[pic] | COMMISSIONE EUROPEA |

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 31.3.2010

Bruxelles, 31.3.2010

COM(2010)127 definitivo

COM(2010)127 final

.

.

COMUNICAZIONE DELLA COMMISSIONE AL CONSIGLIO E AL PARLAMENTO EUROPEO

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

Un quadro strategico dell'UE per aiutare i paesi in via di sviluppo ad affrontare i problemi della sicurezza alimentare

Un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară

SEC(2010)379

SEC(2010)379

MOTIVAZIONE

JUSTIFICARE

Negli ultimi anni la fame e la malnutrizione si sono aggravate fino a contare, nel 2010, oltre un miliardo di persone esposte all'insicurezza alimentare. L'insicurezza alimentare compromette lo sviluppo umano, la stabilità sociopolitica e i progressi verso la realizzazione degli obiettivi di sviluppo del millennio (OSM). Gli Stati fragili incontrano numerose difficoltà soprattutto nel conseguimento dell'obiettivo OSM1, ossia eliminare la povertà estrema e la fame.

În ultimii ani, fenomenele foametei și malnutriției s-au accentuat; în 2010, peste 1 miliard de persoane sunt considerate a fi în situație de insecuritate alimentară. Insecuritatea alimentară afectează în mod negativ dezvoltarea umană, stabilitatea socială și politică, precum și progresele în atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM). Statele fragile, în special, se confruntă cu serioase dificultăți în atingerea ODM 1 - eradicarea sărăciei extreme și a foametei.

L'impennata dei prezzi dei prodotti alimentari sui mercati mondiali nel 2007-08 ha indotto a riconsiderare la sicurezza alimentare globale. È stata creata la task force ad alto livello (HLTF) delle Nazioni Unite per la crisi della sicurezza alimentare globale, al fine di migliorare il coordinamento all'interno dell'ONU; è stato avviato il partenariato mondiale per l'agricoltura, la sicurezza alimentare e la nutrizione (GPAFSN) e, infine, durante il Vertice tenutosi all'Aquila nel 2009 i leader del G8 hanno concordato un vasto programma sulla sicurezza alimentare.

Creșterea prețurilor produselor alimentare pe piețele mondiale în 2007-08 a condus la o regândire a securității alimentare la nivel mondial. A fost creat Grupul de acțiune la nivel înalt (HLTF) al Organizației Națiunilor Unite (ONU) privind criza alimentară mondială, pentru a se îmbunătăți coordonarea în cadrul ONU, a fost lansat Parteneriatul global pentru agricultură, securitate alimentară și alimentație (GPAFSN), iar liderii G8 au convenit asupra unei agende cuprinzătoare privind securitatea alimentară în cadrul summit-ului de la L'Aquila, în 2009.

L'Unione europea (UE) ha risposto alle crescenti sfide connesse alla sicurezza alimentare con uno "strumento alimentare"[1] aggiuntivo di 1 miliardo di euro, come misura temporanea per sostenere i paesi in via di sviluppo più gravemente colpiti. L'UE e i suoi Stati membri sono già da molti anni gli attori più importanti e affidabili sulla scena mondiale nel settore della sicurezza alimentare, da un punto di vista tanto finanziario quanto politico.

Uniunea Europeană (UE) a răspuns provocărilor, în creștere, în materie de securitate alimentară prin intermediul „Facilității pentru alimente”[1], cu o valoare suplimentară de 1 miliard €, ca măsură temporară pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare cel mai grav afectate. UE și statele sale membre sunt, și au fost de mai mulți ani, actorii cei mai importanți și mai de încredere în domeniul securității alimentare mondiale, atât din punct de vedere financiar, cât și politic.

Gli sviluppi recenti e le sfide future esigono una nuova politica comune di sicurezza alimentare, che potenzi ulteriormente la leadership dell'UE nel programma mondiale sulla sicurezza alimentare e renda più efficace l'assistenza dell'UE, in linea con il trattato di Lisbona[2], l'iniziativa EUROPA2020[3] e il Consenso europeo sullo sviluppo[4]. Le sfide future, tra cui la crescita demografica, le pressioni che gravano sulle risorse naturali e sui servizi ecosistemici e le ripercussioni negative del cambiamento climatico sull'agricoltura, influiscono sulle condizioni di crescita e rendono necessarie misure di adeguamento. È inoltre necessario integrare in un quadro politico globale alcune questioni chiave dell'attuale programma sulla sicurezza alimentare, quali nutrizione, volatilità dei prezzi, reti di sicurezza e di protezione sociale, biocarburanti, sicurezza degli alimenti, ricerca e innovazione, acquisizioni di terreni su larga scala e il concetto di "diritto all'alimentazione"[5].

Evoluțiile recente, dar și viitoarele provocări, necesită instituirea unei noi politici comune în materie de securitate alimentară, consolidarea în continuare a rolului de lider al UE în cadrul programului mondial pentru securitate alimentară, precum și îmbunătățirea eficacității asistenței UE, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona[2], inițiativa EU2020[3] și consensul european privind dezvoltarea[4]. Printre viitoarele provocări în materie de securitate alimentară se numără creșterea populației, presiunea tot mai intensă asupra resurselor naturale și serviciilor ecosistemice, precum și impactul negativ al schimbărilor climatice asupra agriculturii, care afectează condițiile de dezvoltare a culturilor și care impun anumite măsuri de adaptare. În plus, este necesară integrarea într-un cadru global de politică a aspectelor-cheie ale actualului program de securitate alimentară, cum ar fi alimentația, instabilitatea prețurilor, protecția socială și sistemele speciale de protecție de tip „rețea de siguranță”, biocombustibilii, siguranța alimentară, cercetarea și inovarea, achiziția de terenuri pe scară largă, precum și conceptul de „drept la hrană”[5] .

La presente comunicazione è finalizzata a fornire un quadro politico comune all'UE e agli Stati membri per combattere la fame e la malnutrizione nel mondo, contribuendo così alla realizzazione dell'OSM1. Essa è coerente con altri documenti tematici (riguardanti l'istruzione, la salute, la parità fra i sessi e la governance fiscale) e con il pacchetto di sviluppo primavera 2010, che insieme definiscono la posizione dell'UE in vista dell'evento di alto livello dell'ONU in merito agli OSM, il quale si terrà nel settembre 2010. La presente comunicazione è integrata dalla comunicazione sull'assistenza alimentare umanitaria[6], che verte sui contesti di emergenza e post-emergenza.

Obiectivul prezentei comunicări este de a oferi UE și statelor sale membre un cadru comun de politică în vederea combaterii foametei și malnutriției în lume, contribuind astfel la realizarea ODM 1. Acest obiectiv este coerent cu alte lucrări tematice (privind educația, sănătatea, egalitatea de șanse între femei și bărbați și guvernanța fiscală) și cu pachetul de dezvoltare din primăvara anului 2010, care stabilesc împreună poziția UE pentru reuniunea ONU la nivel înalt privind OMD din septembrie 2010. Prezenta comunicare este completată de o comunicare privind asistența alimentară umanitară[6], care se concentrează asupra contextelor urgență și post-urgență.

UN APPROCCIO GENERALE ALLA SICUREZZA ALIMENTARE

O ABORDARE GLOBALĂ A SECURITĂȚII ALIMENTARE

Il quadro politico proposto affronta le sfide connesse alla sicurezza alimentare nei paesi in via di sviluppo, in contesti sia rurali che urbani, attraverso quattro cardini riconosciuti a livello internazionale[7]: 1) aumentare la disponibilità di cibo; 2) migliorare l'accesso al cibo; 3) migliorare l'adeguatezza nutrizionale dell'alimentazione; 4) potenziare la prevenzione e la gestione delle crisi. Tale quadro politico si basa sui principi di Roma sulla sicurezza alimentare[8] e riconosce, in particolar modo, che le strategie di sicurezza alimentare devono essere oggetto di titolarità da parte del paese beneficiario ed elaborate in funzione delle sue specificità, e instaurare un adeguato equilibrio tra il sostegno alla produzione nazionale e il ricorso al commercio per coprire il fabbisogno alimentare.

