I.            Introduction et objectif du livre vert

I.            Introducere și obiectivul cărții verzi

Pour les immigrants, le regroupement familial est nécessaire à l'existence d'une vie familiale. Depuis 2003, des règles européennes communes en matière d’immigration régissent les conditions d’exercice du droit au regroupement familial des ressortissants de pays tiers dans l’Union européenne[1]. La directive définit les conditions d’admission et de séjour pour les membres de la famille ressortissants de pays tiers qui rejoignent un ressortissant de pays tiers qui réside déjà légalement dans un État membre. Cette directive ne s’applique pas aux citoyens de l’Union européenne[2].

Pentru imigranți, viața de familie este condiționată de reîntregirea familiei. Din 2003, există norme europene comune în materie de imigrare care reglementează condițiile de exercitare a dreptului la reîntregirea familiei pentru resortisanții țărilor terțe, la nivelul UE[1]. Directiva stabilește condițiile de intrare și de ședere pentru ca membrii familiei resortisanți ai țărilor terțe să se alăture unui resortisant al țărilor terțe care își are deja reședința legală într-un stat membru. Această directivă nu se aplică cetățenilor UE[2].

Considérée seulement comme une première harmonisation au moment de son adoption, la directive a ensuite fait l'objet de critiques d'ONG et d'universitaires lui reprochant d'introduire un niveau d'harmonisation assez faible. Parallèlement, ces dernières années, quelques États membres ont instauré des règles restrictives et ont même appelé à modifier la directive[3] afin de pouvoir poser des conditions supplémentaires au regroupement familial. Ils affirment que de tels changements sont nécessaires pour lutter contre les abus et mieux gérer les afflux de migrants.

În momentul adoptării, directiva a fost considerată doar o primă etapă de armonizare, iar după adoptare a fost criticată de ONG-uri și de mediul universitar pentru că a stabilit un nivel relativ scăzut de armonizare. În același timp, în ultimii ani, unele state membre au instituit norme restrictive și chiar au solicitat o modificare a directivei[3] pentru a putea adăuga condiții suplimentare pentru reîntregirea familiei. Aceste state susțin că modificările sunt necesare pentru a aborda problema abuzurilor și a gestiona mai bine afluxul masiv de migranți.

En effet, le regroupement familial représente une part importante, bien que décroissante[4], de l’immigration légale. Au début des années 2000, l’immigration familiale semblait représenter, dans les États membres dont les données sont fiables, plus de 50 % de l’ensemble de l’immigration légale. Aujourd’hui, elle correspond à environ un tiers de l’ensemble de l’immigration dans l’Union européenne. L’immigration familiale est encore plus faible lorsqu’on tient uniquement compte des immigrants visés par la directive, à savoir les ressortissants de pays tiers qui rejoignent des ressortissants de pays tiers, ce qui correspond à environ 500 000 migrants à l’échelle de l’Union européenne et à 21 % de l’ensemble des titres de séjour[5].

Într-adevăr, deși ponderea cazurilor de reîntregire a familiei în raport cu totalul migrației legale este în scădere, ea rămâne importantă[4]. La începutul anilor 2000, reîntregirea familiei părea să constituie, în statele membre care dispuneau de date fiabile, peste 50 % din total imigrației legale. În prezent, ponderea se ridică la aproximativ o treime din totalul imigrației în UE. Procentajul este și mai redus dacă se iau în considerare doar persoanele vizate de directivă, adică resortisanții țărilor terțe care se alătură unor cetățeni din afara UE, numărul acestora fiind de aproximativ 500 000 de migranți la nivelul UE, adică 21 % din totalul permiselor de ședere eliberate[5].

Tant le programme de Stockholm que le pacte européen sur l’immigration et l’asile ont vu dans le regroupement familial une question appelant un développement des politiques de l’Union, surtout en ce qui concerne les mesures d’intégration. Dans son premier rapport sur l’application de la directive (COM 2008/610)[6], la Commission a relevé les défauts de la directive et les problèmes que pose son application au niveau national. D’une part, quelques problèmes transversaux de transposition incorrecte ont été repérés (les dispositions relatives à la simplification des procédures de demande et de délivrance de visa, l’octroi de titres de séjour autonomes, la prise en considération de l’intérêt supérieur de l’enfant, les voies de recours et les dispositions plus favorables pour le regroupement familial des réfugiés). D’autre part, le rapport a conclu que la directive laisse trop de liberté aux États membres en ce qui concerne l’application de certaines de ses dispositions facultatives (les dispositions non obligatoires), en particulier pour l’éventuelle période d’attente, les exigences en matière de revenu et les éventuelles mesures d’intégration.

Atât Programul de la Stockholm, cât și Pactul european privind imigrația și azilul au identificat reîntregirea familiei drept un aspect în care politicile UE ar trebui dezvoltate în continuare, în special în ceea ce privește măsurile de integrare. Comisia, în primul său raport privind punerea în aplicare a directivei (COM 2008/610)[6], a identificat problemele și deficiențele legate de punerea în aplicare la nivel național a directivei. Pe de o parte, au fost identificate câteva probleme orizontale privind transpunerea incorectă (dispozițiile privind facilitarea eliberării vizelor, acordarea autonomă a permiselor de ședere, respectarea interesului superior al copilului, dreptul la recurs și dispoziții mai favorabile pentru reîntregirea familiei refugiaților). Pe de altă parte, raportul a concluzionat că directiva în sine acordă statelor membre prea multă libertate în aplicarea unora dintre dispozițiile opționale ale acesteia (clauzele facultative), în special în ceea ce privește posibila perioadă de așteptare, cerința privind veniturile și posibilele măsuri de integrare.

Compte tenu de ce qui précède, la Commission estime qu’il est nécessaire de lancer un débat public sur le regroupement familial mettant en exergue certaines questions relevant de la directive[7]. Tel est l’objectif du présent livre vert. Toutes les parties intéressées sont invitées à répondre à différentes questions concernant la manière de renforcer l’efficacité des règles sur le regroupement familial à l’échelle de l’Union européenne, et à fournir les informations et données factuelles dont elles disposent sur l'application de la directive afin d'étayer leur appréciation qualitative. Il convient de garder à l'esprit l’objectif de la directive, à savoir déterminer les conditions d’exercice du droit au regroupement familial et faciliter l’intégration des ressortissants de pays tiers qui remplissent les conditions dans l’État membre concerné[8]. La Commission aimerait en particulier inviter les États membres qui ont signalé des problèmes d’abus du droit au regroupement familial à les préciser et à les quantifier afin de pouvoir les aborder de façon plus ciblée à l’échelle européenne.

Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că este necesar să inițieze o dezbatere publică privind reîntregirea familiei, subliniind anumite aspecte din domeniul de aplicare al directivei[7], care reprezintă obiectivul prezentei cărți verzi. Toate părțile interesate sunt invitate să răspundă la diferitele întrebări privind modalitatea de a aplica norme mai eficace privind reîntregirea familiei la nivelul UE și să pună la dispoziție informații și date factuale privind aplicarea directivei în sprijinul analizei calitative furnizate. Obiectivul directivei, și anume acela de a stabili condițiile pentru exercitarea dreptului la reîntregirea familiei și de a facilita integrarea resortisanților țărilor terțe care îndeplinesc condițiile din statul membru respectiv, ar trebui avut constant în vedere[8]. Comisia ar dori să invite în special statele membre care au raportat probleme de utilizare abuzivă a dreptului la reîntregirea familiei să precizeze și să cuantifice aceste probleme, pentru a permite găsirea unei soluții la nivelul UE printr-o abordare mai bine direcționată.

En fonction des résultats de cette consultation, la Commission décidera si un suivi politique concret est nécessaire (par exemple une modification de la directive, des lignes directrices interprétatives ou le statu quo). Tout éventuel instrument de l’Union européenne devra respecter la Charte des droits fondamentaux, en particulier le respect de la vie privée et familiale, le droit de se marier, les droits de l’enfant, le principe de non-discrimination ainsi que d’autres obligations internationales. La Commission veillera dès lors à ce que tout suivi éventuel fasse l’objet d’une analyse approfondie en ce qui concerne ses conséquences sur les droits fondamentaux et son respect de la Charte, conformément à la «check-list droits fondamentaux» dressée par la Commission dans sa stratégie pour la mise en œuvre effective de la Charte des droits fondamentaux[9].

În funcție de rezultatele consultării, Comisia va decide dacă este necesar să se ia măsuri ulterioare concrete la nivel de politică (de exemplu, modificarea directivei, orientări interpretative sau statu-quo). Orice eventual instrument al UE va trebui să respecte Carta drepturilor fundamentale, în special respectarea vieții private și a vieții de familie, dreptul de a se căsători, drepturile copilului, principiul nediscriminării, precum și alte obligații internaționale. Așadar, Comisia se va asigura că eventualele măsuri ulterioare fac obiectul unei evaluări aprofundate din perspectiva impactului asupra drepturilor fundamentale și a respectării Cartei, în conformitate cu „lista de control” stabilită de Comisie în Strategia pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană[9].

