I – Introduction

I – Introducere

1. In this case, the referring court has formulated three questions in the context of proceedings concerning the legality of a 2009 decision of the Polish authorities to withdraw a retirement pension granted in 1990 to Mrs Janina Wencel and to seek repayment of the benefits paid over the previous three years. Taking into account various factors, and in accordance with an international convention concluded in 1975 between Poland and the Federal Republic of Germany, the view was taken that the German social security system had sole competence in relation to the pension.

1. Instanța de trimitere formulează în prezenta cauză trei întrebări în cadrul unei proceduri în care este analizată legalitatea unei decizii din 2009 prin care autoritățile poloneze i‑au retras doamnei Janina Wencel o pensie pentru limită de vârstă care îi fusese acordată în 1990, solicitându‑i restituirea prestațiilor primite în ultimii trei ani. Având în vedere diverse împrejurări și în temeiul unei convenții internaționale încheiate în 1975 între Polonia și Republica Federală Germania, s‑a considerat că asigurările sociale germane erau singurele competente în ceea ce privește această pensie.

2. The Sąd Apelacyjny – Sąd Pracy i Ubezpieczeń Społecznych w Białymstoku (Labour and Social Security Chamber of the Court of Appeal, Białystok) asks whether this administrative decision (and the Polish legislation on which it is based) is compatible with European Union law and, in particular, Regulation (EEC) No 1408/71, (2) whose applicability to the main proceedings is open to question.

2. Sąd Apelacyjny ridică problema legalității acestei decizii administrative (și a însăși reglementării poloneze pe care aceasta se întemeiază) în lumina dreptului Uniunii, în special a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71(2), a cărui aplicabilitate în acțiunea principală este neclară.

3. This case will allow the Court of Justice to bring some important clarifications to its case-law on social security, as well as to the case-law on the legal issues which often arise in connection with the accession to the European Union of new Member States and the application to them of transitional provisions.

3. Prezenta cauză permite Curții să aducă unele precizări importante jurisprudenței sale în domeniul securității sociale, precum și în ceea ce privește soluționarea problemelor de drept care rezultă frecvent în urma aderării noilor state membre la Uniunea Europeană și a aplicării în privința acestora a dispozițiilor tranzitorii.

II – Legal framework

II – Cadrul juridic

A – Regulation No 1408/71

A – Regulamentul nr. 1408/71

4. Pursuant to Article 1(h) of Regulation No 1408/71, for the purposes of the regulation, ‘residence’ means ‘habitual residence’.

4. În conformitate cu articolul 1 litera (h) din Regulamentul nr. 1408/71, în sensul aplicării regulamentului menționat, „reședință” reprezintă „reședința obișnuită”.

5. Although, under the terms of Article 6, as a general rule Regulation No 1408/71 replaces international social security conventions, Article 7 makes exceptions to this rule in certain cases and includes among the provisions which it states will continue to apply, ‘certain provisions of social security conventions entered into by the Member States before the date of application of this Regulation provided that they are more favourable to the beneficiaries or if they arise from specific historical circumstances and their effect is limited in time if these provisions are listed in Annex III’ (Article 7(2)(c)).

5. Deși, ca regulă generală, Regulamentul nr. 1408/71 înlocuiește convențiile internaționale de securitate socială, în conformitate cu articolul 6, articolul 7 derogă de la această regulă în anumite cazuri, prevăzând că vor continua să se aplice, printre alte norme, „unele dispoziții ale convențiilor în domeniul securității sociale pe care statele membre le‑au încheiat anterior datei de la care se aplică prezentul regulament, în cazul în care ele sunt mai favorabile beneficiarilor sau dacă ele decurg din împrejurări istorice specifice și au un efect limitat în timp și dacă ele sunt prezentate în anexa III” [articolul 7 alineatul (2) litera (c)].

6. Point 19(a) of Part A of Annex III to Regulation No 1408/71 refers to the ‘Convention of 9 October 1975 on old-age and work-injury provisions, under the conditions and the scope defined by Article 27(2) to (4) of the Convention on social security of 8 December 1990’. (3)

6. În partea A punctul 19 litera (a) din anexa III la Regulamentul nr. 1408/71 se face referire la „Convenția din 9 octombrie 1975 privind alocațiile pentru limită de vârstă și accidente de muncă, în condițiile și conform modalităților definite la articolul 27 alineatele (2)-(4) din convenția privind securitatea socială din 8 decembrie 1990”(3) .

7. Article 10(1) of Regulation No 1408/71 provides that, ‘save as otherwise provided in this Regulation, invalidity, old-age or survivors’ cash benefits, pensions for accidents at work or occupational diseases and death grants acquired under the legislation of one or more Member States shall not be subject to any reduction, modification, suspension, withdrawal or confiscation by reason of the fact that the recipient resides in the territory of a Member State other than that in which the institution responsible for payment is situated. …’

7. Articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 prevede că, „[c]u excepția cazurilor în care prezentul regulament prevede altfel, prestațiile în numerar pentru invaliditate, limită de vârstă sau cele de urmaș, indemnizațiile pentru accidente de muncă sau boli profesionale și ajutoarele de deces dobândite în conformitate cu legislația unuia sau mai multor state nu pot face obiectul niciunei reduceri, modificări, suspendări, retrageri sau confiscări, dat fiind faptul că beneficiarul își are reședința pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care este situată instituția responsabilă pentru plată. […]”

B – The Polish legislation

B – Reglementarea poloneză

8. In Poland, retirement and other social security pensions are governed by the Ustawa z dnia 17.12.1998 r. o emeryturach i rentach z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych (Law on retirement pensions and other pensions from the Social Security Fund) of 17 December 1998. (4)

8. În Polonia, pensiile pentru limită de vârstă și celelalte prestații de securitate socială sunt reglementate de Legea din 17 decembrie 1998 privind pensiile din fondurile de securitate socială (Ustawa z dnia 17.12.1998 r. o emeryturach i rentach z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych)(4) .

9. Article 114(1) of the Pensions Law provides that the right to benefits and the amount thereof shall be re-assessed at the request of the person concerned or on the institution’s own initiative where, after the decision on benefits has become final, new evidence is presented or circumstances existing before the decision was issued are revealed which affect the right to benefits or the amount thereof.

9. Articolul 114 alineatul 1 din Legea privind pensiile prevede că dreptul la prestații și cuantumul acestora se recalculează la cererea persoanei interesate sau din oficiu dacă, după ce decizia cu privire la prestații a devenit definitivă, se prezintă probe noi sau se relevă circumstanțe anterioare adoptării deciziei și care au efect asupra dreptului la prestații, respectiv asupra cuantumului acestora.

10. Under Article 138(1) and (2) of the Pensions Law, any person who has received benefits to which they were not entitled is required to repay them. Benefits paid out in spite of circumstances leading to the cessation or suspension of the right to benefits or termination of benefits payments in full or in part, where the person receiving the benefits has been advised that they are not entitled to them, are to be regarded as benefits paid without entitlement.

10. Potrivit articolului 138 alineatele 1 și 2 din Legea privind pensiile, o persoană care a primit prestații fără drept este obligată să le restituie. Sunt considerate prestații primite fără drept acele prestații care sunt plătite deși există circumstanțe care conduc la suspendarea sau la încetarea totală ori parțială a dreptului la prestații sau a plății prestației, în măsura în care beneficiarul prestațiilor a fost informat cu privire la inexistența unui drept de a primi prestații.

C – The Convention of 9 October 1975

C – Convenția din 9 octombrie 1975

11. Also relevant to the case is Article 4(1) of the Convention between Germany and Poland of 9 October 1975, which provides as follows: ‘Retirement pensions are to be granted by the insurance institution of the State in whose territory the recipient lives, in accordance with the provisions applicable to such institution’. Article 4(3) states as follows: ‘The right to a pension exists only during the period of residence in the territory of the State whose insurance institution established the pension’.

11. Pe de altă parte, în speță, prezintă importanță articolul 4 alineatul 1 din Convenția germano‑poloneză menționată din 9 octombrie 1975, care prevede următoarele: „Pensiile din asigurările pentru limită de vârstă se acordă de instituția de asigurări a statului pe teritoriul căruia are reședința beneficiarul, conform dispozițiilor care guvernează activitatea instituției menționate”. Articolul 4 alineatul 3 prevede: „Pensiile […] se acordă numai pentru perioada în care persoana în cauză are reședința pe teritoriul statului a cărui instituție de asigurări a stabilit pensia. […]”

III – The dispute in the main proceedings and the questions referred for a preliminary ruling

III – Acțiunea principală și întrebările preliminare

12. The dispute in the main proceedings concern the retirement pension rights of Mrs Janina Wencel, a Polish national born in 1930 who has been simultaneously registered as resident in Germany and Poland since 1975. It is appropriate to start by describing the circumstances surrounding the residence of the person concerned.

12. Acțiunea principală are ca obiect drepturile de pensie pentru limită de vârstă ale doamnei Janina Wencel, cetățean polonez, născută în 1930, care, din 1975, a fost înregistrată ca rezidentă simultan în Germania și în Polonia. Este relevant să începem cu prezentarea acestei din urmă împrejurări referitoare la reședința persoanei în cauză.

13. On the one hand, Mrs Wencel was registered as resident in Poland, where she was working for her daughter-in-law as a childminder for her own grandchildren between 1 April 1984 and 31 October 1990. As a result of this occupational activity in Poland, on 24 October 1990 the Zakład Ubezpieczeń Społecznych (Social Security Institution, ‘the ZUS’) decided to grant Mrs Wencel the right to the retirement pension which is at issue in this case, starting from 1 July 1990, in respect of the insurance periods completed in Poland.

13. Pe de o parte, doamna Wencel era înregistrată ca rezident în Polonia, țară în care a lucrat pentru nora sa ca bonă a propriilor nepoți între 1 aprilie 1984 și 31 octombrie 1990. Ca urmare a acestei activități profesionale în Polonia, prin decizia din 24 octombrie 1990, Zakład Ubezpieczeń Społecznych polonez (denumit în continuare „ZUS”) a acordat doamnei Wencel dreptul la pensia pentru limită de vârstă în litigiu în prezenta cauză cu începere de la 1 iulie 1990, pe baza perioadelor de asigurare realizate în Polonia.

