

29. Articolul 47 alineatul (3) din cartă prevede că:

29. Según establece el artículo 47, apartado 3, de la Carta:

„Asistența juridică se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiție.”

«Se prestará asistencia jurídica gratuita a quienes no dispongan de recursos suficientes siempre y cuando dicha asistencia sea necesaria para garantizar la efectividad del acceso a la justicia».

Articolul 6 alineatul (3) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că orice persoană acuzată de o infracțiune are dreptul la asistență juridică gratuită „dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, […] când interesul justiției impune acest lucru” .

El artículo 6, apartado 3, del CEDH establece que todo acusado de un delito tiene derecho a ser asistido gratuitamente por un abogado de oficio « si no tiene medios para pagarlo, […]cuando los intereses de la justicia lo exijan».

Deși prezenta directivă nu își propune să reglementeze aspectul asistenței juridice, aceasta prevede o dispoziție care le solicită statelor membre să continue să aplice propriile sisteme de asistență juridică. Sistemele interne de asistență juridică trebuie să fie în conformitate cu carta și cu convenția. În plus, statele membre nu pot să aplice condiții mai puțin favorabile asistenței juridice care cuprinde situații în care asistența unui avocat este acordată în temeiul prezentei directive, comparativ cu situațiile în care asistența unui avocat era deja disponibilă în temeiul legislației naționale.

Si bien la finalidad de la presente Directiva no es regular la cuestión de la asistencia jurídica gratuita, sí contiene una disposición en la que se exige a los Estados miembros que sigan aplicando sus regímenes nacionales de asistencia jurídica gratuita. Esos regímenes deben ajustarse a lo dispuesto en la Carta y en el CEDH. Además, los Estados miembros no pueden aplicar condiciones de asistencia jurídica gratuita más desfavorables cuando se conceda acceso a un abogado en virtud de la presente Directiva que cuando el acceso a un abogado esté ya garantizado por el Derecho nacional.

Articolul 13 – Căi de atac în cazul încălcării dreptului de a fi asistat de un avocat

Artículo 13 — Recursos en caso de vulneración del derecho de acceso a un abogado

30. Acest articol reflectă jurisprudența CEDO, conform căreia cea mai adecvată cale de atac în cazul încălcării dreptului la un proces echitabil prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului este de a asigura că o persoană suspectată sau acuzată este plasată, în măsura posibilului, în poziția în care s-ar fi aflat în cazul în care drepturile sale nu ar fi fost încălcate[28]. CEDO a pronunțat o hotărâre conform căreia, chiar atunci când motive imperioase pot justifica, în mod excepțional, refuzarea asistenței unui avocat, o astfel de restricție — indiferent de justificarea acesteia — nu trebuie să aducă atingere în mod nejustificat drepturilor persoanelor învinuite în temeiul articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar acestor drepturi, în principiu, li se va aduce atingere în mod nerecuperabil în momentul în care declarațiile incriminatorii date în timpul interogatoriilor efectuate de poliție fără asistența unui avocat sunt utilizate pentru condamnare[29]. Prin urmare, acest articol interzice, în principiu, utilizarea elementelor de probă obținute în cazul în care a fost refuzată oferirea asistenței din partea unui avocat, cu excepția situațiilor speciale în care utilizarea unor astfel de mijloace de probă nu ar aduce atingere drepturilor la apărare.

30. Este artículo refleja la jurisprudencia del TEDH en virtud de la cual la forma más apropiada de resarcimiento frente a la vulneración del derecho a un proceso equitativo, consagrado en el CEDH, es garantizar que se devuelve a los sospechosos o los acusados, en la mayor medida posible, a la posición en la que se habrían encontrado de no haberse producido esa vulneración de sus derechos[28]. El TEDH ha dictaminado que, incluso cuando concurran motivos imperiosos que puedan justificar excepcionalmente la denegación del acceso a un abogado, tal restricción —con independencia de su justificación— no debe menoscabar indebidamente los derechos que el artículo 6 del CEDH confiere a los acusados, derechos que en principio se verán irrevocablemente lesionados si se utilizan para la obtención de una condena declaraciones inculpatorias efectuadas durante los interrogatorios policiales sin posibilidad de acceso a un abogado[29]. En consecuencia, este artículo prohíbe, en principio, el uso de pruebas obtenidas tras la denegación del acceso a un abogado, excepto en los casos excepcionales en los que el uso de dichas pruebas no perjudique los derechos de la defensa.

Articolul 14 – Clauză de menținere a nivelului de protecție

Artículo 14 - Cláusula de no regresión

31. Scopul acestui articol este să asigure că stabilirea de standarde comune minime în conformitate cu prezenta directivă nu are ca efect scăderea nivelului standardelor în anumite state membre și că standardele prevăzute în cartă și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt menținute. Întrucât directiva prevede norme minime, în conformitate cu articolul 82 din TFUE, statele membre au libertatea de a stabili standarde mai ridicate decât cele prevăzute de directivă.

31. Con este artículo se pretende garantizar que el establecimiento de normas mínimas comunes en virtud de la presente Directiva no tenga como consecuencia reducir el nivel de exigencia en determinados Estados miembros y que se mantengan los principios consagrados en la Carta y en el CEDH. Habida cuenta de que, conforme a lo dispuesto en el artículo 82 del TFUE, la presente Directiva establece normas mínimas, los Estados miembros gozan de total libertad para fijar normas más estrictas que las acordadas en la presente Directiva.

Articolul 15 – Transpunere

Artículo 15 — Incorporación

32. Acest articol impune statelor membre obligația de a pune în aplicare directiva până la xx/xx/20xx și de a trimite Comisiei, până la aceeași dată, textul dispozițiilor de transpunere a directivei în legislația națională.

32. Este artículo requiere que los Estados miembros den aplicación a la Directiva antes del xx/xx/20xx y que, no más tarde de esa misma fecha, remitan a la Comisión el texto de las disposiciones por las que se incorpora en el ordenamiento jurídico nacional.

Articolul 16 – Intrarea în vigoare

Artículo 16 —Entrada en vigor

33. Acest articol prevede că directiva va intra în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

33. Este artículo establece que la Directiva entrará en vigor el vigésimo día siguiente al de su publicación en el Diario Oficial de la Unión Europea .

6. PRINCIPIUL SUBSIDIARITățII

6. Principio de subsidiariedad

34. Obiectivul propunerii nu poate fi realizat în mod suficient de statele membre prin acțiune individuală, întrucât există încă diferențe importante în ceea ce privește modul concret și momentul acordării de asistență de către un avocat în procedurile penale în cadrul Uniunii Europene. Întrucât obiectivul propunerii este de a promova încrederea reciprocă, doar acțiunile întreprinse de Uniunea Europeană vor permite stabilirea unor standarde comune minime consecvente care să se aplice la nivelul întregii Uniuni Europene. Propunerea va apropia normele procedurale ale statelor membre privind modul și momentul acordării de asistență de către un avocat pentru persoanele suspectate și acuzate și pentru persoanele care fac obiectul unui mandat european de arestare, scopul fiind sporirea încrederii reciproce. Prin urmare, propunerea respectă principiul subsidiarității.

34. Por sí solos, los Estados miembros no pueden alcanzar adecuadamente el objetivo de la propuesta, ya que todavía persisten significativas variaciones en lo que respecta a las modalidades y los plazos precisos del derecho de acceso a un abogado en los procesos penales dentro de la UE. Dado que el objetivo de la propuesta es fomentar la confianza recíproca, solo la adopción de medidas por parte de la Unión Europea permitirá establecer normas mínimas comunes y coherentes aplicables en toda la Unión Europea. La propuesta aproximará las normas de procedimiento de los Estados miembros en lo que respecta a las modalidades y los plazos de acceso a un abogado por parte de los sospechosos y los acusados y las personas sujetas a una ODE, con el objetivo de propiciar la confianza recíproca. La propuesta cumple por lo tanto el principio de subsidiariedad.

7. PRINCIPIUL PROPORțIONALITățII

7. Principio de proporcionalidad

35. Propunerea respectă principiul proporționalității deoarece nu depășește nivelul minim necesar pentru realizarea la nivel european a obiectivului declarat și ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestuia.

35. La propuesta se ajusta al principio de proporcionalidad en el sentido de que no va más allá de lo imprescindible para alcanzar el objetivo fijado a escala europea, ni lo necesario a tal efecto.