II.          QUESTIONS ADRESSÉES AUX PARTIES INTÉRESSÉES

II.          Întrebări adresate părților interesate

1.           Champ d’application

1.           Domeniul de aplicare

1.1         Qui peut être regroupant aux fins de la directive?

1.1         Cine poate obține statutul de susținător al reîntregirii în sensul directivei?

La directive pose deux conditions à respecter pour être regroupant dans le cadre d’un regroupement familial: il faut avoir un titre de séjour valable d’une durée supérieure ou égale à un an et une perspective fondée d’obtenir un droit de séjour permanent[10] (article 3, paragraphe 1). Cette directive laisse aux États membres une marge d’interprétation concernant la deuxième condition, ce qui pourrait donner lieu à une insécurité juridique et à l’exclusion de presque tout ressortissant de pays tiers du champ d’application de la directive.

Directiva identifică două condiții pentru a putea obține statutul de susținător al reîntregirii familiei: un permis de ședere cu o perioadă de valabilitate mai mare sau egală cu un an și perspective întemeiate de a obține un drept de ședere permanent[10] [articolul 3 alineatul (1)]. Directiva lasă statelor membre o marjă de interpretare în ceea ce privește cea de a doua condiție, care ar putea duce la insecuritate juridică și la excluderea din domeniul de aplicare a directivei a aproape oricărui resortisant al unei țări terțe.

Outre ces deux conditions, l’article 8, paragraphe 1, permet aux États membres d’imposer une durée minimale de séjour légal (ne dépassant pas deux ans) avant que le regroupement ne puisse avoir lieu. Ainsi, la demande de regroupement peut être déposée mais les États membres peuvent retarder la décision autorisant celui-ci jusqu’à l’expiration de la période fixée par leur législation.

În plus față de aceste două condiții, articolul 8 alineatul (1) permite statelor membre să prevadă o perioadă minimă de ședere legală (care nu poate depăși doi ani) înainte ca reîntregirea să poată avea loc. Aceasta înseamnă că cererea poate fi depusă, dar statele membre pot amâna acordarea dreptului la reîntregirea familiei până când expiră perioada stabilită de legislațiile lor naționale.

Q1 Ces critères (une perspective fondée d’obtenir un droit de séjour permanent au moment de la demande, comme le prévoit l’article 3, et une période d’attente jusqu’à ce que le regroupement puisse réellement avoir lieu, comme le prévoit l’article 8) conviennent-ils et constituent-ils les meilleures conditions à remplir pour être regroupant?

Întrebarea 1 Aceste criterii (perspectiva rezonabilă de a obține un drept de ședere permanent la momentul depunerii cererii, conform articolului 3, și o perioadă de așteptare până când reîntregirea poate avea loc efectiv, conform articolului 8, reprezintă abordarea corectă și cea mai bună modalitate de a defini statutul de susținător al reîntregirii?

1.2.        Membres de la famille admissibles

1.2.        Membrii familiei eligibili

1.2.1. Dispositions obligatoires - la famille nucléaire

1.2.1.     Dispoziții obligatorii - familia nucleară

Actuellement, l’article 4, paragraphe 1, de la directive exige des États membres (sous réserve des autres conditions de la directive) qu’ils autorisent l’entrée et le séjour de la famille «nucléaire» ou du «cœur» de la famille, à savoir le conjoint du regroupant et les enfants mineurs du regroupant ou de son conjoint. Toutefois, la directive permet certaines restrictions, même pour cette catégorie.

În prezent, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1), directiva prevede (sub rezerva celorlalte condiții din directivă) că statele membre autorizează intrarea și șederea familiei „nucleare” sau „simple”, care înseamnă soțul/soția susținătorului reîntregirii și copiii minori ai susținătorului reîntregirii sau ai soțului/soției acestuia. Cu toate acestea, chiar și pentru această categorie, directiva permite anumite restricții.

En ce qui concerne le conjoint, les États membres peuvent, en vertu de l’article 4, paragraphe 5, fixer un âge minimal (21 ans étant le seuil maximal selon la directive) indépendant de l’âge de la majorité dans les États membres concernés. Cette disposition s’explique par la crainte que les règles relatives au regroupement familial puissent faire l’objet d’abus dans le cadre de mariages forcés. Il s’avère néanmoins difficile de déterminer si c’est un réel problème et d’estimer son ampleur.

În ceea ce privește soțul/soția, în conformitate cu articolul 4 alineatul (5), statele membre pot stabili o vârstă minimă (21 de ani este pragul maxim autorizat de directivă) indiferent dacă aceasta corespunde sau nu vârstei majoratului în statele membre respective. Motivul pentru introducerea acestei dispoziții a fost îngrijorarea că normele privind reîntregirea familiei ar putea fi utilizate în mod abuziv pentru căsătoriile forțate. Cu toate acestea, este dificil să se estimeze dacă este vorba de o problemă reală și care ar fi amploarea acestui fenomen.

Q2 Est-il légitime d’avoir un âge minimal du conjoint différent de l’âge de la majorité dans un État membre? Existe-il d’autres moyens de prévenir les mariages forcés dans le contexte du regroupement familial et, dans l’affirmative, lesquels? Disposez-vous de preuves évidentes du problème des mariages forcés? Dans l’affirmative, quelle est l’ampleur du phénomène (statistiques) et est-il lié aux dispositions sur le regroupement familial (âge minimal différent de celui de la majorité)?

Întrebarea 2 Este legitim să se impună o vârstă minimă pentru soț/soție diferită de vârsta majoratului într‑un stat membru? Există alte modalități de a preveni căsătoriile forțate în contextul reîntregirii familiei și dacă da, care ar fi acestea? Aveți dovezi clare privind problema căsătoriilor forțate? Dacă da, care este amploarea acestei probleme (statistici) și este aceasta legată de normele privind reîntregirea familiei (stabilirea unei vârste minime diferită de vârsta majoratului)?

Pour les enfants mineurs, la directive autorise deux restrictions supplémentaires, qui revêtent toutes deux la forme d’une clause de statu quo. La première clause de dérogation (article 4, paragraphe 1, dernier alinéa), qui exige des enfants de plus de 12 ans arrivant indépendamment du reste de leur famille qu'ils prouvent qu’ils remplissent les conditions d’intégration[11], n’a été utilisée que par un État membre. Aucun État membre n’a eu recours à la deuxième restriction possible (à savoir l’article 4, paragraphe 6), prévoyant que les enfants de plus de 15 ans peuvent être obligés d’entrer dans un État membre pour d’autres motifs que le regroupement familial.

În ceea ce privește copiii minori, directiva permite alte două restricții, ambele sub forma unei derogări de la clauza de statu-quo. Prima dintre acestea [articolul 4 alineatul (1) ultimul paragraf], care solicită copiilor cu vârsta mai mare de 12 ani care sosesc independent de restul familiei să facă dovada că îndeplinesc condițiile de integrare[11], nu a fost utilizată decât de un singur stat membru. A doua posibilă restricție [articolul 4 alineatul (6)], care prevede că se poate solicita copiilor cu vârsta mai mare de 15 ani să prezinte alte motive decât reîntregirea familiei pentru a intra într-un stat membru, nu a fost utilizată de niciun stat membru.

Q3 Pensez-vous qu’il est judicieux de conserver des clauses de statu quo auxquelles les États membres n’ont pas recours, telles que celle sur les enfants âgés de plus de 15 ans?

Întrebarea 3 Considerați că există vreun interes pentru a menține aceste clauze de statu-quo care nu sunt utilizate de statele membre, cum ar fi clauza referitoare la copiii cu vârsta mai mare de 15 ani?

1.2.2.     Disposition facultative - autres membres de la famille

1.2.2.     Clauze opționale - alți membri ai familiei

Étant donné que la directive ne les oblige à assurer le regroupement familial que pour le cœur de la famille ou la famille nucléaire, les États membres sont libres de décider d’inclure ou non d’autres membres de la famille dans leur législation nationale (article 4, paragraphe 3). Bien que cette disposition ne soit que facultative, plus de la moitié des États membres ont décidé d’inclure les parents du regroupant et/ou de son conjoint. Dans ce contexte, il convient de remarquer qu’en vertu du considérant 5 de la directive, les États membres dont le droit de la famille reconnaît les mariages homosexuels devraient également le faire lorsqu’ils mettent cette directive en œuvre[12]. Dans le même ordre d’idées, lorsque le droit de la famille national reconnaît les partenaires enregistrés homosexuels et que les États membres appliquent la disposition facultative de la directive aux partenaires enregistrés, ils devraient faire de même pour les partenaires homosexuels.