Cadrul de politică propus abordează provocările în materie de securitate alimentară în țările în curs de dezvoltare atât în context rural, cât și urban, cu privire la cei patru piloni[7] recunoscuți pe plan internațional: 1) creșterea disponibilității alimentelor; 2) îmbunătățirea accesului la alimente; 3) îmbunătățirea din punct de vedere nutritiv a aportului alimentar; și 4) consolidarea mecanismelor de prevenire și gestionare a crizelor. Cadrul de politică se bazează pe principiile de la Roma privind securitatea alimentară[8]. În special, cadrul de politică recunoaște faptul că strategiile de securitate alimentară trebuie să fie elaborate la nivel național și trebuie să fie specifice țării, realizându-se un echilibru corespunzător între sprijinul pentru producția națională și satisfacerea nevoilor alimentare prin intermediul comerțului.

I progressi in materia di sicurezza alimentare e nella realizzazione dell'OSM1 sono stati irregolari tra le diverse aree geografiche e i gruppi di popolazione. Benché le sfide in questo campo siano presenti in tutto il mondo, la maggior parte dei traguardi da raggiungere resta in Africa e nei paesi che versano in situazioni delicate. Secondo il rapporto OSM del 2009[9] la percentuale di popolazione denutrita nell'Africa subsahariana è diminuita dal 32% (1990-92) al 29% nel 2008. I dati comparabili per l'Asia meridionale, la seconda regione con il più alto livello di denutrizione, erano rispettivamente di 24% e 21%[10]. Inoltre, i dati più recenti sui paesi fragili mostrano un livello di denutrizione del 31,4%, contro il 14,5% dei paesi non fragili. Se la malnutrizione è ancora un fenomeno prevalentemente rurale, in seguito all'urbanizzazione l'insicurezza alimentare potrebbe diventare, a lungo andare, più grave nelle aree urbane.

Progresele în materie de securitate alimentară și atingerea ODM1 nu au fost realizate în mod egal din punct de vedere geografic și al grupurilor de populație. Deși în întreaga lume există probleme de securitate alimentară, cele mai multe progrese sunt necesare în Africa și în țările aflate în situații fragile. În conformitate cu Raportul din 2009 privind ODM[9], proporția populației subnutrite în Africa Subsahariană a scăzut de la 32% (1990-92) la 29% în 2008. Cifrele comparabile pentru Asia de Sud, a doua regiune cu cele mai înalte rate ale subnutriției, au fost 24% și, respectiv, 21%[10]. Mai mult, cele mai recente cifre pentru țările în situație fragilă indică rate ale subnutriției de 31,4%, comparativ cu 14,5% pentru țările care nu sunt într-o situație fragilă. În timp ce malnutriția este încă un fenomen predominant rural, urbanizarea implică faptul că, pe termen lung, este posibil ca insecuritatea alimentară să devină mai presantă în zonele urbane.

L'azione dell'UE deve privilegiare quei paesi colpiti dall'insicurezza alimentare che accusano maggiori ritardi nel raggiungimento dell'OSM1, in particolare l'Africa, ma anche l'Asia meridionale e altre regioni (Bangladesh, Cambogia, Haiti, Nepal, Timor Est, ecc.)[11]. Considerata la natura anche di altri OSM la cui realizzazione è ancora lontana, sarà necessario investire in modo specifico nelle donne[12].

Acțiunea UE trebuie să acorde prioritate țărilor care se confruntă cu insecuritate alimentară și care au rămas în urmă în atingerea ODM1, în special în Africa, dar și în Asia de Sud și în alte locuri (de exemplu, Bangladesh, Cambodgia, Haiti, Nepal, Timorul de Est)[11]. Având în vedere natura ODM-urilor conexe, care sunt, de asemenea, în urmă, va fi necesară o investiție specifică ce vizează femeile[12].

È inoltre dimostrato[13] che gli investimenti nel settore della piccola proprietà hanno sortito i migliori risultati in termini di riduzione della povertà e di crescita. Pertanto, questo nuovo quadro dell'UE si focalizza sull'aumento della rendita dei piccoli proprietari e sulla capacità di ripresa delle comunità vulnerabili, incoraggiando la risolutezza dei paesi che pongono l'agricoltura e la sicurezza alimentare al centro dei propri sforzi di sviluppo.

În plus, datele[13] arată că investițiile în sectorul micilor agricultori dau cele mai bune rezultate în ceea ce privește reducerea sărăciei și creșterea economică. Prin urmare, acest nou cadru UE se concentrează asupra sporirii veniturilor micilor agricultori și asupra capacității de adaptare a comunităților vulnerabile, sprijinind țările în hotărârea lor de a acorda prioritate agriculturii și securității alimentare, în cadrul eforturilor lor de dezvoltare.

Aumentare la disponibilità di cibo

Creșterea disponibilității alimentelor

Si stima che la popolazione mondiale raggiungerà i 9 miliardi entro il 2050 e che, considerati i cambiamenti dei regimi alimentari e l'aumento dei redditi, la domanda di cibo lieviterà del 70%[14]. Ciò comporta l'esigenza di accelerare la crescita della produzione agricola, anche nei paesi in cui l'aumento demografico è più veloce. In molti di questi paesi l'esiguità delle risorse naturali, inasprita dal cambiamento climatico, ne impone un uso sempre più efficiente.

Se estimează că populația lumii va ajunge la 9 miliarde de locuitori până în 2050 și, având în vedere că regimurile alimentare se schimbă și veniturile cresc, cererea de produse alimentare va crește probabil cu 70%[14]. Acest lucru impune o creștere accelerată a producției agricole, inclusiv în țările în care populația crește cel mai rapid. În multe din aceste țări, epuizarea resurselor naturale, accentuată de schimbările climatice, impune exigențe din ce în ce mai mari în ceea ce privește utilizarea eficientă a acestor resurse.

La maggior parte delle persone che, nel mondo, soffrono la fame e la povertà vive in zone rurali, dove l'agricoltura – inclusi coltivazione, allevamento, pesca e selvicoltura – costituisce la principale attività economica. A dominare è la piccola agricoltura: circa l'85% degli agricoltori nei paesi in via di sviluppo coltiva meno di 2 ettari di terreno. I sistemi misti (agricoltura/allevamento) di piccola proprietà assicurano circa la metà della produzione alimentare mondiale[15]. L'assistenza dell'UE per accrescere la disponibilità di cibo nei paesi in via di sviluppo deve focalizzarsi, pertanto, sulla produzione alimentare sostenibile di piccola scala. Ciò avrebbe il molteplice effetto di migliorare la rendita e la capacità di ripresa dei produttori agricoli, mettere i beni alimentari a disposizione dei consumatori e mantenere o migliorare il livello di qualità ambientale. Nel sostenere l'agricoltura di piccola scala, l'assistenza dell'UE dovrà privilegiare gli approcci d'intensificazione sostenibili ed ecologicamente efficienti, rispettando le diverse funzioni dell'agricoltura. Ciò implica, tra l'altro, l'ottimizzazione delle risorse agricole, la gestione integrata degli infestanti, un migliore sfruttamento del suolo e dell'acqua e l'introduzione di specie di coltivazioni resistenti allo stress[16]. Perché questo approccio abbia successo è necessario considerare la produzione in un contesto di catena di valore, con adeguato accesso ai finanziamenti, alla trasformazione e ai mercati, dove le piccole e le medie imprese e la microfinanza rurale possono giocare un ruolo chiave. Collaborazioni tra pubblico e privato possono avere, nelle giuste condizioni, l'importante funzione di stimolare la produttività agricola. L'UE e gli Stati membri dovrebbero, inoltre, sostenere iniziative volte a ridurre le perdite successive al raccolto, ad accrescere la capacità di magazzinaggio e ad affrontare problematiche relative alla sicurezza degli alimenti e alla salute degli animali.