2011/0154 (COD)

Propunere de

Propuesta de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

DIRECTIVA DEL PARLAMENTO EUROPEO Y DEL CONSEJO

privind dreptul de a fi asistat de un avocat în cadrul procedurilor penale și dreptul de a comunica după arestare

sobre el derecho de acceso a un abogado en los procesos penales y el derecho de comunicación en el momento de la detención

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

EL PARLAMENTO EUROPEO Y EL CONSEJO DE LA UNIÓN EUROPEA,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 82 alineatul (2),

Visto el Tratado de Funcionamiento de la Unión Europea y, en particular, su artículo 82, apartado 2,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

Vista la propuesta de la Comisión Europea,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

Previa transmisión del proyecto de acto legislativo a los parlamentos nacionales,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[30],

Visto el dictamen del Comité Económico y Social Europeo[30],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[31],

Visto el dictamen del Comité de las Regiones[31],

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

De conformidad con el procedimiento legislativo ordinario,

întrucât:

Considerando lo siguiente:

(1) Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), articolul 6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (denumită în continuare „convenția”) și articolul 14 din Convenția internațională privind drepturile civile și politice (denumită în continuare „CIDCP”) consacră dreptul la un proces echitabil. Articolul 48 din cartă garantează respectarea dreptului la apărare.

(1) El artículo 47 de la Carta de los Derechos Fundamentales de la Unión Europea (en lo sucesivo denominada «la Carta»), el artículo 6 del Convenio Europeo para la Protección de los Derechos Humanos y de las Libertades Fundamentales (en lo sucesivo denominado «el CEDH») y el artículo 14 del Pacto Internacional de Derechos Civiles y Políticos (en lo sucesivo denominado «el PIDCP») consagran el derecho a un juicio imparcial. El artículo 48 de la Carta garantiza el respeto de los derechos de la defensa.

(2) Principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și deciziilor judiciare constituie piatra de temelie a cooperării judiciare în materie penală în Uniune.

(2) El principio de reconocimiento mutuo de las sentencias y resoluciones judiciales es la piedra angular de la cooperación judicial en asuntos penales en la Unión.

(3) Recunoașterea reciprocă poate funcționa eficient numai atunci când există încredere reciprocă, ceea ce necesită norme detaliate privind protecția drepturilor și garanțiilor procedurale care decurg din cartă, convenție și CIDCP. Normele comune minime ar trebui să aibă drept rezultat sporirea încrederii în sistemele de justiție penală ale tuturor statelor membre, fapt ce ar trebui să determine o cooperare judiciară mai eficientă într-un climat de încredere reciprocă, precum și promovarea pe teritoriul Uniunii a unei culturi în materie de drepturi fundamentale. De asemenea, normele comune minime ar trebui să elimine obstacolele din calea liberei circulații a cetățenilor. Aceste norme comune minime ar trebui să se aplice dreptului de a fi asistat de un avocat și dreptului de a comunica după arestare.

(3) El reconocimiento mutuo solo puede existir en presencia de una confianza recíproca, lo que exige normas detalladas sobre la protección de las garantías y los derechos procesales que se derivan de la Carta, del CEDH y del PIDCP. Las normas mínimas comunes deben aumentar la confianza en los sistemas judiciales penales de todos los Estados miembros, lo que a su vez debe propiciar una cooperación judicial más eficiente en un clima de confianza recíproca y el fomento de una cultura de derechos fundamentales en la Unión. También deberán eliminar las trabas que obstaculizan la libre circulación de ciudadanos. Esas normas mínimas comunes deben tener por objeto el derecho de acceso a un abogado y el derecho de notificación de la detención.

(4) Cu toate că statele membre sunt părți la convenție și la CIDCP, experiența a arătat că doar acest element nu poate oferi întotdeauna un grad suficient de încredere în sistemele de justiție penală ale altor state membre.

(4) Aunque los Estados miembros son partes en el CEDH y en el PIDCP, la experiencia ha puesto de manifiesto que, por sí sola, esa circunstancia no siempre aporta el grado de confianza suficiente en los sistemas judiciales penales de los demás Estados miembros.

(5) La 30 noiembrie 2009, Consiliul a adoptat Foaia de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate și ale persoanelor acuzate în cadrul procedurilor penale („foaia de parcurs”)[32]. În Programul de la Stockholm, adoptat la 11 decembrie 2009[33], Consiliul European a salutat adoptarea foii de parcurs și a inclus-o în Programul de la Stockholm (punctul 2.4.). Pe baza unei abordări etapizate, foaia de parcurs prevede adoptarea de măsuri privind dreptul la traducere și la interpretare[34], dreptul la informare cu privire la drepturi și informații privind capetele de acuzare[35], dreptul la consultanță juridică și la asistență juridică, dreptul la comunicare cu rudele, cu angajatorii și autoritățile consulare, precum și privind măsuri speciale de protecție pentru persoanele suspectate sau acuzate care sunt în situații vulnerabile. Foaia de parcurs pune în evidență faptul că ordinea prezentării drepturilor este orientativă, putând fi modificată în funcție de priorități. Aceasta este concepută astfel încât să funcționeze ca un întreg; avantajele acesteia vor fi constatate pe deplin numai atunci când vor fi puse în aplicare toate părțile componente ale acesteia.

(5) El 30 de noviembre de 2009, el Consejo adoptó el plan de trabajo para reforzar los derechos procesales de sospechosos y acusados en los procesos penales (el «plan de trabajo»)[32]. El Consejo Europeo acogió con satisfacción ese plan de trabajo y lo incluyó en el Programa de Estocolmo (punto 2.4) adoptado el 11 de diciembre de 2009[33]. Mediante un enfoque gradual, dicho plan reclama la adopción de medidas relativas al derecho a la traducción y la interpretación[34], a la información sobre los derechos y las acusaciones[35], a la asistencia letrada y la asistencia jurídica gratuita y a la comunicación con familiares, empleadores y autoridades consulares, así como de salvaguardias especiales para los acusados y sospechosos que sean vulnerables. En el plan de trabajo se subraya que el orden en el que se mencionan los derechos es indicativo, por lo que puede modificarse en función de las prioridades. Está concebido para funcionar como un todo indisociable, de manera que solo cuando todos sus componentes se hayan puesto en práctica se percibirán plenamente sus beneficios.

(6) Prezenta directivă prevede norme minime privind dreptul de a fi asistat de un avocat și dreptul de a notifica arestul către o terță persoană în procedurile penale, exclusiv procedurile administrative care conduc la sancțiuni, precum și în procedurile de executare a unui mandat european de arestare. Prin aceasta, se promovează aplicarea cartei, în special articolele 4, 6, 7, 47 și 48, prin întemeierea pe articolele 3, 5, 6 și 8 din convenție, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

(6) La presente Directiva fija las normas mínimas que regulan el derecho de acceso a un abogado y el derecho de comunicación con un tercero en el momento de la detención en los procesos penales –con exclusión de los procedimientos administrativos que den lugar a sanciones, como los procedimientos de competencia y los procedimientos fiscales– y en los procedimientos de ejecución de una orden de detención europea. De ese modo, propicia la aplicación de la Carta y, en particular, de sus artículos 4, 6, 47 y 48, desarrollando lo establecido en los artículos 3, 5, 6 y 8 del CEDH conforme a la interpretación del Tribunal Europeo de Derechos Humanos.

(7) Dreptul de a fi asistat de un avocat este consacrat în articolul 6 din Convenție și în articolul 14 alineatul (2) din CIDCP. Dreptul de a notifica detenția către o terță persoană este una dintre măsurile importante de protecție împotriva maltratării, interzisă de articolul 3 din Convenție, iar dreptul de informare a consulatului privind detenția se întemeiază pe Convenția de la Viena din 1963 privind relațiile consulare. Directiva ar trebui să faciliteze aplicarea acestor drepturi în practică, în vederea garantării dreptului la un proces echitabil.

(7) El derecho de acceso a un abogado se consagra en el artículo 6 del CEDH y en el artículo 14, apartado 2, del PIDCP. El derecho de comunicación con un tercero es una de las grandes salvaguardias contra los tratos degradantes prohibidos por el artículo 3 del CEDH, y el derecho de que se informe al consulado de la detención de uno de sus nacionales se arraiga en la Convención de Viena sobre Relaciones Consulares de 1963. La presente Directiva facilitará la aplicación de esos derechos en la práctica, con objeto de salvaguardar el derecho a un proceso justo.

(8) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susținut constant că persoana suspectată sau acuzată trebuie să fie asistată de un avocat în etapele inițiale ale interogatoriului efectuat de poliție, și în orice caz de la începutul detenției, pentru a proteja dreptul la un proces echitabil, în special privilegiul împotriva auto-incriminării și pentru a evita maltratarea.

(8) El Tribunal Europeo de Derechos Humanos sostiene sistemáticamente que los sospechosos o acusados deben tener acceso a un abogado en las fases iniciales de los interrogatorios policiales y, en cualquier caso, desde el momento mismo de su detención, con el fin de salvaguardar el derecho a un juicio imparcial y, sobre todo, el derecho a no declarar contra sí mismo, además de evitar los malos tratos.