Dat fiind că directiva obligă statele membre să asigure reîntregirea familiei numai pentru familia simplă/nucleară, statele membre au libertatea de a decide dacă să includă și alți membri ai familiei în legislația lor națională [articolul 4 alineatul (3)]. În ciuda faptului că aceasta este doar o clauză facultativă, peste jumătate din statele membre au ales să includă și părinții susținătorului reîntregirii și/sau ai soțului/soției acestuia. În acest context, ar trebui precizat faptul că din considerentul 5 al directivei reiese că statele membre care recunosc căsătoriile între persoanele de același sex în dreptul familiei aplicabil la nivel național ar trebui să recunoască aceste căsătorii și în aplicarea directivei[12]. În aceeași ordine de idei, atunci când parteneriatele înregistrate între persoane de același sex sunt recunoscute în temeiul dreptului familiei aplicabil la nivel național și statele membre aplică clauza facultativă din directivă pentru parteneriatele înregistrate, acestea ar trebui să procedeze la fel și pentru parteneriatele între persoane de același sex.

Q4 Les dispositions relatives aux membres de la famille admissibles conviennent-elles et sont-elles assez vastes pour tenir compte des définitions de la famille autres que celle de la famille nucléaire?

Întrebarea 4 Sunt normele privind membrii familiei eligibili adecvate și suficient de cuprinzătoare pentru a ține seama de diferitele definiții existente privind familia, altele decât cele privind familia nucleară?

2.           Conditions requises pour l’exercice du droit au regroupement familial

2.           Condiții necesare pentru exercitarea dreptului la reîntregirea familiei

La directive ne contraint pas les États membres à conditionner le regroupement familial à différentes mesures d’intégration, mais elle les y autorise - a contrario, d’autres conditions ne peuvent être appliquées au regroupement familial au sein de l’Union européenne.

Directiva nu obligă statele membre să impună condiții privind reîntregirea familiei, cum ar fi diversele măsuri de integrare, însă le permite să facă acest lucru; a contrario, nu pot fi aplicate alte condiții pentru reîntregirea familiei în cadrul UE.

2.1         Mesures d’intégration

2.1         Măsurile de integrare

La disposition facultative (article 7, paragraphe 2) permet aux États membres d’exiger des ressortissants de pays tiers qu’ils se conforment aux mesures d’intégration. Cette disposition était l’une des conditions les plus controversées et débattues lors des négociations. Sous sa forme actuelle, la directive ne précise pas le contenu de ces mesures d’intégrations ni comment elles doivent être appliquées, et seuls certains États membres y ont recours. Trois États membres en font une condition d’admission sur leur territoire, en obligeant les membres de la famille à réussir des examens linguistiques ou des examens sur les connaissances du pays d’accueil ou à signer, lorsqu’ils entrent sur le territoire, un contrat les contraignant à suivre des cours d’éducation civique et, si nécessaire, des cours de langue. D’autres États membres obligent les membres de la famille à contracter, uniquement après leur admission sur le territoire, certaines obligations, comme suivre des cours d’intégration (essentiellement des cours de langue).

Clauză opțională [articolul 7 alineatul (2)] permite statelor membre să solicite resortisanților țărilor terțe să respecte măsurile de integrare. În cursul negocierilor, aceasta a fost una dintre cele mai controversate și mai dezbătute cerințe. În forma sa actuală, directiva nu oferă nicio indicație precisă privind conținutul acestor măsuri de integrare și modul în care acestea ar trebui aplicate, acestea fiind utilizate numai în câteva state membre. Trei state membre utilizează aceste măsuri drept o condiție preliminară admiterii pe teritoriile lor, impunând membrilor familiei să treacă teste lingvistice, teste privind cunoștințele despre societatea-gazdă sau să semneze un contract prin care se obligă să urmeze cursuri civice și, dacă este cazul, cursuri de limbă. Alte state membre impun membrilor familiei să îndeplinească anumite obligații numai după intrare, cum ar fi participarea la cursuri de integrare (în special, cursuri de limbă).

Comme déjà exposé dans le rapport d’évaluation, l’admissibilité des mesures d’intégration devrait dépendre des points de savoir si elles servent ou non à faciliter l’intégration et si elles respectent ou non les principes de proportionnalité[13] et de subsidiarité. Pour les demandes de regroupement familial, les décisions concernant les tests à réussir devraient tenir compte de la disponibilité ou non de matériels (documents traduits, cours) pour s’y préparer et de leur accessibilité (situation, prix). Des circonstances individuelles particulières (tels qu’un analphabétisme prouvé ou une maladie) devraient également être prises en considération.

Astfel cum s-a precizat deja în raportul de evaluare, admisibilitatea măsurilor de integrare ar trebui să depindă de măsura în care acestea facilitează integrarea și respectă principiile proporționalității[13] și subsidiarității. Pentru cererile de reîntregire a familiei, deciziile legate de trecerea unor teste ar trebui să ia în considerare existența sau nu a facilităților (materiale traduse, cursuri) disponibile pentru pregătire și gradul de accesibilitate al acestora (locație, taxe). Circumstanțele individuale specifice (cum ar fi analfabetismul dovedit, afecțiunile medicale) ar trebui, de asemenea, să fie luate în considerare.

La nouvelle mouture de l’Agenda européen pour l’intégration des ressortissants de pays tiers[14] adresse des recommandations particulières aux États membres, notamment à propos de l’offre des cours de langue, reflétant les différents besoins des migrants lors des diverses étapes de leur processus d’intégration, y compris des programmes d’introduction pour les migrants récemment arrivés.

Noua Agendă europeană pentru integrarea resortisanților țărilor terțe[14] cuprinde, de asemenea, recomandări specifice adresate statelor membre privind punerea la dispoziție de cursuri de limbă, care să reflecte nevoile diferite ale migranților în diferite etape din procesul de integrare al acestora, inclusiv programe introductive pentru migranții care au sosit recent.

Q5 Ces mesures servent-elles efficacement le but de l’intégration? Comment peut-on l’évaluer dans la pratique? Quelles sont les mesures d’intégration les plus efficaces à cet égard? Selon vous, ces mesures devraient-elles être davantage définies à l’échelle de l’Union européenne? Recommanderiez-vous des mesures préalables à l’admission? Dans l’affirmative, comment mettre en place des garanties afin de s’assurer qu’elles ne créent pas de facto des obstacles excessifs au regroupement familial (tels que des frais ou des exigences disproportionnés) et qu’elles tiennent compte des caractéristiques individuelles telles que l’âge, l’analphabétisme, le handicap et le niveau d’éducation?

Întrebarea 5 Sunt aceste măsuri eficiente în scopul integrării? Cum poate fi evaluat în practică acest lucru? Ce măsuri de integrare sunt cele mai eficace în acest sens? Considerați că ar fi util să se definească mai precis aceste măsuri la nivelul UE? Ați recomanda măsuri premergătoare intrării pe teritoriu? Dacă da, cum pot fi introduse garanții pentru a se asigura că acestea nu creează, de fapt, obstacole nejustificate în calea reîntregirii familiei (cum ar fi taxe sau cerințe disproporționate) și că sunt luate în considerare caracteristicile individuale, cum ar fi vârsta, analfabetismul, handicapul, nivelul de educație?

2.2         Période d’attente en ce qui concerne la capacité d’accueil

2.2         Perioada de așteptare legată de capacitatea de primire

Le deuxième alinéa de l’article 8 prévoit une dérogation particulière pour les États membres dont la législation tenait compte de la capacité d’accueil lors de l’adoption de la directive. Il leur permet d’introduire une période d’attente de trois ans à compter de la date à laquelle la demande est déposée. En ce qui concerne cette disposition, la Cour de justice a précisé[15] que si les conditions sont remplies, un titre de séjour doit être délivré au plus tard trois ans après le dépôt de la demande.

Articolul 8 al doilea paragraf prevede o derogare specială pentru acele state membre a căror legislație a ținut seama, la data adoptării directivei, de capacitatea de primire, permițându-le acestora să introducă o perioadă de așteptare de trei ani, începând cu data depunerii cererii. În legătură cu această clauză, Curtea Europeană de Justiție a clarificat[15] că permisul de ședere trebuie eliberat cel târziu în termen de trei ani de la data depunerii cererii dacă sunt îndeplinite condițiile necesare.

En d’autres termes, la capacité d’accueil peut être l’un des éléments pris en considération lors de l’examen d’une demande, mais ne saurait être interprétée comme autorisant un quelconque système de quotas ou un délai d’attente de trois ans imposé sans égard aux circonstances particulières des cas spécifiques. Seul un État membre a recours à cette dérogation.

Cu alte cuvinte, capacitatea de primire poate fi unul dintre factorii luați în considerare la momentul analizării unei cereri, dar nu poate fi interpretată ca autorizând vreun sistem de cote sau ca impunând o perioadă de așteptare de trei ani fără a se ține seama de circumstanțele specifice cazurilor individuale. Această derogare este utilizată de un singur stat membru.