Cea mai mare parte a populației sărace și înfometate din lume trăiește în zonele rurale, unde agricultura – care include culturile, creșterea animalelor, pescuitul și silvicultura – constituie principala activitate economică. Agricultura la scară mică este dominantă: aproximativ 85% din agricultorii din țările în curs de dezvoltare produc pe mai puțin de 2 hectare de teren. Sistemele de producție agricolă mixtă culturi/creșterea animalelor la scară mică asigură aproximativ jumătate din producția de alimente la nivel mondial[15]. Prin urmare, producția durabilă de alimente la scară mică ar trebui să constituie obiectivul principal al asistenței furnizate de UE, pentru a crește disponibilitatea alimentelor în țările în curs de dezvoltare. Aceasta are efecte multiple de creștere a veniturilor și a capacității de adaptare a producătorilor din mediul rural, de disponibilitate a alimentelor pentru consumatori, precum și de menținere sau îmbunătățire a calității mediului înconjurător. În cazul în care sprijină agricultura la scară mică, asistența UE ar trebui să acorde prioritate intensificării abordărilor durabile și eficiente din punct de vedere ecologic, care respectă funcțiile diverse ale agriculturii. Aceasta înseamnă, printre altele, optimizarea factorilor de producție agricolă, combaterea integrată a dăunătorilor, o gestionare mai bună a solului și a apei și soiuri de culturi rezistente la stres[16]. Pentru ca această abordare să reușească, producția trebuie plasată în contextul unui lanț valoric, cu un acces adecvat la finanțare, la prelucrare și la piețe, în care întreprinderile mici și mijlocii și microfinanțarea rurală pot juca un rol-cheie. În condiții adecvate, parteneriatele public-privat pot juca un rol important în stimularea productivității agricole. UE și statele sale membre ar trebui să sprijine, de asemenea, inițiative care reduc pierderile după recoltare, care cresc capacitatea de stocare și răspund problemelor de siguranță alimentară și de sănătate animală.

La sicurezza dell'accesso alla terra e dei diritti di proprietà e di uso del suolo sono i presupposti per una maggiore produttività dei piccoli proprietari terrieri. Occorrono efficaci politiche e leggi fondiarie nazionali che inducano i governi ad intraprendere azioni prioritarie sul territorio. Laddove i paesi elaborino politiche sull'agricoltura, sul territorio e sui biocarburanti, l'UE e gli Stati membri dovrebbero fare in modo che tali politiche affrontino problemi riguardanti la disponibilità e l'accessibilità del cibo e stimolino l'integrazione dei piccoli agricoltori in catene di produzione.

Garantarea accesului la terenuri, a proprietății funciare și a drepturilor de utilizare sunt condiții prealabile pentru o productivitate mai mare a micilor agricultori. Politicile și legile funciare eficace sunt esențiale deoarece impun guvernelor adoptarea de măsuri prioritare privind terenurile. În cazul în care țările dezvoltă politici privind agricultura, terenurile și biocarburanții, UE și statele sale membre ar trebui să sprijine ideea ca aceste politici să răspundă preocupărilor privind disponibilitatea și accesul la alimente și să stimuleze integrarea micilor agricultori în lanțurile de producție.

Inoltre, principi riconosciuti a livello internazionale dovrebbero indurre gli investitori, i paesi ospitanti e le altre parti interessate ad investire nell'agricoltura rispettando i diritti umani, i mezzi di sussistenza e le risorse. L'UE e gli Stati membri dovrebbero incoraggiare l'elaborazione di principi internazionali per la realizzazione di investimenti responsabili nei terreni agricoli, sulla base delle linee guida di politica fondiaria[17]. In Africa si sosterrà l'applicazione degli orientamenti di politica fondiaria del 2009[18]. I governi dei paesi partner, le organizzazioni agricole e le altre parti interessate saranno incoraggiati a compiere scelte consapevoli che garantiscano la sostenibilità degli investimenti esteri, in modo da massimizzare i benefici sociali, economici e ambientali per il paese.

Mai mult, principiile recunoscute la nivel internațional ar trebuie să orienteze investitorii, țările-gazdă și alte părți interesate spre investiții în agricultură care să respecte drepturile omului, mijloacele de subzistență și resursele. UE și statele sale membre ar trebui să sprijine dezvoltarea principiilor convenite la nivel internațional pentru investiții responsabile în terenurile agricole, pe baza orientărilor privind politica funciară existente[17]. În Africa va fi sprijinită punerea în aplicare a orientărilor din 2009 privind politica funciară[18]. Guvernele din țările partenere, organizațiile de agricultori și alte părți interesate vor fi încurajate să facă alegeri în cunoștință de cauză, care să asigure durabilitatea investițiilor străine, pentru a maximiza beneficiile sociale, economice și de mediu pentru țară.

L'aumento della disponibilità di cibo implica una ricerca e un'innovazione nel settore pubblico maggiormente imperniate sulla domanda, che prestino sufficiente attenzione alle conoscenze tradizionali e alle colture alimentari diversificate (incluse le specie locali) e rendano le innovazioni accessibili agli agricoltori e consone alle loro esigenze. L'UE e gli Stati membri dovrebbero sostenere quelle forme di ricerca e innovazione che presentano evidenti benefici per i piccoli agricoltori. Esse includono, ad esempio, le iniziative volte a potenziare la capacità di adattamento al cambiamento climatico e a migliorare la resistenza allo stress, alla siccità e alle alluvioni, preservando, allo stesso tempo, una vasta biodiversità di colture e specie e la loro accessibilità. Tale supporto dovrebbe considerare le esigenze e le preoccupazioni espresse dai paesi beneficiari in base alle obiettive informazioni a loro disposizione in merito ai benefici e ai rischi di tutte le nuove tecnologie, nonché all'esistenza di solidi quadri regolamentari e alle possibilità di attuarli. Andrebbero sostenuti anche i regimi di proprietà intellettuale che ottimizzano l'accesso alle nuove tecnologie e risorse da parte degli agricoltori meno abbienti. Inoltre, i rapporti di sinergia tra l'adattamento al cambiamento climatico e la mitigazione dei suoi effetti dovrebbero essere esplorati parallelamente allo sviluppo di misure d'incentivazione, per esempio associando l'agricoltura ai mercati del carbonio.

Creșterea disponibilității alimentelor implică un volum mai mare de cercetare și inovare care au la bază cererea în domeniul public, care să acorde o atenție suficientă cunoștințelor tradiționale și culturilor alimentare diversificate (inclusiv soiurilor locale) și care să asigure accesibilitatea inovațiilor pentru agricultori și adaptarea acestora la nevoile lor. UE și statele sale membre ar trebui să sprijine cercetarea și inovarea care au avantaje clare pentru micii agricultori, inclusiv consolidarea adaptării la schimbările climatice și îmbunătățirea toleranței la stres, la secetă și inundații, menținând în același timp o biodiversitate largă de culturi și soiuri, precum și accesibilitatea acestora. Sprijinul ar trebui să ia în considerare nevoile și preocupările exprimate de țările beneficiare, în funcție de accesul acestora la informații imparțiale privind beneficiile și riscurile oricăror noi tehnologii, precum și de existența unor cadre naționale de reglementare viabile și de capacitatea de a le pune în aplicare. Regimurile de proprietate intelectuală care maximizează accesul fermierilor săraci la noile tehnologii și factori de producție ar trebui să fie, de asemenea, sprijinite. Mai mult, ar trebui să fie analizate sinergii între adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora, în paralel cu dezvoltarea unor structuri de stimulare, de exemplu, prin conectarea agriculturii la piețele carbonului.

Il commercio internazionale può contribuire in modo sostanziale alla disponibilità di cibo aumentando la quantità e ampliando la varietà dei prodotti alimentari sul mercato. Un'altra possibilità di incrementare la disponibilità di cibo consiste nell'integrazione regionale dei mercati agricoli e alimentari, che agevolerebbe flussi commerciali dalle zone eccedentarie a quelle deficitarie. L'UE e gli Stati membri dovrebbero incoraggiare l'uniformazione e l'armonizzazione di politiche, norme e ordinamenti, allo scopo di ottenere politiche agricole integrate a livello regionale. L'UE e gli Stati membri riconoscono, inoltre, che i paesi in via di sviluppo possono usufruire, tenuto conto dei problemi relativi alla sicurezza alimentare a livello sia regionale che nazionale, delle opportunità offerte dalla politica commerciale attuale, incluse le misure di frontiera. L'obiettivo dovrebbe essere il perseguimento di una catena agroalimentare sostenibile.