14. On the other hand, in 1975 Mrs Wencel had applied to the German authorities for a residence permit and the file shows that she was registered in Frankfurt am Main from 1975 to 2010. Mrs Wencel’s husband had moved to Frankfurt am Main, where he was employed, in 1975 and he lived there until his death in 2008. He was granted an invalidity pension by the German authorities in 1984. From 1 August 2008, Mrs Wencel has received a widow’s pension from the German social security institution. In the application for this pension she gave an address in Frankfurt.

14. Pe de altă parte, doamna Wencel solicitase în 1975 autorităților germane o autorizație de ședere, reieșind din dosar că aceasta a fost înregistrată cu reședința în orașul Frankfurt am Main din 1975 până în 2010. Soțul doamnei Wencel emigrase în același oraș german în 1975, unde a desfășurat o activitate profesională ca salariat, având reședința în acest oraș până la încetarea sa din viață în 2008. În 1984, autoritățile germane i‑au acordat o pensie de invaliditate. De la 1 august 2008, doamna Wencel primește de la instituția de securitate socială germană o pensie de soț supraviețuitor. În cererea aferentă pensiei menționate aceasta a indicat o adresă în orașul Frankfurt.

15. The parties have indicated that Mrs Wencel is currently living in Poland.

15. În prezent, conform declarațiilor intervenienților, doamna Wencel are reședința în Polonia.

16. In 2009, the ZUS became aware that Mrs Wencel was also registered in Germany and required her to submit a written declaration as to her actual place of residence. In a written statement of 24 November 2009 Mrs Wencel indicated that her habitual residence since 25 August 1975 had been in Germany, but that she had spent all leave and holidays in Poland.

16. În anul 2009, ZUS a luat cunoștință de faptul că doamna Wencel a fost înregistrată de asemenea cu reședința în Germania și i‑a solicitat să dea o declarație scrisă cu privire la reședința sa efectivă. Prin declarația din 24 noiembrie 2009, doamna Wencel a arătat că după 25 august 1975 a avut reședința permanentă în Germania, însă concediile și zilele libere le‑a petrecut în Polonia.

17. In the light of this statement, the ZUS issued two decisions. The first, dated 26 November 2009, reversed the decision of 24 October 1990 granting Mrs Wencel the retirement pension and terminated payment of the pension from 1 December 2009. The grounds for this decision were that, in the view of the ZUS, despite having given an address in Poland when she applied for the pension in 1990, her centre of interest and habitual residence had been in Germany since 1975. For this reason, the ZUS maintained that the Polish pensions institution had never been the competent body to deal with Mrs Wencel’s pension application, but that, under Article 4 of the 1975 Convention, the responsibility for making that decision fell on the German social security institution. The ZUS concluded that the applicant had no entitlement to a retirement pension from the Polish social security system.

17. Având în vedere această declarație, ZUS a adoptat două decizii. Prin intermediul primei decizii, din 26 noiembrie 2009, ZUS a anulat decizia sa din 24 octombrie 1990, prin care se acorda doamnei Wencel pensia pentru limită de vârstă menționată, și a încetat plata pensiei amintite începând cu 1 decembrie 2009. Această decizie s‑a întemeiat pe împrejurarea că, în opinia ZUS, persoana în cauză a avut, din anul 1975, centrul de interese și reședința obișnuită în Germania, deși în cererea de pensie din 1990 a indicat o adresă în Polonia. Pentru acest motiv, ZUS a stabilit că instituția de pensii poloneză nu a fost niciodată competentă pentru a soluționa cererea de pensie a doamnei Wencel, ci, în conformitate cu dispozițiile articolului 4 din Convenția din 9 octombrie 1975, competența de a decide cu privire la aceasta revenea instituției germane de securitate socială. În concluzie, ZUS a considerat că solicitanta nu are dreptul la pensie pentru limită de vârstă în cadrul sistemului de securitate socială polonez.

18. The second decision of the ZUS, dated 23 December 2009, was a consequence of the first decision and required Mrs Wencel to repay the sums paid by way of retirement pension to which she was not entitled over the previous three years, that is, for the period between 1 December 2006 and 30 November 2009, together with the corresponding interest.

18. Prin cea de a doua decizie a ZUS, din 23 decembrie 2009, care era consecința celei anterioare, s‑a solicitat doamnei Wencel restituirea sumelor reprezentând pensia pentru limită de vârstă primite fără drept în ultimii trei ani, mai precis în perioada cuprinsă între 1 decembrie 2006 și 30 noiembrie 2009, majorată cu dobânzile corespunzătoare.

19. Mrs Wencel challenged both decisions in the Sąd Okręgowy – Sąd Pracy i Ubezpieczeń Społecznych w Białymstoku (Labour and Social Security Chamber of the Regional Court, Białystok), arguing that the ZUS was in breach of provisions of European Union law on freedom of movement and residence and had misinterpreted the provisions on the coordination of social security systems. She pointed out that, as from 1975, she had resided in both Poland and Germany and therefore should not now have her right to a retirement pension removed. By decision of 26 November and 23 December 2009, both actions were dismissed. The Sąd Okręgowy took the view that the applicant had been registered as habitually resident in both Poland and Germany, but that, in fact, she had spent the majority of her time in Germany and consequently her centre of interest must have been in that country.

19. Doamna Wencel a formulat acțiuni împotriva ambelor decizii la Sąd Okręgowy – Sąd Pracy i Ubezpieczeń Społecznych w Białymstoku (Tribunalul Regional – Secția pentru litigii de muncă și asigurări sociale din Białystok), susținând că ZUS a încălcat astfel dispozițiile dreptului Uniunii cu privire la libertatea de circulație și de ședere și că a interpretat eronat dispozițiile referitoare la coordonarea sistemelor de securitate socială. Reclamanta a arătat că din anul 1975 a avut reședința atât în Polonia, cât și în Germania și că nu este admisibil ca, pentru acest motiv, să fie privată de dreptul la pensia pentru limită de vârstă. Prin decizia din 15 septembrie 2010, cele două acțiuni au fost respinse. Sąd Okręgowy a considerat că reclamanta a fost înregistrată cu reședința permanentă atât în Polonia, cât și în Germania, dar, în fapt, a petrecut cea mai mare parte a timpului în Germania, motiv pentru care centrul de interese trebuia să se situeze în țara menționată.

20. Mrs Wencel appealed against the decision at first instance to the Sąd Apelacyjny – Sąd Pracy i Ubezpieczeń Społecznych w Białymstoku. In view of the uncertainties regarding the interpretation of the provisions of European Union law that it considered applicable to the case, the appeal court stayed the main proceedings and referred the following questions for a preliminary ruling:

20. Doamna Wencel a formulat apel la Sąd Apelacyjny – Sąd Pracy i Ubezpieczeń Społecznych w Białymstoku (Curtea de apel – Secția pentru litigii de muncă și asigurări sociale din Białystok) împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță. Considerând că subzistă îndoieli cu privire la interpretarea dispozițiilor de drept al Uniunii pe care le consideră aplicabile în cauză, Curtea de apel a suspendat judecarea procedurii principale, formulând următoarele întrebări preliminare:

‘(1) Does the principle of freedom of movement and residence in the Member States of the European Union, as expressed in Articles 21 TFEU and 20(2) TFEU, mean that Article 10 of Council Regulation … No 1408/71 of 14 June 1971 on the application of social security schemes to employed persons, to self-employed persons and to members of their families moving within the Community … must be interpreted as meaning that old-age cash benefits acquired under the legislation of one Member State are not to be subject to any reduction, modification, suspension, withdrawal or confiscation by reason of the fact that the recipient lived simultaneously (had two equivalent habitual residences) in the territory of two Member States, including of one other than that in which the institution responsible for payment of the retirement pension is situated?

„1) Potrivit principiului libertății de circulație și de ședere în statele membre ale Uniunii Europene, consacrat la articolul 21 TFUE și la articolul 20 alineatul (2) TFUE, articolul 10 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității […] trebuie să fie interpretat în sensul că prestațiile de limită de vârstă în numerar obținute în temeiul legislației unui stat membru nu sunt supuse niciunei reduceri, modificări, suspendări, retrageri sau confiscări pentru motivul că beneficiarul a avut, în același timp, reședința pe teritoriul a două state membre (a avut în mod obișnuit două reședințe de același rang), unul dintre aceste state fiind diferit de cel în care se află instituția debitoare a pensiei pentru limită de vârstă?

(2) Must Articles 21 TFEU and 20(2) TFEU and Article 10 of Council Regulation … No 1408/71 be interpreted as precluding the application of national provision Article 114(1) of the Ustawa o emeryturach i rentach z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych (Polish Law on retirement pensions and other pensions from the Social Security Fund) of 17 December 1998 (Dziennik Ustaw of 2009, No 153, item 1227, as amended), in conjunction with Article 4 of the Agreement of 9 October 1975 between the People’s Republic of Poland and the Federal Republic of Germany on pension and accident insurance (Dziennik Ustaw No 16, item 101, of 1976, as amended), which entails re-examination of the case by the Polish pension institution and removal of the pension right of a person who, for many years, has had simultaneously two habitual residences (two centres of interest) in two countries now belonging to the European Union and who did not, prior to 2009, submit an application or declaration concerning the transfer of residence to one of those countries?

2) Articolul 21 TFUE și articolul 20 alineatul (2) TFUE […], precum și articolul 10 din Regulamentul nr. 1408/71 […] trebuie interpretate în sensul că se opun unei aplicări a dispoziției naționale prevăzute la articolul 114 alineatul 1 din [Legea privind pensiile] coroborată cu articolul 4 din Convenția din 9 octombrie 1975 dintre Republica Federală Germania și Republica Populară Polonă cu privire la asigurările de pensii și de accidente (Dz. U. din 1976, nr. 16, poziția 101, cu modificările ulterioare) care permite instituției de pensii poloneze să reanalizeze cererea și să retragă dreptul la pensie pentru limită de vârstă unei persoane care, timp de mulți ani, a avut concomitent două reședințe obișnuite (două centre de interese) pe teritoriul a două state, în prezent membre ale Uniunii Europene, și care, înainte de 2009, nu a depus o cerere sau nu a dat o declarație de transferare a reședinței în unul dintre aceste state?