Q6 Compte tenu de son application, est-il nécessaire et justifié de conserver dans la directive une telle dérogation prévoyant une période d’attente de trois ans à compter de la date de dépôt de la demande?

Întrebarea 6 Având în vedere aplicarea acesteia, este necesară și justificată menținerea unei astfel de derogări în directivă care prevede o perioadă de așteptare de trei ani de la data depunerii cererii?

3.           Admission et séjour des membres de la famille

3. Intrarea și șederea membrilor familiei

Les États membres doivent délivrer un premier titre de séjour d’une durée d’au moins un an aux membres de la famille (article 13, paragraphe 2). Il est également prévu que la période de validité des titres de séjour accordés aux membres de la famille ne peut, en principe, dépasser la date d’expiration du titre de séjour du regroupant (article 13, paragraphe 3).

Statele membre trebuie să acorde membrilor familiei un prim permis de ședere cu o valabilitate de cel puțin un an [articolul 13 alineatul (2)]. Se prevede, de asemenea, că perioada de valabilitate a permiselor de ședere acordate membrilor familiei nu ar trebui să depășească, în principiu, data expirării permisului de ședere al susținătorului reîntregirii [articolul 13 alineatul (3)].

Un problème peut survenir lors de la mise en œuvre de ces dispositions si la validité restante du titre de séjour du regroupant est inférieure à un an lorsque le titre de séjour du membre de la famille est délivré. Dans ce cas, ces deux règles pourraient entrer en conflit, surtout si le processus de renouvellement du titre de séjour du regroupant est déjà entamé.

La punerea în aplicare a acestor dispoziții poate apărea o problemă dacă, la data eliberării permisului de ședere al membrului familiei, permisul de ședere al susținătorului nu mai este valabil decât pentru o perioadă mai mică de un an. În acest caz, aceste două reguli ar putea fi conflictuale, mai ales atunci când permisul de ședere al susținătorului reîntregirii este deja în curs de reînnoire.

Q7 Faudrait-il instaurer des dispositions particulières régissant la situation dans laquelle le titre de séjour du regroupant n’est plus valable que pendant moins d’un an mais est sur le point d’être renouvelé?

Întrebarea 7 Normele specifice ar trebui să prevadă situația în care permisul de ședere al susținătorului nu mai este valabil decât pentru o perioadă mai mică de un an, dar este în curs de reînnoire?

4.           Questions relatives à l’asile

4.           Aspecte legate de azil

4.1.        Exclusion de la protection subsidiaire

4.1         Excluderea protecției subsidiare

Les ressortissants de pays tiers qui bénéficient de la protection subsidiaire sont exclus du champ d’application de la directive [article 3, paragraphe 2, point b)]. Toutefois, le programme de Stockholm a appelé à la création d’un statut de protection uniforme, qui est l’un des objectifs principaux pour l’achèvement du régime d’asile européen commun, en s’appuyant sur le fait que les besoins de protection des réfugiés sont identiques à ceux des bénéficiaires de la protection subsidiaire. Par conséquent, le but est de rapprocher davantage les droits des bénéficiaires de la protection subsidiaire de ceux accordés aux réfugiés, tel que souligné dans la refonte de la directive relative aux conditions requises[16]. La question se pose dès lors de savoir si un tel rapprochement devrait aussi être opéré en ce qui concerne le regroupement familial, ce qui nécessiterait d’adapter le champ d’application personnel de la directive.

Resortisanții țărilor terțe care beneficiază de protecție subsidiară sunt excluși din domeniul de aplicare a directivei [articolul 3 alineatul (2) litera (b)]. Cu toate acestea, Programul de la Stockholm a făcut apel la instituirea unui statut uniform de protecție drept unul din obiectivele principale pentru realizarea sistemului european comun de azil, pe baza faptului că nevoile de protecție ale refugiaților și ale beneficiarilor de protecție subsidiară sunt aceleași. Se urmărește, astfel, creșterea gradului de apropiere a drepturilor conferite beneficiarilor de protecție subsidiară și a celor acordate refugiaților, astfel cum s-a subliniat în reformarea Directivei privind standardele minime[16]. Prin urmare, se pune problema dacă o astfel de apropiere ar trebui să se realizeze și pentru reîntregirea familiei, ceea ce ar necesita adaptarea domeniului de aplicare propriu al directivei.

Q8 Le regroupement familial de ressortissants de pays tiers bénéficiaires de la protection subsidiaire devrait-il être soumis aux dispositions de la directive relative au regroupement familial? Les bénéficiaires de la protection subsidiaire devraient-ils bénéficier des dispositions plus favorables de la directive relative au regroupement familial, qui dispense les réfugiés de certaines obligations (logement, assurance maladie, ressources stables et régulières)?

Întrebarea 8 Reîntregirea familiei pentru resortisanții țărilor terțe care beneficiază de protecție subsidiară ar trebui să facă obiectul normelor prevăzute în Directiva privind reîntregirea familiei? Beneficiarii de protecție subsidiară ar trebui să beneficieze de reglementarea mai favorabilă prevăzută în Directiva privind reîntregirea familiei, care îi exonerează pe refugiați de la obligația îndeplinirii anumitor cerințe (locuință, asigurări de sănătate, resurse stabile și constante)?

4.2         Autres questions relatives à l’asile

4.2         Alte aspecte legate de azil

La directive prévoit quelques dispositions qui sont plus favorables pour les réfugiés (chapitre V). Toutefois, les États membres peuvent limiter l’application de ces dispositions plus favorables à certaines situations, par exemple aux liens familiaux antérieurs à l’entrée du réfugié sur le territoire d’un État membre (article 9, paragraphe 2) ou aux demandes de regroupement familial introduites dans un délai de trois mois suivant l’octroi du statut de réfugié (article 12, paragraphe 1). Ces restrictions possibles ne tiennent pas suffisamment compte des particularités de la situation des réfugiés. Ceux-ci rencontrent des difficultés pratiques liées à leur situation spécifique, qui se distinguent des difficultés auxquelles les autres ressortissants de pays tiers sont confrontés (par exemple, des problèmes pour rester en contact avec les membres de la famille qui sont restés dans le pays d’origine). En outre, les réfugiés peuvent avoir passé des longues périodes en exil ou sur le territoire d’un État membre dans l’attente du résultat d’une procédure d’asile et peuvent avoir entre-temps fondé une famille. Les réfugiés peuvent également ignorer si des membres de leur famille sont toujours en vie et être incapables de fournir des informations concernant l’endroit où ils se trouvent ou les documents nécessaires pour une demande de regroupement familial dans une courte période suivant l’octroi du statut de protection. Les membres de leur famille peuvent avoir traversé des situations de conflit, de traumatisme ou d’extrême souffrance semblables à celles dont les réfugiés ont eux-mêmes souffert. Dès lors, il conviendrait de réexaminer quelques questions dans ce contexte, en particulier afin de déterminer si ces restrictions possibles devraient être supprimées de la directive.

Directiva prevede unele reguli mai favorabile pentru refugiați (capitolul V). Cu toate acestea, statele membre pot limita aplicarea acestor reguli mai favorabile la anumite situații, cum ar fi, de exemplu, la legăturile de familie care au fost constituite înainte de intrarea refugiatului într‑un stat membru [articolul 9 alineatul (2)] sau la cererile de reîntregire a familiei depuse în termen de trei luni de la data acordării statutului de refugiat [articolul 12 alineatul (1)]. Aceste posibile limitări nu iau suficient în considerare particularitățile situației refugiaților, care se confruntă cu dificultăți de ordin practic legate de situația lor specifică, diferite prin natura lor de cele cu care se confruntă resortisanții altor țări terțe (de exemplu, probleme legate de menținerea contactului cu familia rămasă în țara de origine). Mai mult, este posibil ca refugiații să fi petrecut perioade îndelungate în exil sau pe teritoriul unui stat membru, în așteptarea rezultatului procedurii de azil, timp în care este posibil să își fi întemeiat o familie. Este posibil, de asemenea, ca refugiații să nu aibă cunoștință despre membrii familiei care se află încă în viață sau să nu poată prezenta informații privind localizarea acestora sau furniza documentele necesare pentru o cerere de reîntregire a familiei într-o perioadă scurtă de timp după primirea statutului de protecție. Este posibil ca membrii familiei refugiaților să fi trecut prin situații de conflict, de traume și de dificultățile extreme similare celor prin care au trecut și refugiații. Prin urmare, ar trebui reexaminate anumite aspecte în acest context, în special pentru a aprecia dacă aceste limitări posibile ar trebui eliminate din directivă.