(9) Un drept similar prezenței unui avocat trebuie conferit ori de câte ori legislația națională permite sau solicită în mod expres prezența persoanei suspectate sau acuzate într-o etapă procedurală sau de strângere a elementelor de probă precum percheziția; de fapt, în aceste cazuri, prezența avocatului poate consolida dreptul la apărare, fără a afecta necesitatea de a păstra confidențialitatea anumitor acțiuni de anchetare, deoarece prezența persoanei exclude natura confidențială a acțiunilor în cauză. Acest drept nu ar trebui să aducă atingere necesității de a strânge elementele de probă, care, din cauza naturii lor intrinseci, riscă să fie deteriorate, deplasate sau distruse dacă autoritatea competentă trebuie să aștepte strângerea acestora până la sosirea unui avocat.

(9) Similar derecho a la presencia de un abogado debe concederse cada vez que la legislación nacional permita o requiera la presencia del sospechoso o el acusado en alguna fase del proceso o en algún acto de recogida de pruebas, como un registro; en esos casos, de hecho, la presencia del abogado puede reforzar los derechos de la defensa sin que ello afecte a la necesidad de preservar la confidencialidad de determinados actos de investigación, dado que la presencia del interesado desvirtúa la naturaleza confidencial de los actos en cuestión; este derecho no deberá ir en perjuicio de la necesidad de obtener pruebas, que por su propia naturaleza son susceptibles de ser alteradas, eliminadas o destruídas si la autoridad competente tuviera que aguardar hasta que llegara un abogado.

(10) Pentru a fi eficientă, asistența unui avocat trebuie să presupună posibilitatea ca avocatul să desfășoare întreaga gamă de activități ținând de consiliere juridică, astfel cum a susținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Printre acestea trebuie să se numere participarea activă la orice interogatoriu sau audiere, participarea la întrevederi cu clientul pentru a discuta cauza și pentru a pregăti apărarea, obținerea de probe exoneratoare, sprijinirea unui client aflat în dificultate și controlarea condițiilor de detenție.

(10) Para ser efectivo, el acceso a un abogado debe entrañar la posibilidad de que ese abogado ejerza toda la gama de actividades propias de la asistencia jurídica, según sostiene el Tribunal Europeo de Derechos Humanos. Ello debe incluir la participación activa en cualquier interrogatorio o audiencia, la celebración de reuniones con el cliente para examinar el caso y preparar la defensa, la búsqueda de pruebas exculpatorias, el apoyo a los clientes en dificultades y el control de las condiciones de detención.

(11) Durata și frecvența întrevederilor dintre persoana suspectată sau acuzată și avocatul său depind de circumstanțele fiecărei proceduri, în special de complexitatea cauzei și de etapele procedurale aplicabile. Prin urmare, acestea nu trebuie să fie limitate în mod general, întrucât acest lucru ar putea aduce atingere exercitării efective a drepturilor la apărare.

(11) La duración y la frecuencia de las reuniones entre el sospechoso o el acusado y su abogado dependerá de las circunstancias de cada proceso y, en particular, de la complejidad del caso y de las fases procesales aplicables. Por lo tanto, deberá evitarse toda limitación de carácter general capaz de entorpecer el ejercicio efectivo de los derechos de defensa.

(12) Persoanele suspectate sau acuzate private de libertate trebuie să aibă dreptul de a comunica imediat după arestare cu o persoană la alegere, de exemplu un membru al familiei sau un angajator, pentru a o informa cu privire la detenție.

(12) Los sospechosos o los acusados a quienes se prive de libertad deberán tener derecho a comunicarse sin demora en el momento de su detención con una persona de su elección, como un miembro de su familia o un empleador, para informarles de su detención.

(13) De asemenea, persoanele suspectate sau acuzate private de libertate trebuie să aibă dreptul de a comunica cu autoritățile consulare sau diplomatice relevante. Dreptul la asistență consulară este consacrat de articolul 36 din Convenția de la Viena din 1963 privind relațiile consulare, fiind un drept conferit statelor de a avea acces la resortisanții lor. Prezenta directivă conferă acest drept persoanei deținute, dacă aceasta dorește.

(13) Los sospechosos o acusados privados de libertad deberán tener el derecho a comunicarse con las autoridades consulares o diplomáticas pertinentes. El derecho a la asistencia consular está consagrado en el artículo 36 de la Convención de Viena sobre Relaciones Consulares de 1963, que confiere a los Estados el derecho de acceso a sus nacionales. La presente Directiva traslada ese derecho a los detenidos que deseen ejercerlo.

(14) Întrucât confidențialitatea comunicării dintre o persoană suspectată sau acuzată și avocatul acesteia este esențială pentru asigurarea exercitării efective a dreptului la apărare, statelor membre trebuie să li se solicite să susțină și să protejeze confidențialitatea întrevederilor dintre avocat și client și a oricărei alte forme de comunicare permise în temeiul legislației naționale. Confidențialitatea nu trebuie să facă obiectul niciunei excepții.

(14) Habida cuenta de que la confidencialidad de la comunicación entre un sospechoso y un acusado y su abogado es un factor esencial para garantizar el ejercicio efectivo de los derechos de defensa, deberá exigirse a los Estados miembros que protejan y salvaguarden la confidencialidad de las reuniones y cualesquiera otras formas de comunicación permitidas por la legislación nacional entre el abogado y su cliente. La confidencialidad no deberá estar sujeta a ningún tipo de excepción.

(15) Derogările de la dreptul de a fi asistat de un avocat și de la dreptul de a comunica după arestare trebuie permise numai în circumstanțe excepționale, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în cazul în care există motive imperioase legate de necesitatea urgentă de a preveni consecințe negative grave pentru viața sau integritatea fizică a altei persoane și în cazul în care nu există alte mijloace mai puțin restrictive de a obține același rezultat, de exemplu în cazul riscului unui acord secret, al înlocuirii avocatului ales de persoana suspectată sau acuzată sau al desemnării unei terțe părți diferite care să fie notificată privind arestarea.

(15) Las excepciones al derecho de acceso a un abogado y al derecho de comunicación en el momento de la detención solo deberán concederse en situaciones excepcionales, conforme a la jurisprudencia del Tribunal Europeo de Derechos Humanos, en las que se aprecien razones imperiosas derivadas de la necesidad urgente de evitar consecuencias graves para la vida o la integridad física de otra persona, y cuando no se disponga de medios menos restrictivos para alcanzar el mismo resultado, como por ejemplo, en caso de riesgo de colusión, la sustitución del abogado escogido por el sospechoso o el acusado o la designación de otro tercero para comunicarse con él.

(16) Orice astfel de derogare trebuie să conducă numai la o amânare cât mai limitată a asistenței inițiale a unui avocat și nu trebuie să afecteze substanța acestui drept. Derogarea trebuie să facă obiectul unei evaluări de la caz la caz efectuate de către autoritatea judiciară competentă, care trebuie să își motiveze decizia.

(16) La aplicación de ese tipo de excepción deberá desembocar únicamente en el aplazamiento, lo más limitado posible, del acceso inicial a un abogado, sin afectar al contenido de ese derecho. Deberá ser objeto de un examen individual por parte de la autoridad judicial competente, que deberá motivar su decisión.

(17) Derogările nu trebuie să aducă atingere dreptului la un proces echitabil și, în special, nu trebuie să conducă niciodată la efectuarea de declarații de către persoana suspectată sau acuzată în lipsa avocatului, care urmează să fie utilizate pentru a asigura condamnarea.

(17) Toda excepción se entiende sin perjuicio del derecho a un juicio imparcial y, en particular, no deberá conducir a la prestación de declaraciones por parte del sospechoso o el acusado en ausencia de su abogado que puedan utilizarse para obtener su condena.

(18) Persoanei suspectate sau acuzate trebuie să i se permită să renunțe la dreptul la un avocat, atât timp cât aceasta este pe deplin conștientă de consecințele renunțării, în special întrucât a avut o întrevedere cu un avocat înainte de a lua o astfel de decizie și dispune de capacitatea necesară de a înțelege consecințele și cu condiția ca renunțarea se face în mod liber și neechivoc. Persoana suspectată sau acuzată trebuie să poată revoca renunțarea oricând pe parcursul procedurilor.

(18) El sospechoso o acusado deberá tener la posibilidad de renunciar al derecho de acceso a un abogado, siempre que sea plenamente consciente de las consecuencias de tal renuncia –particularmente por haber consultado a un abogado antes de adoptar esa decisión–, que tenga la capacidad necesaria para comprender esa decisión, y que esa renuncia se otorgue de manera libre e inequívoca. El sospechoso o el acusado deberá poder revocar esa renuncia en cualquier momento del proceso.

(19) Oricărei persoane audiate de autoritatea competentă într-o altă capacitate decât cea de persoană suspectată sau acuzată, de exemplu în calitate de martor, trebuie să i se acorde imediat asistența unui avocat dacă autoritatea consideră că aceasta a devenit persoană suspectată pe parcursul interogatoriului și orice declarații date înainte de a deveni persoană suspectată sau acuzată nu trebuie utilizate împotriva sa.