In the event that the answer is in the negative:

În cazul unui răspuns negativ:

(3) Must Articles 20(2) TFEU and 21 TFEU and Article 10 of Council Regulation No 1408/71 be interpreted as precluding the application of national provision Article 138(1) and (2) of the Ustawa o emeryturach i rentach z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych of 17 December 1998 (Dziennik Ustaw of 2009, No 153, item 1227, as amended), which entails the demanding by the Polish pension institution of repayment of a retirement pension in respect of the period of the last three years from a person who, from 1975 to 2009 had simultaneously two habitual residences (two centres of interest) in two countries now belonging to the European Union, where that person had not, at the time the application for the grant of a retirement pension was examined and after it was received, been advised by the Polish insurance institution of the need to inform it also that he has two habitual residences in two countries and of the need to submit an application or declaration concerning the choice of an insurance institution of one of those countries as competent to consider applications concerning retirement pensions?’

3) Articolul 20 alineatul (2) TFUE și articolul 21 TFUE […], precum și articolul 10 din Regulamentul nr. 1408/71 […] trebuie interpretate în sensul că se opun unei aplicări a dispoziției naționale prevăzute la articolul 138 alineatele 1 și 2 din [Legea privind pensiile] care permite instituției de pensii poloneze să solicite unei persoane care, din anul 1975 și până în anul 2009, a avut concomitent două reședințe obișnuite (două centre de interese) pe teritoriul a două state, în prezent membre ale Uniunii Europene, restituirea pensiei pentru limită de vârstă pentru ultimii trei ani, în cazul în care, în cursul soluționării cererii de acordare a pensiei și după obținerea acesteia, persoana respectivă nu a fost informată de instituția de asigurări poloneză cu privire la necesitatea de a comunica faptul că a avut două reședințe obișnuite pe teritoriul a două state și de a depune o cerere sau de a da o declarație de alegere a instituției de asigurări din unul dintre statele menționate care să fie competentă să soluționeze cererile de pensie pentru limită de vârstă?”

IV – Procedure before the Court of Justice

IV – Procedura în fața Curții

21. The reference for a preliminary ruling was lodged at the Registry of the Court on 14 December 2010.

21. Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare a fost înregistrată la grefa Curții la 14 decembrie 2010.

22. Written observations have been submitted by the ZUS, the Polish and German Governments and the Commission.

22. Au depus observații scrise ZUS, guvernele polonez și german și Comisia.

23. At the hearing on 1 March 2012, oral argument was presented by the representatives of the ZUS, the Republic of Poland, the Federal Republic of Germany and the Commission.

23. La ședință, care a avut loc la 1 martie 2012, s‑au prezentat pentru a formula observații orale reprezentanții ZUS, ai Republicii Polone, ai Republicii Federale Germania și ai Comisiei.

V – Analysis

V – Analiză

24. In this case, the referring court has formulated three questions which, in summary, raise the issue of whether a person who has simultaneously lived in two States since 1975, and who was granted a retirement pension in one of them in 1990, can use European Union law as a basis for challenging the legality of a decision whereby, 19 years later, the pension is withdrawn and the sums paid over the previous three years are reclaimed.

24. Instanța de trimitere a formulat în prezenta cauză trei întrebări care, pe scurt, ridică problema dacă o persoană care a avut reședința concomitent în două state începând cu 1975 și căreia în 1990 i‑a fost acordată o pensie pentru limită de vârstă în unul dintre acestea se poate întemeia pe dreptul Uniunii pentru a contesta legalitatea unei decizii prin care, 19 ani mai târziu, îi este retrasă pensia menționată și i se solicită restituirea sumelor primite în ultimii trei ani.

25. The three questions, as formulated, appear to be based on a set of assumptions, the correctness of which must in some cases be debated, leading to a reformulation of those questions and the addition of some further considerations which, although not specifically requested in the order for reference, will, in my view, assist in providing a reply which is as useful and as thorough as possible in reaching a decision in the main proceedings.

25. A stfel cum apar formulate, cele trei întrebări par să pornească de la o serie de premise a căror exactitate este necesar să fie analizată în unele cazuri, ducând la o reformulare a conținutului acestora și la adăugarea unor considerații suplimentare care, deși nu sunt solicitate în mod expres în ordonanța de trimitere, contribuie, în opinia noastră, la a furniza răspunsul cel mai util și complet posibil pentru soluționarea acțiunii principale.

A – The first question referred

A – Prima întrebare preliminară

1. The possibility of dual residence for social security purposes

1. Cu privire la posibilitatea de a dispune de o reședință dublă în scopuri de securitate socială

26. The first question assumes a factual situation whereby Mrs Wencel has simultaneous dual residence in both Poland and Germany, to which the referring court seems to want to attribute some legal significance. In particular, the referring court asks whether the protection given by Article 10 of Regulation No 1408/71, in conjunction with Articles 21 TFEU and 20(2) TFEU applies to the recipient of a retirement pension who has had such dual residence in two Member States ‘including ... one other than that in which the institution responsible for payment of the retirement pension is situated’.

26. Prima întrebare are deja ca punct de pornire existența unei situații de fapt constând în dubla reședință a doamnei Wencel concomitent în Polonia și în Germania, împrejurare căreia instanța de trimitere pare să intenționeze să îi atribuie o anumită relevanță juridică. În special, se solicită să se stabilească dacă beneficiarului unei pensii pentru limită de vârstă care a avut reședință dublă în două state membre, „unul dintre aceste state fiind diferit de cel în care se află instituția debitoare a pensiei pentru limită de vârstă”, îi poate fi aplicată protecția conferită de articolul 10 din Regulamentul nr. 1408/71 coroborat cu articolul 21 TFUE și cu articolul 20 alineatul (2) TFUE.

27. However, I feel it necessary to state at the outset that the scheme of Regulation No 1408/71 does not appear to permit a declaration of dual residence in two different Member States for social security purposes and nor can such a thing be a requirement of the Treaty.

27. Totuși, considerăm necesar să precizăm încă de la început că declararea unei reședințe duble în două state membre diferite în scopuri de securitate socială nu pare posibilă având în vedere economia Regulamentului nr. 1408/71 și nu este impusă nici în lumina tratatului.

28. Many of the rules for co-ordination of social security schemes contained in Regulation No 1408/71 use the residence of the person concerned as a ‘link’ in order to determine what legislation is applicable or which institution is responsible. So, for example, residence determines what social security legislation is applicable in the case of a person who pursues an activity in the territory of several Member States (Article 14(2)(b) and Article 14a(1) of Regulation No 1408/71) or in cases where ‘the legislation of a Member State ceases to be applicable, without the legislation of another Member State becoming applicable to him’ (Article 13(2)(f)). Likewise, residence determines which institution has responsibility in the case of, for example, payment of special non-contributory benefits (Article 10a(1)).

28. O mare parte a normelor de coordonare a sistemelor de securitate socială cuprinse în Regulamentul nr. 1408/71 menționat utilizează reședința persoanei interesate ca „punct de legătură” pentru a stabili legislația aplicabilă sau instituția competentă. Astfel, de exemplu, reședința determină legislația aplicabilă în domeniul securității sociale în cazul persoanei care exercită o activitate pe teritoriul mai multor state membre [articolul 14 alineatul (2) litera (b) și articolul 14a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71] sau în acele cazuri în care „nu îi mai este aplicabilă legislația unui stat membru, fără ca legislația altui stat membru să îi fie aplicabilă” [articolul 13 alineatul (2) litera (f)]. În egală măsură, criteriul reședinței permite definirea instituției competente pentru a plăti, de exemplu, prestațiile speciale cu caracter necontributiv [articolul 10a alineatul (1)].

29. If legal effect were to be given to situations of dual residence, these and many other provisions of Regulation No 1408/71 would be incapable of application and the principle of a single applicable legislation, which, together with the principles of equality and of preservation of rights acquired and in the course of being acquired, is one of the fundamental governing principles of this piece of EU legislation, would be contravened. (5)

29. Recunoașterea de efecte juridice unei situații de reședință dublă ar face inaplicabile aceste dispoziții, precum și multe alte dispoziții ale Regulamentului nr. 1408/71 și ar încălca principiul unicității legislației aplicabile, care este, împreună cu principiul egalității și cu cel al menținerii drepturilor dobândite sau în curs de a fi dobândite, unul dintre principiile fundamentale de care este guvernată această reglementare a Uniunii(5) .

30. The case-law of the Court has consistently stated that the provisions of Title II of Regulation No 1408/71 constitute a complete and uniform system of conflict rules the aim of which is to ensure that workers moving within the Union are to be subject to the social security scheme of only one Member State, in order to prevent the system of legislation of more than one Member State from being applicable and to avoid the complication which may arise from that situation. (6) So, establishing a single place of residence for social security purposes, inter alia, prevents overlapping of benefits, which is prohibited by Regulation No 1408/71 (Article 12).

30. Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, dispozițiile titlului II din Regulamentul nr. 1408/71 constituie un sistem complet și uniform de norme privind conflictul de legi, care urmăresc să garanteze faptul că lucrătorii care se deplasează în interiorul Uniunii sunt supuși regimului de securitate socială al unui singur stat membru, astfel încât să se evite situațiile în care sunt aplicabile legislațiile mai multor state membre și complicațiile aferente unor astfel de situații(6) . Or, stabilirea unei reședințe unice în scopuri de securitate socială permite, între altele, evitarea unui cumul de prestații interzis de Regulamentul nr. 1408/71 (articolul 12).

31. Situations such as that of Mrs Wencel, in which the person has several centres of interest of equal importance in more than one Member State are not at all unusual. The EU legislature is conscious of this and has listed the factors which must be taken into account in determining a person’s residence, specifying that, even if following an overall assessment of all of these elements there still remains a difference of views between the institutions concerned, the intention of the person will be the decisive factor. (7) It follows that establishing a single residence for social security purposes is unavoidable, whether by selection or, failing that, by election.

31. O situație precum cea a doamnei Wencel, în care persoana are mai multe centre de interese de importanță echivalentă în mai mult de un stat membru, nu este deloc excepțională. Conștient de această împrejurare, legiuitorul Uniunii a enumerat elementele de care trebuie să se țină seama pentru a stabili reședința unei persoane, precizând că, dacă ulterior evaluării globale a elementelor menționate subzistă încă divergențe între instituțiile afectate, se va ține seama de voința persoanei(7) . În consecință, stabilirea unei reședințe unice în scopuri de securitate socială, fie prin selectare, fie, în lipsa acesteia, prin alegere, nu poate fi eludată.