Q9 Les États membres devraient-ils continuer d’avoir la possibilité de restreindre l’application des dispositions plus favorables de la directive aux réfugiés dont les liens familiaux sont antérieurs à leur entrée sur le territoire d’un État membre? Le regroupement familial devrait-il être assuré pour d’autres catégories de membres de la famille qui dépendent des réfugiés, et si oui, dans quelle mesure? Faut-il continuer à exiger des réfugiés qu'ils prouvent qu’ils remplissent les conditions concernant le logement, l’assurance maladie et les ressources si la demande de regroupement familial n’est pas introduite dans un délai de trois mois suivant l’octroi du statut de réfugié?

Întrebarea 9 Statele membre ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a aplica dispozițiile mai favorabile ale directivei numai refugiaților care și-au întemeiat legături de familie înainte de a intra pe teritoriul unui stat membru? Reîntregirea familiei ar trebui să fie asigurată pentru categoriile mai largi de membri ai familiei care sunt dependenți de refugiați și, dacă da, în ce măsură? Refugiații ar trebui să fie în continuare supuși obligației de a furniza dovezi că îndeplinesc cerințele privind cazarea, asigurările de sănătate și resursele în cazul în care cererea de reîntregire a familiei nu este depusă în termen de trei luni de la data acordării statutului de refugiat?

5.           Fraude, abus et problèmes de procédure

5.           Fraudă, abuz, aspecte procedurale

5.1         Entretiens et enquêtes

5.1         Interviuri și cercetări

L’article 5, paragraphe 2, de la directive prévoit la possibilité de procéder à des entretiens et de mener d’autres enquêtes si nécessaire. Plusieurs États membres ont introduit la possibilité de procéder à des tests ADN pour prouver les liens familiaux. La directive n’aborde pas ce type de preuve. La Commission a déclaré que, pour être autorisés par la législation de l’Union européenne, ces entretiens et enquêtes doivent être proportionnés - ils ne doivent donc pas rendre inopérant le droit au regroupement familial - et respecter les droits fondamentaux, en particulier le droit à la vie privée et familiale.

Articolul 5 alineatul (2) din directivă prevede posibilitatea de a organiza interviuri și de a desfășura alte cercetări, dacă se consideră necesar. Un număr de state membre au introdus posibilitatea efectuării unor teste ADN pentru a dovedi existența legăturilor de familie. Directiva nu prevede nimic în ceea ce privește acest tip de probe. Comisia a afirmat că, pentru a fi admisibile din punct de vedere al dreptului UE, aceste interviuri și alte cercetări trebuie să fie proporționale, adică să nu facă inoperant dreptul la reîntregirea familiei, și să respecte drepturile fundamentale, în special dreptul la viața privată și la viața de familie.

Q10 Disposez-vous de preuves évidentes de problèmes de fraude? Quelle est l’ampleur du phénomène (statistiques)? Pensez-vous que des dispositions régissant les entretiens et les enquêtes, y compris les tests ADN, peuvent contribuer de manière significative à résoudre ces problèmes? Serait-il, selon vous, utile de régir plus spécifiquement ces entretiens et enquêtes à l’échelle de l’Union européenne? Dans ce cas, quel type de règles envisageriez-vous?

Întrebarea 10 Aveți dovezi clare privind problemele de fraudă? Care este amploarea acestor probleme (statistici)? Considerați că normele privind interviurile și cercetările, inclusiv testele ADN, pot contribui la soluționarea acestora? Considerați că ar fi util ca aceste interviuri și cercetări să facă obiectul unor reglementări mai specifice la nivelul UE? Dacă da, ce tip de norme ați lua în considerare?

5.2         Mariages de complaisance

5.2         Căsătoriile de conveniență

Les mariages de complaisance constituent une fraude particulière, contre laquelle les États membres devraient lutter. Outre ses règles générales de procédure, la directive prévoit, à l’article 16, paragraphe 4, la possibilité de procéder à des contrôles spécifiques lorsqu’il existe des présomptions fondées de fraude ou de mariage de complaisance. Chaque système national contient de telles dispositions et un projet financé par l’Union européenne a rassemblé les pratiques des États membres[17]. Il s’avère néanmoins difficile de déterminer si c’est un problème de grande envergure pour les États membres et s’il est lié à la directive.

Căsătoria de conveniență este un caz specific de fraudă, împotriva căruia statele membre ar trebui să întreprindă măsuri. În plus față de normele procedurale generale, articolul 16 alineatul (4) din directivă prevede posibilitatea efectuării de controale specifice atunci când există suspiciuni întemeiate de fraudă sau de căsătorie de conveniență. Fiecare sistem național dispune de astfel de norme; un proiect finanțat de UE a compilat practicile statelor membre[17]. Cu toate acestea, este dificil de estimat dacă aceasta este o problemă importantă pentru statele membre și dacă este legată de directivă.

Q11 Disposez-vous de preuves évidentes de problèmes de mariages de complaisance? Disposez-vous de statistiques sur de tels mariages (s’ils sont décelés)? Sont-ils liés aux dispositions de la directive? Les dispositions de la directive concernant les contrôles pourraient-elles être mises en œuvre de façon plus efficace et, dans l’affirmative, comment?

Întrebarea 11 Aveți dovezi clare de probleme legate de căsătoriile de conveniență? Dispuneți de statistici referitoare la aceste căsătorii (dacă sunt identificate)? Sunt acestea legate de dispozițiile directivei? Dispozițiile directivei referitoare la controale ar putea fi puse în aplicare mai eficace și, dacă da, în ce mod?

5.3         Frais

5.3         Taxe

À l’heure actuelle, il n’a été procédé à aucune harmonisation, à l’échelle européenne, des frais à verser aux fins du regroupement familial (frais de dossier, frais pour les visas et les titres de séjour et autres frais connexes pour remplir les conditions, comme les examens linguistiques préalables à l’admission, le cas échéant, etc.). Des frais excessifs peuvent porter atteinte à l’effet de la directive en entravant le droit au regroupement familial. L’absence de dispositions de l’Union européenne à ce sujet a donné lieu à des frais très différents dans les États membres.

În prezent, nu există o armonizare la nivelul UE în ceea ce privește taxele care trebuie plătite în scopul reîntregirii familiei (taxele aferente cererii, taxele pentru vize și permise de ședere și alte costuri conexe pentru îndeplinirea condițiilor, cum ar fi eventualele teste de limbă înainte de plecare etc.). Taxele excesive pot submina efectul directivei, împiedicând dreptul la reîntregirea familiei. Absența normelor UE în acest domeniu a dus diferențe foarte mari între nivelurile taxelor aplicate de statele membre.

Q12 Conviendrait-il de régir les frais administratifs à verser lors de la procédure? Dans l’affirmative, devrait-ce être sous la forme de garanties ou faudrait-il donner des indications plus précises?

Întrebarea 12 Ar trebui reglementate taxele administrative care trebuie plătite în cadrul procedurii? Dacă da, reglementările ar trebui să se fie sub formă de garanții sau ar trebui oferite indicații mai precise?

5.4         Durée de la procédure - délai pour la décision administrative

5.4         Durata procedurii – termenul limită pentru decizia administrativă

La procédure de demande de regroupement familial peut durer assez longtemps. La directive fixe un délai absolu au terme duquel la décision doit être communiquée par écrit au demandeur. La décision doit être communiquée au plus tard neuf mois après la date de dépôt de la demande de regroupement (article 5, paragraphe 4). Néanmoins, les États membres peuvent proroger ce délai dans des cas exceptionnels liés à la complexité de l’examen de la demande. En pratique, ces délais sont fixés à trois mois en moyenne, auxquels s’ajoute la clause de prorogation.

Procedura de solicitare a reîntregirii familiei poate fi destul de lungă. Directiva stabilește un termen limită absolut în care decizia trebuie notificată în scris solicitantului. Notificarea deciziei trebuie să fie transmisă cel mai târziu în termen de nouă luni de la data la care a fost depusă cererea [articolul 5 alineatul (4)]. Cu toate acestea, statele membre pot să prelungească acest termen limită în cazul în care circumstanțe excepționale legate de complexitatea cererii justifică acest lucru. În practică, durata medie a acestor termene este de trei luni, combinată cu clauza de prelungire.

Q13 Le délai administratif pour l’examen de la demande fixé par la directive est-il justifié?

Întrebarea 13 Termenul administrativ prevăzut de directivă pentru examinarea cererii este justificat?

5.5         Dispositions horizontales

5.5         Clauze orizontale

La directive contient deux dispositions horizontales obligatoires. L’article 5, paragraphe 5, oblige les États membres à prendre dûment en considération l’intérêt supérieur de l’enfant mineur au cours de l’examen de la demande. Cette disposition reflète l’obligation de l’article 24, paragraphe 2, de la Charte des droits fondamentaux et de l’article 3, paragraphe 1, de la Convention des Nations unies relative aux droits de l’enfant, selon laquelle l’intérêt supérieur de l’enfant doit être une considération primordiale dans toutes les décisions qui concernent les enfants, au même titre que la nécessité pour un enfant, comme le prévoit l’article 24, paragraphe 3, de la Charte, d’entretenir régulièrement des relations personnelles avec ses deux parents. La Cour de justice a particulièrement insisté sur ces dispositions de la Charte et l’article 5, paragraphe 5, dans sa jurisprudence pertinente[18]. Comme le montre le rapport sur l’application de la directive, de nombreux États membres ont toutefois appliqué cette disposition en faisant uniquement une référence générale à d’autres instruments internationaux (par exemple, la Convention européenne des droits de l’homme et la Convention des Nations unies relative aux droits de l’enfant)[19].

