1. Nyt käsiteltävällä ennakkoratkaisupyynnöllä unionin tuomioistuinta pyydetään selventämään, voidaanko erityistä ”voittomarginaalijärjestelmää” – jonka nojalla arvonlisäveroa kannetaan erityisesti käytettyjen henkilöautojen jälleenmyynnin yhteydessä ainoastaan verovelvollisen jälleenmyyjän saamasta voittomarginaalista,(2) mistä säädetään neuvoston direktiivin 2006/112/EY(3) 311 artiklassa ja sitä seuraavissa artikloissa – soveltaa silloin, kun verovelvollinen jälleenmyyjä osti kyseiset ajoneuvot verovelvollisilta, jotka olivat ajoneuvojen hankintojen yhteydessä käyttäneet oikeutta vähentää osittain kyseisten tavaroiden ostoon sisältyvä arvonlisävero.

1. Prin intermediul prezentei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, se solicită Curții să clarifice dacă regimul special al „marjei de profit” – regim potrivit căruia taxa pe valoarea adăugată (denumită în continuare „TVA”) se aplică numai asupra marjei de profit(2) a comerciantului persoană impozabilă în mod special în cazul revânzării autoturismelor second‑hand, reglementat de articolul 311 și următoarele din Directiva 2006/112/CE a Consiliului(3) – este aplicabilă într‑o situație în care comerciantul persoană impozabilă cumpără autovehiculele respective de la persoane impozabile care și‑au exercitat un drept parțial la deducerea taxei achitate în amonte pentru achiziționarea acestor bunuri.

I Asiaa koskevat oikeussäännöt

I – Cadrul juridic

2. Esitän merkitykselliset unionin oikeuden säännökset jäljempänä arviointini yhteydessä. Kansallisten oikeussääntöjen osalta Puolan arvonlisäverolain(4) 43 §:n 1 momentin 2 kohdassa, sellaisena kuin sitä sovelletaan pääasiassa, säädetään, että ”käytettyjen tavaroiden luovutus on vapautettu verosta sillä edellytyksellä, ettei luovuttajalla ollut oikeutta vähentää ostoihin sisältyvää veroa näiden tavaroiden osalta”.

2. Vom prezenta mai jos dispozițiile dreptului Uniunii pe care le considerăm relevante. În ceea ce privește legislația națională, articolul 43 alineatul 1 punctul 2 din Legea poloneză privind TVA‑ul(4), în versiunea aplicabilă acțiunii principale, prevede că „este scutită de taxă livrarea de bunuri second‑hand, cu condiția ca persoana care efectuează livrarea să nu fi avut dreptul la deducerea taxei plătite în privința acestor bunuri”.

3. Arvonlisäverolain 86 §:n 3 momentissa säädettiin 31.12.2010 saakka, että ”hankittaessa henkilöautoja ja muita moottoriajoneuvoja, joiden suurin sallittu kokonaispaino on enintään 3,5 tonnia, vähennyskelpoinen ostoihin sisältyvä vero on 60 prosenttia [22.8.2005 saakka: 50 prosenttia hieman erilaisin, laskukaavassa mainituin edellytyksin] laskussa mainitusta veron määrästä, tavaroiden yhteisöhankinnasta maksettavasta veron määrästä tai verovelvollisen ostamien tavaroiden luovutuksesta maksettavasta veron määrästä, kuitenkin enintään 6 000 Puolan zlotya (PLN) [22.8.2005 saakka: 5 000 PLN hieman erilaisin, laskukaavassa mainituin edellytyksin]”.

3. Până la data de 31 decembrie 2010, articolul 86 alineatul 3 din Legea privind TVA‑ul prevedea că, „[l]a achiziționarea de autoturisme sau de alte autovehicule cu o masă totală admisă de până la 3,5 tone, taxa deductibilă reprezintă 60 % [ până la 22 august 2005: 50 %, în alte condiții aplicate pe baza unei formule ] din valoarea taxei indicate în factură sau din taxa datorată în temeiul achiziționării intracomunitare ori din taxa datorată în temeiul livrării de bunuri, atunci când persoana care achiziționează este supusă obligației de plată a impozitului, fără a depăși însă 6 000 PLN [ până la 22 august 2005: 5 000 PLN, în alte condiții aplicate pe baza unei formule ]”.

4. Arvonlisäverolain 120 §:ssä säädetään seuraavaa:

4. Articolul 120 din Legea privind TVA‑ul prevede:

”1. – –

„1. […]

4) Tätä lukua sovellettaessa ’käytettyinä tavaroina’ pidetään muita kuin 1–3 momentissa [nämä momentit koskevat taide-, keräily- ja antiikkiesineitä, eikä niitä sovelleta nyt käsiteltävässä asiassa] tarkoitettua aineellista irtainta omaisuutta, joka soveltuu sellaisenaan tai kunnostuksen jälkeen käytettäväksi uudelleen ja joka ei ole jalometalli tai -kivi – –

4) în sensul prezentei secțiuni, se consideră «bunuri second‑hand» bunurile mobile corporale care pot fi reutilizate în aceeași stare sau după reparații, altele decât cele enumerate la punctele 1-3 [ aceste puncte fac referire la obiecte de artă, obiecte de colecție și antichități și nu sunt relevante în prezenta speță ] și altele decât metalele prețioase sau pietrele prețioase […]

– –

[…]

4. Kun kyseessä on verovelvollinen, jonka liiketoimet koostuvat sellaisten käytettyjen tavaroiden taikka taide-, keräily- tai antiikkiesineiden luovutuksista, jotka verovelvollinen on aiemmin hankkinut harjoittamaansa toimintaa varten tai jotka se on maahantuonut jälleenmyyntiä varten, veron perusteena on voittomarginaali, jona on pidettävä erotusta tavaran ostajan maksettavaksi tulevan kokonaissumman ja verovelvollisen maksaman hinnan välillä, ilman veron osuutta.

4. În cazul persoanelor impozabile care efectuează operațiuni în legătură cu livrarea de bunuri second‑hand, opere de artă, obiecte de colecție sau antichități, pe care persoana impozabilă le‑a achiziționat anterior în scopul activității pe care o desfășoară sau pe care le‑a importat în scopul revânzării, baza impozabilă este marja care se prezintă ca diferență între suma totală pe care persoana care achiziționează a trebuit să o plătească și suma la care a fost achiziționat bunul, din care se scade valoarea impozitului.

– –

[…]

10. Tämän pykälän 4 ja 5 momentti koskevat sellaisten käytettyjen tavaroiden sekä taide-, keräily- tai antiikkiesineiden luovutuksia, jotka verovelvollinen on hankkinut

10. Alineatele 4 și 5 se aplică livrării de bunuri second‑hand, operelor de artă, obiectelor de colecție și antichităților pe care persoana impozabilă le‑a achiziționat de la una din următoarele persoane:

1) luonnolliselta henkilöltä, oikeushenkilöltä tai organisatoriselta yksiköltä, joka ei ole oikeushenkilö, kun ne eivät ole verovelvollisia 15 §:n nojalla tai verovelvollisia arvonlisäverotuksessa

1) o persoană fizică, persoană juridică sau u entitate organizațională fără personalitate juridică, care nu este o persoană impozabilă în sensul articolului 15 sau o persoană supusă obligației de plată a TVA‑ului;

2) 15 §:ssä mainituilta verovelvollisilta, jos näiden tavaroiden luovutus oli 43 §:n 1 momentin 2 kohdan tai 113 §:n nojalla vapautettu verosta

2) o persoană impozabilă în sensul articolului 15, în măsura în care livrarea acestor bunuri era scutită de taxă în temeiul articolului 43 alineatul 1 punctul 2 sau al articolului 113;

3) verovelvollisilta, jos näiden tavaroiden luovutuksesta kannettiin vero 4 ja 5 momentin nojalla

3) o persoană impozabilă, în măsura în care livrarea acestor bunuri a fost supusă plății TVA‑ului în conformitate cu alineatele 4 și 5;

4) arvonlisäverovelvollisilta, jos näiden tavaroiden luovutus oli 43 §:n 1 momentin 2 kohdan tai 113 §:n nojalla vapautettu verosta

4) o persoană obligată la plata TVA‑ului, în măsura în care livrarea acestor bunuri a fost scutită de taxă potrivit articolului 43 alineatul 1 punctul 2 sau a articolului 113;

5) arvonlisäverovelvollisilta, jos näiden tavaroiden luovutuksesta kannettiin arvonlisävero 4 ja 5 momentin periaatteiden nojalla ja jos ostajalla on asiakirjoja, jotka osoittavat yksiselitteisesti, että tavarat on hankittu näiden periaatteiden mukaisesti.”

5) o persoană obligată la plata TVA‑ului, în măsura în care livrarea acestor bunuri era supusă la plata TVA‑ului în conformitate cu dispozițiile prevăzute la alineatele 4 și 5, iar persoana care le achiziționează dispune de documente care atestă cu claritate că bunurile respective au fost achiziționate conform acestor dispoziții.”

5. Arvonlisäverolain täytäntöönpanoasetuksen(5) 13 §:n 1 momentin 5 kohdassa säädetään, että ”verosta vapautetaan sellaisten verovelvollisten suorittamat henkilöautojen ja muiden moottoriajoneuvojen luovutukset, joilla on ollut niiden oston yhteydessä oikeus vähentää ostoihin sisältyvä vero arvonlisäverolain 86 §:n 3 momentin mukaisesti, mikäli nämä henkilöautot ja ajoneuvot ovat arvonlisäverolain 43 §:n 2 momentissa tarkoitettuja käytettyjä tavaroita”.

5. Articolul 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul(5) prevedea că „[s]unt scutite de taxă livrarea de autoturisme și de alte autovehicule de către persoane impozabile care, la momentul achiziționării, au avut dreptul la deducerea taxei aferente intrărilor în temeiul articolului 86 alineatul 3 din Legea privind TVA‑ul, în măsura în care aceste autoturisme și autovehicule sunt bunuri second‑hand în sensul articolului 43 alineatul 2 din Legea privind TVA‑ul.”

II Tosiseikat ja ennakkoratkaisukysymys

II – Situația de fapt și întrebarea preliminară

6. Bawaria Motors Spółka z o. o. (jäljempänä Bawaria) on arvonlisäverolain 15 §:ssä tarkoitettu toiminnassa oleva verovelvollinen, joka harjoittaa liiketoimintaa autoliikkeenä, jonka yhteydessä se ostaa ja tämän jälkeen sitten myy sekä uusia että käytettyjä henkilöautoja. Osana toimintaansa se hankkii käytettyjä henkilöautoja myös taloudellisilta toimijoilta, jotka laativat Bawarialle arvonlisäverolaskuja, joissa on merkintä ”vapautettu verosta”, ja viittaavat niissä arvonlisäverolain 43 §:n 1 momentin 2 kohtaan (käytettyjen tavaroiden myynti). Bawaria myy nämä käytetyt henkilöautot edelleen soveltaen arvonlisäverolain 120 §:ssä säädettyä voittomarginaalijärjestelmää.

6. Bawaria Motors Spółka z o. o. (denumită în continuare „Bawaria”) este o persoană impozabilă activă potrivit articolului 15 din Legea privind TVA‑ul și desfășoară o activitate comercială constând în deținerea unui salon auto în cadrul căruia achiziționează autoturisme noi și second‑hand pe care le revinde ulterior. În cadrul activității sale, aceasta achiziționează autovehicule second‑hand de la agenți economici care întocmesc în favoarea sa facturi TVA cu mențiunea „scutit de taxă” și în cuprinsul cărora fac trimitere la articolul 43 alineatul 1 punctul 2 din Legea privind TVA‑ul (vânzarea de bunuri second‑hand). Bawaria revinde respectivele autoturisme second‑hand aplicând regimul marjei de profit prevăzut la articolul 120 din Legea privind TVA‑ul.