32. Moreover, it is my understanding that a provision which requires designation of a single place of residence for social security purposes and which does not give legal effect to a situation of de facto dual residence, does not in and of itself contravene Articles 20 TFEU and 21 TFEU, to which the referring court refers. In the circumstances of this case, as we shall see, withdrawal of the Polish pension should not have prevented Mrs Wencel from applying to the German authorities for the relevant benefit. The requirement to specify a single State of residence does not, therefore, in principle cause the person concerned to be disadvantaged, as she was also able to apply in Germany for aggregation of the periods in respect of which contributions were paid in Poland.

32. În plus, considerăm că o dispoziție care obligă la desemnarea, în scopuri de securitate socială, a unei reședințe unice și care face imposibilă orice atribuire de efecte juridice unei reședințe duble de facto nu contravine pur și simplu și doar pentru acest motiv articolelor 20 TFUE și 21 TFUE, invocate de instanța de trimitere. În situația în litigiu, astfel cum se va vedea în continuare, retragerea pensiei poloneze nu trebuia să o împiedice pe doamna Wencel să se adreseze autorităților germane pentru a obține prestația corespunzătoare. Prin urmare, obligația de a indica un singur stat de reședință nu creează, în principiu, un dezavantaj pentru persoana interesată, care ar putea, în plus, să solicite în Germania cumularea perioadelor de contribuție realizate în Polonia.

33. In conclusion, it is my view that the reply to the first question referred should simply be that declaring dual residence for social security purposes is precluded under Regulation No 1408/71 and that this does not infringe Article 20(2) TFEU and Article 21 TFEU.

33. În concluzie, considerăm că ar trebui să se răspundă pur și simplu la prima întrebare preliminară în sensul că Regulamentul nr. 1408/71 se opune posibilității de a declara o reședință dublă în scopuri de securitate socială și că aceasta nu încalcă articolul 20 alineatul (2) TFUE și articolul 21 TFUE.

2. The applicability of EU law and, in particular, Article 10 of Regulation No 1408/71 to the case

2. Cu privire la aplicabilitatea în cauză a dreptului Uniunii și, în special, a articolului 10 din Regulamentul nr. 1408/71

34. In order to provide the referring court with a reply which will be as useful as possible in reaching a decision in the main proceedings, I should supplement the foregoing conclusion by saying that Article 10 of Regulation No 1408/71, which the court refers to in its question, is not applicable in the situation under consideration here. In fact, as we shall see, EU law is barely relevant to this case, which is governed, in essence, by an international convention (a): furthermore, the circumstances of this case do not fall within the factual situation contemplated by Article 10(b).

34. Totuși, pentru a furniza instanței de trimitere un răspuns cât mai util posibil pentru soluționarea acțiunii principale, concluzia anterioară trebuie completată cu precizarea că articolul 10 din Regulamentul nr. 1408/71, pe care aceasta îl invocă în întrebarea adresată, nu este aplicabil în situația din prezenta cauză. Aceasta deoarece, astfel cum se va vedea în continuare, dreptul Uniunii este foarte puțin relevant în cauză, care este reglementată, în esență, de un acord internațional (a); și, în plus, împrejurările din speță nu pot intra sub incidența situației de fapt prevăzute la respectivul articol 10 litera (b).

a) Applicability of the 1975 Convention between Germany and Poland

a) Aplicabilitatea Convenției germano‑poloneze din 1975

35. In 1990, when the ZUS granted Mrs Wencel’s retirement pension, EU law, and Regulation No 1408/71 specifically, clearly did not apply in Poland. By contrast, the Convention of 9 October 1975 between Germany and Poland governing old-age and work-injury provisions was in force.

35. În mod evident, în 1990, dată la care ZUS a acordat doamnei Wencel o pensie pentru limită de vârstă, dreptul Uniunii și, în special, Regulamentul nr. 1408/71 nu era aplicabil în Polonia. În schimb, era în vigoare Convenția germano‑poloneză din 9 octombrie 1975, care reglementa asigurările de pensii și de accidente de muncă.

36. The 1975 Convention was one of the so-called ‘integration’ agreements on pensions, whose purpose was to resolve the problems in the area of social security which had arisen between the Federal Republic of Germany and Poland as a consequence of the territorial changes and population displacements caused by the first and second world wars. (8) Under Article 4 of the Convention, responsibility for granting pensions lay with ‘the insurance institution of the State in whose territory the recipient lives, in accordance with the provisions applicable to such institution’, and the right to the pension was lost if the person concerned ceased to reside in the territory of the State whose insurance institution established the pension.

36. Această convenție din 1975 avea natura unui acord cu privire la pensii de tipul „de integrare”, care a luat naștere cu scopul de a soluționa problemele care apăruseră, în domeniul securității sociale, între Republica Federală Germania și Polonia ca urmare a modificărilor teritoriale și a mișcărilor de populație cauzate de Primul și de al Doilea Război Mondial(8) . Potrivit articolului 4 din convenția menționată, competența pentru acordarea pensiilor revenea „organismului de securitate socială al statului pe teritoriul căruia are reședința beneficiarul, conform dispozițiilor care guvernează activitatea organismului menționat”, pierzându‑se dreptul la pensia respectivă în cazul în care beneficiarul înceta să mai aibă reședința pe teritoriul statului al cărui organism de securitate socială a stabilit pensia.

37. As the German government has stated, a convention based on the idea of exporting pensions and preserving rights acquired in the State of origin was not achievable in the political context of the time (1975), and neither was a concept of normal work-related migration. In that specific context, each signatory State basically took on the payment of the pensions of persons resident in their territory, but agreed to take into account the periods of contribution in the other State when calculating the pension. (9)

37. Astfel cum a afirmat guvernul german, un acord bazat pe principiul exportabilității pensiilor și pe protecția drepturilor dobândite în statul de origine nu era realizabil în contextul politic al epocii (1975), ca, de altfel, un fenomen de migrare profesională normală. Rezumând, în acest context particular, fiecare stat semnatar a suportat plata pensiilor pentru persoanele cu reședința pe teritoriul propriu, obligându‑se totuși să țină seama, la calculul pensiilor, de perioadele de contribuție realizate în celălalt stat(9) .

38. At the time Mrs Wencel submitted her application for a retirement pension, the case appeared to be an purely domestic one: the ZUS granted and then paid a pension in accordance with Polish legislation, to a person who had worked and made contributions in Poland and who had at no stage informed them that she was resident anywhere other than Poland. Now, it is to be supposed that if in 1990 the Polish authorities had been aware that Mrs Wencel’s residence, as determined in accordance with the rules provided by the domestic legislation, was in Germany and not in Poland, they would have refused to grant the pension, given that, under the 1975 Convention between Germany and Poland, the competence to make any such award fell to the German social security institutions: the institution responsible for payment of the pension would have had to be the German institution, and its calculation would have had to have been done in accordance with the German legislation then in force, albeit taking into account the periods for which contributions were made in Poland.

38. La momentul cererii de pensie pentru limită de vârstă formulate de doamna Wencel, cazul apărea ca fiind pur intern: ZUS a acordat - și ulterior a plătit - o pensie în conformitate cu legislația poloneză unei persoane care a lucrat și a contribuit în Polonia și care nu a comunicat în niciun moment faptul că a avut reședința într‑un alt loc decât Polonia. Totuși, se poate presupune că, dacă în 1990 autoritățile poloneze ar fi constatat că reședința doamnei Wencel, stabilită în conformitate cu criteriile furnizate de reglementarea internă, era în Germania, iar nu în Polonia, nu i‑ar fi acordat pensia menționată, întrucât, în conformitate cu Convenția germano‑poloneză din 1975, eventuala acordare a acesteia era de competența instituțiilor germane de securitate socială: instituția debitoare a pensiei ar fi trebuit să fie cea germană, iar calculul pensiei ar fi trebuit să fie efectuat în conformitate cu legislația germană în vigoare la acel moment, deși ținând seama de perioadele de contribuție realizate în Polonia.

39. It is therefore entirely reasonable to assume that, if Mrs Wencel was resident in Germany in 1990, she would have been able to apply to the German authorities for a retirement pension, which would have been calculated taking into account the years during which she made contributions in Poland. (10) The 1975 Convention, on the other hand, did not cover an application to the Polish authorities.

39. Prin urmare, este pe deplin legitim să se considere că, dacă în 1990 doamna Wencel avea reședința în Germania, ar fi putut să solicite autorităților germane pensia pentru limită de vârstă, în al cărei calcul ar fi fost luați în considerare anii în care a contribuit în Polonia(10) . În schimb, cererea adresată autorităților poloneze nu se putea întemeia pe Convenția din 1975.

40. This was, apparently, the criterion behind the disputed decisions in the main proceedings, which ordered Mrs Wencel’s pension to be withdrawn and required her to repay the amounts relating to the previous three years. These decisions too were governed by the 1975 Convention, despite having been taken after the accession of Poland to the European Union.

40. Acesta a fost criteriul care, aparent, a orientat deciziile în litigiu în acțiunea principală, prin care a fost retrasă pensia doamnei Wencel și s‑a dispus restituirea sumelor corespunzătoare ultimilor trei ani. Aceste decizii intră de asemenea sub incidența Convenției din 1975, cu toate că au fost adoptate ulterior aderării Poloniei la Uniunea Europeană.

41. Although Regulation No 1408/71 was already applicable in Poland from its accession in 2004, replacing the social security conventions between the Member States (Article 6 of the Regulation), Article 7 makes provision for some exceptions to this rule, one of which is applicable in this case.

41. Aceasta deoarece, deși Regulamentul nr. 1408/71 era deja aplicabil în Polonia de la aderarea acesteia la Uniunea Europeană în 2004, înlocuind convențiile de securitate socială dintre statele membre (articolul 6 din regulament), articolul 7 din acesta prevede unele excepții de la regula menționată, dintre care una este aplicabilă în cauză.

42. Thus, by virtue of Article 7(2)(c) of Regulation No 1408/71, notwithstanding the provisions of Article 6, ‘certain provisions of social security conventions entered into by the Member States before the date of application of this Regulation [shall continue to be generally applicable] provided that they are more favourable to the beneficiaries or if they arise from specific historical circumstances and their effect is limited in time if these provisions are listed in Annex III’.

42. Astfel, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1408/71, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 6, continuă să se aplice în mod generic „unele dispoziții ale convențiilor în domeniul securității sociale pe care statele membre le‑au încheiat anterior datei de la care se aplică prezentul regulament, în cazul în care ele sunt mai favorabile beneficiarilor sau dacă ele decurg din împrejurări istorice specifice și au un efect limitat în timp și dacă ele sunt prezentate în anexa III”.