Comerțul internațional poate contribui substanțial la disponibilitatea produselor alimentare, prin creșterea volumului și prin lărgirea varietății de produse alimentare de pe piață. De asemenea, disponibilitatea produselor alimentare poate fi îmbunătățită prin integrarea regională a piețelor agricole și alimentare, facilitând fluxurile comerciale de la zonele excedentare la zonele cu deficit. UE și statele sale membre ar trebui să sprijine standardizarea și armonizarea politicilor, normelor și reglementărilor, în vederea unor politici agricole integrate la nivel regional. În plus, UE și statele sale membre recunosc că, având în vedere preocupările privind securitatea alimentară la nivel național sau regional, țările în curs de dezvoltare pot utiliza mijloacele oferite de politica comercială existentă, inclusiv prin măsuri la frontieră. Obiectivul ar trebui să vizeze un lanț agroalimentar durabil.

Migliorare l'accesso al cibo

Îmbunătățirea accesului la alimente

L'accesso al cibo dovrebbe essere ottimizzato innanzi tutto migliorando le opportunità di impiego e di reddito sia nelle zone rurali che in quelle urbane, anche attraverso la diversificazione e il commercio, in modo tale che i prodotti alimentari siano economicamente accessibili ad un maggior numero di persone. Un'azione complementare dovrebbe essere svolta dai meccanismi di trasferimento sociale. L'UE e gli Stati membri dovrebbero assistere i paesi partner nella creazione e gestione di meccanismi sociali volti a sostenere gruppi di popolazione vulnerabili, in particolar modo le donne. Le esperienze di meccanismi proficui saranno condivise e verranno sostenuti i sistemi operativi. Si presterà la dovuta attenzione alle strategie di uscita dalle reti di sicurezza. I meccanismi dovranno essere efficienti, accessibili e flessibili, capaci di consentire una rapida espansione in periodi di crisi. Dovrebbero comprendere un'importante dimensione nutrizionale, offrendo assistenza soprattutto a persone la cui adeguata nutrizione sortirebbe effetti positivi sulla realizzazione degli OSM 4 (ridurre la mortalità infantile) e 5 (migliorare la salute materna).

Accesul la alimente ar trebui sporit în primul rând prin creșterea ocupării forței de muncă și a oportunităților de producere a unor venituri, atât în zonele rurale, cât și urbane, inclusiv prin diversificare și comerț, făcând astfel alimentele mai accesibile pentru un număr mai mare de oameni. Acest lucru ar trebui completat de mecanisme de transfer social. UE și statele sale membre ar trebui să sprijine țările partenere în stabilirea și operarea de mecanisme sociale în sprijinul grupurilor de populație vulnerabile, în special femeile. Se vor împărtăși experiențele cu privire la mecanismele de succes și se vor sprijini sistemele operaționale. O atenție deosebită va fi acordată strategiilor de retragere din rețelele de siguranță. Va trebui ca mecanismele să fie eficace, accesibile și flexibile, permițând extinderea rapidă în perioade de criză. Acestea ar trebui să implice, în mod normal, o importantă dimensiune nutrițională, în special sprijinirea populațiilor pentru care o alimentație corespunzătoare va avea efecte pozitive pentru realizarea ODM 4 (reducerea mortalității infantile) și 5 (îmbunătățirea sănătății materne).

Nelle zone rurali, la trasformazione dei prodotti agricoli potrebbe contribuire, soprattutto nelle piccole e medie imprese, alla creazione di impieghi, che sarebbe agevolata anche tramite un più efficace accesso ai servizi finanziari. Si potrebbero, inoltre, sviluppare reti di sicurezza rurale[19] per quelle famiglie vulnerabili che sono in grado di fornire manodopera. Le reti di sicurezza produttiva avranno il duplice vantaggio di migliorare le condizioni della produzione rurale e ottimizzare l'accesso diretto al cibo.

În zonele rurale, prin prelucrarea produselor agricole, în special în întreprinderi mici și mijlocii, ar putea fi create locuri de muncă, iar acest lucru ar putea fi facilitat de un acces mai bun la serviciile financiare. În plus, ar putea fi dezvoltate rețele de siguranță rurale[19] pentru gospodăriile vulnerabile care pot furniza forță de muncă. Rețelele de siguranță productive vor avea beneficiul dublu de a îmbunătăți condițiile rurale de producție și accesul direct la alimente.

L'accesso al cibo può generalmente essere migliorato mediante l'applicazione dell'approccio "diritto all'alimentazione", come evidenziato negli orientamenti volontari per sostenere la realizzazione progressiva del diritto all'alimentazione nel contesto della sicurezza alimentare a livello nazionale [20]. L'UE e gli Stati membri dovrebbero continuare a perseguirne l'applicazione nei paesi in via di sviluppo, sostenendo quadri politici e giuridici basati sul "diritto all'alimentazione". Ciò significa sostenere strategie che contrastino le cause primarie della fame, rafforzare i gruppi emarginati tramite l'ideazione, l'applicazione e il controllo di programmi nazionali, nonché stabilire e potenziare meccanismi di ricorso.

În general, accesul la alimente poate fi îmbunătățit prin aplicarea abordării „drept la hrană”, după cum se subliniază în Orientările voluntare privind sprijinirea concretizării treptate a „dreptului la hrană” în contextul securității alimentare la nivel național[20]. UE și statele sale membre ar trebui să sprijine aplicarea în continuare a acestor orientări în țările în curs de dezvoltare, inclusiv cadrele politice și juridice ce au la bază principiul „drept la hrană”. Aceasta înseamnă sprijinirea strategiilor care abordează cauzele profunde ale fenomenului foametei, responsabilizarea grupurilor marginalizate în proiectarea, punerea în aplicare și monitorizarea programelor naționale, precum și crearea și consolidarea de mecanisme de recurs.

Migliorare l'adeguatezza nutrizionale dell'alimentazione

Îmbunătățirea din punct de vedere nutritiv a aportului alimentar

Si stima che la malnutrizione provochi ogni anno 3,5 milioni di morti tra madri e bambini[21] e un terzo del carico di morbilità fra i bambini al di sotto dei cinque anni. Fino a 2 miliardi di persone al mondo soffrono di carenza di vitamine e minerali[22]. Gli effetti più nocivi della malnutrizione si verificano durante la gravidanza e i primi due anni di vita, con un impatto spesso irreversibile sullo sviluppo fisico e cognitivo. È necessario privilegiare gli interventi rivolti alle donne incinte e in fase di allattamento, nonché ai bambini al di sotto dei cinque anni (in modo particolare a quelli al di sotto dei due anni)[23].

Se estimează că malnutriția este cauza decesului a 3,5 milioane de mame și copii pe an[21] și a o treime din bolile care afectează copiii sub cinci ani. Deficiențele de vitamine și minerale[22] afectează până la două miliarde de oameni din întreaga lume. Efectele cele mai nocive ale malnutriției apar în timpul sarcinii și în timpul primilor doi ani de viață; impactul său asupra dezvoltării fizice și cognitive este adesea ireversibil. Trebuie acordată prioritate intervențiilor care vizează femeile însărcinate și pe cele care alăptează, precum și copiii sub cinci ani (cu o atenție mai mare acordată copiilor sub doi ani)[23].

L'UE e gli Stati membri dovrebbero sostenere la formulazione di politiche e strategie in materia di nutrizione, la formazione alla nutrizione, l'istruzione e la creazione di meccanismi di coordinamento tra agricoltura, salute, istruzione e settori di protezione sociale. I programmi agricoli futuri dovrebbero includere una dimensione nutrizionale. Ciò potrebbe realizzarsi potenziando la diversificazione della piccola agricoltura, promuovendo la produzione di alimenti ricchi di micronutrienti, soprattutto tra le varietà e specie locali, monitorando i risultati relativi alla nutrizione e/o sostenendo la ricerca agricola condotta da una prospettiva nutrizionale.