Directiva cuprinde două clauze orizontale obligatorii. Articolul 5 alineatul (5) prevede obligația statelor membre de a acorda atenția cuvenită interesului superior al copilului minor atunci când se examinează o cerere. Această dispoziție reflectă obligația, prevăzută la articolul 24 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 3 alineatul (1) din Convenția ONU privind drepturile copilului, potrivit căreia interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial în toate acțiunile referitoare la copii, precum și necesitatea, exprimată la articolul 24 alineatul (3) din Cartă, ca un copil să întrețină cu regularitate relații personale cu ambii părinți. În jurisprudența din domeniu[18], Curtea Europeană de Justiție a pus accentul în mod deosebit pe aceste dispoziții ale Cartei și pe articolul 5 alineatul (5). După cum este indicat în raportul privind punerea în aplicare a directivei, numeroase state membre au pus totuși în aplicare această clauză doar printr-o referire generală la alte instrumente internaționale (de exemplu, Convenția europeană a drepturilor omului și Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului)[19].

L’autre disposition horizontale, l’article 17, constitue une obligation de prendre dûment en considération la nature et la solidité des liens familiaux de la personne, sa durée de résidence dans l’État membre et l’existence d’attaches familiales, culturelles ou sociales avec son pays d’origine. En d’autres termes, cette disposition oblige les États membres à examiner chaque demande au cas par cas, comme la Cour de justice l’a expressément rappelé dans sa jurisprudence[20].

Cealaltă clauză orizontală, articolul 17, impune obligația de a se ține seama de natura și de soliditatea legăturilor de familie ale persoanei, de durata șederii sale în statul membru și de existență unor legături familiale, culturale și sociale cu țara de origine. Cu alte cuvinte, această clauză impune statelor membre obligația de a efectua examinări individuale ale fiecărui caz, obligație reamintită de CEJ în jurisprudența sa[20].

Q14 Comment faciliter et garantir l’application de ces dispositions horizontales dans la pratique?

Întrebarea 14 Cum ar putea să fie facilitată și asigurată în practică aplicarea acestor clauze orizontale?

6.           Conclusion et suivi

6.           Concluzii și acțiuni ulterioare

La Commission entend lancer une vaste discussion avec l’ensemble des acteurs concernés. Les institutions européennes, les autorités nationales, régionales et locales, les pays candidats, les pays tiers partenaires, les organisations intergouvernementales et non gouvernementales, les acteurs privés et publics concernés par la famille, les universités, les partenaires sociaux, les organisations de la société civile et les citoyens sont tous invités à apporter leur contribution en répondant aux questions ci-dessus.

Comisia își propune să lanseze o amplă discuție cu toate părțile interesate. Toate instituțiile Uniunii Europene, autoritățile naționale, regionale și locale, țările candidate, partenerii din țările terțe, organizațiile interguvernamentale și neguvernamentale, toți actorii statali și furnizorii de servicii private care au legătură cu membrii familiei, mediile universitare, partenerii sociali, organizațiile societății civile și persoanele fizice sunt invitate să contribuie răspunzând la întrebările de mai sus.

La Commission prévoit d’organiser une audition publique. Afin de la préparer, elle invite toutes les parties intéressées à envoyer par écrit leurs réponses à cette consultation au plus tard le 1er mars 2012 à l’adresse suivante:

Comisia intenționează să organizeze o audiere publică. Pentru a pregăti această audiere, Comisia invită toate părțile interesate să își trimită în scris răspunsurile la această consultare până cel târziu la 1 martie 2012, la adresa:

Unité Immigration et intégration – «Livre vert sur le regroupement familial»

Unitatea imigrație și integrare – „Cartea verde privind reîntregirea familiei”

Direction générale des affaires intérieures

Direcția Generală Afaceri Interne

Commission européenne

Comisia Europeană

B-1049 Bruxelles

B-1049 Bruxelles

E-mail: HOME-family-reunification-green-paper@ec.europa.eu

E-mail: HOME-family-reunification-green-paper@ec.europa.eu

Toutes les contributions pertinentes seront publiées sur le portail «Votre point de vue sur l’Europe» http://ec.europa.eu/yourvoice/consultations/index_fr.htm.

Toate contribuțiile relevante vor fi publicate pe portalul web „Vocea ta în Europa” http://ec.europa.eu/yourvoice/consultations/index_en.htm

Annexe: le regroupement familial en chiffres

Anexă: Date privind reîntregirea familiei

Nombre total de titres de séjour délivrés à des ressortissants de pays tiers rejoignant des ressortissants de pays tiers (pour des motifs familiaux) comparé au nombre total de titres de séjour délivrés à des ressortissants de pays tiers (pour tous motifs)

Numărul total de permise de ședere eliberate resortisanților țărilor terțe care se alătură unor cetățeni din țările terțe (motive familiale) în comparație cu numărul total de permise de ședere eliberate resortisanților țărilor terțe (toate motivele)

|| Premiers titres de séjour délivrés pour des motifs familiaux à des ressortissants de pays tiers rejoignant des ressortissants de pays tiers || Nombre total de premiers titres de séjour délivrés pour tous motifs à des ressortissants de pays tiers || Proportion de titres de séjour délivrés aux ressortissants de pays tiers rejoignant des ressortissants de pays tiers par rapport au nombre total de premiers titres de séjour délivrés aux ressortissants de pays tiers

|| Primele permise de ședere eliberate pe motive familiale resortisanților țărilor terțe care se alătură unor cetățeni din afara UE || Totalul primelor permise de ședere eliberate resortisanților țărilor terțe, toate motivele || Ponderea permiselor de ședere eliberate resortisanților țărilor terțe care se alătură unor cetățeni din afara UE în raport cu totalul primelor permise eliberate resortisanților țărilor terțe

PAYS/ANNÉE || 2008 || 2009 || 2010 || 2008 || 2009 || 2010 || 2008 || 2009 || 2010

ȚARA/ANUL || 2008 || 2009 || 2010 || 2008 || 2009 || 2010 || 2008 || 2009 || 2010

Belgique || 7 333 || 8 596 || 9 997 || 46 201 || 58 939 || 67 653 || 15,9 || 14,6 || 14,8

Belgia || 7 333 || 8 596 || 9 997 || 46 201 || 58 939 || 67 653 || 15,9 || 14,6 || 14,8

Bulgarie || 1 480 || 1 482 || 1 725 || 3 933 || 4 385 || 4 051 || 37,6 || 33,8 || 42,6

Bulgaria || 1 480 || 1 482 || 1 725 || 3 933 || 4 385 || 4 051 || 37,6 || 33,8 || 42,6

République tchèque || 9 712 || 8 281 || 13 398 || 61 350 || 27 539 || 34 653 || 15,8 || 30,1 || 38,7

Republica Cehă || 9 712 || 8 281 || 13 398 || 61 350 || 27 539 || 34 653 || 15,8 || 30,1 || 38,7

Danemark || : || 1 410 || 1 490 || 31 655 || 30 255 || 28 576 || : || 4,7 || 5,2

Danemarca || : || 1 410 || 1 490 || 31 655 || 30 255 || 28 576 || : || 4,7 || 5,2

Allemagne || 29 215 || 29 761 || 28 200 || 114 289 || 121 954 || 117 202 || 25,6 || 24,4 || 24,1

Germania || 29 215 || 29 761 || 28 200 || 114 289 || 121 954 || 117 202 || 25,6 || 24,4 || 24,1

Estonie || : || : || : || 3 884 || 3 777 || 2 647 || : || : || :

Estonia || : || : || : || 3 884 || 3 777 || 2 647 || : || : || :

Irlande || 456 || 568 || 300 || 28 926 || 25 509 || 22 235 || 1,6 || 2,2 || 1,3

Irlanda || 456 || 568 || 300 || 28 926 || 25 509 || 22 235 || 1,6 || 2,2 || 1,3

Grèce || 18 684 || 19 570 || 13 398 || 40 411 || 45 148 || 33 623 || 46,2 || 43,3 || 39,8

Grecia || 18 684 || 19 570 || 13 398 || 40 411 || 45 148 || 33 623 || 46,2 || 43,3 || 39,8

Espagne || 103 640 || 82 521 || 89 905 || 399 827 || 290 813 || 257 918 || 25,9 || 28,4 || 34,9