43. Subparagraph c) therefore contemplates that the provisions of social security conventions that are listed in Annex III to the Regulation are to apply, by way of exception, where they are more favourable to the person concerned or, in any event, where they arise from specific historical circumstances and their effect is limited in time.

43. Prin urmare, litera (c) menționată prevede aplicarea excepțională a acelor dispoziții ale convențiilor în domeniul securității sociale prezentate în anexa III la regulament atunci când acestea sunt mai favorabile pentru persoana interesată sau, în orice caz, atunci când decurg din împrejurări istorice specifice și au un efect limitat în timp.

44. In my view, in that point 19(a) of Part A of Annex III expressly mentions the 1975 Convention between Germany and Poland in general, (11) in that the Convention was entered into as a result of the specific historical circumstances explained earlier and in that its effect is limited in time by reason of the terms of the 1990 Convention mentioned above, the 1975 Convention, rather than Regulation No 1408/71, must be regarded as unconditionally applicable to the retirement pension at issue here, and there is no need to consider whether the provision in question is or is not more favourable to the beneficiary than the EU law provision.

44. În opinia noastră, în măsura în care Convenția germano‑poloneză din 1975 este menționată în mod expres, cu caracter general, în partea A punctul 19 litera (a) din anexa III amintită(11), adoptarea acesteia a decurs din împrejurările istorice specifice prezentate anterior și efectul său este, potrivit prevederilor Convenției deja citate din 1990, limitat în timp, aplicarea acestuia în privința pensiei pentru limită de vârstă în discuție, cu prioritate față de Regulamentul nr. 1408/71, trebuie considerată necondiționată, fără a fi necesar să se examineze dacă dispoziția a cărei aplicare se are în vedere este sau nu este mai favorabilă pentru beneficiar decât cea care decurge din dreptul Uniunii.

45. Case-law certainly does not, in principle, preclude the simultaneous application of this type of convention and Community law, in so far as this is possible. Thus, Torrekens (12) stated that the regulation known as Regulation No 3 (which preceded Regulation No 1408/71) continued to apply ‘to the extent to which these conventions do not impede its application’ (paragraph 21).

45. Desigur, jurisprudența nu se opune, în principiu, unei aplicări simultane a acestui tip de convenții și a reglementării comunitare, în măsura în care este posibilă. Astfel, în Hotărârea Torrekens(12) s‑a precizat că așa‑numitul Regulament nr. 3 (care a precedat Regulamentul nr. 1408/71) continuă să fie aplicabil „în măsura în care aceste convenții nu împiedică aplicarea sa” (punctul 21).

46. On the other hand, the Court stated in TNT Express Nederland BV , (13) in connection with Article 71 of Regulation No 44/2001, (14) that an EU law provision which gives precedence to the application of a convention ‘cannot have a purport that conflicts with the principles underlying the legislation of which it is part’ or ‘lead to results which are less favourable for achieving sound operation of the internal market than the results to which the regulation’s provisions lead’ (paragraph 51).

46. Pe de altă parte, în Hotărârea TNT Express Nederland BV(13) s‑a afirmat, cu privire la articolul 71 din Regulamentul nr. 44/2001(14), că o dispoziție a Uniunii care dă prioritate aplicării unei convenții „nu poate avea un domeniu de aplicare care să intre în conflict cu principiile pe care se întemeiază legislația din care face parte”, nici „să conducă la rezultate care să fie mai puțin favorabile pentru realizarea unei bune funcționări a pieței interne decât cele la care ajung dispozițiile regulamentului menționat” (punctul 51).

47. The same idea is apparent in a line of case-law which holds that, despite the mandatory nature of the general rule that social security conventions are replaced by Regulation No 1408/71 and the strictly exceptional nature of the derogations under Article 7, and Annex III in particular, the Treaty freedoms ‘preclud[e] the loss of social security advantages for the workers concerned which would result from the inapplicability, following the entry into force of Regulation No 1408/71, of conventions operating between two or more Member States’. (15)

47. Aceeași idee reiese de asemenea dintr‑o jurisprudență potrivit căreia, în pofida caracterului imperativ al regulii generale privind înlocuirea prin Regulamentul nr. 1408/71 a convențiilor de securitate socială și în pofida naturii strict excepționale a situațiilor derogatorii prevăzute la articolul 7 și, în special, în anexa III la acesta, libertățile consacrate de tratat „se opun pierderii avantajelor de securitate socială care ar decurge, pentru lucrătorii în cauză, din inaplicabilitatea, ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1408/71, a convențiilor în vigoare între două sau mai multe state membre”(15) .

48. It is my view, however, that freedom of movement is in any event preserved in this case. In holding in 2009 that the institution responsible for payment of the pension was that of another Member State, the ZUS did not cause Mrs Wencel to ‘lose’ social security advantages or acquired rights, for the simple reason that the right to a Polish pension never existed. Neither did it, in principle, put her in a less favourable position which might have impeded her movement within the EU, since the withdrawal of the Polish pension did not deprive her of the right to apply for a pension in Germany.

48. Considerăm totuși că libertățile de circulație sunt, în orice caz, menținute în prezenta cauză. Faptul că ZUS a declarat, în 2009, că instituția debitoare a pensiei aparține unui alt stat membru nu îi cauzează doamnei Wencel o „pierdere” a avantajelor sociale sau a drepturilor dobândite pentru simplul motiv că dreptul la pensia poloneză nu a existat niciodată. Aceasta nu a fost nici situată într‑o poziție mai puțin favorabilă care ar fi putut constitui un obstacol în calea circulației sale în cadrul Uniunii, întrucât retragerea pensiei poloneze nu o priva de dreptul său de a solicita pensia respectivă în Germania.

49. Consequently, the review in 2009 of the legality of the decision taken in 1990 was governed by the 1975 Convention. EU law is of no relevance where the issue is to determine whether the 1990 decision of the ZUS to grant a Polish pension was or was not valid and hence whether, in 2009, it should have been annulled. Only if it were to be shown that in 1990 Mrs Wencel’s habitual residence for social security purposes was in Poland could the validity of the decision of the ZUS be challenged, but this would be under the 1975 Convention and the rules on the determination of residence contained therein and in the Polish legislation.

49. În consecință, examinarea în 2009 a legalității deciziei din 1990 era reglementată de Convenția din 1975. Dreptul Uniunii este lipsit de relevanță atunci când este vorba despre a stabili dacă decizia ZUS din 1990 de a acorda o pensie poloneză a fost sau nu a fost validă și, prin urmare, dacă trebuia sau nu trebuia să fie anulată în 2009. Numai în cazul în care se demonstrează că în 1990 doamna Wencel avea reședința obișnuită în scopuri de securitate socială în Polonia ar putea fi pusă în discuție validitatea deciziei ZUS, însă aceasta în temeiul Convenției din 1975 și al normelor privind stabilirea reședinței cuprinse în acesta și în reglementarea poloneză însăși.

b) The factual situation arising in this case is not provided for in Article 10 of Regulation No 1408/71

b) Situația de fapt din prezenta cauză nu este prevăzută la articolul 10 din Regulamentul nr. 1408/71

50. Furthermore, as I have already mentioned, the factual situation under consideration here is not provided for in Article 10 of Regulation No 1408/71, which applies to quite different circumstances to those which have given rise to the main proceedings.

50. Pe de altă parte, astfel cum am menționat, situația de fapt din prezenta cauză nu este prevăzută la articolul 10 din Regulamentul nr. 1408/71, aplicabil unor împrejurări în mod clar diferite de cele care se află la originea acțiunii principale.

51. According to its wording, Article 10 acts to prevent pensions being detrimentally affected in any way as a result of the fact that ‘the recipient resides in the territory of a Member State other than that in which the institution responsible for payment is situated’. However, as explained previously, in the case of Mrs Wencel, there could be no such divergence between the place where the institution was located and the residence of the person concerned. Under the 1975 Convention, it was this residence that determined which State was responsible for the pension; it follows that either Mrs Wencel’s residence was in Germany, in which case the institution responsible for payment was the German institution, or her residence was in Poland, in which case the pension would fall within the competence of the Polish authorities. Furthermore, in that, as we have seen, a ‘dual residence’ scenario has no place in the context of Regulation No 1408/71, (16) the circumstances of this case cannot possibly fall within the factual situation of Article 10.

51. Potrivit formulării sale, articolul 10 protejează împotriva oricărui prejudiciu referitor la pensii care poate decurge din faptul că „beneficiarul are reședința pe teritoriul altui stat membru decât cel în care se află instituția debitoare”. Totuși, în conformitate cu cele precizate anterior, această separare între sediul instituției debitoare și reședința beneficiarului nu putea avea loc în cazul doamnei Wencel. În Convenția din 1975, reședința menționată indica statul responsabil pentru plata pensiei; prin urmare, fie doamna Wencel avea reședința în Germania, caz în care instituția debitoare era cea germană, fie avea reședința în Polonia, în acest caz pensia fiind de competența autorităților poloneze. De altfel, în măsura în care, astfel cum s‑a văzut, o situație de „reședință dublă” nu este cuprinsă în contextul Regulamentului nr. 1408/71(16), situația în litigiu nu ar putea să se încadreze în niciun mod în situația de fapt prevăzută la articolul 10.

52. In short, we are looking at different factual situations and it is not therefore appropriate in this case to seek the protection which Article 10 of Regulation No 1408/71 might offer.

52. Ne aflăm, în definitiv, în fața unor situații de fapt diferite, motiv pentru care nu trebuie căutată în acest caz protecția care ar putea fi oferită de articolul 10 din Regulam entul nr. 1408/71.

53. Over and above the foregoing remarks, and in the interests of providing the Sąd Apelacyjny with a useful reply, it should be mentioned that Article 10 may be relevant in the new situation in which Mrs Wencel finds herself now that she is again living in Poland on a stable basis, following the death of her husband.

53. Pe lângă toate cele de mai sus și cu scopul de a furniza Sąd Apelacyjny un răspuns util, trebuie adăugat că articolul 10 ar putea fi relevant în noua situație în care, aparent, se află doamna Wencel din momentul în care, după decesul soțului său, a revenit la o reședință stabilă în Polonia.