7. Bawaria ostaa kuitenkin liiketoiminnassaan käytettyjä henkilöautoja myös taloudellisilta toimijoilta, jotka ovat hankinnan yhteydessä vähentäneet ostoihin sisältyvän arvonlisäveron lakisääteisen enimmäismäärän.(6) Tällaisessa tapauksessa kyseiset toimijat laativat Bawarialle arvonlisäverolaskun, jossa on maininta ”vapautettu verosta”, ja viittaavat niissä arvonlisäverolain täytäntöönpanosta annetun asetuksen 13 §:n 1 momentin 5 kohtaan perusteena kyseisen luovutuksen vapauttamiselle arvonlisäverosta. Koska Bawaria katsoi olevansa tällaisessa tilanteessa oikeutettu soveltamaan voittomarginaalijärjestelmää, se pyysi 9.2.2009 Minister Finansówilta (Puolan valtiovarainministeri) kirjallista tulkintaa kyseisten säännösten soveltamisesta.

7. În cadrul activității sale, Bawaria cumpără însă și autoturisme second‑hand de la agenți economici care, la momentul achiziționării, au dedus TVA‑ul până la limita legală(6) . În asemenea cazuri, agenții economici în cauză întocmesc pentru Bawaria o factură TVA cu mențiunea „scutit de taxă” și în cuprinsul căreia fac trimitere la articolul 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul ca temei pentru scutirea acestor livrări de la plata TVA‑ului. Considerând că, într‑o asemenea situație, are dreptul să aplice regimul marjei de profit, la 9 februarie 2009, Bawaria a solicitat ministrului polonez de finanțe să îi furnizeze o interpretare scrisă a dispozițiilor relevante.

8. Minister Finansów totesi 20.2.2009 esittämässään yksittäistapausta koskevassa tulkinnassa, että Bawarian näkemys oli virheellinen. Päätöksensä perusteluissa kyseinen ministeri totesi lähinnä, että voittomarginaalijärjestelmää voidaan soveltaa ainoastaan silloin, kun verovelvollinen jälleenmyyjä hankki käytetyn tavaran verovelvolliselta, jolla ei ollut oikeutta vähentää kyseisen tavaran ostoon sisältyvää arvonlisäveroa ja joka täten sisällytti kyseisen veron myyntihintaansa.

8. Prin decizia individuală de interpretare din 20 februarie 2009, ministrul de finanțe a constatat că opinia exprimată de Bawaria nu este corectă. În motivarea deciziei, acesta a constatat, în principal, că regimul marjei de profit este aplicabil numai în cazurile în care comerciantul persoană impozabilă a achiziționat bunul second‑hand de la o persoană impozabilă care nu avea dreptul la deducerea taxei la cumpărare și care, așadar, a inclus taxa în prețul de vânzare.

9. Bawaria nosti edellä mainitusta tulkinnasta kanteen Wojewódzki Sąd Administracyjny w Warszawiessa (Varsovan alueellinen hallintotuomioistuin) ja väitti, että tulkinnalla rikotaan arvonlisäverolain 120 §:n 4 ja 10 momenttia, sillä se on virheellinen sen vuoksi, että sillä suljetaan pois mahdollisuus kantaa arvonlisäveroa voittomarginaalijärjestelmän mukaisesti sellaisista käytettyjen tavaroiden luovutuksista, jotka on hankittu arvonlisäverolain täytäntöönpanosta annetun asetuksen 13 §:n 1 momentin 5 kohdan nojalla verosta vapautettuina.

9. Bawaria a introdus o acțiune împotriva acestei decizii de interpretare la Wojewódzki Sąd Administracyjny w Warszawie (Tribunalul Administrativ Regional, Varșovia), invocând încălcarea articolului 120 alineatele 4 și 10 din Legea privind TVA‑ul, întrucât ministrul a efectuat o interpretare eronată care exclude aplicarea regimului marjei de profit în cazul livrării de bunuri second‑hand care au făcut obiectul unei scutiri în conformitate cu articolul 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul.

10. Wojewódzki Sąd Administracyjny kumosi riidanalaisen tulkinnan 10.11.2009 antamallaan tuomiolla. Se totesi, että asiassa pääasiallisena ongelmana oli arvonlisäverolain täytäntöönpanosta annetun asetuksen 13 §:n 1 momentin 5 kohta, jolla otettiin käyttöön verovapautus, josta ei säädetä unionin oikeudessa, ja jolla vääristettiin selkeää ja johdonmukaista voittomarginaalijärjestelmää – ei ainoastaan unionin oikeuden mukaista järjestelmää vaan myös kansallisten säännösten mukaista järjestelmää pelkän voittomarginaalin verotuksesta. Viitaten tavaroiden ja palvelujen verojärjestelmän johdonmukaisuuden turvaamiseen ja unionin oikeuden ensisijaisuuden periaatteeseen Wojewódzki Sąd Administracyjny katsoi, että arvonlisäverolain täytäntöönpanosta annetun asetuksen 13 §:n 1 momentin 5 kohdassa ei vapauteta verovelvollisen suorittamaa käytetyn ajoneuvon luovutusta arvonlisäverosta silloin, kun verovelvollisella ei ajoneuvon hankinnan yhteydessä ollut ostoihin sisältyvän veron täyttä vähennysoikeutta, vaan verovapautus koskee ainoastaan sitä osaa maksettavasta verosta, jonka kyseinen verovelvollinen tosiasiallisesti maksoi arvonlisäverolain 86 §:n 3 momentissa säädettyjen rajoitusten mukaisesti. Näin ollen verovapautus ei koske 6 000 PLN:n määrää (tai 60:tta prosenttia laskussa mainitusta veron määrästä), koska verovelvollinen tosiasiallisesti vähensi kyseisen määrän ajoneuvon oston yhteydessä. Tämän perusteella voidaan päätellä, että Bawaria voi soveltaa voittomarginaalijärjestelmää mutta ainoastaan siltä osin kuin luovutuksen tehnyt henkilö ei voinut aiemmin vähentää veroa.

10. Prin hotărârea din 10 noiembrie 2009, Wojewódzki Sąd Administracyjny a anulat decizia de interpretare contestată și a reținut că elementul central al problemei în această cauză se regăsește la articolul 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul, care a introdus o scutire de taxă necunoscută în dreptul Uniunii și care a afectat sistemul logic și simplu al „regimului marjei de profit”, și aceasta nu numai în ceea ce privește sistemul prevăzut de dreptul Uniunii, ci și în ceea ce privește sistemul creat prin dispozițiile naționale privind impozitarea exclusivă a marjei. Având în vedere necesitatea de a menține coerența sistemului taxei pe bunuri și servicii, precum și principiul supremației dreptului Uniunii, Wojewódzki Sąd Administracyjny a considerat că articolul 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul nu scutește persoana impozabilă de plata TVA‑ului pentru livrarea unui autovehicul second‑hand în cazul în care la achiziționarea acestuia nu a avut dreptul la deducerea completă a taxei achitate în amonte: scutirea privește doar partea din taxa datorată care a fost deja plătită de facto de această persoană impozabilă în limitele prevăzute la articolul 86 alineatul 3 din Legea privind TVA‑ul. Scutirea nu include, așadar, suma de 6 000 PLN (sau 60 % din suma impozabilă indicată în factură), întrucât persoana impozabilă a recuperat această sumă la momentul achiziționării autovehiculului. Prin urmare, Bawaria ar putea aplica „regimul marjei”, însă numai cu condiția ca aceasta să fie limitată la ceea ce persoana care a efectuat livrarea nu a putut deduce anterior.

11. Bawaria teki kuitenkin kassaatiovalituksen edellä mainitusta tuomiosta ennakkoratkaisua pyytäneeseen tuomioistuimeen, Naczelny Sąd Administracyjnyyn (Puolan ylimmän oikeusasteen hallintotuomioistuin), ja väitti pääasiallisesti, että aineellisen oikeuden säännöksiä on rikottu niiden virheellisen tulkinnan ja soveltamisen johdosta; toisin sanoen arvonlisäverolain 120 §:n 4 ja 10 momenttia, luettuina yhdessä arvonlisäverolain täytäntöönpanosta annetun asetuksen 13 §:n 1 momentin 5 kohdan sekä arvonlisäverolain 91 §:n 4 ja 6 momentin kanssa, on rikottu siltä osin kuin kyseisissä säännöksissä suljetaan pois mahdollisuus verottaa täysimääräisesti voittomarginaalijärjestelmän mukaisesti sellaisten käytettyjen tavaroiden luovutusta, jotka on hankittu arvonlisäverolain täytäntöönpanosta annetun asetuksen 13 §:n 1 momentin 5 kohdan nojalla verosta vapautettuina.

11. Cu toate acestea, Bawaria a formulat recurs împotriva hotărârii respective la instanța de trimitere – Naczelny Sąd Administracyjny (Curtea Administrativă Supremă) – și contestă în special încălcarea dispozițiilor de drept material prin interpretarea eronată și aplicarea incorectă a acestora. Bawaria invocă încălcarea articolului 120 alineatele 4 și 10 din Legea privind TVA‑ul coroborat cu articolul 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul și cu articolul 91 alineatele 4-6 din Legea privind TVA‑ul, care constă în excluderea posibilității de a supune integral „regimului marjei” livrările de bunuri second‑hand achiziționate în temeiul scutirii prevăzute la articolul 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul.

12. Minister Finansów teki nimittäin myös kassaatiovalituksen, jossa se väitti, että valituksenalainen tuomio oli annettu sääntöjenvastaisesti eli rikkomalla arvonlisäverolain 43 §:n 1 momentin 2 kohtaa ja arvonlisäverolain täytäntöönpanosta annetun asetuksen 13 §:n 1 momentin 5 kohtaa. Kyseinen ministeri väittää, että valituksenalainen tuomio perustuu oletukseen siitä, ettei sille ole oikeudellista perustaa, että sellaisen henkilöauton luovutuksesta kannetaan vero yleisten sääntöjen nojalla, joka hankittiin toimijalta, joka vähensi kyseisen henkilöauton hankintaan sisältyvän arvonlisäveron. Minister Finansów pysyi myös 20.2.2009 antamassaan yksittäistapausta koskevassa tulkinnassa esittämässään kannassa: jos henkilöauto hankitaan toimijalta, joka vähensi henkilöauton ostoon sisältyvän arvonlisäveron osittain ja sovelsi kyseisen henkilöauton myyntiin arvonlisäverolain täytäntöönpanosta annetun asetuksen 13 §:n 1 momentin 5 kohdassa säädettyä verovapautusta, yhtiöllä ei kyseisen ajoneuvon luovutuksen yhteydessä ole oikeutta määrittää veron perustetta voittomarginaalimenetelmää soveltamalla, koska arvonlisäverolain 120 §:n 10 momentissa säädetyt edellytykset eivät täyty, jolloin liiketoimea on verotettava yleisten säännösten nojalla.

12. Ministrul de finanțe a declarat de asemenea recurs, susținând că hotărârea atacată a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale, mai precis cu încălcarea articolului 43 alineatul 1 punctul 2 din Legea privind TVA‑ul și a articolului 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul. Acesta consideră că hotărârea atacată pornește de la premisa că, în cazul achiziționării unui autoturism de la un agent economic care a dedus taxa plătită în amonte la cumpărarea bunului, nu există un temei legal pentru a impozita livrarea potrivit principiilor generale. Ministrul de finanțe își menține de asemenea punctul de vedere pe care l‑a exprimat în cadrul deciziei individuale de interpretare din 20 februarie 2009: în cazul achiziționării unui autoturism de la un agent economic care a dedus parțial taxa plătită în amonte la cumpărarea acestuia, iar la vânzarea ulterioară a aplicat scutirea prevăzută la articolul 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul, ultimul cumpărător nu are dreptul să stabilească baza de impozitare conform regimului marjei, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 120 alineatul 10 din Legea privind TVA‑ul și, în aceste circumstanțe, operațiunea respectivă ar trebui să fie impozitată potrivit principiilor generale.