(19) Toda persona oída por la autoridad competente en calidad distinta de la de sospechoso o acusado, por ejemplo, como testigo, deberá recibir acceso inmediato a un abogado si la autoridad considera que se ha convertido en sospechoso durante el transcurso del interrogatorio, y ninguna declaración que haya efectuado antes de convertirse en sospechoso o en acusado podrá utilizarse en su contra.

(20) Pentru a îmbunătăți funcționarea cooperării judiciare în Uniunea Europeană, drepturile prevăzute în prezenta directivă ar trebui să se aplice, mutatis mutandis , și procedurilor de executare a mandatului european de arestare, conform Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre[36].

(20) Para mejorar el funcionamiento de la cooperación judicial en la Unión Europea, los derechos contemplados en la presente Directiva deberán aplicarse también, mutatis mutandis , a los procedimientos de ejecución de una orden de detención europea con arreglo a la Decisión Marco 2002/584/JAI del Consejo, de 13 de junio de 2002, relativa a la orden de detención europea y a los procedimientos de entrega entre Estados miembros[36].

(21) Persoana care face obiectul unui mandat european de arestare trebuie să aibă dreptul de a fi asistată de un avocat în statul membru de executare, pentru a-i permite să își exercite drepturile în mod efectiv în temeiul Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI.

(21) Para poder ejercer efectivamente los derechos que le amparan en virtud de la Directiva Marco 2002/584/JAI del Consejo, toda persona sujeta a una orden de detención europea deberá tener derecho de acceso a un abogado en el Estado miembro de ejecución.

(22) De asemenea, trebuie să existe posibilitatea ca persoana respectivă să dispună de un avocat în statul membru emitent, pentru a asista avocatul din statul membru de executare în cazuri specifice pe parcursul procedurii de predare, fără a aduce atingere termenelor prevăzute în Decizia-cadru a Consiliului 2002/584/JAI; avocatul respectiv trebuie să poată oferi asistență avocatului din statul membru de executare în exercitarea drepturilor persoanei în cauză în statul de executare în temeiul Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI, mai ales în privința motivelor refuzului în temeiul articolelor 3 și 4; întrucât mandatul european de arestare se bazează pe principiul recunoașterii reciproce, acest lucru nu trebuie să presupună niciun drept de a pune la îndoială fondul cauzei în statul membru de executare; întrucât nu există nicio incompatibilitate între drepturile la apărare și recunoașterea reciprocă, consolidarea drepturilor la un proces echitabil în statul membru emitent și în statul membru de executare va conduce la creșterea nivelului de încredere reciprocă.

(22) Además, esa persona deberá tener la posibilidad de acceder en el Estado miembro emisor a un abogado que asista al abogado del Estado miembro de ejecución en casos específicos durante el procedimiento de entrega, sin perjuicio de los plazos fijados en la Decisión Marco 2002/584/JAI del Consejo; el primer abogado deberá poder asistir al abogado del Estado miembro de ejecución en la defensa de los derechos que asisten a las personas con arreglo a la Decisión Marco 2002/584/JAI del Consejo en el Estado de ejecución, especialmente en lo que respecta a los motivos de denegación de sus artículos 3 y 4; habida cuenta de que la orden de detención europea se apoya en el principio de reconocimiento mutuo, esta disposición no debe entrañar derecho alguno a debatir el fondo del asunto en el Estado miembro de ejecución, ya que los derechos de defensa y el reconocimiento mutuo no son incompatibles. En efecto, la defensa del derecho a un proceso justo tanto en el Estado miembro emisor como en el de ejecución propiciará la confianza recíproca.

(23) Pentru ca dreptul de a fi asistat de un avocat în statul membru emitent să devină efectiv, autoritatea judiciară de executare trebuie să înștiințeze neîntârziat autoritatea judiciară emitentă privind arestarea persoanei și privind solicitarea acesteia de a fi asistată de un avocat în statul membru emitent.

(23) Para garantizar la efectividad del derecho de acceso a un abogado en el Estado miembro emisor, la autoridad judicial de ejecución deberá notificar sin demora a la autoridad judicial emisora la detención de la persona y su petición de acceder a un abogado en el Estado miembro emisor.

(24) În lipsa deocamdată a unui instrument legislativ al UE privind asistența juridică, statele membre ar trebui să continue să aplice dispozițiile lor interne privind asistența juridică, care trebuie să fie în conformitate cu carta, convenția și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Ori de câte ori noi dispoziții interne, adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive, acordă un drept mai extins la asistență din partea unui avocat decât era disponibil anterior în temeiul legislației naționale, normele privind asistența juridică aflate în vigoare în prezent trebuie să se aplice fără nicio distincție între cele două situații.

(24) En espera de la adopción de un instrumento legislativo de la UE sobre asistencia jurídica gratuita, los Estados miembros deberán seguir aplicando sus disposiciones internas en la materia, que deberán ajustarse a la Carta, al CEDH y a la jurisprudencia del Tribunal Europeo de Derechos Humanos. Siempre que disposiciones nacionales de nueva adopción, promulgadas en aplicación de la presente Directiva, garanticen a un abogado un derecho de acceso más amplio que el anteriormente concedido por la legislación nacional, las normas en materia de asistencia jurídica actualmente vigentes se aplicarán sin distinción entre ambas situaciones.

(25) Principiul eficacității dreptului Uniunii trebuie să impună ca statele membre să instituie căi de atac adecvate și efective în cazul încălcării unui drept conferit persoanelor de dreptul Uniunii.

(25) El principio de eficacia del Derecho de la UE exige que los Estados miembros implanten vías adecuadas y eficaces de recurso en caso de vulneración de un derecho otorgado a las personas por el Derecho de la Unión.

(26) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susținut constant că orice consecințe negative care decurg dintr-o încălcare a dreptului la un avocat trebuie reparate plasând persoana în aceeași poziție în care s-ar fi aflat dacă nu s-ar fi produs încălcarea. Aceasta poate presupune rejudecarea sau măsuri echivalente în cazul în care s-a pronunțat o condamnare definitivă încălcându-se dreptul la un avocat.

(26) El Tribunal Europeo de Derechos Humanos sostiene sistemáticamente que toda consecuencia adversa derivada de la vulneración del derecho de acceso a un abogado debe subsanarse colocando al afectado en la posición que hubiera ocupado de no haberse producido ese quebrantamiento. Ello puede exigir la celebración de un nuevo juicio o la adopción de medidas equivalentes si se ha dictado una sentencia condenatoria tras la vulneración del derecho de acceso a un abogado.

(27) Întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că daunele ireversibile aduse drepturilor apărării decurg din utilizarea unei declarații incriminatorii date de o persoană suspectată sau acuzată fără a fi asistată de un avocat, statelor membre trebuie să li se impună, în principiu, să interzică utilizarea oricăror declarații date cu încălcarea dreptului de a fi asistat de un avocat drept probe împotriva persoanei suspectate sau acuzate, cu excepția cazului în care utilizarea acestor probe nu riscă să aducă atingere drepturilor apărării. Acest fapt nu trebuie să aducă atingere utilizării declarațiilor în alte scopuri permise în temeiul legislației naționale precum necesitatea de a executa acțiuni urgente de anchetare sau de a evita săvârșirea altor infracțiuni sau consecințe negative grave pentru orice persoană.

(27) Habida cuenta de que el Tribunal Europeo de Derechos Humanos ha determinado que el uso de una declaración inculpatoria efectuada por un sospechoso o un acusado privado de acceso a un abogado puede vulnerar irremediablemente los derechos de defensa, debe requerirse en principio a los Estados miembros que prohíban la utilización como prueba contra el sospechoso o el acusado de toda declaración efectuada en quebrantamiento del derecho de acceso a un abogado, a no ser que el uso de esa prueba no perjudique los derechos de la defensa. Esa disposición debe entenderse sin perjuicio de la utilización de las declaraciones con los demás fines permitidos por el Derecho nacional, como la necesidad de llevar a cabo actos de investigación urgentes o de evitar la perpetración de otros delitos o el acaecimiento de consecuencias gravemente perjudiciales para cualquier persona.

(28) Prezenta directivă stabilește norme minime. Statele membre pot extinde drepturile prevăzute de prezenta directivă pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecție și în cazul situațiilor care nu sunt prevăzute în mod explicit de prezenta directivă. Nivelul de protecție nu trebuie să fie inferior standardelor prevăzute de cartă și de convenție, astfel cum sunt interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

(28) La presente Directiva establece normas mínimas. Los Estados miembros podrán ampliar los derechos en ella establecidos con el fin de dispensar un mayor nivel de protección en las situaciones que no se hallan explícitamente contempladas en ella. El nivel de protección nunca debe ser inferior al dispensado por la Carta y el CEDH, según la interpretación de la jurisprudencia del Tribunal Europeo de Derechos Humanos.