54. Of course, any such change of residence (and it is, in any event, for the national court to ascertain whether or not this is the case) would not ma ke the decision of the ZUS in 1990, which, as has been pointed out, must still be considered under the 1975 Convention, any less lawful. In this regard, it should be recalled that, pursuant to Article 94 of Regulation No 1408/71, the Regulation does not confer any rights for periods prior to its entry into force in the territory of the Member State concerned. This provision is consistent with the principle of legal certainty, which, according to the case-law, precludes a regulation from being applied retroactively, regardless of whether such application might produce favourable or unfavourable effects for the person concerned. (17) Consequently, even if there had been a change of residence in 2009, the institution responsible for paying Mrs Wencel’s pension would still be the German social security institution, pursuant to the 1975 Convention. Such a change cannot affect the legality of a decision which has already been taken or a right which arose when the Convention was exclusively applicable.

54. Desigur, acest eventual transfer al reședinței (a cărui realitate trebuie verificată, în orice caz, de instanța națională) nu ar afecta legalitatea deciziei ZUS din 1990, care, astfel cum am arătat, trebuie examinată în orice caz în lumina Convenției din 1975. În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 94 din Regulamentul nr. 1408/71, în temeiul regulamentului menționat, nu se dobândește niciun drept pentru o perioadă anterioară datei intrării sale în vigoare pe teritoriul statului membru în cauză. Această prevedere este în concordanță cu principiul securității juridice, care se opune, astfel cum a afirmat jurisprudența, aplicării retroactive a unui regulament, indiferent de efectele favorabile sau nefavorabile pe care le‑ar putea avea o astfel de aplicare asupra persoanei interesate(17) . Prin urmare, chiar dacă ar fi avut loc un transfer al reședinței în Polonia în 2009, instituția debitoare a pensiei doamnei Wencel ar continua să fie, potrivit Convenției din 1975, instituția germană de securitate socială. Această împrejurare nu permite modificarea legalității unei decizii adoptate și a unui drept născut sub imperiul exclusiv al convenției menționate.

55. However, it is also a generally recognised principle that, even if the new legislation is applicable only to the future, it must also apply, subject to exceptions, to the future effects of situations which arose while the earlier law was in force. (18) It can therefore be said that EU law may have some impact in relation to the actual payment of the German pension at the present time.

55. Cu toate acestea, este de asemenea un principiu general recunoscut cel potrivit căruia, deși legea nouă își produce efectele numai pentru viitor, aceasta se aplică, în lipsa unei derogări, și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub incidența legii vechi(18) . Prin urmare, se poate afirma că dreptul Uniunii ar putea genera anumite efecte în ceea ce privește obținerea materială a acestei pensii germane în prezent.

56. As noted above, Article 4(3) of the 1975 Convention provides that the right to a pension ‘exists only during the period of residence in the territory of the State whose insurance institution established the pension’. Once they have become part of the European Union, however, Member States must ensure that EU law is observed when applying this rule. It can therefore be argued that, as the person concerned moved to Poland after that country became a member of the EU, the pension right would be ‘exported’ pursuant to Regulation No 1408/71. Under the Convention, which applied at the time the right arose, the institution responsible for paying the pension would still be the German institution, but Mrs Wencel could claim her retirement pension in Poland, and may possibly be able to argue that her German widow’s pension should be ‘exported’ too.

56. Astfel cum am arătat deja, articolul 4 alineatul 3 din Convenția din 1975 prevede că pensiile „se acordă numai pentru perioada în care beneficiarul are reședința pe teritoriul statului a cărui instituție de asigurări a stabilit pensia”. Totuși, după aderarea la Uniune, statele membre trebuie să garanteze că aplicarea acestei dispoziții se realizează cu respectarea dreptului Uniunii. Prin urmare, se poate susține că, în cazul în care persoana în cauză și‑ar fi transferat reședința în Polonia ulterior aderării acestui stat la Uniune, drepturile la pensie menționate ar fi fost „exportate” în conformitate cu Regulamentul nr. 1408/71. Potrivit convenției, aplicabilă la momentul nașterii dreptului, instituția debitoare a pensiei ar continua să fie cea germană, însă doamna Wencel ar putea să solicite pensia pentru limită de vârstă în Polonia și, eventual, să invoce de asemenea „exportarea” pensiei sale germane de soț supraviețuitor.

57. Furthermore, the return to Poland cannot have any negative impact on the person concerned. This situation does fall fully within the scope of Regulation No 1408/71, and in particular Article 10, since Mrs Wencel would be residing in the territory of a Member State (Poland) other than that in which the institution responsible for payment is situated (Germany). The article states that this state of affairs must not bring about any reduction, modification, withdrawal or suspension of benefits. Obviously, the effects of this rule are limited to pensions accruing from the time of Mrs Wencel’s return to Poland and do not apply to decisions relating to pensions which accrued at an earlier time. It would therefore be important, in such a situation, to establish when such return occurred for the purposes of assessing the legality of the 2009 ZUS decision ordering repayment of the benefits relating to the previous three years.

57. În plus, această revenire în Polonia nu ar putea afecta negativ persoana în cauză. Această situație intră deja integral în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1408/71 și, în special, al articolului 10 din acesta, întrucât doamna Wencel ar avea reședința pe teritoriul unui stat membru (Polonia) diferit de cel în care se află instituția debitoare (Germania). O astfel de situație nu ar putea duce, potrivit articolului menționat, la nicio reducere, modificare, retragere sau suspendare a prestațiilor. În mod evident, efectul acestei dispoziții este limitat la pensiile datorate începând cu momentul întoarcerii doamnei Wencel în Polonia, însă nu include decizii care privesc pensii datorate la un moment anterior. Prin urmare, în cazul acesteia, este important să se cunoască momentul în care a avut loc această revenire pentru a stabili legalitatea deciziei ZUS din 2009, prin care i‑a fost impusă persoanei în cauză restituirea prestațiilor corespunzătoare ultimilor trei ani.

3. Conclusion to the first question referred

3. Concluzia la prima întrebare preliminară

58. In conclusion, the reply to the first question referred should be prefaced, first of all, by the statement that a declaration of dual residence for social security purposes has no place within the framework of Regulation No 1408/71, and that ruling out this option does not constitute a breach of Articles 20(2) TFEU and 21 TFEU. Secondly, it must be made clear that EU law (and Regulation No 1408/71 in particular) is not relevant in assessing the legality of a decision in 1990 to grant a Polish pension, and, pursuant to Article 7(2)(c) of Regulation No 1408/71, the pension rights of a Polish national who has worked and paid contributions in Poland but has transferred her residence to Germany prior to 1990, continue to be governed by the German-Polish Convention of 9 October 1975 on old-age and work-injury provisions. This situation is not covered by Article 10 of Regulation No 1408/71.

58. În concluzie, răspunsul la prima întrebare preliminară necesită să se precizeze, în prealabil și în primul rând, că declararea unei reședințe duble în scopuri de securitate socială nu este cuprinsă în cadrul Regulamentului nr. 1408/71 și că excluderea unei astfel de posibilități nu încalcă articolul 20 alineatul (2) TFUE și articolul 21 TFUE. În al doilea rând, trebuie precizat că dreptul Uniunii (în special Regulamentul nr. 1408/71) nu este relevant în ceea ce privește aprecierea legalității unei decizii de acordare a unei pensii poloneze în 1990 și că, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1408/71, drepturile la pensie ale unui cetățean polonez care a lucrat și a contribuit în Polonia, însă care și‑a transferat reședința în Germania înainte de 1990 continuă să fie reglementate de Convenția germano‑poloneză din 9 octombrie 1975 cu privire la asigurările de pensii și de accidente de muncă. De altfel, situația menționată nu intră sub incidența articolului 10 din Regulamentul nr. 1408/71.

59. However, if the beneficiary of the pension had moved back to Poland after the accession of Poland to the European Union, Article 10 of Regulation No 1408/71 requires that the return must not give rise to any reduction, modification, suspension, withdrawal or confiscation of those pension rights.

59. Totuși, în cazul în care titularul pensiei s‑ar fi reinstalat în Polonia după aderarea statului menționat la Uniunea Europeană, un astfel de retur nu ar putea avea drept efect, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul nr. 1408/71, nicio reducere, modificare, suspendare, retragere sau confiscare a drepturilor la pensie amintite.

B – The second and third questions referred

B – A doua și a treia întrebare preliminară

60. In the second and third questions referred, which can be addressed together, the Polish court asks the Court of Justice whether Articles 21 TFEU and 20(2) TFEU, and Article 10 of Regulation No 1408/71 preclude decisions such as those taken by the ZUS in 2009, which removed the right to a retirement pension of a person who ‘has had simultaneously two habitual residences (two centres of interest) in two countries now belonging to the European Union and who did not, prior to 2009, submit an application or declaration concerning the transfer of residence to one of those countries’ and demanded repayment of the amounts relating to the previous three years, bearing in mind that, at the time the application for the grant of a retirement pension was examined and after it was received, that person was not ‘advised by the Polish insurance institution of the need to inform it also that he has two habitual residences in two countries and of the need to submit an application or declaration concerning the choice of an insurance institution of one of those countries as competent to consider applications concerning retirement pensions’.

60. Prin intermediul celei de a doua și al celei de a treia întrebări preliminare, care trebuie examinate împreună, instanța poloneză solicită Curții să stabilească dacă articolul 20 alineatul (2) TFUE și articolul 21 TFUE, precum și articolul 10 din Regulamentul nr. 1408/71 se opun unor decizii precum cele adoptate de ZUS în 2009, prin care este retras dreptul la pensia pentru limită de vârstă și se solicită restituirea sumelor corespunzătoare ultimilor trei ani unei persoane care „a avut concomitent două reședințe obișnuite (două centre de interese) pe teritoriul a două state, în prezent membre ale Uniunii Europene” și care „înainte de 2009 nu a depus o cerere sau nu a dat o declarație de transferare a reședinței în unul dintre aceste state”, ținând seama de faptul că, în cursul soluționării cererii de acordare a pensiei și după obținerea acesteia, persoana menționată nu a fost „informată de instituția de asigurări poloneză cu privire la necesitatea de a comunica faptul că a avut două reședințe obișnuite pe teritoriul a două state și de a depune o cerere sau de a da o declarație de alegere a instituției de asigurări din unul dintre statele menționate care să fie competentă să soluționeze cererile de pensie pentru limită de vârstă”.

61. Both of these questions, like the first question, start from the premiss that it is possible for a factual situation of dual residence in two Member States to have legal effects. Once this premiss of dual residence has been ruled out, these two questions, as formulated, are also irrelevant.