13. Ennakkoratkaisua pyytäneen tuomioistuimen näkemyksen mukaan on kiistatonta, että Puolan lainsäätäjä otti käyttöön verovapautuksen, josta ei säädetä unionin oikeudessa, kun se sääti arvonlisäverolain täytäntöönpanosta annetun asetuksen 13 §:n 1 momentin 5 kohdan. Ennakkoratkaisua pyytänyt tuomioistuin katsoo, että kyseisistä säännöksistä seuraa perusteltu epävarmuus siitä, voiko luovuttajan sopimuspuoli eli verovelvollinen jälleenmyyjä soveltaa erityistä voittomarginaalijärjestelmää tilanteessa, jossa luovuttaja on vähentänyt arvonlisäveron osittain, kun yksi kyseisen järjestelmän soveltamisedellytyksistä on se, ettei näiden tavaroiden myynnistä suoritettavasta verosta ole ollut mahdollista vähentää ostoihin sisältyvää veroa.

13. Potrivit instanței de trimitere, nu există nicio îndoială cu privire la faptul că, prin adoptarea articolului 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul, legiuitorul polonez a introdus o scutire fiscală care nu este prevăzută în dreptul Uniunii. Instanța de trimitere consideră că prevederile relevante ridică îndoieli legitime cu privire la problema dacă, în cazul în care furnizorul a efectuat o deducere parțială a TVA‑ului, partenerul său contractual, mai precis comerciantul persoană impozabilă, nu poate utiliza, pentru acest motiv, regimul special al „marjei” pentru că aplicarea acestui regim este condiționată, printre altele, de imposibilitatea de a reduce taxa aferentă ieșirilor cu valoarea taxei aferente intrărilor în privința bunurilor în cauză.

14. Ennakkoratkaisua pyytänyt tuomioistuin korostaa, että käytettyjen tavaroiden verotusjärjestelmän tavoitteena on kaksinkertaisen verotuksen ja kilpailun vääristymisen välttäminen verovelvollisten välillä, ja huomauttaa, ettei verovelvollisen jälleenmyyjän kannalta sillä ole eroa, tekeekö luovutuksen yhtäältä arvonlisäverovelvollinen tai henkilö, joka ei ole arvonlisäverovelvollinen, kun kyseisillä henkilöillä ei ollut lainkaan oikeutta vähentää ostoihin sisältyvää veroa, vai toisaalta arvonlisäverovelvollinen, jolla oli osittainen vähennysoikeus, koska kansallisten verosäännösten nojalla kaikki käytettyjen henkilöautojen myyntiä koskevat luovutukset on vapautettu verosta.

14. Subliniind că obiectivul urmărit prin regimurile de impozitare a bunurilor second‑hand este acela de a evita dubla impunere și denaturarea concurenței dintre persoanele impozabile, instanța de trimitere observă că, pentru un comerciant persoană impozabilă, nu există nicio diferență între, pe de o parte, livrările efectuate de persoane supuse plății TVA‑ului sau nesupuse plății TVA‑ului, care nu aveau practic posibilitatea de a deduce taxa plătită în amonte, și, pe de altă parte, astfel de livrări care sunt efectuate de persoane supuse plății TVA‑ului, care au avut parțial această posibilitate, întrucât toate aceste persoane beneficiază, în temeiul dispozițiilor naționale în materie fiscală, de scutire în momentul vânzării unor autoturisme second‑hand.

15. Ennakkoratkaisua pyytänyt tuomioistuin lisää, että Puolan lainsäätäjä tosiasiassa lakkautti arvonlisäveron monivaiheisen soveltamisen, kun se sääti arvonlisäverolain täytäntöönpanosta annetun asetuksen 13 §:n 1 momentin 5 kohdan. Tämän muutoksen johdosta liiketoimintaa harjoittava verovelvollinen jälleenmyyjä menetti sekä oikeuden alentaa myynnistä suoritettavaa veroa vähentämällä siitä ostoihin sisältyvä arvonlisävero, koska jälleenmyyjän toimittaja on vapautettu arvonlisäverosta, että oikeuden soveltaa erityistä voittomarginaaliin perustuvaa verotusjärjestelmää, koska jälleenmyyjän toimittaja teki osittaisen arvonlisäveron vähennyksen henkilöauton oston yhteydessä. Lisäksi tästä seuraa lopulta kaksinkertainen verotus siltä osin kuin toimittajalla ei ole vähennysoikeutta (50 prosentin tai 5 000 PLN:n enimmäismäärän ylittävältä osuudelta tai 60 prosentin tai 6 000 PLN:n enimmäismäärän ylittävältä osuudelta).

15. Instanța de trimitere mai arată că, prin adoptarea de către legiuitorul polonez a articolului 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul, se întrerupe structura pe mai multe niveluri a TVA‑ului. Ca urmare a acestei modificări, comerciantul persoană impozabilă a pierdut atât dreptul la reducerea taxei datorate prin deducerea taxei plătite în amonte, deoarece furnizorul său este scutit de TVA, cât și dreptul la aplicarea regimului special al marjei, întrucât furnizorul său a efectuat în momentul cumpărării autovehiculului o deducere parțială a taxei achitate în amonte. Mai mult, acest lucru conduce, în cele din urmă, la o dublă impunere, întrucât furnizorul nu a beneficiat de dreptul la deducere (pentru partea care depășește limitele de 50 % și 5 000 PLN sau de 60 % și 6 000 PLN).

16. Ennakkoratkaisupyynnön esittänyt tuomioistuin on näin ollen päättänyt lykätä asian käsittelyä ja esittää unionin tuomioistuimelle seuraavan ennakkoratkaisukysymyksen:

16. În acest context, instanța de trimitere a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

”Onko [arvonlisäverodirektiivin] 313 artiklan 1 kohtaa ja 314 artiklaa, luettuina yhdessä 136 ja 315 artiklan kanssa, tulkittava siten, että niiden mukaan voittomarginaalin verottamista koskevaa erityisjärjestelmää voidaan soveltaa verovelvollisiin jälleenmyyjiin käytettyjen tavaroiden luovutusten osalta myös silloin, jos ne myyvät edelleen ostamiaan henkilöautoja ja muita moottoriajoneuvoja, joihin sovellettiin [arvonlisäverolain täytäntöönpanoasetuksen] 13 §:n 1 momentin 5 kohtaan sisältyneiden Puolan kansallisten säännösten mukaan verovapautusta verovelvollisen suorittamien sellaisten henkilöautojen ja muiden moottoriajoneuvojen luovutusten osalta, joiden hankinnan yhteydessä verovelvollisilla on oikeus vain ostoihin sisältyvän veron osittaiseen vähennykseen [Puolan arvonlisäverolain] 86 §:n 3 momentin nojalla, siltä osin kuin nämä henkilöautot ja moottoriajoneuvot olivat [arvonlisä]verolain 43 §:n 2 momentissa ja [arvonlisäverodirektiivin] 311 artiklan 1 kohdan 1 alakohdassa tarkoitettuja käytettyjä tavaroita?”

„Dispozițiile articolului 313 alineatul (1) și ale articolului 314 din Directiva [TVA] coroborate cu articolele 136 și 315 din aceeași directivă trebuie interpretate în sensul că permit aplicarea regimului special al «marjei» și în cazul livrărilor de bunuri second‑hand efectuate de comercianții persoane impozabile, în situația în care aceștia revând autoturismele și autovehiculele achiziționate în privința cărora s‑a aplicat scutirea de taxă pe bunuri și servicii prevăzută de dispozițiile naționale poloneze de la articolul 13 alineatul 1 punctul 5 din [Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul] pentru livrările de autoturisme și alte autovehicule efectuate de persoane impozabile, care, la momentul achiziționării, au beneficiat numai de un drept de deducere parțială a taxei conform articolului 86 alineatul 3 din [Legea privind TVA‑ul], în măsura în care aceste automobile și autovehicule sunt bunuri second‑hand în sensul articolului 43 alineatul 2 din Legea privind TVA‑ul și al articolului 311 alineatul 1 punctul 1 din Directiva [TVA]?”

III Asian tarkastelu

III – Analiză

17. Bawaria, Puolan hallitus ja komissio ovat esittäneet kirjallisia ja suullisia huomautuksia.

17. Bawaria, guvernul polonez și Comisia au prezentat observații scrise și orale.

18. Bawaria väittää, että verovelvollinen jälleenmyyjä voi soveltaa voittomarginaalijärjestelmää sellaisten käytettyjen ajoneuvojen jälleenmyynnissä, joihin sovellettiin niiden ostamisen yhteydessä Puolan arvonlisäverolaissa säädettyä arvonlisäveron vapautusta, joka koskee sellaisen verovelvollisen myymiä tavaroita, jolla oli oikeus vähentää ainoastaan osittain kyseisten tavaroiden ostoon sisältyvä arvonlisävero.

18. Bawaria susține că un comerciant persoană impozabilă poate aplica regimul marjei de profit în cazul revânzării de autovehicule second‑hand care, la momentul achiziționării, se încadrau în scutirea de TVA prevăzută de legea poloneză privind TVA‑ul în ceea ce privește vânzarea de bunuri de către persoane impozabile care au avut numai un drept parțial la deducerea TVA‑ului plătit în amonte la cumpărarea bunurilor respective.

19. Bawaria väittää, että arvonlisäverodirektiivin 314 artiklan soveltamisedellytykset täyttyvät käsiteltävässä asiassa: sen luovutukset koskevat käytettyjä tavaroita, kyseisten tavaroiden osto toiselta verovelvolliselta oli vapautettu arvonlisäverosta eikä toisella verovelvollisella ollut arvonlisäverolain 86 §:n 3 momentin mukaisesti oikeutta vähentää tavaroiden ostoon sisältyvää arvonlisäveroa täysimääräisesti.

19. Bawaria arată că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile necesare pentru aplicarea articolului 314 din Directiva TVA: livrările vizează bunuri second‑hand; cumpărarea bunurilor respective de la o altă persoană impozabilă a fost scutită de TVA; cealaltă persoană impozabilă nu a avut, potrivit articolului 86 alineatul 3 din Legea privind TVA‑ul, dreptul la deducerea integrală a taxei plătite în amonte pentru achiziționarea bunurilor.

20. Bawarian mukaan arvonlisäverodirektiivin 311–315 artiklan tulkinnassa on otettava huomioon direktiivin tavoitteet eli kaksinkertaisen verotuksen ja kilpailun vääristymisen välttäminen sekä arvonlisäveron yleisluonteisuus ja verotuksen neutraalisuus.

20. Potrivit Bawaria, interpretarea articolelor 311-315 din Directiva TVA trebuie să aibă în vedere obiectivele directivei, și anume prevenirea dublei impuneri și a denaturării concurenței, universalitatea TVA‑ului și neutralitatea fiscală.

21. Ensimmäiseksi velvollisuudesta soveltaa yleistä arvonlisäverojärjestelmää yhdessä sen seikan kanssa, että arvonlisäverolain täytäntöönpanoasetuksen 1 3 §:n 1 momentin 5 kohdassa säädetyn verovapautuksen johdosta Bawaria menettää oikeuden vähentää sen osan verosta, jota sen oma toimittaja ei voinut vähentää ja jonka kyseinen toimittaja lisäksi sisällytti myyntihintaansa, aiheutuu kaksinkertainen verotus.

21. Cu toate acestea, în primul rând, faptul că scutirea prevăzută la articolul 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul, asociată cu obligația de a aplica regimul obișnuit de TVA, determină pierderea de către Bawaria a dreptului de deducere a părții din TVA pe care nici furnizorul său nu a putut‑o deduce – și pe care, de altfel, furnizorul a inclus‑o în prețul de vânzare – are ca rezultat o dublă impunere.

