Concluziile Consiliului din 22 mai 2008 privind multilingvismul

(2008/C 140/10)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere:

1. concluziile Consiliului European de la Lisabona din 23 și 24 martie 2000, care a inclus limbile străine într-un cadru european pentru definirea competențelor fundamentale care trebuie asigurate prin învățarea de-a lungul vieții [1];

2. articolul 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care recunoaște principiul potrivit căruia Uniunea respectă diversitatea culturală, religioasă și lingvistică [2];

3. concluziile Consiliului European de la Barcelona din 15 și 16 martie 2002, prin care se face apel la continuarea acțiunilor pentru îmbunătățirea perfecționării competențelor fundamentale, în special prin învățarea a două limbi străine de către toți, începând de la o vârstă foarte fragedă [3];

4. comunicarea Comisiei din 24 iulie 2003"Promovarea învățării limbilor străine și a diversității lingvistice: un plan de acțiune 2004-2006" [4] și raportul ulterior al Comisiei din 25 septembrie 2007 privind punerea în aplicare a respectivului plan de acțiune [5];

5. Decizia nr. 2241/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 de instituire a unui cadru comunitar unic pentru transparența calificărilor și a competențelor (Europass) [6];

6. comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2005"O nouă strategie cadru pentru multilingvism", care cuprinde atât acțiunea internă, cât și acțiunea externă referitoare la promovarea limbilor și la comunicarea cu cetățenii [7];

7. concluziile Consiliului din 19 mai 2006 privind indicatorul european al competenței lingvistice [8], care au reafirmat faptul că, pe lângă faptul de a contribui la înțelegerea reciprocă între popoare, competențele lingvistice sunt o condiție prealabilă a mobilității forței de muncă și contribuie la competitivitatea economiei Uniunii Europene;

8. Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele cheie pentru învățarea de-a lungul vieții [9], una dintre acestea fiind comunicarea în limbi străine;

9. rezoluția Consiliului din 16 noiembrie 2007 privind o agendă europeană pentru cultură [10], care identifică multilingvismul cu unul dintre domeniile prioritare de acțiune în vederea promovării moștenirii culturale,

și în lumina discuțiilor din cadrul Conferinței ministeriale privind multilingvismul desfășurată la 15 februarie 2008,

CONSIDERĂ că:

- diversitatea lingvistică și culturală sunt caracteristici distinctive ale vieții cotidiene a unui număr tot mai mare de cetățeni și societăți europene, ca rezultat al creșterii mobilității, a migrării și a globalizării,

- competențele lingvistice reprezintă o aptitudine dezirabilă pentru toți cetățenii UE, care le permite acestora să se bucure de beneficiile libertății de circulație în Uniune, din punct de vedere economic, social și cultural,

- rapoarte și recomandări succesive formulate de diferite grupuri de părți interesate indică faptul că încă nu se ține cont suficient de necesitățile lingvistice ale societății europene,

- importanța acordată multilingvismului și altor chestiuni de politică lingvistică în contextul politicilor comune UE impune necesitatea de a acorda acestor aspecte atenția cuvenită, precum și necesitatea ca instituțiile europene să reafirme angajamentul lor de lungă durată față de promovarea învățării limbilor și a diversității lingvistice;

AFIRMĂ că:

1. politica multilingvismului cuprinde aspecte economice, sociale și culturale ale limbilor într-o perspectivă a învățării de-a lungul vieții;

2. diversitatea lingvistică a Europei ar trebui să fie menținută și egalitatea între limbi la nivel european respectată pe deplin. Instituțiile Uniunii Europene ar trebui să joace un rol major în îndeplinirea acestor obiective;

3. în afară de faptul de a contribui la îmbogățirea personală și culturală, cunoașterea limbilor este una dintre competențele fundamentale pe care cetățenii europeni trebuie să le dobândească pentru a juca un rol activ în societatea europeană bazată pe cunoaștere, precum și o competență care promovează mobilitatea și facilitează, în același timp, integrarea și coeziunea socială;

4. întrucât necesitățile lingvistice pot varia în funcție de interesul fiecărui individ, de activitatea și identitatea culturală a acestuia, ar trebui să se pună la dispoziția celor formați spectrul cel mai larg posibil de limbi, prin utilizarea noilor tehnologii, a abordărilor inovatoare și a rețelelor între furnizorii de educație;