UE și statele sale membre ar trebui să sprijine formularea politicilor și strategiilor în materie de nutriție, formare în domeniul nutriției și educație, precum și instituirea unor mecanisme de coordonare între sectorul agriculturii, sănătății, educației și protecției sociale. Viitoarele programe agricole ar trebui să includă o dimensiune nutrițională. Aceasta ar putea însemna consolidarea diversificării agriculturii la scară mică, promovarea producției de alimente bogate în micronutrienți, în special a soiurilor și speciilor locale, monitorizarea rezultatelor legate de nutriție și/sau sprijinirea cercetării agricole efectuate din perspectivă nutrițională.

La leadership politica e il coordinamento multisettoriale a livello nazionale, che sfociano in un'azione multisettoriale integrata, svolgono un ruolo cruciale nell'inserimento della nutrizione nei programmi e nelle strategie nazionali di sicurezza alimentare. L'UE e gli Stati membri dovrebbero promuovere il collegamento con strategie sanitarie nazionali che includano servizi di base relativi alla nutrizione e il controllo dello stato nutrizionale della popolazione.

Conducerea politică și coordonarea multisectorială la nivel de țară, care conduc la acțiuni multisectoriale integrate, sunt cruciale în integrarea nutriției în strategia și programele de securitate alimentară ale unei țări. UE și statele sale membre ar trebui să promoveze legăturile cu strategiile naționale de sănătate care includ servicii de bază legate de nutriție și monitorizarea stării de nutriție la nivelul populației.

2.4 Migliorare la prevenzione e la gestione delle crisi

2.4 Consolidarea mecanismelor de prevenire și gestionare a crizelor

Produttori e comunità rurali devono essere capaci di resistere agli effetti delle crisi alimentari. Mentre le risposte anticrisi a breve termine richiedono spesso la mobilitazione di strumenti umanitari ad hoc, è necessario creare e preservare altre capacità e altri meccanismi finalizzati a ridurre il rischio di crisi e a gestirne gli effetti. Una stretta connessione tra gli attori e gli strumenti umanitari e di sviluppo è fondamentale e andrebbe promossa attingendo ai principi del collegamento tra aiuto, ricostruzione e sviluppo (CARS).

Producătorii rurali și comunitățile trebuie să aibă capacitate de adaptare la efectele crizelor alimentare. Răspunsurile la crize pe termen scurt necesită de multe ori mobilizarea ad-hoc a instrumentelor umanitare, însă trebuie create și menținute alte mecanisme și capacități pentru a reduce riscurile de apariție a crizelor și pentru a gestiona efectele acestora. O legătură strânsă între actorii umanitari și de dezvoltare și instrumente este esențială și ar trebui promovată pe baza principiilor creării unei legături între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare (LARD).

L'UE e gli Stati membri dovrebbero intensificare il loro impegno a sostenere l'integrazione regionale nei paesi in via di sviluppo, considerato che una maggiore integrazione regionale rappresenta un altro strumento per prevenire crisi economiche, politiche e di sicurezza alimentare, e per mitigarne gli effetti.

UE și statele sale membre ar trebui să-și intensifice eforturile în sprijinirea integrării regionale în țările în curs de dezvoltare, deoarece formele mai apropiate de integrare regională constituie un alt mijloc de a preveni crizele economice, politice și de securitate alimentară și de a atenua efectele acestora.

Sistemi di rapida allerta regionali o nazionali, in grado di preannunciare calamità imminenti, devono essere potenziati, o sviluppati laddove ancora non esistano, e collegati in modo più efficace alle organizzazioni responsabili dei processi di decisione e reazione. Tali sistemi devono estrarre dati da tutti i livelli, incluso quello comunitario, collegando dati meteorologici a informazioni riguardanti la nutrizione, la diffusione di malattie tra le colture e gli animali e i prezzi di mercato. L'UE e gli Stati membri dovrebbero incoraggiare sistemi di monitoraggio e informazione connessi alla sfera decisionale, anche attraverso il lavoro della Commissione[24].

Sistemele naționale sau regionale de avertizare rapidă capabile să prevadă dezastrele iminente trebuie consolidate sau dezvoltate, în cazul în care nu există, și trebuie să fie mai bine legate de organismele de decizie și de intervenție. Stabilind legături între datele meteorologice, informațiile nutriționale, informațiile privind culturile și focarele de boli animale, precum și prețurile de pe piață, sistemele trebuie să își culeagă datele de la toate nivelurile, inclusiv de la nivel comunitar. UE și statele sale membre ar trebui să sprijine sistemele de monitorizare și de informații privind luarea deciziilor, inclusiv prin activitatea Comisiei[24].

Politiche volte ad affrontare la sfida della volatilità dei prezzi possono fronteggiare la volatilità stessa oppure i suoi effetti. Per attenuare la volatilità è necessario migliorare il rapporto tra scorte finali e consumo di beni alimentari, creando le condizioni necessarie all'aumento della produzione e al mantenimento di un livello adeguato di scorte, soprattutto da parte dei commercianti privati. Si dovrebbero, inoltre, scoraggiare le restrizioni all'esportazione di prodotti alimentari di base. L'UE e gli Stati membri dovrebbero contribuire a migliorare il funzionamento del mercato alimentare a livello globale, regionale e nazionale. Ciò significherà anche intervenire attraverso la trasparenza di mercato (informazioni sulla produzione, sulle riserve, sui prezzi, ecc.), promuovere lo stoccaggio e creare riserve alimentari locali e nazionali, laddove sia opportuno e realizzabile. Gli effetti della volatilità dei prezzi possono essere attenuati mediante un insieme di misure, tra cui la creazione di reti di sicurezza modulabili, sistemi di informazione sulla sicurezza alimentare, il ricorso all'assicurazione (condizioni meteorologiche, indice) e il miglioramento della capacità di utilizzare strumenti di gestione del rischio dei prezzi.

Politicile menite să soluționeze problema instabilității prețurilor pot combate fie instabilitatea în sine, fie efectele acesteia. Pentru a reduce instabilitatea, rata stoc-utilizare a produselor alimentare trebuie îmbunătățită prin crearea unor condiții de creștere a producției și de menținere a unor niveluri adecvate de stocuri, în principal, de către agenții economici privați. În plus, ar trebui descurajate restricțiile la exportul produselor alimentare de bază. UE și statele sale membre ar trebui să contribuie la o mai bună funcționare a pieței alimentelor la nivel global, regional și național. Aceasta va include asigurarea transparenței pieței (informații privind producția, rezervele, prețurile etc.), promovarea stocării și rezervele locale/naționale de alimente, atunci când este cazul și dacă este fezabil. Efectele instabilității prețurilor pot fi atenuate prin utilizarea unei serii de măsuri, inclusiv stabilirea unor rețele de siguranță la scară variabilă, a unor sisteme de informații privind securitatea alimentară, utilizarea unei asigurări (condiții meteorologice, indice), precum și o capacitate sporită de utilizare a instrumentelor de gestionare a riscurilor legate de prețuri.

MASSIMIZZARE L'EFFICACIA DEGLI INVESTIMENTI NELLA SICUREZZA ALIMENTARE

MAXIMIZAREA EFICACITĂȚII INVESTIȚIILOR ÎN SECURITATEA ALIMENTARĂ

L'UE e gli Stati membri devono concentrarsi su tre tipi di condizioni necessarie a massimizzare l'efficacia degli investimenti nella sicurezza alimentare.

Este necesar ca UE și statele sale membre să se concentreze asupra a trei seturi de condiții pentru a maximiza eficacitatea investițiilor în securitatea alimentară.