22. Toiseksi Bawarian näkemyksen mukaan sillä, että samaan liiketoimeen – tietyn käytetyn ajoneuvon jälleenmyyntiin – sovelletaan erilaista kohtelua sen mukaan, oliko toimittajalla lainkaan vähennysoikeutta vai oliko sillä osittainen vähennysoikeus, loukataan verotuksen neutraalisuuden periaatetta, koska kummassakin tapauksessa toimittajan soveltamasta verovapautuksesta seurasi se, ettei Bawarialla ollut verovelvollisena jälleenmyyjänä lainkaan vähennysoikeutta.

22. În al doilea rând, potrivit Bawaria, faptul că aceeași operațiune – revânzarea unui anumit autovehicul second‑hand – este supusă unui tratament diferit, după cum furnizorul a fost în totalitate lipsit de dreptul la deducere sau a avut un drept parțial la deducere conduce la încălcarea principiului neutralității fiscale, întrucât, în ambele cazuri, scutirea de care a beneficiat furnizorul a privat Bawaria, în calitatea sa de comerciant persoană impozabilă, de orice drept la deducere.

23. Kolmanneksi voittomarginaalijärjestelmän soveltamisen epäämisestä Bawarian osalta pääasian kaltaisessa tilanteessa seuraa merkittävä kilpailun vääristyminen niihin nähden, joihin kyseistä järjestelmää sovelletaan, koska käytetyn tavaran arvon lisäys sen oston ja jälleenmyynnin välillä on sama kaikissa tilanteissa. Vapaassa markkinataloudessa Bawaria ei voisi vyöryttää arvonlisäveron lisäystä, joka yleisen arvonlisäverojärjestelmän soveltamisesta seuraa, loppukuluttajan maksettavana olevaan myyntihintaan, ja sen olisi siten mukautettava hintansa markkinahintojen mukaiseksi (eli verovelvollisten jälleenmyyjien, joihin voittomarginaalijärjestelmää sovelletaan, soveltamiin hintoihin) ja myytävä lisäksi tappiolla kilpailijoiden tehdessä voittoa ja samalla maksettava valtiolle arvonlisäveroa, joka on huomattavasti korkeampi kuin kyseiset kilpailijat maksavat.

23. În al treilea rând, refuzul de a aplica societății Bawaria regimul marjei de profit în situații precum cele din speță determină o denaturare semnificativă a concurenței în raport cu persoanele cărora li se aplică regimul respectiv, întrucât valoarea adăugată bunului second‑hand între momentul achiziționării și momentul revânzării sale este aceeași în ambele cazuri. În cadrul unei economii libere de piață, Bawaria nu ar putea să repercuteze asupra prețului de vânzare cerut consumatorului final creșterea TVA‑ului determinată de aplicarea regimului obișnuit de TVA și ar fi, așadar, obligată să își stabilească prețul în funcție de cel al pieței (cu alte cuvinte, de prețul aplicat de comercianții persoane impozabile cărora li se aplică regimul marjei) și, în plus, să vândă în pierdere în timp ce concurenții săi realizează profit, fiind obligată totodată să plătească statului TVA într‑un cuantum care este mult mai mare decât cel plătit de concurenții respectivi.

24. Puolan hallitus ja komissio ovat toisaalta pääasiallisesti sitä mieltä, ettei voittomarginaalijärjestelmää voida soveltaa ennakkoratkaisua pyytäneen tuomioistuimen käsittelemässä asiassa.

24. În schimb, guvernul polonez și Comisia consideră, în principal, că regimul marjei de profit nu este aplicabil acțiunii aflate pe rolul instanței de trimitere.

Arviointi

Apreciere

25. Ennakkoratkaisua pyytänyt tuomioistuin tiedustelee lähinnä, voiko verovelvollinen jälleenmyyjä (Bawaria) – joka ostaa käytettyjä henkilöautoja verovelvollisilta, jotka puolestaan ovat hankinnan yhteydessä vähentäneet osittain hankintaan sisältyvän veron – soveltaa erityistä voittomarginaalijärjestelmää, kun se myy kyseiset ajoneuvot edelleen loppukuluttajalle.

25. Instanța de trimitere solicită, în substanță, să se stabilească dacă un comerciant persoană impozabilă (Bawaria) – care cumpără autoturisme second‑hand de la persoane impozabile care, la rândul lor, au exercitat la cumpărare dreptul la o deducere parțială a taxei plătite în amonte – are dreptul să aplice regimul special al marjei de profit la revânzarea autovehiculelor respective către consumatorul final.

26. On syytä aloittaa tarkastelemalla merkityksellisiä säännöksiä.

26. Se impune să începem cu analizarea dispozițiilor relevante.

27. Voittomarginaalijärjestelmää käsitellään arvonlisäverodirektiivin XII osastossa (”Erityisjärjestelmät”) ja erityisesti tämän osaston 4 luvun (”Käytettyihin tavaroihin sekä taide-, keräily- ja antiikkiesineisiin sovellettavat erityisjärjestelmät”) 2 jakson (”Verovelvollisia jälleenmyyjiä koskeva erityisjärjestelmä”) 1 alajaksossa (”Voittomarginaalijärjestelmä”) eli direktiivin 312–325 artiklassa.

27. Regimul marjei de profit este reglementat în cadrul titlului XII („Regimuri speciale”) din Directiva TVA, mai precis, de subsecțiunea 1 („Regimul marjei”) din secțiunea 2 („Regim special pentru comercianți persoane impozabile”) a capitolului 4 („Regimuri speciale pentru bunuri second‑hand, obiecte de artă, obiecte de colecție și antichități”) din titlul respectiv, și anume, la articolele 312-325 din directiva menționată.

28. Arvonlisäverodirektiivin 314 artiklan mukaan voittomarginaalijärjestelmä koskee erityisesti vain sellaisten käytettyjen tavaroiden luovutuksia, joita verovelvolliset jälleenmyyjät (kuten Bawaria) hankkivat joltakin seuraavista henkilöistä: a) henkilöltä, joka ei ole verovelvollinen, b) toiselta verovelvolliselta, jos tämän toisen verovelvollisen suorittama tavaran luovutus on vapautettu verosta 136 artiklan mukaisesti, c) toiselta verovelvolliselta, jos tämän toisen verovelvollisen suorittamaan luovutukseen sovelletaan 282–292 artiklassa säädettyä pienten yritysten verovapautusta ja jos kyseessä on tuotantotavara, ja d) toiselta verovelvolliselta jälleenmyyjältä, jos tämän toisen verovelvollisen jälleenmyyjän suorittamasta luovutuksesta on suoritettu arvonlisäveroa voittomarginaalijärjestelmän mukaisesti.

28. În special, potrivit articolului 314 din Directiva TVA, regimul marjei de profit vizează numai livrările de bunuri second‑hand efectuate de comercianții persoane impozabile (cum ar fi Bawaria) în cazul în care respectivele bunuri le‑au fost livrate de una dintre următoarele persoane: (a) o persoană neimpozabilă, (b) altă persoană impozabilă, în măsura în care livrarea de bunuri de către aceasta este scutită în temeiul articolului 136, (c) altă persoană impozabilă, în măsura în care livrarea de bunuri de către aceasta face obiectul unei scutiri pentru întreprinderi mici, prevăzută la articolele 282-292 și se referă la bunuri de capital și (d) alt comerciant persoană impozabilă, în măsura în care TVA‑ul a fost aplicat livrării de bunuri de către acesta în conformitate cu regimul marjei.

29. On korostettava, että arvonlisäverodirektiivin 314 artiklassa luetellaan – näkemykseni mukaan tyhjentävästi – verovelvolliset, joiden suorittamiin tavaroiden luovutuksiin verovelvollinen jälleenmyyjä voi soveltaa voittomarginaalijärjestelmää seuraavassa myyntivaiheessa.

29. Trebuie menționat că articolul 314 din Directiva TVA enumeră – în opinia noastră, în mod exhaustiv – persoanele impozabile care efectuează livrări de bunuri cărora li se poate aplica regimul marjei de profit de către comerciantul persoană impozabilă în următorul stadiu al comercializării.

30. On selvää, että 314 artiklassa lueteltuja tilanteita yhdistää se, että verovelvolliselle jälleenmyyjälle käytetyn ajoneuvon luovuttava henkilö on joutunut maksamaan arvonlisäveron kokonaisuudessaan. Toisin sanoen kyseisellä henkilöllä ei ole ollut oikeutta vähentää ajoneuvon ostoon sisältyvää arvonlisäveroa.

30. Este clar că trăsătura comună a cazurilor enumerate la articolul 314 o constituie faptul că persoana care livrează autovehicule second‑hand către comerciantul persoană impozabilă a suportat în întregime sarcina plății TVA‑ului. Cu alte cuvinte, persoana respectivă nu a avut dreptul la deducerea taxei plătite în amonte la cumpărarea autovehiculului.

31. Kuten jäljempänä käy ilmi, tästä seuraa – toisin kuin Bawaria näyttää ehdottavan –, ettei käsiteltävän asian mukaisesta tilanteesta ole nimenomaisesti säädetty arvonlisäverodirektiivin 314 artiklassa eikä sen voida katsoa kuuluvan kyseisen säännöksen soveltamisalaan.

31. Așadar, astfel cum vom arăta în continuare, contrar a ceea ce Bawaria ar părea să sugereze, situația în discuție în acțiunea principală în mod cert nu este avută în vedere de articolul 314 din Directiva TVA și nici nu se poate considera că se încadrează în această dispoziție.

32. Ensimmäiseksi ennakkoratkaisupyynnöstä käy nimittäin ilmi, ettei käsiteltävä asia kuulu arvonlisäverodirektiivin 314 artiklan a alakohdan soveltamisalaan. Bawarialle käytetyn tavaran luovuttava henkilö on itse verovelvollinen.

32. Astfel, în primul rând, din decizia de trimitere rezultă că litigiul în discuție nu intră în domeniul de aplicare al articolului 314 litera (a) din Directiva TVA. Persoana care furnizează bunul second‑hand către Bawaria este, la rândul său, impozabilă.

33. Ennakkoratkaisupyynnön perusteella on toiseksi myös selvää, ettei käsiteltävä asia kuulu arvonlisäverodirektiivin 314 artiklan c alakohdan soveltamisalaan, koska Bawarialle suoritettu käytetyn tavaran luovutus ei kuulunut 282–292 artiklassa säädetyn pienten yritysten verovapautuksen soveltamisalaan eikä kyseessä ollut tuotantotavara. Luovutus vapautettiin verosta sen sijaan tietyn Puolan oikeuteen kuuluvan säännöksen eli arvonlisäverolain täytäntöönpanoasetuksen 13 §:n 1 momentin 5 kohdan perusteella.

33. În al doilea rând, este clar din decizia de trimitere că litigiul nu intră în domeniul de aplicare al articolului 314 litera (c), întrucât livrarea de bunuri second‑hand către Bawaria nu se încadrează în scutirea pentru întreprinderi mici prevăzută la articolele 282-292 și nu se referă la bunuri de capital. În schimb, aceasta a fost scutită în temeiul unei dispoziții speciale din legislația poloneză: articolul 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul.

34. Kolmanneksi käsiteltävä asia ei myöskään kuulu arvonlisäverodirektiivin 314 artiklan d alakohdan soveltamisalaan. Bawarialle käytetyn tavaran luovuttavat verovelvolliset laativat arvonlisäverolaskut maininnalla ”vapautettu verosta” varustettuina, eivätkä ne luovuttaneet kyseisiä tavaroita voittomarginaalijärjestelmää soveltaen.

34. În al treilea rând, situația în cauză nu intră nici în domeniul de aplicare al articolului 314 litera (d) din Directiva TVA. Persoanele impozabile care au livrat bunuri second‑hand către Bawaria au întocmit facturi TVA cu mențiunea „scutit de taxă”, fără aplicarea regimului marjei de profit.

35. Tästä seuraa lopuksi, että ainoa jäljellä oleva 314 artiklan kohta, jota voidaan tarkastella, on b alakohta. Se koskee verovelvollisten suorittamia tavaroiden luovutuksia, jotka on vapautettu verosta arvonlisäverodirektiivin 136 artiklan mukaisesti.