(29) Prezenta directivă susține drepturile și principiile fundamentale recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv interzicerea torturii și a tratamentului inuman și degradant, dreptul la libertate și securitate, respectarea vieții private și de familie, dreptul la integritatea persoanei, drepturile copilului, integrarea persoanelor cu handicap, dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare. Prezenta directivă trebuie pusă în aplicare în conformitate cu aceste drepturi și principii.

(29) La presente Directiva promueve los derechos y principios fundamentales reconocidos por la Carta de los Derechos Fundamentales de la Unión Europea, incluidos la prohibición de la tortura y los tratos inhumanos o degradantes, el derecho a la libertad y a la seguridad, el respeto de la vida privada y familiar, el derecho a la integridad de la persona, los derechos del menor, la integración de las personas discapacitadas, el derecho a la tutela judicial efectiva y a un juez imparcial, la presunción de inocencia y los derechos de defensa. La presente Directiva deberá aplicarse de conformidad con estos derechos y principios.

(30) Prezenta directivă promovează drepturile copilului și ține cont de Orientările Consiliului Europei privind o justiție în interesul copilului, în special dispozițiile privind informarea și consilierea. Directiva garantează că, în cazul în care nu dispun de capacitatea de a înțelege consecințele renunțării, copiii nu trebuie să renunțe la drepturile lor în temeiul directivei. Reprezentanții legali ai unui copil suspectat sau învinuit trebuie notificați neîntârziat privind detenția copilului și trebuie informați privind motivele acesteia, cu excepția cazului în care acest lucru contravine intereselor superioare ale copilului.

(30) La presente Directiva promueve los derechos del menor, para lo que tiene en cuenta las Directrices del Consejo de Europa sobre una justicia adaptada a los menores y, en particular, sus disposiciones en materia de información y asesoramiento. La Directiva garantiza que los menores no puedan renunciar a los derechos que en ella se les confieren cuando carezcan de la capacidad para comprender las consecuencias de tal renuncia. En toda circunstancia, los representantes legales de un menor sospechoso o acusado deberán recibir lo antes posible la notificación de su detención y ser informados de los motivos de la misma, salvo cuando ello atente contra los intereses del menor.

(31) Statele membre ar trebui să asigure că dispozițiile prezentei directive, în cazurile în care corespund drepturilor garantate de Convenție, sunt puse în aplicare în conformitate cu cele din Convenție și astfel cum au fost dezvoltate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

(31) Los Estados miembros deberán asegurarse de que las disposiciones de la presente Directiva, cuando correspondan a derechos garantizados por el CEDH, se apliquen de manera coherente con las disposiciones de ese Convenio y con la jurisprudencia del Tribunal Europeo de Derechos Humanos.

(32) Întrucât obiectivul stabilirii unor standarde minime comune nu poate fi realizat de statele membre prin acțiune unilaterală nici la nivel național, nici la nivel regional sau local și întrucât acesta poate fi atins numai la nivelul Uniunii Europene, Parlamentul European și Consiliul pot adopta măsuri conforme cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.

(32) Puesto que el objetivo de fijar unas normas mínimas comunes no puede alcanzarse mediante la acción unilateral de los Estados miembros a nivel nacional, regional ni local, y solamente puede lograrse al nivel de la Unión, el Parlamento Europeo y el Consejo pueden adoptar medidas de conformidad con el principio de subsidiariedad contemplado en el artículo 5 del Tratado de la Unión Europea. De conformidad con el principio de proporcionalidad enunciado en el citado artículo, la presente Directiva no excede de lo necesario para alcanzar ese objetivo.

(33) [În conformitate cu articolele 1, 2, 3 și 4 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit și Irlanda și-au notificat dorința de a participa la adoptarea și aplicarea prezentei directive]/[Fără a aduce atingere articolului 4 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit și Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive și, prin urmare, nu sunt obligate în temeiul acesteia și nici nu fac obiectul aplicării sale][37] .

(33) [De conformidad con los artículos 1, 2, 3 y 4 del Protocolo sobre la posición del Reino Unido y de Irlanda con respecto al Espacio de Libertad, Seguridad y Justicia, anejo al Tratado de la Unión Europea y al Tratado de Funcionamiento de la Unión Europea, estos Estados miembros han notificado su deseo de participar en la adopción y aplicación de la presente Directiva] O [Sin perjuicio del artículo 4 del Protocolo sobre la posición del Reino Unido y de Irlanda con respecto al Espacio de Libertad, Seguridad y Justicia, anejo al Tratado de la Unión Europea y al Tratado de Funcionamiento de la Unión Europea, estos Estados miembros no participan en la adopción de la presente Directiva, y no están vinculados por ella ni sujetos a su aplicación][37].

(34) În conformitate cu articolul 1 și articolul 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat Tratatului privind Uniunea Europeană și Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive și, prin urmare, nu este obligată în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale,

(34) De conformidad con los artículos 1 y 2 del Protocolo sobre la posición de Dinamarca, anejo al Tratado de la Unión Europea y al Tratado de Funcionamiento de la Unión Europea, Dinamarca no participará en la adopción de la presente Directiva, por lo que no está vinculada por ella ni sujeta a su aplicación.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

HAN ADOPTADO LA PRESENTE DIRECTIVA:

Articolul 1 Obiectiv

Artículo 1 Objeto

Directiva prevede norme privind dreptul persoanelor suspectate și acuzate în procedurile penale și al persoanelor care fac obiectul procedurilor în temeiul Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI de a fi asistate de un avocat și de a ț comunica după arestare o terță persoană.

La presente Directiva establece las disposiciones por las que se rige el derecho de los sospechosos y los acusados en procesos penales y en los procedimientos contemplados en la Decisión Marco 2002/58/JAI del Consejo a tener acceso a un abogado y a comunicarse con un tercero en el momento de su detención.

Articolul 2 Domeniul de aplicare

Artículo 2 Ámbito de aplicación

1. Prezenta directivă se aplică din momentul în care o persoană este informată de către autoritățile competente ale unui stat membru, prin notificare oficială sau în alt mod, cu privire la faptul că este suspectată sau acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, până în momentul finalizării procedurilor, prin aceasta înțelegându-se hotărârea definitivă privind întrebarea dacă persoana suspectată sau acuzată a comis infracțiunea, inclusiv, dacă este cazul, pronunțarea sentinței și soluționarea căii de atac.

1. La presente Directiva se aplica desde el momento en que las autoridades competentes de un Estado miembro ponen en conocimiento de una persona, mediante notificación oficial u otro medio, que es sospechosa o que se le acusa de haber cometido una infracción penal, hasta la conclusión del proceso, es decir, hasta la decisión definitiva que determina si el sospechoso o el acusado ha cometido o no la infracción, incluidas, cuando proceda, la imposición de la condena y la resolución de cualquier recurso.

2. Prezenta directivă se aplică persoanelor care fac obiectul procedurilor în temeiul Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI, din momentul în care acestea sunt arestate în statul de executare.

2. La presente Directiva se aplica a las personas sujetas a los procedimientos contemplados en la Decisión Marco 2002/584/JAI del Consejo a partir del momento de su detención en el Estado de ejecución.

Articolul 3 Dreptul de a fi asistat de un avocat în procedurile penale

Artículo 3 Derecho de acceso a un abogado en los procesos penales

1. Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate sunt asistate de un avocat în mod neîntârziat și în orice circumstanță:

1. Los Estados miembros se asegurarán de que los sospechosos y los acusados tengan acceso a un abogado lo antes posible y, en cualquier caso:

(a) înainte de începerea oricărui interogatoriu efectuat de poliție sau de alte autorități de aplicare a legii;

a) antes del comienzo de cualquier interrogatorio por parte de la policía u otras autoridades con funciones coercitivas;

(b) la desfășurarea oricărei acțiuni procedurale sau de strângere de probe la care prezența persoanei este necesară sau permisă de drept în conformitate cu legislația națională, cu excepția cazului în care acest lucru ar afecta obținerea probelor;

b) en el momento de la realización de cualquier acto de procedimiento o de recogida de pruebas en el que el Derecho nacional requiera o permita la presencia de la persona, a no ser que ello perjudique la obtención de pruebas;

c) desde que se produzca la privación de libertad.

2. Asistența unui avocat va fi acordată astfel încât să îi permită persoanei suspectate sau acuzate să își exercite efectiv drepturile la apărare.

2. El acceso al abogado se concederá dentro de unos plazos y en unas condiciones que permitan al sospechoso o al acusado el ejercicio efectivo de su derecho de defensa.

Articolul 4 Conținutul dreptului de a fi asistat de un avocat

Artículo 4 Contenido del derecho de acceso a un abogado

1. Persoana suspectată sau acuzată are dreptul de a avea întrevederi cu avocatul care o reprezintă.

1. El sospechoso o el acusado tendrá derecho a reunirse con el abogado que le represente.

2. Avocatul are dreptul de a fi prezent la orice interogatoriu și audiere. Acesta are dreptul de a adresa întrebări, solicita clarificări și da declarații, care vor fi înregistrate în conformitate cu legislația națională.