Politiche e strategie nazionali e regionali in materia di agricoltura e sicurezza alimentare

Politici și strategii naționale și regionale în domeniul agriculturii și al securității alimentare

Per ottenere risultati tangibili è necessario che i programmi di assistenza sostengano politiche e riforme nazionali e regionali in materia di agricoltura e sicurezza alimentare, nonché di domini affini, quali il terreno, l'acqua e i biocarburanti, prendendo pienamente in considerazione le sfide del cambiamento climatico. Tali politiche e riforme devono costituire parte integrante del quadro di strategie per la riduzione della povertà. Gli obiettivi e i traguardi della sicurezza alimentare dovrebbero, inoltre, essere oggetto di una maggiore integrazione nelle altre politiche settoriali dei paesi partner in ambiti quali il trasporto, le infrastrutture, la pesca, la salute e l'istruzione. È fondamentale che le organizzazioni agricole, la società civile, il settore privato, i gruppi vulnerabili e le altre parti interessate partecipino attivamente allo sviluppo e alla revisione di queste politiche. A tal proposito, l'assistenza allo sviluppo da parte dell'UE dovrebbe essere indirizzata a sostenere la capacità di elaborazione politica e i meccanismi di coordinamento intersettoriale.

Pentru a obține rezultate tangibile, programele de asistență trebuie să sprijine politicile și reformele naționale și regionale în domeniul agriculturii și al securității alimentare, precum și în domeniile conexe, cum ar fi pământul, apa și biocombustibilii, luând pe deplin în considerare provocările reprezentate de schimbărilor climatice. Acestea, la rândul lor, trebuie să fie parte integrantă a strategiilor globale de reducere a sărăciei. Obiectivele în materie de securitate alimentară ar trebui, de asemenea, mai bine integrate în alte politici sectoriale ale țărilor partenere, în domenii cum ar fi transportul, infrastructura, pescuitul, sănătatea și educația. Este esențial ca organizațiile de agricultori, societatea civilă, sectorul privat, grupurile vulnerabile și alte părți interesate să fie implicate în dezvoltarea și revizuirea acestor politici. În acest sens, asistența pentru dezvoltare a UE ar trebui folosită pentru a sprijini capacitățile politicii de dezvoltare și mecanismele de coordonare intersectorială.

In Africa i suddetti principi sono stati inseriti nel programma globale di sviluppo agricolo dell'Africa (CAADP), sostenuto dall'UE e dagli Stati membri a partire dal 2007[25]. L'appoggio dell'UE al CAADP dovrebbe essere intensificato, così come in Asia si dovrebbero rafforzare le iniziative di cooperazione regionale sulla nutrizione.

În Africa, principiile de mai sus au fost consacrate în Programul general pentru dezvoltarea agriculturii în Africa, susținut de UE și statele sale membre, din 2007[25]. Sprijinul UE în favoarea Programului general pentru dezvoltarea agriculturii în Africa ar trebui intensificat. În Asia, ar trebui consolidate inițiativele de cooperare regională în materie de alimentație.

Armonizzare gli interventi dell'UE

Armonizarea intervențiilor UE

L'approccio dell'UE alla sicurezza alimentare nei paesi in via di sviluppo deve essere ancorato ai principi della dichiarazione di Parigi sull'efficacia degli aiuti, al programma d'azione di Accra e al codice di condotta dell'UE in materia di divisione dei compiti. L'UE e gli Stati membri dovrebbero individuare le regioni e i paesi tra i quali ripartire i compiti in base ai vantaggi comparati, nonché coordinare la azioni sotto la guida di un donatore principale.

Abordarea UE în materie de securitate alimentară în țările în curs de dezvoltare trebuie ancorată în principiile Declarației de la Paris privind eficacitatea ajutorului, ale Programului de acțiune de la Accra, precum și în Codul de conduită al UE privind diviziunea muncii. UE și statele sale membre ar trebui să identifice regiunile și țările în care sarcinile vor fi împărțite pe baza avantajelor comparative și să coordoneze acțiuni sub îndrumarea unui donator principal.

Sia l'UE che gli Stati membri dispongono di diversi quadri politici e strumenti di finanziamento per aiutare i paesi partner a fronteggiare l'insicurezza alimentare. Una migliore armonizzazione delle politiche e una maggiore complementarità di strumenti, in coordinamento con gli investimenti privati, dovrebbero condurre ad un'azione più efficace.

Atât Uniunea Europeană, cât și statele sale membre dispun de mai multe cadre de politică și instrumente de finanțare pentru a ajuta țările partenere să facă față insecurității alimentare. O mai mare armonizare a politicilor și o mai mare complementaritate a instrumentelor, precum și coordonarea cu investițiile private, ar trebui să conducă la acțiuni mai eficace.

La coerenza delle politiche per lo sviluppo[26] (CPS) in materia di sicurezza alimentare sarà promossa attraverso una serie di strumenti politici relativi a vari ambiti, quali l'agricoltura, il commercio, la pesca, il cambiamento climatico, l'ambiente e la ricerca. La riforma della politica agricola comune ha rafforzato la coerenza; allo stesso modo le riforme future continueranno a prendere in considerazione obiettivi mondiali di sicurezza alimentare. La futura riforma della politica comune della pesca incrementerà ulteriormente la coerenza tra le politiche e le pratiche europee in materia di pesca e gli obiettivi di sviluppo. Infine, una conclusione bilanciata, globale e ambiziosa dell'agenda di Doha per lo sviluppo potenzierebbe il sistema commerciale internazionale, con effetti positivi sulla sicurezza alimentare.

Coerența politicilor în favoarea dezvoltării[26] (CPD) în materie de securitate alimentară va fi promovată printr-o serie de instrumente de politică, inclusiv în agricultură, comerț, pescuit, schimbările climatice, mediu și cercetare. Reforma politicii agricole comune a sporit coerența, iar reformele viitoare vor continua să ia în considerare obiectivele globale în materie de securitate alimentară. Viitoarea reformă a politicii comune în domeniul pescuitului va spori în continuare coerența între politicile europene în domeniul pescuitului și practicile și obiectivele de dezvoltare. În cele din urmă, îndeplinirea în mod echilibrat, cuprinzător și ambițios a Agendei de dezvoltare de la Doha ar consolida sistemul internațional de comerț, ceea ce ar avea efecte benefice asupra securității alimentare.

Migliorare la coerenza del sistema di governance internazionale

Îmbunătățirea coerenței sistemului de guvernanță internațională

L'UE e gli Stati membri dovrebbero migliorare la coerenza della governance internazionale della sicurezza alimentare e sostenere la rapida riforma del Comitato per la sicurezza alimentare mondiale (CFS), quale organismo centrale della sicurezza alimentare. Una volta riformato, il CFS dovrebbe mirare ad un ruolo di supervisione su altri domini specifici correlati alla sicurezza alimentare, come ad esempio gli aiuti alimentari e la nutrizione.

UE și statele sale membre ar trebui să consolideze coerența guvernanței internaționale în materie de securitate alimentară și să sprijine reforma rapidă a Comitetului pentru securitatea alimentară mondială (CFS), în calitate de organism central pentru securitatea alimentară. CFS reformat ar trebui să urmărească obținerea unui rol de supraveghere în alte domenii specifice, cu implicații pentru securitatea alimentară, inclusiv ajutor alimentar și nutriție.

È necessario razionalizzare ulteriormente le priorità delle tre agenzie ONU che hanno sede a Roma (FAO, PAM, FISA) e migliorare la loro cooperazione al fine di creare sinergie. La riforma del sistema ONU e la corrente revisione del ruolo e delle priorità della FAO offrono opportunità di miglioramento della qualità e dell'efficacia. L'UE dovrebbe proseguire la sua stretta collaborazione con il Segretario Generale dell'ONU in merito a questioni di sicurezza alimentare e intensificare il dialogo con le agenzie di Roma, incoraggiando una loro più stretta collaborazione e, se necessario, rinnovando l'orientamento dei loro mandati e delle loro attività sui rispettivi vantaggi comparati: principalmente conoscenza e consulenza politica per la FAO, investimenti sostenibili a lungo termine per la FISA, situazioni di emergenza e fragilità per il PAM.