35. În sfârșit, rezultă că singura literă a articolului 314 care mai trebuie examinată este litera (b). Aceasta vizează livrarea de bunuri de către persoane impozabile care sunt scutite potrivit articolului 136 din Directiva TVA.

36. Tämän 136 artiklan sanamuodosta käy ilmi, että kyseisessä säännöksessä säädetään puolestaan kahdenlaisen liiketoimen verovapautuksesta.

36. Formularea articolului 136 arată că această dispoziție, în schimb, prevede scutirea pentru două tipuri de operațiuni.

37. Mainitun 136 artiklan a alakohdassa säädetään, että jäsenvaltioiden on vapautettava verosta sellaisten tavaroiden luovutukset, joita on käytetty kokonaan 132 artiklan (yleishyödylliset liiketoimet), 135 artiklan (muut verosta vapautetut liiketoimet, kuten rahoitusliiketoimet), 371 artiklan (esim. pääsy urheilutilaisuuksiin tai julkisten postilaitosten suorittamat televiestintäpalvelut tai tavaroiden luovutukset), 375, 376 tai 377 artiklan, 378 artiklan 2 kohdan, 379 artiklan 2 kohdan taikka 380–390 artiklan (tietyille jäsenvaltioille myönnetyt verovapautukset) nojalla vapautettuun toimintaan, jos nämä tavarat eivät ole oikeuttaneet veron vähentämiseen. On riittävää mainita, ettei mitään kyseisistä verovapautusten ryhmistä voida kuitenkaan soveltaa käsiteltävään asiaan.

37. La litera (a), articolul 136 prevede că statele membre scutesc: livrarea de bunuri utilizate exclusiv pentru o activitate scutită în temeiul articolului 132 (activități de interes general), al articolului 135 (alte activități scutite, cum ar fi unele servicii financiare), al articolului 371 (de exemplu, perceperea drepturilor de intrare la evenimente sportive sau prestarea de servicii de telecomunicații și livrarea de bunuri efectuate de serviciile publice poștale), al articolului 375, 376 sau 377, al articolului 378 alineatul (2), al articolului 379 alineatul (2) sau al articolelor 380-390 (scutiri acordate în unele state membre), în cazul în care bunurile respective nu au făcut obiectul unui drept de deducere. Este suficient să spunem totuși că niciuna dintre categoriile de scutiri menționate nu este aplicabilă în speță.

38. Saman 136 artiklan b alakohdassa säädetään, että jäsenvaltioiden on vapautettava verosta sellaisten tavaroiden luovutukset, joiden hankinta tai käyttö ei 176 artiklan mukaisesti ole oikeuttanut vähennykseen. Arvonlisäverodirektiivin 176 artiklassa säädetään standstill-lausekkeesta. Kyseisen lausekkeen nojalla jäsenvaltiot saavat edelleen soveltaa kaikkea arvonlisäveron vähennysoikeuden rajoittamista koskevaa 1.1.1979 tai Euroopan unioniin sen jälkeen liittyneiden jäsenvaltioiden osalta niiden liittymispäivänä voimassa ollutta lainsäädäntöä. Puolan liittymispäivä oli 1.5.2004. Tähän voidaan lisätä, että unionin tuomioistuin on jo vahvistanut kyseisen arvonlisäverodirektiivin 176 artiklaa koskevan tulkinnan.(7)

38. La litera (b), articolul 136 prevede că statele membre scutesc livrarea de bunuri la a căror achiziție sau utilizare TVA‑ul aferent nu a fost deductibil, în temeiul articolului 176. Articolul 176 din Directiva TVA prevede clauza de „standstill”. Potrivit clauzei respective, până la adoptarea de către Consiliu a uneia dintre măsurile prevăzute în această dispoziție, statele membre pot continua să aplice legislația privind excluderile de la dreptul de deducere a TVA‑ului în vigoare la 1 ianuarie 1979 sau, în situația statelor membre care au aderat la Uniunea Europeană după data menționată anterior, la data aderării lor. În cazul Poloniei, data aderării este 1 mai 2004. Putem adăuga în această privință că Curtea a confirmat deja această interpretare a articolului 176 din Directiva TVA(7) .

39. On selvää, että Puolan lainsäätäjän arvonlisäverolain 86 §:n 3 momentissa säätämä arvonlisäveron vähennysoikeuden lakisääteinen rajoitus muodostaa samalla vähennysoikeuden osittaisen rajoituksen: vähennysoikeus on rajoitettu 60 prosenttiin laskussa ilmoitetusta veron määrästä ja enintään 6 000 PLN:yyn.

39. Este clar că limitarea legală a dreptului la deducerea TVA‑ului prevăzută în dreptul polonez la articolul 86 alineatul 3 din Legea privind TVA‑ul constituie, în același timp, o excludere parțială de la dreptul la deducere: acesta este limitat la 60 % din TVA‑ul menționat în factură și la cel mult 6 000 PLN.

40. Näin on siksi, että 1.5.2004 saakka vuoden 1993 arvonlisä- ja valmisteverolain(8) 25 §:n 1 momentin 2 kohdan mukaan verovelvollisen ostama käytetty ajoneuvo, jonka enimmäispaino oli 500 kilogrammaa, ei kuulunut arvonlisäveron vähennysoikeuden soveltamisalaan, eli voimassa oli täydellinen rajoitus. Kuitenkin 1.5.2004 lukien vuoden 2004 arvonlisäverolain 86 §:n 3 kohdassa säädetään osittaisesta vähennyksestä eli ensin 50 prosentista ja sitten 22.8.2005 lukien voimassa olevassa laissa 60 prosentista mutta enimmillään 6 000 PLN:n vähennyksestä. Korostaisin, että tämä sellaisenaan on järkevää siltä osin kuin kyseessä olevat tavarat ovat ”kaksikäyttötavaroita” eli henkilöautoja, joita voidaan käyttää sekä liiketoimintaan että yksityisiin tarpeisiin.(9)

40. Până la data de 1 mai 2004, potrivit articolului 25 alineatul 1 punctul 2 din Legea din 1993 privind TVA‑ul și accizele(8), achiziționarea de către o persoană impozabilă de autovehicule second‑hand cu o capacitate totală de 500 kg nu se încadra în dreptul la deducerea TVA‑ului: cu alte cuvinte, era aplicabilă o scutire integrală. Cu toate acestea, începând cu data de 1 mai 2004, articolul 86 alineatul 3 din Legea din 2004 privind TVA‑ul prevedea o deducere parțială – adică, la început 50 %, apoi 60 % în versiunea aplicabilă la data de 22 august 2005, fără a depăși însă 6 000 PLN. Subliniem că acest lucru, ca atare, este justificat, întrucât bunurile în cauză sunt „bunuri cu dublă utilizare”: este vorba despre autoturisme care pot face obiectul unei utilizări profesionale, dar și a unei utilizări private(9) .

41. Kuten komissio perustellusti huomauttaa, unionin tuomioistuimen oikeuskäytännön valossa(10) arvonlisäverolain 86 §:n 3 momentissa ei henkilöautojen oston osalta laajennettu Puolan lainsäädännössä ennen 1.5.2004 voimassa olleiden vähennysoikeuden rajoitusten soveltamisalaa. Tämän perusteella standstill-lausekkeen soveltamisedellytykset täyttyvät, ja Puolan lainsäädäntöä voidaan edelleen soveltaa 1.5.2004 jälkeen.

41. Astfel cum a subliniat Comisia în mod corect, având în vedere jurisprudența Curții(10), articolul 86 alineatul 3 din Legea privind TVA‑ul nu a extins, în cazul achiziționării de autoturisme, măsurile care limitează dreptul de deducere prevăzute de legislația poloneză înainte de 1 mai 2004. Prin urmare, sunt îndeplinite condițiile de aplicare a clauzei de „standstill”, iar legislația poloneză se poate aplica în continuare după 1 mai 2004.

42. On huomautettava, ettei arvonlisäverodirektiivin 136 artikla koske tilanteita, joissa verovelvollinen vähensi ”osittain” ostoihin sisältyvän veron.(11) Kuten edellä 38 kohdassa on todettu, arvonlisäverodirektiivin 136 artiklan nojalla jäsenvaltiot voivat vapauttaa verosta sellaisten tavaroiden luovutukset, joiden hankinta ei arvonlisäverodirektiivin 176 artiklan mukaisesti ole oikeuttanut vähennykseen.

42. Este important să se observe că articolul 136 din Directiva TVA nu se referă la cazurile în care o persoană impozabilă și‑a exercitat un drept „parțial” la deducerea TVA‑ului(11) . Astfel cum am arătat la punctul 38 de mai sus, articolul 136 din Directiva TVA permite statelor membre să scutească livrarea de bunuri la a căror achiziție TVA‑ul aferent nu a fost deductibil, în temeiul articolului 176 din Directiva TVA.

43. Siltä osin kuin järjestelmä on osa yleisestä arvonlisäverojärjestelmästä poikkeavaa järjestelyä on mielestäni selvää, että 136 artiklaa – ja erityisesti ilmaisua ”sellaisten tavaroiden luovutukset, joiden hankinta – – ei – – ole oikeuttanut vähennykseen ”(12) – on tulkittava suppeasti.

43. Întrucât articolul 136 – și în mod special sintagma „livrarea de bunuri […] la a căror achiziție TVA‑ul aferent nu a fost deductibil ”(12) – face parte din măsurile derogatorii de la regimul general de TVA, în opinia noastră, este clar că acesta trebuie să fie interpretat în sens restrictiv.

44. Tämä lähestymistapa on vahvistettu oikeuskäytännössä. Asiassa Jyske Finans (13) annetussa tuomiossa, jossa oli kyse käytettyjen ajoneuvojen myynnin verotuksesta toissijaisilla markkinoilla, on jo korostettu, että ”kuudennen direktiivin[,(14) ] [erityisesti sen 13 artiklan B kohdan c alakohdassa, josta on tullut arvonlisäverodirektiivin 136 artikla,] 13 artiklassa tarkoitettujen vapautusten määrittelyyn käytettyä sanamuotoa on tulkittava suppeasti, koska nämä vapautukset ovat poikkeus siitä yleisestä periaatteesta, jonka mukaan arvonlisäveroa peritään jokaisesta verovelvollisen tässä ominaisuudessa vastikkeellisesti suorittamasta tavaroiden luovutuksesta tai palvelusta, kuten mainitun direktiivin 2 artiklassa todetaan”.(15)

44. Această abordare a fost confirmată de jurisprudență. Curtea a avut deja ocazia să sublinieze în cauza Jyske Finans(13) – care privește impozitarea pe piața secundară a autovehiculelor second‑hand – că „termenii utilizați pentru a desemna scutirile prevăzute la articolul 13 din A șasea directivă[(14) ], [în special la articolul 13 secțiunea B litera (c) – în prezent articolul 136 din Directiva TVA], sunt de strictă interpretare, dat fiind că aceste scutiri constituie derogări de la principiul general, conform articolului 2 din directiva menționată, potrivit căruia TVA‑ul este perceput pentru fiecare bun sau prestare de servicii efectuată cu titlu oneros de o persoană impozabilă care acționează ca atare”(15) .

45. Asiassa Jyske Finans(16) annetussa tuomiossa todettiin lisäksi, että ”järjestely verovelvollisen jälleenmyyjän saaman voittomarginaalin verottamiseksi käytettyjen tavaroiden – – luovutusten yhteydessä on kylläkin arvonlisäverotuksessa erityisjärjestely, joka poikkeaa kuudennen direktiivin yleisestä järjestelmästä ja jota kuten muitakin mainitun direktiivin 24, 25 ja 26 artiklassa säädettyjä erityisjärjestelyjä on sovellettava vain siltä osin kuin se on tarpeen järjestelyn tavoitteen saavuttamisen kannalta”. Katson nimittäin, että koska edellä mainitut voittomarginaalin verotusjärjestelyt muodostavat poikkeuksen, voidaan väittää, että niitä voitaisiin soveltaa ainoastaan tilanteisiin, joista on nimenomaisesti mainittu arvonlisäverodirektiivillä käyttöön otetussa arvonlisäverojärjestelmässä (ks. direktiivin 131 artikla ja sitä seuraavat artiklat).

