Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 42 și 308,

având în vedere propunerea Comisiei, prezentată după consultarea partenerilor sociali și a Comisiei administrative pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți ( 1 ),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European ( 2 ),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat ( 3 ),

întrucât:

(1)	Regulile de coordonare a sistemelor naționale de securitate socială se înscriu în cadrul liberei circulații a persoanelor și trebuie să contribuie la îmbunătățirea nivelului de viață și a condițiilor de încadrare în muncă a acestora.

(2)	Tratatul nu prevede alte competențe decât cele menționate la articolul 308 pentru a se lua măsuri adecvate în domeniul securității sociale pentru alte persoane decât salariații.

(3)

Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială salariaților, persoanelor care desfășoară activități independente și membrilor familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității ( 4 ) a fost modificat și actualizat cu numeroase ocazii, pentru a se lua în considerare atât evoluțiile la nivel comunitar, inclusiv hotărârile Curții de Justiție, cât și modificările legislative la nivel național. Acești factori au contribuit la crearea unor reguli comunitare de coordonare complicate și voluminoase. Înlocuirea acestor reguli prin modernizarea și simplificarea lor este, prin urmare, esențială pentru a se atinge scopul liberei circulații a persoanelor.

(4)	Este necesar să se respecte caracteristicile proprii legislațiilor interne privind securitatea socială și să se elaboreze un sistem unic de coordonare.

(5)	În cadrul acestei coordonări, este necesar să se garanteze tratamentul egal în Comunitate, conform diferitelor legislații interne, pentru persoanele în cauză.

(6)

Legătura strânsă dintre legislațiile privind securitatea socială și dispozițiile contractuale care le completează sau le înlocuiesc și care au făcut obiectul unei decizii a autorităților publice, prin care au devenit obligatorii sau li s-a extins domeniul de aplicare, poate necesita o protecție similară cu cea oferită de prezentul regulament, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor respective. Un prim pas ar putea fi evaluarea experienței statelor membre care au notificat aceste regimuri.

(7)

Date fiind diferențele majore care există între legislațiile interne cu privire la persoanele reglementate, este preferabil să se stabilească principiul în conformitate cu care prezentul regulament se aplică resortisanților unui stat membru, apatrizilor și refugiaților rezidenți pe teritoriul unui stat membru, care sunt sau au fost supuși legislației de securitate socială dintr-unul sau mai multe state membre, precum și membrilor familiilor acestora și urmașilor lor.

(8)	Principiul general al egalității de tratament este de o deosebită importanță pentru lucrătorii care nu sunt rezidenți în statul membru în care lucrează, inclusiv pentru lucrătorii frontalieri.

(9)	Curtea de Justiție și-a exprimat, în repetate rânduri, opinia cu privire la posibilitatea asimilării prestațiilor, veniturilor și faptelor. Acest principiu trebuie adoptat în mod expres și dezvoltat, respectându-se fondul și spiritul hotărârilor judecătorești.

(10)

Cu toate acestea, principiul asimilării anumitor fapte sau evenimente desfășurate pe teritoriul unui alt stat membru cu fapte sau evenimente similare desfășurate pe teritoriul statului membru a cărui legislație este aplicabilă nu ar trebui să interfereze cu principiul cumulării perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru cu cele realizate în temeiul legislației statului membru competent. Perioadele realizate în temeiul legislației unui alt stat membru trebuie așadar să fie luate în considerare doar prin aplicarea principiului cumulării perioadelor.

(11)	Asimilarea faptelor sau a evenimentelor desfășurate într-un stat membru nu poate în nici un caz determina ca alt stat membru să devină competent sau ca legislația acestuia să devină aplicabilă.

(12)	Pe baza proporționalității, este necesar să se asigure ca principiul asimilării faptelor sau evenimentelor să nu conducă la rezultate nejustificate din punct de vedere obiectiv sau la cumulul unor prestații de același tip pentru aceeași perioadă.

(13)	Regulile de coordonare trebuie să garanteze că persoanele care se deplasează în interiorul Comunității, precum și persoanele aflate în întreținere și urmașii acestora, își păstrează drepturile și avantajele dobândite și în curs de a fi dobândite.