Trebuie raționalizate și mai mult prioritățile celor trei agenții ONU cu sediul la Roma (FAO, PAM, IFAD), iar cooperarea dintre ele trebuie îmbunătățită în vederea creării de sinergii. Reforma sistemului ONU, precum și revizuirea, în curs, a rolului și priorităților FAO oferă oportunități pentru îmbunătățirea calității și eficacității. UE ar trebui să continue colaborarea strânsă cu Secretarul General al ONU pe probleme de securitate alimentară și să consolideze dialogul cu agențiile cu sediul la Roma, sprijinind o coordonare mai strânsă între acestea și, dacă este necesar, să reorienteze mandatele și activitățile acestora în funcție de avantajele lor comparative; FAO, în principal, pe expertiză și consultanță politică, IFAD pe investiții durabile pe termen lung și PAM pe situațiile de urgență și de fragilitate.

PRIORITÀ

PRIORITĂȚI

A dieci anni dall'adozione degli OSM, l'UE deve consolidare la cooperazione per la sicurezza alimentare. Nell'ambito di questo quadro politico, la priorità dell'UE è quella di tutelare la sicurezza alimentare nei paesi fragili. Questa priorità sussiste particolarmente in Africa, dove quasi l'80% della popolazione malnutrita vive nei paesi fragili, e in alcune zone dell'Asia meridionale. Per una maggiore efficienza, l'assistenza deve adeguarsi al contesto del paese e conciliare lo sviluppo di politiche e strategie con la responsabilizzazione dei più vulnerabili. Se tutti e quattro i pilastri devono essere considerati, l'UE dovrebbe dare priorità a quattro vaste dimensioni tra loro correlate: lo sviluppo della piccola agricoltura, la governance, l'integrazione regionale e i meccanismi di assistenza alle popolazioni vulnerabili. Gli obiettivi che l'UE e gli Stati membri dovrebbero perseguire in queste aree sono illustrati in appresso:

La zece ani de la adoptarea de ODM-uri, UE trebuie să-și intensifice cooperarea în materie de securitate alimentară. În acest cadru de politică, prioritatea UE ar trebui să fie sprijinirea securității alimentare în țările fragile. Aceasta este o prioritate deosebită în Africa, unde aproape 80% din persoanele subnutrite trăiesc în țări fragile, precum și în unele părți din Asia de Sud. Pentru a fi eficace, asistența trebuie adaptată la contextul țării și trebuie să combine politicile și elaborarea de strategii cu responsabilizarea persoanelor celor mai vulnerabile. Trebuie abordați toți cei patru piloni, iar UE ar trebui să acorde prioritate în cazul a patru aspecte cuprinzătoare conexe: dezvoltare a agriculturii la scară mică, guvernanță, integrare regională, precum și mecanisme de asistență pentru populațiile vulnerabile. În aceste domenii, UE și statele sale membre ar trebui să întreprindă următoarele acțiuni.

Migliorare la capacità di ripresa dei piccoli agricoltori e i mezzi di sussistenza delle zone rurali

Îmbunătățirea capacității de adaptare a micilor agricultori și a mijloacelor rurale de subzistență

- Enfatizzare l'intensificazione di un'agricoltura ecologicamente efficiente per i piccoli agricoltori, in particolare per le donne, sostenendo politiche nazionali, strategie e quadri giuridici efficaci e sostenibili, nonché un accesso giusto e sostenibile alle risorse, tra cui terra, acqua, (micro)credito e altri fattori di produzione agricola.

- concentrarea asupra sprijinului acordat micilor agricultori, în special femeilor, în vederea intensificării practicilor agricole eficiente din punct de vedere ecologic, prin sprijinirea unor politici, strategii și cadre juridice naționale eficace și durabile, precum și în vederea unui acces echitabil și durabil la resurse, inclusiv teren, apă, (micro) credite și alți factori de producție agricolă;

- Aumentare in modo sostanziale il sostegno alla ricerca agricola, basata sulla domanda, per lo sviluppo, l'estensione e l'innovazione, allo scopo di raggiungere il 50% entro il 2015. La ricerca nel settore pubblico dovrebbe avvalersi tanto delle conoscenze tradizionali quanto delle nuove tecnologie, mentre non dovrebbe promuovere tecnologie che non siano sostenibili o compatibili con le capacità nazionali di regolare e gestire i rischi.

- o creștere substanțială – de 50% până în 2015 – a sprijinului acordat cercetării, extinderii și inovării în funcție de cerere în domeniul agricol; cercetarea în domeniul public ar trebui să se bazeze pe cunoștințe tradiționale și pe noile tehnologii. Aceasta nu ar trebui să promoveze tehnologiile care nu sunt durabile sau care sunt incompatibile cu capacitățile naționale de reglementare și gestionare a riscurilor;

- Incoraggiare attivamente una maggiore partecipazione della società civile e delle organizzazioni agricole all'elaborazione di politiche e ai programmi di ricerca e incrementare il loro coinvolgimento nell'attuazione e nella valutazione dei programmi di governo. In questo contesto sarebbe utile promuovere connessioni tra le organizzazioni agricole dell'UE e quelle dei paesi in via di sviluppo.

- sprijinirea activă a unei participări mai mari a societății civile și a organizațiilor de agricultori la elaborarea de politici și la programele de cercetare, precum și intensificarea implicării acestora în punerea în aplicare și în evaluarea programelor guvernamentale. În acest context, ar trebui promovate legăturile între organizațiile de agricultori din UE și cele din țările în curs de dezvoltare;

- Migliorare, insieme ai partner, le condizioni regolamentari e istituzionali per investimenti privati responsabili, in tutte le fasi della catena di valore agricola, e incentivare gli investimenti pubblico-privati. I progressi saranno monitorati e discussi nell'ambito dei piani d'azione a favore della governance.

- îmbunătățirea, împreună cu partenerii, a condițiilor de reglementare și instituționale pentru investiții private responsabile în toate etapele lanțului valoric agricol și stimularea investițiilor de tip public-privat. Progresul va fi monitorizat și discutat în cadrul planurilor de acțiune privind guvernanța.

Sostenere una governance efficace

Sprijinirea unei guvernanțe eficace

- Aumentare in modo sostanziale il sostegno al CAADP applicando un'efficace divisione dei compiti, entro il 2015, in tutti i paesi dell'Africa subsahariana il cui sostentamento si basa sull'agricoltura.

- sporirea substanțială a sprijinului în favoarea Programului general pentru dezvoltarea agriculturii în Africa, prin aplicarea, până în 2015, a unei diviziuni efective a muncii în toate țările Africii Subsahariene bazate pe agricultură;

- Avviare un'iniziativa congiunta con l'UA per accelerare l'attuazione degli orientamenti di politica fondiaria in Africa, includendo una tabella di marcia volta ad attuare i principi e le buone prassi in materia di investimenti sostenibili su larga scala nei terreni agricoli.

- lansarea unei inițiative comune cu UA în vederea accelerării punerii în aplicare a orientărilor privind politica funciară în Africa. Aceasta ar trebui să includă o foaie de parcurs pentru punerea în aplicare a principiilor și a celor mai bune practici pentru investiții durabile pe scară largă în terenuri agricole;

- Sostenere iniziative nazionali e internazionali per la definizione di principi e codici di condotta che regolino gli investimenti sostenibili su larga scala, nazionali ed esteri, nei terreni agricoli, concentrandosi sulla protezione dei diritti fondiari, sul sicuro accesso alla terra e alle altre risorse naturali da parte di piccoli agricoltori e comunità pastorali, e sulla gestione sostenibile di tali risorse.

- sprijinirea inițiativelor naționale și internaționale pentru stabilirea unor principii și coduri de conduită care să reglementeze investițiile autohtone și străine durabile pe scară largă în terenuri agricole, care se axează pe protecția drepturilor funciare, pe accesul securizat al micilor fermieri și al comunităților pastorale la terenuri și la alte resurse naturale și pe gestionarea durabilă a acestor resurse;

- Sostenere, a livello mondiale, la riforma del Comitato per la sicurezza alimentare mondiale (CFS), perché diventi l'istituzione centrale nel coordinamento globale delle iniziative legate alla sicurezza alimentare.