5. în vederea promovării creșterii economice și a competitivității, este important, de asemenea, pentru Europa să mențină o bază suficientă de cunoaștere a limbilor non-europene de circulație mondială. În același timp, sunt necesare eforturi în vederea susținerii poziției limbilor europene pe scena internațională;

6. predarea de calitate este esențială pentru învățarea cu succes la orice vârstă și sunt necesare, prin urmare, eforturi pentru a se asigura că profesorii de limbi străine au o cunoaștere solidă a limbii pe care o predau, au acces la o formare inițială și continuă de calitate și posedă competențele interculturale necesare. Ca parte a formării profesorului de limbi străine, ar trebui încurajate în mod activ și sprijinite programele de schimb între statele membre;

7. pentru a-i ajuta să se integreze cu succes, ar trebui oferit sprijin suficient migranților pentru a le permite acestora să învețe limba (limbile) țării gazdă, în timp ce membrii comunităților gazdă ar trebui să fie încurajați să manifeste interes pentru cultura celor noi veniți;

8. competențele lingvistice și culturale se situează în centrul educației. Cunoașterea aprofundată a unei prime limbi poate facilita învățarea altor limbi, în timp ce învățarea timpurie a limbilor, educația bilingvă și învățarea bazată pe conținut a unei limbi străine (CLIL) sunt mijloace eficace de îmbunătățire a ofertei de învățare a limbilor;

9. sunt necesare o interpretare și o traducere de calitate pentru a asigura comunicarea eficientă între vorbitorii de limbi diferite, și în același timp ar trebui acordată mai multă atenție aspectelor lingvistice în comercializarea și distribuirea bunurilor și serviciilor, în special a serviciilor media audiovizuale;

INVITĂ STATELE MEMBRE, CU SPRIJINUL COMISIEI:

1. să colaboreze pentru a îmbunătăți cooperarea europeană privind multilingvismul și — în cadrul consultării cu părțile interesate relevante — să urmărească orientările politice sus-menționate, valorificând, după caz, metoda deschisă de coordonare în vederea facilitării schimbului de experiență și de bune practici;

2. să adopte măsuri corespunzătoare în vederea îmbunătățirii predării eficiente a limbilor și a continuității în învățarea limbilor în perspectiva unei învățări de-a lungul vieții, inclusiv prin asigurarea disponibilității pe o scară mai largă, a accesibilității și atractivității pentru toți a resurselor și a infrastructurii existente, prin dezvoltarea resurselor și creșterea diversității ofertelor lingvistice;

3. să promoveze învățarea limbilor lor naționale în alte state membre, inclusiv printr-o utilizare mai mare a tehnologiilor de învățare la distanță și să încurajeze învățarea limbilor europene cu o arie mai restrânsă de utilizare, precum și a limbilor non-europene;

4. să utilizeze instrumentele existente pentru confirmarea cunoștințelor lingvistice, precum Portofoliul lingvistic european și Portofoliul lingvistic Europass, create de Consiliul Europei;

5. să încurajeze măsurile pentru facilitarea învățării limbilor de către persoanele cu nevoi speciale, ca o modalitate de a contribui la incluziunea lor socială, ameliorarea oportunităților de carieră și a bunăstării acestora;

6. să coopereze cu organizațiile internaționale specializate în domeniul multilingvismului, în special Consiliul Europei și Unesco;

INVITĂ COMISIA:

1. să sprijine statele membre în eforturile lor de urmărire a priorităților sus-menționate;

2. să elaboreze până la sfârșitul anului 2008 propuneri pentru un cadru politic cuprinzător cu privire la multilingvism, care să țină cont de necesitățile lingvistice ale cetățenilor și ale instituțiilor, inclusiv prin respectarea dreptului acestora de a comunica cu instituțiile Uniunii Europene în oricare dintre limbile sale oficiale.

[1] Doc. SN 100/00, punctul 26, p. 9.

[2] JO C 364, 18.12.2000, p. 13.

[3] Doc. SN 100/02, punctul 44, p. 19.

[4] Doc. 11834/03.

[5] Doc. 13346/07.

[6] JO L 390, 31.12.2004, p. 6.

[7] Doc. 14908/05.

[8] JO C 172, 25.7.2006, p. 1.

[9] JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

[10] JO C 287, 29.11.2007, p. 1.

--------------------------------------------------