45. În plus, Curtea a mai reținut în Hotărârea Jyske Finans (16) că „este adevărat că regimul de impozitare a marjei de profit realizate de comerciantul persoană impozabilă cu ocazia livrării de bunuri second‑hand [...] constituie un regim special de TVA, derogatoriu de la regimul general al celei de A șasea Directive, care, precum celelalte regimuri speciale prevăzute la articolele 24, 25 și 26 din directiva respectivă, nu trebuie să fie aplicat decât în măsura necesară pentru atingerea obiectivului său”. Astfel, considerăm că, întrucât regimurile de impozitare a marjei de profit menționate mai sus constituie o derogare, se poate susține că acestea trebuie să fie aplicabile numai în cazurile prevăzute în mod expres potrivit sistemului de TVA reglementat de Directiva TVA (a se vedea articolul 131 și următoarele din directiva respectivă).

46. Seuraavaksi on todettava, että samassa tuomiossa(17) korostettiin, että ”kuudennen direktiivin 13 artiklan B kohdan c alakohdan säännöksissä säädetty poikkeus voi – – koskea ainoastaan sellaisten tavaroiden luovutuksia, joiden hankintaa on koskenut kansallisessa lainsäädännössä säädetty vähennysoikeuden rajoitus”.

46. În continuare, în aceeași hotărâre(17), Curtea a reținut că „scutirea prevăzută la articolul 13 secțiunea B litera (c) din A șasea directivă [...] este aplicabilă numai în cazul livrărilor de bunuri la a căror achiziție dreptul de deducere a fost exclus potrivit legislației naționale”.

47. Vastauksena Bawarian väitteisiin käsiteltävässä asiassa on riittävää huomauttaa, että asiassa Jyske Finans annetun tuomion samassa kohdassa(18) korostettiin, että ”[13 artiklan B kohdan c alakohdan] sanamuotoa ei tältä osin voi tulkita millään sellaisella tavalla, joka mahdollistaisi sen välttämisen, että verovelvollista, joka ei voi vedota tällaiseen rajoitukseen, verotetaan kahteen kertaan”.

47. În răspuns la argumentele invocate de Bawaria în prezenta cauză, este suficient să se observe că, la același punct din Hotărârea Jyske Finans(18), Curtea a reținut că „textul [articolului 13 secțiunea B litera (c) din A șasea directivă] nu poate avea, în această privință, nicio altă interpretare care să permită unei persoane impozabile, care nu poate beneficia de o astfel de scutire, să evite dubla impunere”.

48. Tästä seuraa, ettei arvonlisäverodirektiivin 136 artiklaa, johon 314 artiklan b alakohdassa viitataan, voida tulkita niin, että se kattaisi ennakkoratkaisua pyytäneen tuomioistuimen käsiteltävänä olevan asian tilanteen, jossa kyseessä olevalla verovelvollisella oli ainoastaan ostoihin sisältyvän veron ”osittainen” vähennysoikeus – mutta vähennysoikeus kuitenkin. Direktiivin 136 artikla koskee ainoastaan sellaisten tavaroiden luovutuksia, joiden osto oli täysin suljettu vähennysoikeuden ulkopuolelle kansallisen oikeuden nojalla.

48. Rezultă că articolul 136 din Directiva TVA, la care se referă articolul 314 litera (b) din directivă, nu poate fi interpretat în sensul că se extinde asupra împrejurărilor din cauza aflată pe rolul instanței de trimitere, în care deși persoana impozabilă în discuție a avut numai un drept „parțial” la deducerea taxei plătite în amonte, ea a avut totuși un drept de deducere. Articolul 136 privește numai livrările de bunuri la a căror achiziție a fost în mod complet exclus, potrivit dreptului național, orice drept de deducere.

49. Katson täten, että käsiteltävässä asiassa arvonlisäverolain 86 §:n 3 momentissa säädetty vähennysoikeuden rajoitus – vaikka se kuuluukin standstill-lausekkeen soveltamisalaan arvonlisäverodirektiivin 176 artiklan,(19) johon kyseisen direktiivin 136 artiklan b alakohdassa viitataan, nojalla – ei kuitenkaan muodosta edellytettyä vähennysoikeuden epäämistä suppeassa merkityksessä, koska siinä säädetään sitä vastoin osittaisesta vähennysoikeudesta.

49. Prin urmare, considerăm că, în prezenta cauză, limitarea adusă dreptului de deducere prin articolul 86 alineatul 3 din Legea privind TVA‑ul – deși, cu certitudine, se încadrează în clauza de standstill potrivit articolului 176 din Directiva TVA(19), la care face trimitere articolul 136 litera (b) din directiva respectivă – nu echivalează, cu toate acestea, cu excluderea, în sens restrictiv, a dreptului de deducere, întrucât prevede, dimpotrivă, un drept parțial la deducere.

50. Voittomarginaalijärjestelmä, jonka nojalla arvonlisäveroa kannetaan ainoastaan verovelvollisen jälleenmyyjän määrittämän käytetyn tavaran myyntihinnan ja ostohinnan välisestä erotuksesta, on erityisjärjestelmä, jonka avulla voidaan estää käytettyjen tavaroiden verottaminen toistamiseen – eli sillä edesautetaan kaksinkertaisen verotuksen välttämistä –, kun tavarat saatetaan uudelleen kauppaverkostoon, ilman että niiden hintaan edelleen sisältyvä vero otetaan huomioon.(20)

50. Regimul marjei de profit, care constă în aplicarea TVA‑ului numai asupra diferenței dintre prețul de vânzare al bunului second‑hand, astfel cum este stabilit de comerciantul persoană impozabilă, și prețul de cumpărare, este un regim special prin care se evită situația în care bunurile second‑hand, la reintroducerea lor în circuitul comercial, să fie impozitate a doua oară, cu alte cuvinte, permite evitarea dublei impuneri, fără ca TVA‑ul inclus deja în prețul acestora să fie luat în considerare(20) .

51. Kun nämä käytetyt tavarat saatetaan uudelleen arvonlisäveronalaisiin kauppaverkostoihin, erityistä voittomarginaalijärjestelmää sovelletaan ainoastaan silloin, kun henkilö, joka ei ole verovelvollinen (loppukuluttaja), saattoi ne uudelleen markkinoille, tai silloin, kun tämä markkinoille saattaminen toteutettiin ajankohtana, jona se oli kokonaan vapautettu arvonlisäverosta, mikäli verovelvollinen saattoi tavarat uudelleen markkinoille.

51. În cazul în care bunurile second‑hand sunt reintroduse în circuite comerciale supuse TVA‑ului, regimul special al marjei de profit este aplicabil numai în cazurile în care acestea au fost reintroduse de o persoană neimpozabilă (consumatorul final) sau, în cazul în care au fost reintroduse de o persoană impozabilă, numai dacă acest lucru a avut loc într‑un moment în care reintroducerea respectivă era scutită de TVA în totalitate.

52. Tästä seuraa, että aina, kun verovelvollinen jälleenmyyjä on käyttänyt oikeutta vähentää ostoon sisältyvän veron – vaikka vain osittain –, voittomarginaalijärjestelmää ei tulisi soveltaa.

52. Rezultă că, în cazul în care un comerciant persoană impozabilă își exercită dreptul, chiar dacă este vorba despre un drept parțial, la deducerea TVA‑ului plătit în amonte, regimul marjei de profit nu este aplicabil.

53. Tässä yhteydessä voidaan huomauttaa, että voittomarginaalijärjestelmän tavoitteena on tosin välttää tilanteita, joissa käytettyjä tavaroita saatetaan verottaa toistamiseen, kun ne saatetaan uudelleen kauppaverkostoihin, koska niiden hintaan yhä sisältyvää veroa ei oteta huomioon. On kuitenkin riittävää todeta, että käsiteltävässä asiassa Puolan tasavallan tehtävänä on toteuttaa tarpeelliset toimenpiteet verovelvollisiin jälleenmyyjiin, kuten Bawariaan, kohdistuvan kaksinkertaisen verotuksen välttämiseksi; kaksinkertaisen verotuksen tilanne syntyy silloin, kun i) yleisen arvonlisäverojärjestelmän soveltaminen yhdistyy ii) siihen, ettei Bawaria saa vähentää sen käytetyn ajoneuvon hintaan sisältyvää veroa, joka ostettiin toimittajalta, joka sovelsi arvonlisäverolain täytäntöönpanoasetuksen(21) 13 §:n 1 momentin 5 kohdassa säädettyä verovapautusta, joka ei kieltämättä ole täysin yhdenmukainen arvonlisäverodirektiivin kanssa.

53. În această privință, se poate menționa că, după cum se cunoaște, obiectivul urmărit de regimul marjei de profit este acela de a se evita situațiile în care bunurile second‑hand sunt supuse dublei impuneri la reintroducerea în circuitul comercial, ca urmare a neluării în considerare a taxei incluse deja în prețul lor. Cu toate acestea, este suficient să spunem că, în prezenta cauză, revine Republicii Polone sarcina de a adopta măsurile necesare pentru evitarea dublei impuneri a comercianților persoane impozabile precum Bawaria, situație care apare ca urmare a asocierii dintre (i) aplicarea regimului obișnuit de TVA și (ii) faptul că Bawaria nu poate deduce TVA‑ul inclus în prețul unui autovehicul second‑hand cumpărat de la un furnizor care beneficiase de scutirea prevăzută la articolul 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul(21) și care nu este, cu siguranță, pe deplin compatibil cu Directiva TVA.

54. Arvonlisäverodirektiivin, jonka 131 artiklassa ja sitä seuraavissa artikloissa on tyhjentävä luettelo arvonlisäverosta vapautetuista toiminnoista, säännöksistä ei nimittäin löydy perusteita kyseiselle vapautukselle.

54. Astfel, scutirea respectivă nu se întemeiază pe dispozițiile Directivei TVA care, la articolul 131 și următoarele, stabilește o listă exhaustivă cu activitățile scutite de TVA.

55. Yleisesti ottaen katson (komission tavoin), että on tarpeen luoda sellaisten yhtiöiden toimintaan soveltuva järjestelmä, jotka käyttävät ajoneuvoja vain osittain verotettavassa toiminnassaan. Katsoisin kuitenkin, ettei jäsenvaltioilla ole oikeutta säätää ratkaisuista, joista ei ole säädetty arvonlisäverodirektiivissä, niiden vaikeuksien helpottamiseksi, joita yhtiöt kohtaavat jokapäiväisessä toiminnassaan.

55. Ca o observație generală, considerăm (precum Comisia) că se impune prevederea unui regim corespunzător pentru operațiunile realizate de societăți care utilizează autovehicule, însă nu în mod permanent, pentru necesitățile activității impozabile. Cu toate acestea, considerăm că statele membre nu sunt abilitate să prevadă soluții care nu sunt avute în vedere de Directiva TVA pentru a atenua dificultățile întâlnite de societăți în activitatea curentă a acestora.

56. Katson myös, että voittomarginaalijärjestelmän soveltaminen käsiteltävässä asiassa olisi joka tapauksessa arvonlisäverodirektiivin taustalla olevien periaatteiden vastaista ja siten perusteetonta.

56. Considerăm de asemenea că aplicarea regimului marjei de profit în prezenta cauză ar fi, în orice caz, contrar principiilor stabilite de Directiva TVA și, prin urmare, nejustificată.

57. Kaksinkertaisen verotuksen välttämisen tärkeys on syy, miksi asianomaisille säännöksille on yhteistä se, että arvonlisävero on täytynyt kantaa täysimääräisesti. Tämä edellyttää tietenkin sitä, ettei luovuttajalla ole lainkaan vähennysoikeutta nyt käsiteltävän asian kaltaisessa asiassa, mikä tarkoittaa, että arvonlisäveron on edelleen sisällyttävä täysimääräisesti luovutushintaan.