Spania || 103 640 || 82 521 || 89 905 || 399 827 || 290 813 || 257 918 || 25,9 || 28,4 || 34,9

France || 32 333 || 29 607 || 29 400 || 188 723 || 193 500 || 194 973 || 17,1 || 15,3 || 15,1

Franța || 32 333 || 29 607 || 29 400 || 188 723 || 193 500 || 194 973 || 17,1 || 15,3 || 15,1

Italie || 60 134 || 70 904 || 160 200 || 550 226 || 506 833 || 589 988 || 10,9 || 14,0 || 27,2

Italia || 60 134 || 70 904 || 160 200 || 550 226 || 506 833 || 589 988 || 10,9 || 14,0 || 27,2

Chypre || 1 || 1 || 741 || 25 156 || 25 638 || 19 139 || 0,0 || 0,0 || 3,9

Cipru || 1 || 1 || 741 || 25 156 || 25 638 || 19 139 || 0,0 || 0,0 || 3,9

Lettonie || 1 498 || 414 || 413 || 7 706 || 2 304 || 2 329 || 19,4 || 18,0 || 17,7

Letonia || 1 498 || 414 || 413 || 7 706 || 2 304 || 2 329 || 19,4 || 18,0 || 17,7

Lituanie || 641 || 764 || 691 || 5 298 || 2 659 || 1 861 || 12,1 || 28,7 || 37,1

Lituania || 641 || 764 || 691 || 5 298 || 2 659 || 1 861 || 12,1 || 28,7 || 37,1

Luxembourg || : || : || : || : || : || : || : || : || :

Luxemburg || : || : || : || : || : || : || : || : || :

Hongrie || 5 337 || 1 144 || 1 349 || 37 486 || 14 289 || 14 601 || 14,2 || 8,0 || 9,2

Ungaria || 5 337 || 1 144 || 1 349 || 37 486 || 14 289 || 14 601 || 14,2 || 8,0 || 9,2

Malte || 172 || 61 || 30 || 4 989 || 3 682 || 2 763 || 3,4 || 1,7 || 1,1

Malta || 172 || 61 || 30 || 4 989 || 3 682 || 2 763 || 3,4 || 1,7 || 1,1

Pays-Bas || : || : || : || 62 589 || 56 489 || 54 478 || : || : || :

Țările de Jos || : || : || : || 62 589 || 56 489 || 54 478 || : || : || :

Autriche || 7 891 || 7 651 || 7 838 || 21 783 || 28 035 || 30 596 || 36,2 || 27,3 || 25,6

Austria || 7 891 || 7 651 || 7 838 || 21 783 || 28 035 || 30 596 || 36,2 || 27,3 || 25,6

Pologne || 8 805 || 8 549 || 598 || 40 907 || 33 427 || 101 574 || 21,5 || 25,6 || 0,6

Polonia || 8 805 || 8 549 || 598 || 40 907 || 33 427 || 101 574 || 21,5 || 25,6 || 0,6

Portugal || 17 087 || 11 036 || 11 967 || 63 715 || 46 324 || 37 010 || 26,8 || 23,8 || 32,3

Portugalia || 17 087 || 11 036 || 11 967 || 63 715 || 46 324 || 37 010 || 26,8 || 23,8 || 32,3

Roumanie || 1 216 || 1 261 || 910 || 19 354 || 15 380 || 10 218 || 6,3 || 8,2 || 8,9

România || 1 216 || 1 261 || 910 || 19 354 || 15 380 || 10 218 || 6,3 || 8,2 || 8,9

Slovénie || 0 || 2 110 || 2 231 || 29 215 || 15 759 || 7 537 || 0,0 || 13,4 || 29,6

Slovenia || 0 || 2 110 || 2 231 || 29 215 || 15 759 || 7 537 || 0,0 || 13,4 || 29,6

Slovaquie || 619 || 640 || 697 || 8 025 || 5 336 || 4 373 || 7,7 || 12,0 || 15,9

Slovacia || 619 || 640 || 697 || 8 025 || 5 336 || 4 373 || 7,7 || 12,0 || 15,9

Finlande || 4 915 || 4 304 || 4 302 || 21 873 || 18 034 || 19 210 || 22,5 || 23,9 || 22,4

Finlanda || 4 915 || 4 304 || 4 302 || 21 873 || 18 034 || 19 210 || 22,5 || 23,9 || 22,4

Suède || 35 050 || 36 325 || 25 358 || 84 144 || 91 337 || 74 931 || 41,7 || 39,8 || 33,8

Suedia || 35 050 || 36 325 || 25 358 || 84 144 || 91 337 || 74 931 || 41,7 || 39,8 || 33,8

Royaume-Uni || 106 538 || 96 341 || 103 187 || 633 170 || 671 324 || 732 208 || 16,8 || 14,4 || 14,1

Regatul Unit || 106 538 || 96 341 || 103 187 || 633 170 || 671 324 || 732 208 || 16,8 || 14,4 || 14,1

UE[21] || 452 757 || 423 301 || 508 325 || 2 534 835 || 2 338 669 || 2 466 347 || 17,9 || 18,1 || 20,6

UE[21] || 452 757 || 423 301 || 508 325 || 2 534 835 || 2 338 669 || 2 466 347 || 17,9 || 18,1 || 20,6

Source des données: Eurostat

Sursa datelor: Eurostat

Aucune donnée n’est disponible pour les années antérieures à 2008, vu que la collecte des données sur les titres de séjour a été instaurée par le règlement 862/2007, avec 2008 comme première année de référence. L’Estonie et les Pays-Bas n’ont pas fourni de données sur les premiers titres de séjour délivrés à des ressortissants de pays tiers rejoignant des ressortissants de pays tiers, dans la mesure où il n’existe pas de distinction entre ces données et celles concernant les autres titres délivrés pour des motifs familiaux. Le Danemark n’a pas fourni de données pour l’année 2008. Le Luxembourg n’a présenté aucune donnée pour la période allant de 2008 à 2010.

Nu sunt disponibile date pentru perioada anterioară anului 2008, deoarece culegerea datelor privind permisele de ședere a fost stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 862/2007, 2008 fiind primul an de referință. Estonia și Țările de Jos nu au prezentat date privind permisele de ședere eliberate resortisanților țărilor terțe care se alătură unor cetățeni din afara UE, deoarece nu se poate face distincția între aceste date și datele privind alte permise eliberate pe motive familiale. Danemarca nu a furnizat date pentru 2008. Luxemburg nu a furnizat date pentru perioada 2008-2010.

La part globale relativement faible des titres délivrés pour des motifs familiaux par rapport aux autres titres s’explique par le fait que ces statistiques couvrent uniquement le scénario du regroupement familial et n’intègrent pas les membres de la famille ressortissants de pays tiers qui rejoignent des citoyens de l’Union européenne.

Ponderea globală relativ scăzută a permiselor eliberate pe motive familiale în comparație cu alte permise se datorează faptului că această statistică acoperă numai scenariul reîntregirii familiei și nu îi include pe membrii familiei resortisanți ai țărilor terțe care se alătură unor resortisanți UE.

Nombre de premiers titres de séjour délivrés aux ressortissants de pays tiers rejoignant des ressortissants de pays tiers pour des motifs familiaux, par type de membre de la famille.

Numărul de prime permise de ședere eliberate pe motive familiale resortisanților țărilor terțe care se alătură unor cetățeni din afara UE, în funcție de tipul de membru al familiei.

MOTIF || Motifs familiaux: personne rejoignant un ressortissant de pays tiers ||

Motiv || Motive familiale: Persoană care se alătură unui cetățean din afara UE ||

PAYS/ANNÉE 2010 || Total || Conjoint/partenaire rejoignant un ressortissant de pays tiers || Enfant rejoignant un ressortissant de pays tiers || Autre membre de la famille rejoignant un ressortissant de pays tiers ||

ȚARA/ANUL - 2010 || Total || Soț/soție/partener/ parteneră care se alătură unui cetățean din afara UE || Copil care se alătură unui cetățean din afara UE || Alt membru al familiei care se alătură unui cetățean din afara UE ||