61. Cele două întrebări pornesc, la fel ca prima întrebare, de la eventuala recunoaștere de efecte juridice unei situații de fapt privind o reședință dublă în două state membre. Premisa menționată a reședinței duble fiind exclusă, aceste din urmă două întrebări ar fi de asemenea, astfel cum sunt formulate, lipsite de relevanță.

62. However, in the interests, once again, of providing the referring court with a useful reply, I think it is necessary to make an observation in connection with what the referring court has said about the actions of the ZUS and the person concerned during the application, grant and payment process relating to the pension.

62. Totuși, pentru a furniza, încă o dată, un răspuns util instanței de trimitere, considerăm necesar să facem o precizare referitoare la trimiterea făcută de aceasta la comportamentul ZUS și al persoanei interesate înseși în cadrul procedurii de solicitare, acordare și obținere a pensiei.

63. The statements in the order for reference indicate that Mrs Wencel did not declare her change of residence, and the ZUS, for its part, did not inform her of the need to make such a declaration. The Sąd Apelacyjny seems to suggest that these circumstances may be relevant when considering the legality of the decisions of the ZUS under EU law. (19)

63. Potrivit celor afirmate în ordonanța de trimitere, doamna Wencel ar fi omis orice declarație cu privire la transferul reședinței sale, iar ZUS, la rândul său, nu ar fi informat‑o pe aceasta cu privire la necesitatea de a da o astfel de declarație. Astfel cum pare să sugereze Sąd Apelacyjny, aceste împrejurări ar putea fi eventual relevante pentru examinarea legalității deciziilor ZUS din 2009 în lumina dreptului Uniunii(19) .

64. In fact, notwithstanding what has already been said on the subject of the applicability of the 1975 Convention to this case, Regulation No 1408/71 should be used as a criterion of the legality of the 2009 ZUS decision, in so far as its formal and procedural aspects are concerned.

64. Aceasta deoarece, fără a aduce atingere celor precizate anterior cu privire la aplicabilitatea în cauză a Convenției din 1975, Regulamentul nr. 1408/71 ar trebui să fie aplicabil ca parametru al legalității deciziei ZUS din 2009 în ceea ce privește aspectele de formă sau de procedură ale acesteia.

65. Thus, Article 84a of the regulation, which concerns relations between the institutions and the persons covered by the regulation, is relevant to an assessment of whether, when it took the decision in 2009, the ZUS met the standards of conduct imposed on it by this provision, which was fully in force at the date in question, in connection with its relations with Mrs Wencel.

65. Astfel, articolul 84a din regulament, referitor la relațiile dintre instituții și persoanele vizate de acesta, este relevant pentru a aprecia dacă, la adoptarea deciziei din 2009, ZUS a respectat normele de executare pe care dispoziția menționată, în vigoare pe deplin la data de referință, le impunea în ceea ce privește relațiile sale cu doamna Wencel.

66. In that Article 84a relates only to the formal aspects of the relations between the social security system of a Member State and the persons covered by the regulation, and does not affect the substance of the 2009 decision, there can be no objection to its application in this case. (20) In particular, it cannot be claimed that the purpose of Regulation No 1408/71 is not to regulate the procedure for the repayment of benefits which were improperly paid. It is true that it falls to each Member State to adopt specific legislation regarding this procedure, but such legislation must comply with EU law in all cases.

66. În măsura în care articolul 84a menționat reglementează aspecte pur formale ale relațiilor dintre instituțiile de securitate socială dintr‑un stat membru și persoanele vizate de regulament și nu afectează fondul deciziei din 2009, nu există obiecții cu privire la aplicabilitatea acestuia în prezenta cauză(20) . În special, nu se poate contesta faptul că Regulamentul nr. 1408/71 nu are ca obiect reglementarea procedurii de restituire a prestațiilor primite fără drept. Astfel, reglementarea concretă a procedurii menționate revine fiecăruia dintre statele membre, însă această reglementare trebuie în orice caz să respecte dreptul Uniunii.

67. Briefly, Article 84a(1) imposes a duty of mutual information and cooperation on the institutions and the persons covered by the regulation, taking the form of a requirement to ‘provide the person concerned with any information required for exercising the rights conferred on them by this Regulation’, in the case of the former, and a requirement to ‘inform the institutions of the competent State and of the State of residence as soon as possible of any changes in their personal or family situation which affect their right to benefits under this Regulation’, in the case of the latter.

67. Rezumând, alineatul (1) al articolului 84a impune instituțiilor și persoanelor vizate de regulament o obligație reciprocă de informare și de cooperare care se concretizează, pentru primele, în obligația de a „furniz[a] persoanelor interesate orice informație solicitată în scopul exercitării drepturilor care le sunt conferite de prezentul regulament” și, pentru cele din urmă, în obligația de a „inform[a] în cel mai scurt termen instituțiile statului competent și ale statului de reședință în legătură cu orice schimbare intervenită în situația lor personală sau familială care afectează dreptul la prestații, în conformitate cu prezentul regulament”.

68. It will be for the national court to establish whether the ZUS and Mrs Wencel have satisfied these requirements of cooperation, information and good administration, and to determine the extent to which any failure to do so may give rise to an annulment of the 2009 decision.

68. Revine instanței naționale sarcina de a stabili dacă ZUS și doamna Wencel au respectat aceste obligații de cooperare, informare și bună administrare și măsura în care o eventuală nerespectare a acestora ar putea duce la anularea deciziei din 2009.

69. In the case of Mrs Wencel’s actions, it should also be borne in mind that, pursuant to Article 84a(2), failure to comply with the requirement to inform the relevant national institutions may result in the application of measures in accordance with national law. However, the article specifies that such measures must be ‘proportionate’, which means that the national court will need to assess whether the withdrawal of the pension and the demand for repayment of amounts improperly received constitute measures which are ‘proportionate’ to any failure on the part of Mrs Wencel to comply with her obligation to inform.

69. În ceea ce privește comportamentul doamnei Wencel, trebuie să se țină de asemenea seama de faptul că, în conformitate cu alineatul (2) al aceluiași articol, nerespectarea obligației de a informa instituțiile naționale corespunzătoare poate atrage după sine aplicarea de măsuri în conformitate cu dreptul național. Totuși, dispoziția prevede că astfel de măsuri trebuie să fie „corespunzătoare”, prin urmare, instanța națională va trebui să aprecieze dacă retragerea pensiei și solicitarea restituirii sumelor primite fără drept constituie o măsură „corespunzătoare” în raport cu o eventuală nerespectare a obligației de informare care revenea doamnei Wencel.

70. In conclusion, the reply to the second and third questions should be that any decision of the Polish social security authorities subsequent to the date of Poland’s accession to the European Union must respect the formal requirements of Article 84a of Regulation No 1408/71, even in the case of decisions relating to pension rights which are not governed by EU law. It will be for the relevant national court to establish whether there has been a failure to meet such requirements in the present case and, if so, what the proper and proportionate response to such a failure should be.

70. În concluzie, se poate răspunde la a doua și la a treia întrebare în sensul că orice decizie a autorităților poloneze de asigurări sociale ulterioară datei aderării Poloniei la Uniunea Europeană trebuie să respecte obligațiile referitoare la formă prevăzute la articolul 84a din Regulamentul nr. 1408/71, chiar și atunci când este vorba despre decizii referitoare la drepturi de pensie care nu sunt reglementate de dreptul Uniunii. Revine instanței naționale competente sarcina de a stabili dacă în prezenta cauză a avut loc o nerespectare a obligațiilor menționate și, dacă este cazul, care sunt consecințele care ar putea decurge în mod legitim și proporțional din aceasta.

VI – Conclusion

VI – Concluzie

71. I therefore propose that the Court of Justice should respond to the questions referred for a preliminary ruling by the Sąd Apelacyjny – Sąd Pracy i Ubezpieczeń Społecznych w Białymstoku (Poland) as follows:

71. În consecință, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Sąd Apelacyjny – Sąd Pracy i Ubezpieczeń Społecznych w Białymstoku (Polonia) după cum urmează:

(1) A declaration of dual residence for social security purposes has no place within the framework of Council Regulation (EEC) No 1408/71 of 14 June 1971 on the application of social security schemes to employed persons, to self-employed persons and to members of their families moving within the Community. Ruling out this option does not constitute a breach of Articles 20(2) TFEU and 21 TFEU.

„1) Declararea unei reședințe duble în scopuri de securitate socială nu este cuprinsă în cadrul Regulamentului nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității. Excluderea unei astfel de posibilități nu încalcă articolul 20 alineatul (2) TFUE și articolul 21 TFUE.

EU law (and Regulation No 1408/71 in particular) is not relevant in assessing the legality of a decision in 1990 to grant a Polish pension. Pursuant to Article 7(2)(c) of Regulation No 1408/71, the pension rights of a Polish national who has worked and paid contributions in Poland but has transferred her residence to Germany prior to 1990, continue to be governed by the German-Polish Convention of 9 October 1975 on old-age and work-injury provisions.

Dreptul Uniunii (în special, Regulamentul nr. 1408/71) nu este relevant în ceea ce privește aprecierea legalității unei decizii de acordare a unei pensii poloneze în 1990. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1408/71, drepturile la pensie ale unui cetățean polonez care a lucrat și a contribuit în Polonia, însă care și‑a transferat reședința în Germania înainte de 1990 continuă să fie reglementate de Convenția germano‑poloneză din 9 octombrie 1975 cu privire la asigurările de pensii și de accidente de muncă.

This situation is not covered by Article 10 of Regulation No 1408/71. However, if the beneficiary of the pension had moved back to Poland after the accession of Poland to the European Union, Article 10 of Regulation No 1408/71 requires that the return must not give rise to any reduction, modification, suspension, withdrawal or confiscation of those pension rights.

De altfel, situația menționată nu intră sub incidența articolului 10 din Regulamentul nr. 1408/71. Totuși, în cazul în care titularul pensiei s‑ar fi reinstalat în Polonia după aderarea statului menționat la Uniunea Europeană, un astfel de retur nu ar putea avea drept efect, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul nr. 1408/71, nicio reducere, modificare, suspendare, retragere sau confiscare a drepturilor la pensie amintite.

(2) Any decision of the Polish social security authorities subsequent to the date of Poland’s accession to the European Union must respect the formal requirements of Article 84a of Regulation No 1408/71, even in the case of decisions relating to pension rights which are not governed by EU law. It will be for the relevant national court to establish whether there has been a failure to meet such requirements in the present case and, if so, what the proper and proportionate response to such a failure should be.