2. El abogado tendrá derecho a estar presente en cualquier interrogatorio o audiencia. Tendrá derecho a formular preguntas, solicitar aclaraciones y efectuar declaraciones, que constarán en acta conforme a lo dispuesto en la legislación nacional.

3. Avocatul are dreptul de a fi prezent la orice alte acțiuni de anchetare sau de strângere de probe la care prezența persoanei suspectate sau acuzate este necesară sau permisă de drept, în conformitate cu legislația națională, cu excepția cazului în care acest lucru ar afecta obținerea probelor.

3. El abogado tendrá derecho a estar presente en cualquier otro acto de investigación o de recogida de pruebas en el que el Derecho nacional requiera o permita la presencia del sospechoso o del acusado, a no ser que ello perjudique la obtención de pruebas.

4. Avocatul are dreptul de a verifica condițiile de detenție ale persoanei suspectate sau acuzate și, în acest scop, are acces la locul de detenție al persoanei în cauză.

4. El abogado tendrá derecho a comprobar las condiciones de detención del sospechoso o del acusado, para lo que se le otorgará acceso al lugar de detención.

5. Durata și frecvența întrevederilor dintre persoana suspectată sau acuzată și avocatul său nu vor fi limitate într-un mod care să poată aduce atingere exercitării drepturilor sale la apărare.

5. La duración y la frecuencia de las reuniones entre el sospechoso o el acusado y su abogado no sufrirán ninguna limitación que pueda menoscabar el ejercicio de su derecho de defensa.

Articolul 5 Dreptul de a comunica după arestare

Artículo 5 Derecho a la comunicación en el momento de la detención

1. Statele membre se asigură că o persoană care face obiectul articolului 2 și care este privată de libertate are dreptul să comunice, cât de repede posibil, cu cel puțin o persoană desemnată de aceasta privind detenția.

1. Los Estados miembros se asegurarán de que toda persona contemplada en el artículo 2 que se vea privada de libertad tenga derecho a comunicarse lo antes posible con al menos otra persona por ella designada.

2. În cazul în care persoana în cauză este un copil, statele membre trebuie să se asigure că reprezentantul legal al copilului sau alt adult, în funcție de interesele copilului, este informat neîntârziat privind privarea de libertate și motivele acesteia, cu excepția cazului în care acest lucru este contrar intereselor superioare ale copilului, situație în care va fi informat un alt adult implicat.

2. Cuando se trate de un menor, los Estados miembros se asegurarán de que el representante legal del menor, u otro adulto –teniendo siempre en cuenta los intereses del menor–, sea informado lo antes posible de su privación de libertad y de los motivos de tal situación, salvo que ello resulte contrario a los intereses del menor, en cuyo caso se informará a otro adulto que se considere adecuado.

Articolul 6 Dreptul de a comunica cu autoritățile consulare sau diplomatice

Artículo 6

Statele membre se asigură că persoanele care fac obiectul articolului 2, care sunt private de libertate și sunt resortisanți străini au dreptul la informarea neîntârziată a autorităților consulare sau diplomatice din statul de origine privind detenția și la comunicarea cu autoritățile consulare sau diplomatice.

Derecho a comunicarse con las autoridades consulares o diplomáticas

Articolul 7 Confidențialitate

Los Estados miembros se asegurarán de que las personas contempladas en el artículo 2 que se vean privadas de libertad y no sean nacionales tengan derecho a que se informe lo antes posible de su detención a las autoridades consulares o diplomáticas de su Estado de nacionalidad y a comunicarse con esas autoridades consulares o diplomáticas.

Statele membre asigură garantarea confidențialității întrevederilor dintre persoana suspectată sau acuzată și avocatul acesteia. De asemenea, acestea asigură confidențialitatea corespondenței, a conversațiilor telefonice și a altor forme de comunicare permise în temeiul legislației naționale între persoana suspectată sau acuzată și avocatul acesteia.

Artículo 7 Confidencialidad

Articolul 8 Derogări

Los Estados miembros se asegurarán de que se garantiza la confidencialidad de las reuniones entre el sospechoso o el acusado y su abogado. Garantizarán además la confidencialidad de la correspondencia, las conversaciones telefónicas y demás formas de comunicación entre el sospechoso o el acusado y su abogado permitidas por la legislación nacional.

Statele membre nu instituie derogări de la nicio dispoziție a prezentei directive decât, în circumstanțe excepționale, de la articolul 3, articolul 4 alineatele (1) – (3), articolul 5 și articolul 6. Orice astfel de derogare:

Artículo 8 Excepciones

(a) este justificată de motive imperioase legate de necesitatea urgentă de a preveni consecințe negative grave pentru viața sau integritatea fizică a unei persoane;

Los Estados miembros no podrán establecer excepciones a ninguna de las disposiciones de la presente Directiva, salvo, cuando concurran circunstancias excepcionales, a las recogidas en el artículo 3, el artículo 4, apartados 1 a 3, el artículo 5 y el artículo 6. Cuando se concedan esas excepciones:

(b) nu se bazează exclusiv pe tipul de gravitate al presupusei infracțiuni;

a) deberán estar justificadas por razones imperiosas derivadas de la necesidad urgente de evitar consecuencias graves para la vida o la integridad física de una persona;

b) no podrán basarse exclusivamente en el tipo o la gravedad del presunto delito;

(d) este cât mai limitată în timp și, în orice caz, nu se extinde la etapa procesului;

c) deberán limitarse a lo estrictamente necesario;

(e) nu aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor.

d) deberán limitarse al máximo en el tiempo y, en cualquier caso, no extenderse a la etapa del juicio propiamente dicho;

Derogările pot fi autorizate numai printr-o decizie motivată corespunzător luată de o autoritate judiciară pe baza unei evaluări de la caz la caz.

e) no podrán menoscabar la imparcialidad del proceso.

Articolul 9 Renunțare

Las excepciones solo podrán autorizarse previa adopción de una resolución motivada e individual por una autoridad judicial.

1. Fără a aduce atingere legislației naționale care prevede prezența sau asistența obligatorie a unui avocat, orice renunțare la dreptul de a avea un avocat la care se face referire în prezenta directivă va face obiectul următoarelor condiții:

Artículo 9 Renuncia

(a) persoana suspectată sau acuzată a primit în prealabil asistență juridică privind consecințele renunțării sau a obținut informații complete privind consecințele;

1. Sin perjuicio de las disposiciones de Derecho interno que exijan la presencia o la asistencia obligatoria de un abogado, toda renuncia al derecho de acceso a un abogado que establece la presente Directiva estará sujeta a las condiciones siguientes:

(b) persoana în cauză dispune de capacitatea necesară de a înțelege consecințele și

a) que el sospechoso o el acusado haya obtenido asesoramiento jurídico previo acerca de las consecuencias de esa renuncia o haya obtenido, de otras fuentes, pleno conocimiento de tales consecuencias;

b) que tenga la capacidad necesaria para comprender esas consecuencias, y que

2. Renunțarea și circumstanțele acesteia vor fi înregistrate în conformitate cu legislația statului membru în cauză.

c) otorgue la renuncia de forma voluntaria e inequívoca.

3. Statele membre asigură că renunțarea poate fi revocată ulterior în orice etapă a procedurilor.

2. La renuncia y las circunstancias de su otorgamiento constarán en acta con arreglo a las disposiciones legales del Estado miembro correspondiente.

Articolul 10 Alte persoane decât persoanele suspectate și acuzate

3. Los Estados miembros garantizarán que toda renuncia pueda ser posteriormente revocada en cualquier fase del proceso.

1. Statele membre se asigură că orice persoană în afara persoanelor suspectate sau acuzate care este audiată de poliție sau de altă autoritate de aplicare a legii în contextul unei proceduri penale este asistată de un avocat dacă, pe parcursul interogatoriului sau unei audieri, devine persoană suspectă sau acuzată de comiterea unei infracțiuni.

Artículo 10 Personas distintas de los sospechosos y los acusados

2 Statele membre se asigură că declarațiile date de o astfel de persoană înainte de a deveni persoană suspectată sau acuzată nu pot fi utilizate împotriva sa.

1. Los Estados miembros se asegurarán de que toda persona distinta de un sospechoso o un acusado que sea oída por la policía en el contexto de un proceso penal tenga acceso a un abogado si, durante el transcurso de una entrevista, un interrogatorio o una audiencia se convierte en sospechoso o acusado de una infracción penal.

Articolul 11 Dreptul de a fi asistat de un avocat în procedurile în temeiul mandatului european de arestare

2 Los Estados miembros se asegurarán de que no se utiliza en contra de esa persona ninguna declaración efectuada por ella antes de que sea consciente de que es un sospechoso o un acusado.