Belgique || 9 997 || 4 157 || 5 831 || 9 ||

Belgia || 9 997 || 4 157 || 5 831 || 9 ||

Bulgarie || 1 725 || : || : || : ||

Bulgaria || 1 725 || : || : || : ||

République tchèque || 13 398 || 4 547 || 7 626 || 1 225 ||

Republica Cehă || 13 398 || 4 547 || 7 626 || 1 225 ||

Danemark || 1 490 || 600 || 890 || 0 ||

Danemarca || 1 490 || 600 || 890 || 0 ||

Allemagne || 28 200 || 11 912 || 15 895 || 393 ||

Germania || 28 200 || 11 912 || 15 895 || 393 ||

Estonie || : || : || : || : ||

Estonia || : || : || : || : ||

Irlande || 300 || 112 || 117 || 71 ||

Irlanda || 300 || 112 || 117 || 71 ||

Grèce || 13 398 || 4 044 || 9 354 || 0 ||

Grecia || 13 398 || 4 044 || 9 354 || 0 ||

Espagne || 89 905 || 19 140 || 69 099 || 1 666 ||

Spania || 89 905 || 19 140 || 69 099 || 1 666 ||

France || 29 400 || : || : || : ||

Franța || 29 400 || : || : || : ||

Italie || 160 200 || 67 509 || 70 336 || 22 355 ||

Italia || 160 200 || 67 509 || 70 336 || 22 355 ||

Chypre || 741 || : || : || : ||

Cipru || 741 || : || : || : ||

Lettonie || 413 || 254 || 78 || 81 ||

Letonia || 413 || 254 || 78 || 81 ||

Lituanie || 691 || : || : || : ||

Lituania || 691 || : || : || : ||

Luxembourg || : || : || : || : ||

Luxemburg || : || : || : || : ||

Hongrie || 1 349 || 0 || 794 || 555 ||

Ungaria || 1 349 || 0 || 794 || 555 ||

Malte || 30 || 2 || 21 || 7 ||

Malta || 30 || 2 || 21 || 7 ||

Pays-Bas || : || : || : || : ||

Țările de Jos || : || : || : || : ||

Autriche || 7 838 || : || : || : ||

Austria || 7 838 || : || : || : ||

Pologne || 598 || 291 || 286 || 21 ||

Polonia || 598 || 291 || 286 || 21 ||

Portugal || 11 967 || 916 || 1 013 || 10 038 ||

Portugalia || 11 967 || 916 || 1 013 || 10 038 ||

Roumanie || 910 || 424 || 429 || 57 ||

România || 910 || 424 || 429 || 57 ||

Slovénie || 2 231 || : || : || : ||

Slovenia || 2 231 || : || : || : ||

Slovaquie || 697 || 401 || 75 || 0 ||

Slovacia || 697 || 401 || 75 || 0 ||

Finlande || 4 302 || 1 576 || 2 497 || 229 ||

Finlanda || 4 302 || 1 576 || 2 497 || 229 ||

Suède || 25 358 || 18 223 || 6 938 || 197 ||

Suedia || 25 358 || 18 223 || 6 938 || 197 ||

Royaume-Uni || 103 187 || : || : || : ||

Regatul Unit || 103 187 || : || : || : ||

[1]               Directive 2003/86/CE relative au droit au regroupement familial. Ci-après «la directive».

[1]               Directiva 2003/86/CE privind dreptul la reîntregirea familiei, denumită în continuare „directiva”.

[2]               Le regroupement familial pour les citoyens de l’Union européenne et les membres de leur famille ressortissants de pays tiers est couvert dans le droit de l’Union européenne par la directive 2004/38/CE. Toutefois, cette directive ne traite que les situations dans lesquelles le citoyen de l’Union déménage, séjourne ou a séjourné dans un État membre autre que celui dont il est ressortissant et que les membres de sa famille ressortissants de pays tiers le rejoignent ou l’accompagnent.

[2]               Situația reîntregirii familiei pentru cetățenii UE și membrii familiei lor resortisanți ai țărilor terțe este reglementată de dreptul UE prin Directiva 2004/38/CE. Totuși, această directivă acoperă numai cazurile în care un cetățean al Uniunii își mută domiciliul ori își stabilește sau și-a stabilit reședința într-un al stat membru decât cel al cărui cetățean este, iar membrul familiei sale, resortisant al unei țări terțe, i se alătură sau îl însoțește.

[3]               Document de prise de position – le point de vue néerlandais à propos de la politique de l’Union européenne en matière d’immigration.

[3]               Document de poziție – punctul de vedere al Țărilor de Jos cu privire la politica de migrație a UE.

[4]               Cette diminution est probablement en partie liée aux récents changements de politique introduits dans certains États membres, qui ont instauré des conditions plus strictes. Ces changements politiques sont censés permettre de mieux gérer les afflux de migrants mais remettent en question le droit reconnu au regroupement familial tel que prévu dans la directive, qui sert à l’heure actuelle de garantie juridique minimale à travers l’Union européenne.

[4]               Această scădere se datorează, probabil, parțial modificărilor recente ale politicii în unele state membre care au introdus condiții mai stricte. Se susține că aceste modificări ale politicii permit o mai bună gestionare a afluxurilor masive de migranți, însă pun sub semnul întrebării dreptul recunoscut la reîntregirea familiei, astfel cum este prevăzut în directivă, care constituie în prezent o garanție juridică minimă în întreaga UE.

[5]               EUROSTAT- voir les chiffres spécifiques à l’annexe; pour l’Estonie, le Luxembourg et les Pays-Bas, aucune donnée n’est disponible.

[5]               Eurostat - a se vedea cifrele specifice în anexă; nu sunt disponibile date pentru Estonia, Luxemburg și Țările de Jos.

[6]               http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0610:FIN:FR:PDF.

[6]               http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0610:FIN:RO:PDF.

[7]               Il convient de remarquer que cette consultation n’aborde pas les questions liées à la directive 2004/38/CE relative au droit des citoyens de l’Union et des membres de leurs familles de circuler et de séjourner librement sur le territoire des États membres.

[7]               În special, această consultare nu abordează aspectele legate de Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora.

[8]               Voir le considérant 4 de la directive.

[8]               A se vedea considerentul (4) din directivă.

[9]               COM(2010)573 final du 19.10.2010; voir également Operational Guidance on taking account of Fundamental Rights in Commission Impact Assessments, SEC(2011) 567 final du 6.5.2011.

[9]               COM(2010)573 final din 19.10.2010; a se vedea, de asemenea, Orientările operaționale privind luarea în considerare a drepturilor fundamentale în cadrul analizelor de impact ale Comisiei, SEC (2011) 567 final din 6.5.2011.

[10]             Selon les travaux préparatoires, cette condition repose sur l’idée que le droit au regroupement familial ne serait pas accordé aux personnes séjournant seulement temporairement dans un État membre, sans possibilité de renouvellement.

[10]             Conform lucrărilor pregătitoare, ideea pe care se întemeiază această condiție a fost că dreptul la reîntregirea familiei nu va fi acordat persoanelor care dispun numai de un permis de ședere temporar, care nu poate fi reînnoit.

[11]             Voir la p. 5 du rapport (COM 2008/610).

[11]             A se vedea pagina 5 a raportului (COM 2008/610).

[12]             «Les États membres devraient mettre en œuvre les dispositions de la présente directive sans faire de discrimination fondée notamment sur le sexe, la race, la couleur, les origines ethniques ou sociales, les caractéristiques génétiques, la langue, la religion ou les convictions, les opinions politiques ou toute autre opinion, l’appartenance à une minorité nationale, la fortune, la naissance, un handicap, l’âge ou l’orientation sexuelle».

[12]             „Statele membre ar trebui să pună în aplicare dispozițiile prezentei directive fără să facă discriminare pe bază de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau orice alte tipuri de opinii, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală.”

[13]             Pour de plus amples informations, voir le point 4.3.4 du rapport.

[13]             Pentru mai multe detalii, a se vedea punctul 4.3.4 din raport.

[14]             COM(2011) 455 final, adopté le 19 juillet 2011.

[14]             COM (2011) 455 final, adoptată la 19.7.2011.

[15]             Affaire C-540/03, points 100 et 101.

[15]             C 540/03 punctele 100 și 101.

[16]             Normes minimales relatives aux conditions que doivent remplir les ressortissants des pays tiers ou les apatrides pour pouvoir bénéficier d’une protection internationale, et relatives au contenu de cette protection (refonte), COM(2009) 551.

[16]             Standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (reformare) COM (2009) 551.

[17]             ARGO, un programme d’action sur la «coopération dans la lutte contre les abus ou le mauvais emploi des statuts administratifs de l’Union européenne» qui aborde entre autres les mariages de complaisance, a souligné la nécessité d’encourager une base de données commune et d’adopter une approche identique de la façon de traiter ces «mariages blancs».

[17]             Proiectul ARGO, un program de acțiune privind „Cooperarea în combaterea abuzului sau a folosirii necorespunzătoare a statutelor administrative ale UE” care se ocupă, printre altele, și de căsătoriile de conveniență a subliniat necesitatea promovării unei baze de date comune și nevoia unei abordări comune în ceea ce privește „căsătoriile în alb”.

[18]             Affaire C-540/03.

[18]             CEJ C-540/03.

[19]             COM 2008 (6010), p. 11.

[19]             COM (2008) 610, p. 11.

[20]             Affaire C 540/03; affaire C-578/08.

[20]             C-540/03; CEJ c-578/08

[21] Au total, en excluant les États membres pour lesquels il n'existe pas de données disponibles.

[21]             Totalul UE, cu excepția statelor membre pentru care nu sunt disponibile date.