57. Importanța evitării dublei impuneri este motivul pentru care trăsătura comună a dispozițiilor relevante o constituie necesitatea ca sarcina plății TVA‑ului să fi fost suportată în întregime. Pentru aceasta trebuie în mod evident ca furnizorul să nu fi avut dreptul la nicio deducere într‑o situație precum cea din speță, ceea ce înseamnă că este necesar ca TVA‑ul să fie inclus în suma totală.

58. Jos voittomarginaalijärjestelmää sovellettaisiin Bawarian kaltaisessa tilanteessa, tästä seuraisi verottamatta jättäminen vähennetyn veron osalta. Tämä olisi vastoin arvonlisäverodirektiivissä vahvistettua yleisluonteisuuden periaatetta, koska verovelvollisen jälleenmyyjän liikevaihtoa ei verotettaisi täysimääräisesti, vaikka tälle käytetyn tavaran luovuttanut toimittaja on voinut vähentää veron osittain. On syytä lisätä, että tämä olisi samalla kilpailun säilyttämisen periaatteen vastaista.

58. Dacă regimul marjei de profit ar fi aplicat într‑o situație precum cea a Bawaria, atunci rezultatul ar fi insuficienta impozitare în măsura în care s‑a aplicat deducerea. Acest lucru ar fi contrar principiului universalității TVA‑ului, întrucât cifra de afaceri a comerciantului persoană impozabilă nu ar fi impozitată în întregime, în timp ce furnizorul care i‑a livrat bunurile second‑hand ar fi putut exercita un drept parțial de deducere a taxei. Se poate adăuga că, în același timp, acest lucru ar fi contrar și principiului menținerii concurenței.

59. Arvonlisäveron yleisluonteisuuden periaate on vahvistettu arvonlisäverodirektiivin 1 artiklassa. Kyseisessä säännöksessä säädetään muun muassa, että ”jokaisesta liiketoimesta on suoritettava tavaran tai palvelun hinnan perusteella tähän tavaraan tai palveluun sovellettavan verokannan mukaan laskettu arvonlisävero (ALV), josta on vähennetty hinnan muodostavia eri kustannuksia välittömästi rasittavan arvonlisäveron määrä”. Arvonlisäveron kantamisen yleisluonteisuus ilmenee sekä henkilötasolla (jokaista liiketoimea verotetaan riippumatta sen toteuttavasta henkilöstä, kunhan liiketoimi suoritetaan arvonlisäverodirektiivissä tarkoitetun liiketoiminnan yhteydessä) että materiaalisella tasolla (lähtökohtaisesti jokainen tavaroiden luovutus on veronalaista).

59. Principiul universalității TVA‑ului este prevăzut la articolul 1 din Directiva TVA. Această dispoziție prevede, printre altele, că, „[l]a fiecare operațiune, TVA‑ul, calculat la prețul bunurilor sau serviciilor la o cotă aplicabilă bunurilor sau serviciilor respective, este exigibil după deducerea valorii TVA suportate direct de diferitele componente ale prețului”. Universalitatea TVA‑ului este evidentă atât la nivel personal (fiecare operațiune este impozitată indiferent de persoana care o desfășoară, dacă operațiunea este efectuată în cadrul unei activități economice în sensul Directivei TVA), cât și la nivel material (fiecare livrare de bunuri este, în principiu, impozitată).

60. Käsiteltävä asia osoittaa täten täsmälleen sen, miksi on tarpeen, että poikkeusta arvonlisäveron yleisluonteisuuden periaatteesta pidetään kokonaan ja täysin poikkeuksellisena ja että jokaisen tällaisen poikkeuksen on perustuttava arvonlisäverodirektiivin säännöksiin.

60. Prezenta cauză demonstrează, așadar, de ce este necesar ca o derogare de la regula universalității TVA‑ului să fie tratată în ansamblul său și în mod excepțional și de ce orice derogare de această natură trebuie să fie întemeiată pe dispozițiile Directivei TVA.

61. Bawaria tukeutuu kuitenkin arvonlisäverodirektiivin 187–189 artiklassa säädettyyn ”oikaisujärjestelmään”, jonka soveltamiselta sen väittämän mukaan sellaisen luovuttajan ei pitäisi välttyä, joka on oston yhteydessä vähentänyt ostoihin sisältyvän arvonlisäveron osittain ja joka tämän jälkeen myy käytetyn tavaran verovelvolliselle jälleenmyyjälle arvonlisäverosta vapautettuna, ja jolla pyritään ehkäisemään verotulojen vähenemisen vaaraa tällaisessa tilanteessa.

61. Cu toate acestea, Bawaria încearcă să se întemeieze pe mecanismul de „regularizare” prevăzut la articolele 187-189 din Directiva TVA, care nu poate fi eludat de un furnizor care, deși a dedus parțial taxa plătită în amonte la cumpărare, vinde bunurile second‑hand comerciantului persoană impozabilă fără TVA, ceea ce urmărește să contribuie la evitarea riscului de reducere a veniturilor fiscale într‑o astfel de situație.

62. Tätä väitettä ei voida hyväksyä.

62. Acest argument nu poate fi admis.

63. Kuten komissio huomautti suullisessa käsittelyssä, tällainen lähestymistapa johtaisi autonostajien kertaantuvaan verotukseen silloin, kun arvonlisäveroa ei ole vähennetty – myös sellaisen käytön osalta, joka ei ole veronalaista. Kuten Puolan hallitus perustellusti totesi, Bawarian puolustama näkemys johtaisi pelkästään ostoihin sisältyvän arvonlisäveron vähennykseen, mutta – mikä tärkeintä – sillä ei silti poistettaisi kaksinkertaista verotusta. Näkemykseni mukaan voittomarginaalijärjestelmä ei selvästikään ole sopiva keino sen ongelman korjaamiseksi, että tietyt Puolan lainsäädännön säännökset (arvonlisäverolain täytäntöönpanoasetuksen 13 §:n 1 momentin 5 kohta) eivät ole täysin yhdenmukaisia arvonlisäverodirektiivin kanssa.(22) Mielestäni on nimittäin selvää, että Bawarian tilanteessa on sen sijaan sovellettava yleisiä säännöksiä.

63. Astfel cum a menționat Comisia în ședință, această abordare ar avea ca rezultat impozitarea repetată a cumpărătorilor de autoturisme în cazul în care TVA‑ul nu a fost dedus și aceasta, pentru o utilizare care, în plus, nu este impozabilă. Astfel cum a observat în mod corect guvernul polonez, abordarea susținută de Bawaria ar determina numai o reducere a taxei achitate în amonte și, ceea ce este important, nu ar preveni eventuala dublă impunere. În opinia noastră, regimul marjei de profit nu constituie în mod evident o modalitate corespunzătoare pentru a remedia faptul că anumite dispoziții din dreptul polonez (articolul 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul) nu sunt pe deplin conforme cu Directiva TVA(22) . Astfel, este clar că, în cazul Bawaria, trebuie să fie aplicate în schimb dispozițiile generale.

64. On myös selvää, että jos arvonlisäverolain täytäntöönpanoasetuksen 13 §:n 1 momentin 5 kohdan mukainen verovapautus poistettaisiin, kyseessä olevassa laskussa mainittaisiin ostoihin sisältyvä arvonlisävero, minkä perusteella Bawarian kaltaisen verovelvollisen jälleenmyyjän olisi mahdollista vähentää arvonlisävero; pääasiassa kyseessä oleva ongelma näyttäisi poistuvan tällä tavoin.

64. Este de asemenea clar că, dacă ar fi înlăturată scutirea prevăzută la articolul 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul, factura în discuție ar menționa taxa achitată în amonte, permițând unui comerciant persoană impozabilă (al doilea vânzător) precum Bawaria să deducă TVA‑ul: în acest mod, problema din acțiunea principală ar fi înlăturată.

65. Vaikka näyttäisi siltä, että Bawarian tilanteessa on kyse kaksinkertaisen verotuksen tilanteesta, joka yleensä olisi arvonlisäverotuksen periaatteiden vastaista, on kuitenkin niin, että käsiteltävässä asiassa on kyse tietystä tavarasta, nimittäin käytetyistä ajoneuvoista, joita ei käytetty ainoastaan liiketoimintaan vaan myös yksityisiin tarpeisiin. On ilmeistä, ettei arvonlisäveroa voida vähentää siltä osin kuin ajoneuvoa käytettiin yksityisiin tarpeisiin.

65. Deși s‑ar părea că, în ceea ce privește Bawaria, este vorba despre o situație de dublă impunere, care în mod normal ar fi incompatibilă cu principiile care guvernează TVA‑ul, nu este mai puțin adevărat că prezenta cauză se referă la un bun determinat: autovehiculele second‑hand care nu au fost utilizate numai în scopuri profesionale, ci și în scopuri private. Este evident că, în cazul în care autovehiculul a fost utilizat în scopuri private, TVA‑ul nu poate fi dedus.

66. Kaiken edellä esitetyn perusteella katson, että arvonlisäverodirektiivin perustellun tulkinnan nojalla on selvää, että jos verovelvollinen jälleenmyyjä hankkii käytettyjä ajoneuvoja verovelvolliselta, joka kyseisten ajoneuvojen hankinnan yhteydessä käytti oikeutta osittaiseen arvonlisäveron vähennykseen arvonlisäverolain 86 §:n 3 momentin mukaisesti, arvonlisäverodirektiivin 314 artiklan b alakohdan edellytys ei täyty. Verovelvollinen jälleenmyyjä ei täten voi soveltaa erityistä voittomarginaalijärjestelmää.

66. Având în vedere cele de mai sus, considerăm că, din interpretarea corectă a Directivei TVA, rezultă că, în cazul în care unui comerciant persoană impozabilă i se livrează autovehicule second‑hand de către o persoană impozabilă care, la cumpărarea autovehiculelor respective, și‑a exercitat un drept parțial de deducere a TVA‑ului potrivit articolului 86 alineatul 3 din Legea privind TVA‑ul, nu este îndeplinită condiția prevăzută la articolul 314 litera (b) din Directiva TVA. Prin urmare, comerciantul persoană impozabilă nu are dreptul să aplice regimul special al marjei de profit.

IV Ratkaisuehdotus

IV – Concluzie

67. Edellä esitetyn perusteella ehdotan, että unionin tuomioistuin vastaa Naczelny Sąd Administracyjnyn esittämään ennakkoratkaisukysymykseen seuraavasti:

67. În lumina concluziilor expuse mai sus, propunem Curții să răspundă la întrebarea adresată de Naczelny Sąd Administracyjny după cum urmează:

Yhteisestä arvonlisäverojärjestelmästä 28.11.2006 annetun neuvoston direktiivin 2006/112/EY 313 artiklan 1 kohtaa ja 314 artiklaa, luettuina yhdessä saman direktiivin 136 ja 315 artiklan kanssa, on tulkittava siten, ettei verovelvollisia jälleenmyyjiä koskevaa erityistä voittomarginaalijärjestelmää voida soveltaa sellaisten käytettyjen henkilöautojen ja muiden moottoriajoneuvojen jälleenmyyntiin, jotka on ostettu verovelvollisilta, jotka kyseisten ajoneuvojen hankinnan yhteydessä käyttivät oikeutta vähentää osittain ostoihin sisältyvä arvonlisävero Puolan arvonlisäverolain 86 §:n 3 momentin mukaisesti.

„Articolul 313 alineatul (1) și articolul 314 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată coroborate cu articolele 136 și 315 din aceeași directivă trebuie interpretate în sensul că exclud aplicarea regimului special al «marjei» de către comercianții persoane impozabile în cazul revânzării de autoturisme și de autovehicule second‑hand, în situația în care acestea au fost achiziționate de la persoane impozabile care, la cumpărare, și‑au exercitat dreptul la deducerea parțială a taxei plătite în amonte potrivit articolului 86 alineatul 3 din Legea poloneză privind TVA‑ul”.