1. Statele membre se asigură că orice persoană care face obiectul procedurilor în temeiul Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI are dreptul de a fi asistată de un avocat imediat după arestarea în temeiul mandatului european de arestare în statul membru de executare.

Artículo 11 Derecho de acceso a un abogado en los procedimientos de ejecución de una orden de detención europea

2. În ceea ce privește conținutul dreptului de a fi asistat de un avocat, persoana în cauză va avea următoarele drepturi în statul membru de executare:

1. Los Estados miembros se asegurarán de que toda persona sujeta a un procedimiento contemplado en la Decisión 2002/584/JAI del Consejo tenga derecho de acceso a un abogado en cuanto se produzca su detención con arreglo a una orden de detención europea en el Estado miembro de ejecución.

- dreptul de a fi asistată de un avocat la momentul oportun și astfel încât să poată să își exercite drepturile în mod efectiv;

2. En cuanto al contenido del derecho de acceso a un abogado, esa persona gozará en el Estado miembro de ejecución de los derechos siguientes:

- dreptul de a avea întrevederi cu avocatul care o reprezintă;

- derecho de acceso a un abogado dentro de unos plazos y en unas condiciones que le permitan el ejercicio efectivo de sus derechos;

- dreptul ca avocatul să fie prezent la toate interogatoriile și audierile, inclusiv dreptul de a adresa întrebări, solicita clarificări și da declarații, care vor fi înregistrate în conformitate cu legislația națională;

- derecho a reunirse con el abogado que la represente;

- dreptul ca avocatul să aibă acces la locul în care persoana este reținută pentru a verifica condițiile de detenție.

- derecho a que su abogado esté presente en cualquier interrogatorio y audiencia, con derecho a formular preguntas, solicitar aclaraciones y efectuar declaraciones, que constarán en acta conforme a la legislación nacional;

Durata și frecvența întrevederilor dintre persoana respectivă și avocatul său nu vor fi limitate într-un mod care poate aduce atingere drepturilor acesteia în temeiul Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI.

- derecho a que su abogado tenga acceso a su lugar de detención con el fin de comprobar las condiciones de la misma.

3. De asemenea, statele membre se asigură că orice persoană care face obiectul procedurilor în temeiul Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI are, la cerere, dreptul de a fi asistată de un avocat imediat după arestarea în temeiul unui mandat european de arestare în statul membru emitent, pentru a oferi asistență avocatului din statul membru de executare, în conformitate cu alineatul (4). Persoana în cauză va fi informată privind acest drept.

La duración y la frecuencia de las reuniones entre esa persona y su abogado no sufrirán ninguna limitación que pueda menoscabar el ejercicio de los derechos que le amparan en virtud de la Decisión Marco 2002/584/JAI del Consejo.

4. Avocatul din statul membru emitent are dreptul de a desfășura activități limitate la ceea ce este necesar pentru a oferi asistență avocatului din statul membru de executare, în vederea exercitării efective a drepturilor persoanei în cauză în statul membru de executare în temeiul deciziei-cadru a Consiliului, în special articolele 3 și 4.

3. Los Estados miembros se asegurarán de que toda persona sujeta a un procedimiento contemplado en la Decisión 2002/584/JAI del Consejo que así lo solicite tenga también derecho de acceso, en cuanto se produzca su detención con arreglo a una orden de detención europea, a un abogado en el Estado miembro emisor, que asistirá al abogado en el Estado miembro de ejecución. Se informará debidamente a esa persona de ese derecho.

5. Imediat după arestarea în temeiul mandatului european de arestare, autoritatea judiciară de executare înștiințează autoritatea judiciară emitentă privind arestarea și solicitarea persoanei în cauză de a fi asistată de un avocat și în statul membru emitent.

4. El abogado de esa persona en el Estado miembro emisor tendrá derecho a realizar unas actividades que se limitarán a las necesarias para asistir al abogado del Estado miembro de ejecución, con miras a garantizar el ejercicio efectivo de los derechos de esa persona en el Estado miembro de ejecución conforme a la Directiva Marco del Consejo y, en particular, de sus artículos 3 y 4.

Articolul 12 Asistență juridică

5. En cuanto se produzca la detención en ejecución de una orden de detención europea, la autoridad judicial de ejecución notificará a la autoridad judicial emisora la detención y la solicitud de acceso a un abogado también en el Estado miembro emisor.

1. Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor naționale privind asistența juridică, care se vor aplica în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Artículo 12 Asistencia jurídica gratuita

2. Statele membre nu aplică dispoziții mai puțin favorabile privind asistența juridică decât cele care sunt în prezent în vigoare în ceea ce privește asistența unui avocat, în temeiul prezentei directive.

1. La presente Directiva se entiende sin perjuicio de las disposiciones nacionales en materia de asistencia jurídica gratuita aplicables de conformidad con la Carta de los Derechos Fundamentales de la Unión Europea y el Convenio Europeo de Derechos Humanos.

Articolul 13 Căi de atac

2. Los Estados miembros no aplicarán disposiciones en materia de asistencia jurídica gratuita menos favorables que las de acceso a un abogado establecidas por la presente Directiva.

1. Statele membre se asigură că o persoană care face obiectul articolului 2 dispune de o cale de atac eficientă în cazul în care i-a fost încălcat dreptul de a fi asistată de un avocat.

Artículo 13 Vías de recurso

2. Efectul căii de atac este de a situa persoana suspectată sau acuzată în aceeași poziție în care s-ar fi aflat dacă nu s-ar fi produs încălcarea.

1. Los Estados miembros se asegurarán de que toda persona contemplada en el artículo 2 tenga vías de recurso efectivas siempre que se haya vulnerado su derecho de acceso a un abogado.

3. Statele membre se asigură că ț declarațiile date de persoana suspectată sau acuzată sau probele obținute prin încălcarea dreptului său la un avocat sau în cazul în care o derogare de la acest drept a fost autorizată în conformitate cu articolul 8 nu pot fi utilizate drept probe împotriva acesteia în nicio etapă a procedurii.

2. Esas vías de recurso tendrán el efecto de colocar al sospechoso o acusado en la posición que hubiera ocupado de no haberse producido ese quebrantamiento.

Articolul 14 Clauză de menținere a nivelului de protecție

3. Los Estados miembros se asegurarán de que las declaraciones efectuadas por el sospechoso o el acusado o las pruebas obtenidas en quebrantamiento de su derecho a un abogado o cuando se haya obtenido una excepción al ejercicio de ese derecho con arreglo al artículo 8 no se utilicen como pruebas en su contra en ninguna fase del proceso, a no ser que el uso de dichas pruebas no perjudique los derechos de la defensa.

Nicio dispoziție a prezentei directive nu se interpretează ca reprezentând o limitare sau derogare de la drepturile sau garanțiile procedurale consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Convenția europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, alte dispoziții relevante ale dreptului internațional sau legislația oricărui stat membru și care asigură un nivel mai ridicat de protecție.

Artículo 14 Cláusula de no regresión

Articolul 15 Transpunere

Ninguna disposición de la presente Directiva se interpretará como una limitación o una excepción respecto de cualquiera de los derechos o garantías procesales consagrados en la Carta de los Derechos Fundamentales de la Unión Europea, el Convenio Europeo para la Protección de los Derechos Humanos y de las Libertades Fundamentales, otras disposiciones pertinentes del Derecho internacional o el ordenamiento jurídico de cualquier Estado miembro que dispensen un nivel de protección más elevado.

1. Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege, reglementările și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de maxim [24 de luni de la data publicării prezentei directive în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ].

Artículo 15 Transposición

2. Comisiei i se comunică de către statele membre textul acestor dispoziții, precum și un tabel de concordanță între dispozițiile respective și prezenta directivă.

1. Los Estados miembros pondrán en vigor las disposiciones legales, reglamentarias y administrativas necesarias para dar cumplimiento a lo establecido en la presente Directiva a más tardar el [veinticuatro meses después de su publicación en el Diario Oficial ].

3. Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2. Comunicarán a la Comisión el texto de dichas disposiciones, así como una tabla de correspondencias entre las mismas y la presente Directiva.

Articolul 16 Intrarea în vigoare

3. Cuando los Estados miembros adopten dichas disposiciones, éstas harán referencia a la presente Directiva o irán acompañadas de dicha referencia en su publicación oficial. Los Estados miembros establecerán las modalidades de la mencionada referencia.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Artículo 16 Entrada en vigor

Articolul 17 Destinatari

La presente Directiva entrará en vigor el vigésimo día siguiente al de su publicación en el Diario Oficial de la Unión Europea .

Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.

Artículo 17 Destinatarios

Adoptată la Bruxelles,

Los destinatarios de la presente Directiva serán los Estados miembros de conformidad con los Tratados.