- la nivel mondial, sprijinirea reformei Comitetului pentru securitatea alimentară mondială (CFS), pentru a face din acesta instituția principală de coordonare a inițiativelor în materie de securitate alimentară la nivel mondial;

- Incoraggiare una più stretta collaborazione tra le agenzie ONU che hanno sede a Roma.

- sprijinirea unei coordonări mai strânse între agențiile ONU cu sediul la Roma.

Sostenere le politiche regionali relative all'agricoltura e alla sicurezza alimentare

Sprijinirea agriculturii regionale și a politicilor în materie de securitate alimentară

- Sostenere lo sviluppo e l'applicazione di politiche e strategie agricole a livello regionale, anche in materia di gestione del bestiame e sicurezza alimentare, per incrementare l'integrazione dei mercati alimentari e agricoli regionali. Intensificare il dialogo politico con le organizzazioni regionali in materia di agricoltura, sicurezza alimentare e nutrizione.

- sprijinirea dezvoltării și punerii în aplicare a politicilor și strategiilor agricole la nivel regional, inclusiv cu privire la gestionarea șeptelului și la securitatea alimentară, în vederea accelerării integrării alimentelor regionale și a piețelor agricole; consolidarea dialogului politic cu organizațiile regionale din domeniul agriculturii, securității alimentare și nutriției;

- Potenziare i sistemi di informazione regionali e nazionali volti a sostenere le politiche riguardanti l'agricoltura, la sicurezza alimentare e la nutrizione, nonché i sistemi di rapida allerta.

- consolidarea sistemelor naționale și regionale de informații în sprijinul agriculturii, securității alimentare și al politicilor de nutriție, precum și a celor de avertizare rapidă.

Rafforzare i meccanismi di assistenza ai gruppi di popolazione vulnerabili

Consolidarea mecanismelor de asistență pentru grupurile de populație vulnerabile

- Aiutare i paesi a stabilire e gestire politiche di trasferimento sociale mirate, flessibili e adeguate ai contesti locali. Laddove possibile, l'assistenza sociale dovrebbe dare ai beneficiari l'opportunità di raggiungere una situazione economica tale da garantire loro un accesso sostenibile al cibo.

- sprijinirea țărilor în vederea stabilirii și aplicării de politici de transferuri sociale focalizate și flexibile, adaptate contextelor locale. În cazul în care este posibil, asistența socială ar trebui să le ofere beneficiarilor oportunități de a își crea o situație în care obțin venituri care să le asigure un acces durabil la alimente;

- Promuovere un miglior inserimento della nutrizione nelle politiche di sviluppo, nonché nell'istruzione, nella sanità e nei sistemi atti a sviluppare capacità relative a tale ambito.

- promovarea unei mai bune integrări a nutriției în politicile de dezvoltare, inclusiv în domeniul educației și al sănătății și consolidarea capacităților conexe;

- Fornire uno specifico sostegno ai paesi fragili e in transizione applicando i principi dell'LRRD.

- acordarea de sprijin specific țărilor în tranziție și în stare de fragilitate, folosind principiile creării unei legături între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare (LARD).

[1] COM(2010)81 per il rapporto sui progressi.

[1] COM (2010) 81 pentru raportul intermediar.

[2] Articolo 210.

[2] Articolul 210.

[3] COM(2010) 2020.

[3] COM(2010) 2020.

[4] 2006/C 46/01.

[4] 2006/C 46/01.

[5] Articolo 11 del Patto dell'ONU sui diritti economici, sociali e culturali.

[5] Articolul 11 din Pactul ONU privind drepturile economice, sociale și culturale, (1966/1976).

[6] COM(2010)126.

[6] COM(2010) 126.

[7] Organizzazione per l'Alimentazione e l'Agricoltura (FAO). 1996. Dichiarazione di Roma sulla sicurezza alimentare mondiale e Piano di azione del Vertice alimentare mondiale.

[7] Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). 1996. Declarația de la Roma privind securitatea alimentară mondială și Planul de acțiune al summit-ului mondial privind alimentația.

[8] Dichiarazione del Vertice mondiale sulla sicurezza alimentare, 2009.

[8] Declarația summit-ului mondial privind securitatea alimentară, 2009.

[9] ONU, Rapporto sugli Obiettivi di sviluppo del millennio 2009.

[9] ONU, Raportul din 2009 privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului.

[10] In termini assoluti, oltre la metà della popolazione denutrita del mondo (642 milioni nel 2009) vive in Asia e nel Pacifico; i valori sono, in proporzione, notevolmente più alti in Africa, dove i progressi sono anche stati meno marcati nello scorso decennio.

[10] În cifre absolute, mai mult de jumătate din populația subnutrită a lumii (642 de milioane de persoane în 2009) locuiește în Asia și Pacific; proporțional, cifrele sunt considerabil mai mari în Africa, unde progresele au fost mai puțin pronunțate în ultimul deceniu.

[11] Statistiche ONU sui progressi verso gli OSM. Vedi il sito www.devinfo.info/mdginfo2009/

[11] Statisticile ONU privind progresele înregistrate în vederea atingerii ODM-urilor, a se vedea www.devinfo.info/mdginfo2009/.

[12] Vedi anche SEC(2010) 265.

[12] A se vedea, de asemenea, SEC (2010) 265.

[13] Banca Mondiale – Rapporto sullo sviluppo mondiale 2008.

[13] Banca Mondială – World Development Report 2008 (Raport asupra dezvoltării mondiale 2008) .

[14] FAO 2009. Come Nutrire il Mondo nel 2050.

[14] FAO 2009. How to feed the world in 2050 (Cum să hrănim lumea în 2050).

[15] Science 12 febbraio 2010, pp. 822-825.

[15] Science , numărul din 12 februarie 2010, p 822-825.

[16] Valutazione internazionale delle conoscenze, scienze e tecnologie agricole per lo sviluppo, 2009.

[16] Evaluarea internațională a științei și tehnologiei agricole pentru dezvoltare, 2009.

[17] Incluse le linee guida dell'UE per sostenere i processi di disegno di politiche territoriali e di riforme fondiarie nei paesi in via di sviluppo del 2004

[17] Inclusiv „Orientările UE pentru sprijinirea elaborării politicii funciare și a proceselor de reformă ale acesteia în țările în curs de dezvoltare” din 2004.

[18] UA/ADB/ECA, Quadro e orientamenti di politica fondiaria in Africa, sostenuti dal Vertice UA del luglio 2009.

[18] AU/ADB/ECA, Cadrul și orientările privind politica funciară în Africa, susținute de Summit-ul UA din iulie 2009.

[19] Tra cui le reti "produttive" che utilizzano manodopera per la costruzione e manutenzione di infrastrutture rurali.

[19] Inclusiv plase de siguranță „productive”, care utilizează forța de muncă pentru construirea infrastructurii rurale sau pentru întreținerea acesteia.

[20] Adottati nel 2004 dal Consiglio della FAO.

[20] Adoptate în 2004 de către Consiliului FAO.

[21] Lancet 2008; 371: pagg. 243-60.

[21] Lancet 2008; 371: p 243–60.

[22] Iodio, ferro, zinco, vitamine A, B e altre vitamine, ecc.

[22] Iod, fier, zinc, vitamina A, B și alte vitamine etc.

[23] COM(2010)xxx "Il ruolo dell'Unione europea nella sanità globale".

[23] COM (2010) xxx „Rolul UE în materie de sănătate globală”.

[24] Vedi il lavoro congiunto sull'IPC (Quadro integrato di classificazione della sicurezza alimentare), http://www.ipcinfo.org/

[24] A se vedea lucrările comune privind IPC (Cadrul integrat al clasificării securității alimentelor), a se vedea http://www.ipcinfo.org/.

[25] COM(2007)440.

[25] COM(2007) 440.

[26] CPS - Programma di lavoro 2010-2013, aprile 2010.

[26] Programul de lucru 2010-2013 pentru CPD, aprilie 2010.