2) Orice decizie a autorităților poloneze de securitate socială ulterioară datei aderării Poloniei la Uniunea Europeană trebuie să respecte obligațiile referitoare la formă prevăzute la articolul 84a din Regulamentul nr. 1408/71, chiar și atunci când este vorba despre decizii referitoare la drepturi de pensie care nu sunt reglementate de dreptul Uniunii. Revine instanței naționale competente sarcina de a stabili dacă în prezenta cauză a avut loc o nerespectare a obligațiilor menționate și, dacă este cazul, care sunt consecințele care ar putea decurge în mod legitim și proporțional din aceasta.”

(1) .

(1) .

(2) – Regulation (EEC) No 1408/71 of the Council of 14 June 1971 on the application of social security schemes to employed persons and their families moving within the Community (OJ, English Special Edition 1971 (II), p. 416) amended on numerous occasions (‘Regulation No 1408/71’).

(2) – Regulamentul Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26), cu modificările ulterioare (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1408/71”).

(3) – Dz. U. of 1976, No 16, item 101, (‘the 1975 Convention’).

(3) – Dz. U. din 1976, nr. 16, poziția 101. Denumită în continuare „Convenția din 1975”.

(4) – Consolidated version: Dz. U. of 2009, No 153, item 1227, (‘the Pensions Law’).

(4) – Versiune consolidată: Dz. U. din 2009, nr. 153, poziția 1227. Denumită în continuare „Legea privind pensiile”.

(5) – The new Regulation (EC) No 883/2004 of the European Parliament and of the Council of 29 April 2004 on the coordination of social security systems (OJ 2004 L 166 p. 1-123) is based on the same principles.

(5) – Noul Regulament (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 1) pornește de la aceleași principii.

(6) – See, in particular, Case 60/85 Luitjen [1986] ECR 2365.

(6) – A se vedea în special Hotărârea din 10 iulie 1986, Luitjen (60/85, Rec., p. 2365).

(7) – Article 11 of Regulation (EC) No 987/2009 of the European Parliament and of the Council of 16 September 2009 laying down the procedure for implementing Regulation (EC) No 883/2004 on the coordination of social security systems (OJ 2009 L 284 p. 1).

(7) – Articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 284, p. 1).

(8) – In Germany, the Fremdrentengesetz (Law of 28 September 1958 on pension rights acquired by contribution abroad) was passed in the same context and pursuant to the same principle of ‘integration’. In this regard, see Joined Cases C‑396/05, C‑419/05 and C‑450/05 Habelt and others [2007] ECR I‑11895, paragraphs 101 to 104.

(8) – În același context și în conformitate cu același principiu de „integrare”, a fost adoptată în Germania Legea din 28 septembrie 1958 privind drepturile la pensie dobândite prin contribuții în străinătate (Fremdrentengesetz). A se vedea în această privință Hotărârea din 18 decembrie 2007, Habelt și alții (cauzele conexate C‑396/05, C‑419/05 și C‑450/05, Rep., p. I‑11895), punctele 101-104.

(9) – In 1990, this context having changed, the two States signed a further convention, which is not, however, applicable to this case, since, by virtue of Article 27(2) of the new social security convention of 8 December 1990, the 1975 Convention will continue to apply to persons who changed their residence prior to 1990.

(9) – În 1990, odată cu schimbarea acestui context, cele două state au semnat o nouă convenție, care nu este totuși aplicabilă în prezenta cauză, întrucât, potrivit articolului 27 alineatul 2 din Convenția în domeniul securității sociale din 8 decembrie 1990, Convenția din 1975 continuă să se aplice persoanelor care și‑au transferat reședința înainte de 1990.

(10) – It is to be noted, however, that, according to the information presented at the hearing, had she done so, Mrs Wencel would probably not have been entitled to a retirement pension until five years later, since German pensions legislation, which would have had to apply to the case, albeit with all contribution periods being aggregated, set the pensionable age at five years higher than the Polish pensionable age (65 as opposed to 60).

(10) – Totuși, trebuie observat că, potrivit informațiilor furnizate în ședință, este probabil că, în acest caz, doamna Wencel nu ar fi avut dreptul la o pensie pentru limită de vârstă decât cinci ani mai târziu, întrucât legislația germană cu privire la pensii, care ar fi trebuit să fie aplicabilă în cauză fără a se aduce atingere cumulării perioadelor de contribuție, prevedea o vârstă de acces la pensie superioară cu cinci ani celei poloneze (65 de ani în raport cu 60).

(11) – It should be noted that point 19 of Annex III refers to the 1975 Convention in its entirety, unlike the other points, which mention only certain specific provisions of other conventions.

(11) – Trebuie să se țină seama de faptul că punctul 19 din anexa III face referire la Convenția din 1975 în ansamblu, spre deosebire de alte puncte, în care sunt menționate numai anumite dispoziții concrete ale altor convenții.

(12) – Case 28/68 Torrekens [1969] ECR 125.

(12) – Hotărârea din 7 mai 1969 (28/68, Rec., p. 125).

(13) – Case C‑533/08 TNT Express Nederland BV [2010] ECR I‑4107.

(13) – Hotărârea din 4 mai 2010 (C‑533/08, Rep., p. I‑4107).

(14) – Council Regulation (EC) No 44/2001 of 22 December 2000 on jurisdiction and the recognition and enforcement of judgments in civil and commercial matters (OJ 2001 L 12, p. 1).

(14) – Regulamentul Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74).

(15) – Habelt and others , paragraphs 118 and 119. See also Case C‑227/89 Rönfeldt [1991] ECR I‑323 and Case C‑277/99 Kaske [2002] ECR I‑1261. However, the case-law specifies that this principle cannot apply to workers who did not exercise their right to freedom of movement prior to entry into force of the Regulation (Case C‑475/93 Thévenon [1995] ECR I‑3813).

(15) – Hotărârea Habelt și alții, citată anterior, punctele 118 și 119. A se vedea de asemenea Hotărârea din 7 februarie 1991, Rönfeldt (C‑227/89, Rec., p. I‑323), și Hotărârea din 5 februarie 2002, Kaske (C‑277/99, Rec., p. I‑1261). Totuși, în jurisprudență se precizează că acest principiu nu se poate aplica lucrătorilor care nu și‑au exercitat dreptul la liberă circulație înainte de intrarea în vigoare a regulamentului (Hotărârea din 9 noiembrie 1995, Thévenon, C‑475/93, Rec., p. I‑3813).

(16) – In all probability, the 1975 Convention, which is applicable here, follows the same approach as Regulation No 1408/71 in this particular respect. At the risk of venturing into territory which is beyond the jurisdiction of the Court of Justice, I think I can state with some confidence, in view of the description of the Convention given by the parties, that having a legal situation of dual residence would be, if anything, more problematic in the context and circumstances which gave rise to the Convention than in the EU law context, in that residence is apparently the only relevant criterion or link in that legal context.

(16) – Foarte probabil, Convenția din 1975, aplicabilă în cauză, corespunde în ceea ce privește acest aspect precis aceleiași logici ca Regulamentul nr. 1408/71. Chiar cu riscul de a intra pe un teren care nu intră în competența Curții, considerăm că putem afirma cu destulă certitudine, având în vedere prezentarea convenției efectuată de intervenienți, că această situație legală de reședință dublă ar fi chiar mai dificilă în contextul și în împrejurările care au dat naștere convenției decât în contextul reglementării Uniunii, în măsura în care reședința este, aparent, unicul criteriu sau punct de legătură relevant în acest context legal.

(17) – Case C‑290/00 Duchon [2002] ECR– I-3567, paragraph 21 and case-law cited there.

(17) – Hotărârea din 18 aprilie 2002, Duchon (C‑290/00, Rec., p. I‑3567), punctul 21 și jurisprudența citată.

(18) – Duchon , paragraph 21 and case-law cited there.

(18) – Hotărârea Duchon, citată anterior, punctul 21 și jurisprudența citată.

(19) – In the course of the hearing, it was also mentioned that a recent judgment of the Polish Constitutional Court, delivered on 28 February 2012 (case K 5/11), might have implications for the legality of the 2009 ZUS decision, in that the latter was adopted on the basis of Article 114(1) of the Pensions Law. The judgment found another provision of this law, Article 114(1a), which provides that a pension must be re-assessed if it is shown that the evidence submitted does not constitute an adequate basis upon which to make a determination regarding the right to a pension or the amount of the benefit, to be unconstitutional. Although the possibility that the finding of unconstitutionality in respect of Article 114(1a) might have implications for Article 114(1) is not categorically ruled out by the judgment (which specifically refers to the close link between the two), this is a matter which in any event falls outside the jurisdiction of the Court of Justice.

(19) – În cursul ședinței, s‑a făcut de asemenea referire la consecințele pe care o hotărâre recentă a Curții Constituționale poloneze, pronunțată la 28 februarie 2012 (cauza K 5/11), le‑ar putea avea asupra legalității deciziei menționate a ZUS din 2009, în măsura în care aceasta a fost adoptată în temeiul articolului 114 alineatul 1 din Legea poloneză privind pensiile. Hotărârea citată a declarat neconstituțională o altă dispoziție din această lege, mai exact, alineatul 1a al articolului 114 amintit, potrivit căruia recalcularea se impune dacă se dovedește că probele prezentate nu constituie un temei suficient pentru stabilirea dreptului în discuție sau a cuantumului prestațiilor. Deși hotărârea nu exclude în mod categoric faptul că această declarare a neconstituționalității ar putea avea unele repercusiuni în ceea ce privește alineatul 1 (făcând referire, în special, la legătura strânsă care există între cele două), aceasta reprezintă o problemă care, în orice caz, nu intră în sfera de competență a Curții.

(20) – Neither is there any reason why the Court of Justice should not rule on this point, since there is extensive case-law to the effect that it may be required to take into consideration rules of EU law to which the national court did not refer in its questions. See, for example, Case C‑157/10 Banco Bilbao Vizcaya Argentaria SA [2011] ECR I‑0000, paragraph 19.

(20) – De asemenea, nimic nu împiedică Curtea să se pronunțe cu privire la acest aspect, întrucât, potrivit unei jurisprudențe bogate, aceasta poate fi obligată să ia în considerare norme de drept al Uniunii la care instanța națională nu a făcut trimitere în întrebările sale preliminare. A se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2011, Bilbao Vizcaya Argentaria SA (C‑157/10, nepublicată încă în Repertoriu), punctul 19.