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Hecho en Bruselas, el

Președintele Președintele

Por el Parlamento Europeo Por el Consejo

[1] JO L 280, 26.10.2010, p. 1.

El Presidente El Presidente

[2] COM (2010)392, 20.7.2010.

[1] DO L 280 de 26.10.2010, p. 1.

[3] JO C 303, 14.12.2007, p. 30. Explicații privind Carta drepturilor fundamentale.

[2] COM(2010) 392 final de 20.7.2010.

[4] Culegere de tratate ONU 999 U.N.T.S. 171. CIDCP este o convenție internațională privind drepturile civile și politice deschisă spre semnare prin rezoluția Adunării Generale a ONU din 16 decembrie 1966, care a fost ratificată de toate statele membre, devenind astfel obligatorie pentru acestea.

[3] DO C 303 de 14.12.2007, p. 30. Explicaciones sobre la Carta de Derechos Fundamentales.

[5] Culegere de tratate ONU, vol. 596, p. 261.

[4] STNU, 999, 171. El PIDCP es un convenio internacional sobre derechos civiles y políticos abierto a la firma en virtud de la Resolución de la Asamblea General de las Naciones Unidas de 16 de diciembre de 1966. Ya ha sido ratificado por todos los Estados miembros de la UE, de modo que es vinculante en Derecho internacional para todos ellos.

[6] JO C 303, 14.12.2007 p. 1.

[5] Serie de Tratados de las Naciones Unidas, vol. 596, p. 261.

[7] COM (2004) 328, 28.4.2004.

[6] DO C 303 de 14.12.2007, p. 1.

[8] JO C 295, 4.12.2009, p. 1.

[7] COM(2004) 328 final, de 28.4.2004.

[9] JO C 115, 4.5.2010.

[8] DO C 295 de 4.12.2009, p. 1.

[10] Cauza Salduz / Turcia, hotărârea din 27 noiembrie 2008, cererea nr. 36391/02, punctul 50.

[9] DO C 115, de 4.5.2010.

[11] Ibidem, punctul 52.

[10] Sentencia de 27 de noviembre de 2008 en el asunto Salduz / Turquía, petición nº 36391/02, apartado 50.

[12] Cauza Dayanan / Turcia, hotărârea din 13 ianuarie 2010, cererea nr. 7377/03, punctul 32.

[11] Ibídem , apartado 52.

[13] Cauza Brusco / Franța, hotărârea din 14 octombrie 2010, cererea nr. 1466/07, punctul 47.

[12] Sentencia de 13 enero de 2010 en el asunto Danayan / Turquía, petición nº 7377/03, apartado 32.

[14] Cauza Panovits / Cipru, hotărârea din 11 decembrie 2008, cererea nr. 4268/04 punctele 73-76.

[13] Sentencia de 14 de octubre de 2010 en el asunto Brusco / Francia , petición n° 1466/07, apartado 47.

[15] Ibidem, punctul 66.

[14] Sentencia de 11 de diciembre de 2008 en el asunto Panovits / Chipre, petición n° 4268/04, apartados 73-76.

[16] Conform analizei de impact ce însoțește prezenta propunere, citată la punctul 7, p. 12.

[15] Ibídem , apartado 66.

[17] Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), (JO L 190, 18.7.2002 p. 1).

[16] Cf. Evaluación del impacto que acompaña a esta propuesta, mencionado en el apartado 7, p. 12.

[18] Dayanan / Turcia, hotărârea din 13 ianuarie 2010, cererea nr. 7377/03, punctul 32.

[17] Decisión Marco del Consejo, de 13 de junio de 2002, relativa a la orden de detención europea y a los procedimientos de entrega entre Estados miembros (2002/584/JAI) (DO L 190 de 18.7.2002, p. 1).

[19] Comunicarea Comisiei „O agendă a UE pentru drepturile copilului” — COM (2011) 60, 15.2.2011.

[18] Sentencia de 13 enero de 2010 en el asunto Danayan / Turquía, petición nº 7377/03, apartado 32.

[20] Orientările Consiliului Europei privind justiția în interesul copilului din 17.10.2010.

[19] Comunicación de la Comisión sobre una Agenda de la UE en pro de los Derechos del Niño — COM(2011)6 de 15.2.2011.

[21] Castravet / Moldova, hotărârea din 13 martie 2007, cererea nr. 23393/05, punctul 49, Istratii și alții / Moldova, hotărârea din 27 martie 2007, plângerile nr. 8721/05, 8705/05, 8742/05, punctul 89.

[20] Directrices del Consejo de Europa sobre la justicia adaptada a los menores de 17.10.2010.

[22] Salduz / Turcia, hotărârea din 27 noiembrie 2008, cererea nr. 36391/02, punctul 55.

[21] Sentencia de 13 de marzo de 2007 en el asunto Castravet / Moldova, petición nº 23393/05, apartado 49; sentencia de 27 de marzo de 2007 en el asunto Istratti y otros / Moldova, peticiones nº 8721/05, 8705/05 y 8742/05, apartado 89.

[23] Ibedem, punctul 52.

[22] Sentencia de 27 de noviembre de 2008 en el asunto Salduz / Turquía, petición nº 36391/02, apartado 55.

[24] Salduz / Turcia, hotărârea din 27 noiembrie 2008, cererea nr. 36391/02, punctul 59, Panovits / Cipru, hotărârea din 11 decembrie 2008, cererea nr. 4268/04, punctul 68, Yoldaș / Turcia, hotărârea din 23 februarie 2010, cererea nr. 27503/04, punctul 52.

[23] Ibídem , apartado 52.

[25] Brusco / Franța, hotărârea din 14 octombrie 2010, cererea nr. 1466/07, punctul 47.

[24] Sentencia de 27 de noviembre de 2008 en el asunto Salduz / Turquía, petición nº 36391/02, apartado 59, sentencia de 11 de diciembre de 2008 en el asunto Panovits / Chipre, petición nº 4268/04, apartado 68, sentencia de 23 de febrero de 2010 en el asunto Yolda_[pic] / Turquía, petición nº 27503/04, apartado 52.

[26] Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare, începând cu anul 2007, a Deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre COM (2011)175 11.4.2011.

[25] Sentencia de10 en el asunto Yoldaş / Turquía, petición nº 27503/04, apartado 52.

[27] JO L 190, 18.7.2002, p. 1.

[26] Sentencia de 14 de octubre de 2010 en el asunto Brusco / Francia , petición n° 1466/07, apartado 47.

[28] Salduz / Turcia, hotărârea din 27 noiembrie 2008, cererea nr. 36391/02, punctul 72.

[27] Informe de la Comisión al Parlamento Europeo y al Consejo sobre la aplicación desde 2007 de la Decisión Marco del Consejo de 13 de junio de 2002 relativa a la orden de detención europea y a los procedimientos de entrega entre Estados miembros, COM (2011) 175 final de 11.4.2011.

[29] Salduz / Turcia, hotărârea din 27 noiembrie 2008, cererea nr. 36391/02, punctul 55.

[28] DO L 190 de 18.7.2002, p. 1..

[30] JO C, , p. .

[29] Sentencia de 27 de noviembre de 2008 en el asunto Salduz / Turquía, petición nº 36391/02, apartado 72.

[31] JO C, , p. .

[30] Sentencia de 27 de noviembre de 2008 en el asunto Salduz / Turquía, petición nº 36391/02, apartado 55.

[32] JO C 295, 4.12.2009, p. 1.

[31] DO C … de …, p. … .

[33] JO C 115, 4.5.2010.

[32] DO C … de …, p. … .

[34] Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind drepturile la interpretare și traducere în procedurile penale din 20 octombrie 2010, JO L 280, 26.10.2010, p. 1.

[33] DO C 295 de 4.12.2009, p. 1.

[35] Directiva 2011/XXX/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale.

[34] DO C 115 de 4.5.2010.

[36] JO L 190, 18.7.2002, p. 1.

[35] Directiva 2010/64/UE del Parlamento Europeo y del Consejo, de 20 de octubre de 2010, relativa a los derechos a la interpretación y la traducción en los procesos penales (DO L 280 de 26.10.2010, p. 1).

[37] Formularea finală a acestui considerent al directivei va depinde de poziția concretă a Regatului Unit și a Irlandei, adoptată în conformitate cu dispozițiile protocolului (nr. 21).

[36] Directiva 2011/XXX/UE del Parlamento Europeo y del Consejo relativa al derecho a la información en los procesos penales.

[37] DO L 190 de 18.7.2002, p. 1.

[38] El texto final de este considerando de la Directiva dependerá de la posición que el Reino Unido e Irlanda adopten de conformidad con las disposiciones del Protocolo nº 21.

Sus

BG CS DA DE EL EN ES ET FI FR HU IT LT LV MT NL PL PT RO SK SL SV	BG CS DA DE EL EN ES ET FI FR HU IT LT LV MT NL PL PT RO SK SL SV
ro	es

Afişare bilingvă

ro

es