(1) .

(1) .

(2) – Tällä tarkoitetaan myynti- ja ostohinnan välistä erotusta.

(2) – Cu alte cuvinte, diferența dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare.

(3) – Yhteisestä arvonlisäverojärjestelmästä 28.11.2006 annettu direktiivi (EUVL L 347, s. 1; jäljempänä arvonlisäverodirektiivi).

(3) – Directiva din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7, denumită în continuare „Directiva TVA”).

(4) – Tavaroista ja palveluista perittävästä verosta 11.3.2004 annettu laki (Ustawa o podatku od towarów i usług, Dz. U., nro 54, järjestysnumero 535, sellaisena kuin se on muutettuna; jäljempänä arvonlisäverolaki).

(4) – Legea privind TVA‑ul din 11 martie 2004 (Ustawa o podatku od towarów i usług) ( Dziennik Ustaw , nr. 54, poziția 535, cu modificările ulterioare, denumită în continuare „Legea privind TVA‑ul”).

(5) – Tavaroista ja palveluista perittävästä verosta annetun lain tiettyjen säännösten täytäntöönpanosta 28.11.2008 annettu Puolan valtiovarainministerin asetus (Dz. U., nro 212, järjestysnumero 1336).

(5) – Regulamentul ministrului de finanțe din 28 noiembrie 2008 de aplicare a prevederilor Legii privind TVA‑ul ( Dziennik Ustaw , nr. 212, poziția 1336).

(6) – Tästä säädetään arvonlisäverolain 86 §:n 3 momentissa (50 tai 60 prosenttia mutta enintään 5 000 tai 6 000 PLN).

(6) – Prevăzută la articolul 86 alineatul 3 din Legea privind TVA‑ul (50 % sau 60 %, fără a depăși 5 000 sau 6 000 PLN).

(7) – Ks. mm. asia C‑280/04, Jyske Finans, tuomio 8.12.2005 (Kok., s. I‑10683, 23 kohta); asia C-371/07, Danfoss ja AstraZeneca, tuomio 11.12.2008 (Kok., s. I-9549, 28 ja 29 kohta); yhdistetyt asiat C-538/08 ja C-33/09, X Holding, tuomio 15.4.2010 (Kok., s. I-3129, 38 kohta) ja asia C-395/09, Oasis East, tuomio 30.9.2010 (19 ja 20 kohta, ei vielä julkaistu oikeustapauskokoelmassa). Asiassa C-414/07, Magoora, 22.12.2008 annetussa tuomiossa (Kok., s. I-10921), joka koski myös Puolaa, todettiin lähinnä, että standstill-lausekkeella ei ole tarkoitus sallia uuden jäsenvaltion muuttavan kansallista lainsäädäntöään siten, ettei se ole yhdenmukainen arvonlisäverodirektiivin tavoitteiden kanssa. Arvonlisäverodirektiivin vastaisena on joka tapauksessa pidettävä sitä, että jäsenvaltio myöhemmin muuttaa mainittuna päivänä voimassa ollutta lainsäädäntöään siten, että näiden rajoitusten soveltamisalaa laajennetaan ennen kyseistä ajankohtaa vallinneeseen tilanteeseen nähden.

(7) – A se vedea de exemplu Hotărârea din 8 decembrie 2005, Jyske Finans (C‑280/04, Rec., p. I‑10683, punctul 23), Hotărârea din 11 decembrie 2008, Danfoss și AstraZeneca (C‑371/07, Rep., p. I‑9549, punctele 28 și 29), Hotărârea din 15 aprilie 2010, X Holding (cauzele conexate C‑538/08 și C‑33/09, Rep., p. I‑3129, punctul 38), și Hotărârea din 30 septembrie 2010, Oasis East (C‑395/09, Rep., p. I‑8811, punctele 19 și 20). În Hotărârea din 22 decembrie 2008, Magoora (C‑414/07, Rep., p. I‑10921), care privește tot Polonia, Curtea a reținut în principal că clauza de „standstill” nu are ca obiectiv să permită unui nou stat membru să își modifice legislația internă într‑un sens care să nu fie conform cu obiectivele Directivei TVA. În orice caz, Directiva TVA se opune ca un stat membru să își modifice ulterior legislația intrată în vigoare la data menționată într‑un sens care extinde domeniul de aplicare al acestor limitări în raport cu situația existentă înaintea acestei date.

(8) – Tavaroista ja palveluista perittävästä verosta ja valmisteverosta 8.1.1993 annettu laki (Dz. U., nro 11, järjestysnumero 50).

(8) – Legea din 8 ianuarie 1993 privind taxa pe valoarea adăugată și accizele ( Dziennik Ustaw , nr. 11, poziția 50).

(9) – Komissio nimittäin huomautti suullisessa käsittelyssä, että Bawarian tilanne käsiteltävässä asiassa on ”tavanomainen käytettyjen autojen jälleenmyyjien tilanne Puolassa”.

(9) – Astfel, în cadrul ședinței, Comisia a arătat că situația societății Bawaria din prezenta cauză constituie un „caz tipic de revânzări de mașini second‑hand în Polonia”.

(10) – Ks. mm. edellä alaviitteessä 7 mainittu asia Magoora ja Naczelny Sąd Administracyjnyn asiassa I FSK 960/09 9.6.2010 antama tuomio.

(10) – A se vedea de exemplu Hotărârea Magoora, citată la nota de subsol 7, și Hotărârea pronunțată de Naczelny Sąd Administracyjny la 9 iunie 2010, I FSK 960/09.

(11) – Ennakkoratkaisua pyytänyt tuomioistuin toikin tämän esiin ennakkoratkaisupyynnössä, kun se huomautti perustellusti, että unionin oikeudessa ei lähtökohtaisesti sallita tavaroiden tai palvelujen hankkijan vähentävän arvonlisäveroa osittain, ei edes kiinteään omaisuuteen liittyen (tuotantotavara). Tämä tarkoittaa myös, ettei unionin säännöstössä säädetä mahdollisuudesta tai muustakaan keinosta vapauttaa tällaiset tavarat tai palvelut arvonlisäverosta eikä verovelvollisten jälleenmyyjien soveltamasta erityisestä voittomarginaalijärjestelmästä.

(11) – Astfel, instanța de trimitere a recunoscut acest lucru în decizia de trimitere, în care a arătat în mod corect că, în principiu, dreptul Uniunii nu prevede posibilitatea de a deduce parțial TVA‑ul de către persoana care achiziționează bunurile sau serviciile, nici în legătură cu bunurile de capital (investiții). Rezultă că nu există reglementări de drept al Uniunii în ceea ce privește posibilitatea sau lipsa posibilității de scutire specială a unor astfel de bunuri și servicii, nici în ceea ce privește reglementarea specială a regimului marjei aplicat de comerciantul persoană impozabilă.

(12) – Kursivointi tässä.

(12) – Sublinierea noastră.

(13) – Mainittu edellä alaviitteessä 7, tuomion 21 kohta.

(13) – Citată la nota de subsol 7, punctul 21.

(14) – Jäsenvaltioiden liikevaihtoverolainsäädännön yhdenmukaistamisesta – yhteinen arvonlisäverojärjestelmä: yhdenmukainen määräytymisperuste – 17.5.1977 annettu neuvoston direktiivi (EYVL L 145, s. 1), sellaisena kuin se on muutettuna 14.2.1994 annetulla neuvoston direktiivillä 94/5/EY (EYVL L 60, s. 16; jäljempänä kuudes direktiivi).

(14) – A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/5/CE a Consiliului din 14 februarie 1994 (JO L 60, p. 16) (denumită în continuare „A șasea directivă”).

(15) – Ks. mm. asia C-8/01, Taksatorringen, tuomio 20.11.2003 (Kok., s. I-13711, 36 kohta); asia C-428/02, Fonden Marselisborg Lystbådehavn, tuomio 3.5.2005 (Kok., s. I-1527, 29 kohta) ja asia C-270/09, Macdonald Resorts Limited, tuomio 16.12.2010 (45 kohta oikeuskäytäntöviittauksineen, ei vielä julkaistu oikeustapauskokoelmassa). Ks. myös asia C-175/09, Axa UK, tuomio 28.10.2010 (25 kohta oikeuskäytäntöviittauksineen, ei vielä julkaistu oikeustapauskokoelmassa).

(15) – A se vedea printre altele Hotărârea din 20 noiembrie 2003, Taksatorringen (C‑8/01, Rec., p. I‑13711, punctul 36), Hotărârea din 3 martie 2005, Fonden Marselisborg Lystbådehavn (C‑428/02, Rec., I‑1527, punctul 29), și Hotărârea din 16 decembrie 2010, MacDonald Resorts (C‑270/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 45 și jurisprudența citată). A se vedea de asemenea Hotărârea din 28 octombrie 2010, AXA UK (C‑175/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 25 și jurisprudența citată).

(16) – Mainittu edellä alaviitteessä 7. Ks. tuomion 35 kohta, joka koskee kuudennen direktiivin 25 ja 26 artiklassa säädettyjen järjestelyjen soveltamista. Ks. myös yhdistetyt asiat C-308/96 ja C-94/97, Madgett ja Baldwin, tuomio 22.10.1998 (Kok., s. I-6229, 34 kohta) ja asia C-321/02, Harbs, tuomio 15.7.2004 (Kok., s. I-7101, 27 kohta).

(16) – Citată la nota de subsol 7; a se vedea punctul 35, referitor la aplicarea regimurilor reglementate de articolul 26 și de articolul 25 din A șasea directivă; a se vedea de asemenea Hotărârea din 22 octombrie 1998, Madgett și Baldwin (C‑308/96 și C‑94/97, Rec., p. I‑6229, punctul 34), și Hotărârea din 15 iulie 2004, Harbs (C‑321/02, Rec., p. I‑7101, punctul 27).

(17) – Edellä alaviitteessä 7 mainittu asia Jyske Finans, tuomion 24 kohta.

(17) – Hotărârea Jyske Finans, citată la nota de subsol 7, punctul 24.

(18) – Ibid.

(18) – Idem .

(19) – Ks. vastaavasti edellä alaviitteessä 7 mainittu asia Magoora; edellä alaviitteessä 7 mainitut yhdistetyt asiat X Holding, tuomion 59–61 kohta ja edellä alaviitteessä 7 mainittu asia Oasis East, tuomion 19 ja 20 kohta.

(19) – A se vedea în acest sens Hotărârile citate la nota de subsol 7, Magoora, X Holding, punctele 59-61, și Oasis East, punctele 19 și 20.

(20) – Ks. asia C-131/92, ’K’ Line Air Service Europe, tuomio 9.7.1992 (Kok., s. I-4513, tuomion 19 kohta).

(20) – A se vedea Hotărârea din 9 iulie 1992, „K” Line Air Service Europe, C‑131/91, Rec., p. I‑4513, punctul 19.

(21) – Jopa ennakkoratkaisua pyytänyt tuomioistuin toteaa ennakkoratkaisupyynnössä esittämässään tarkastelussa alusta alkaen, että ”ei ole epäilystä siitä, että Puolan lainsäätäjä otti käyttöön arvonlisäverolain täytäntöönpanoasetuksen 13 §:n 1 momentin 5 kohdassa verovapautuksen, josta ei ole säädetty [unionin] oikeudessa”.

(21) – Însăși instanța de trimitere, în analiza din decizia de trimitere, recunoaște de la bun început că „nu există nicio îndoială cu privire la faptul că, prin articolul 13 alineatul 1 punctul 5 din Regulamentul de aplicare a Legii privind TVA‑ul, legiuitorul polonez a introdus o scutire de TVA neprevăzută de dreptul Uniunii”.

(22) – Ks. myös edellä tämän ratkaisuehdotuksen 54 kohta.

(22) – A se vedea de asemenea punctul 54 de mai sus.