(14)

Aceste obiective trebuie să fie atinse în special prin cumularea tuturor perioadelor luate în considerare în conformitate cu diferite legislații interne, în scopul dobândirii și menținerii dreptului la prestații și al calculării valorii acestor prestații, precum și prin oferirea de prestații diverselor categorii de persoane incluse în prezentul regulament.

(15)	Este necesar ca persoanele care se deplasează în Comunitate să se supună regimului de securitate socială a unui singur stat membru, pentru a se evita suprapunerea dispozițiilor legislațiilor interne aplicabile, precum și complicațiile care pot rezulta din această cauză.

(16)

În interiorul Comunității, nu există în principiu nici o justificare pentru ca drepturile de securitate socială să depindă de locul de reședință al persoanei în cauză. Cu toate acestea, în anumite cazuri, în special în ceea ce privește prestațiile speciale ce au legătură cu mediul economic și social al persoanei în cauză, locul de reședință poate fi luat în considerare.

(17)

În vederea garantării, într-un mod cât mai eficient, egalitatea de tratament pentru toate persoanele încadrate în muncă pe teritoriul unui stat membru, este adecvat să se stabilească, în general, ca legislație aplicabilă legislația statului membru în care persoana în cauză își desfășoară activitatea salariată sau independentă.

▼M1

(17a)

Din momentul în care legislația unui stat membru devine aplicabilă unei persoane în temeiul titlului II din prezentul regulament, condițiile de afiliere și de obținere a dreptului la prestații ar trebui definite în legislația statului membru competent, cu respectarea dreptului comunitar.

▼B

(18)	În anumite situații care justifică alte criterii de aplicabilitate, este necesar să se facă derogare de la regula menționată.

▼M1

(18a)

Principiul legislației unice aplicabile are o mare importanță și ar trebui consolidat. Aceasta nu ar trebui să însemne, totuși, că simpla acordare a unei prestații, în conformitate cu prezentul regulament și incluzând plata unor cotizații pentru asigurare sau a unei acoperiri de asigurare pentru beneficiar, conferă legislației statului membru a cărui instituție a acordat prestația, statutul de legislație aplicabilă persoanei în cauză.

▼M3

(18b)

În anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 privind armonizarea cerințelor tehnice și a procedurilor administrative în domeniul aviației civile ( 5 ), conceptul de „bază de reședință” pentru membrii echipajului de comandă și ai echipajului de cabină este definit drept locația desemnată de către operator pentru membrul echipajului de unde acesta începe și încheie în mod normal o perioadă de serviciu sau o serie de perioade de serviciu și unde, în condiții normale, operatorul nu este responsabil de cazarea membrului respectiv al echipajului. În scopul facilitării aplicării titlului II din prezentul regulament pentru membrii echipajului de comandă și ai echipajului de cabină, se justifică utilizarea conceptului de „bază de reședință” drept criteriu pentru a stabili legislația aplicabilă membrilor echipajului de comandă și ai echipajului de cabină. Cu toate acestea, legislația aplicabilă membrilor echipajului de comandă și ai echipajului de cabină ar trebui să rămână stabilă, iar principiul bazei de reședință nu ar trebui să determine modificări frecvente ale legislației aplicabile din cauza modelelor de lucru sau a cererilor sezoniere ale sectorului industrial.

▼B

(19)

În anumite cazuri, prestațiile de maternitate și cele de paternitate asimilate pot fi acordate mamei sau tatălui. Dat fiind că în ceea ce îl privește pe tată, aceste prestații sunt diferite de prestațiile parentale și pot fi asimilate prestațiilor de maternitate în sens restrâns, în măsura în care acestea sunt acordate în primele luni de viață ale copilului, este adecvat ca prestațiile de maternitate și cele de paternitate asimilate să fie reglementate în comun.

(20)	În ceea ce privește prestațiile de boală, de maternitate și cele de paternitate asimilate, este necesar să se asigure protecția persoanelor asigurate, precum și a membrilor familiilor acestora, care sunt rezidenți sau au drept de ședere într-un alt stat membru decât statul membru competent.

(21)	Dispozițiile privind prestațiile de boală, de maternitate și cele de paternitate asimilate au fost elaborate în temeiul jurisprudenței Curții de Justiție. S-au îmbunătățit dispozițiile privind acordul prealabil, luându-se în considerare deciziile pertinente ale Curții de Justiție.

(22)	Poziția specifică a solicitanților și titularilor de pensii, precum și a membrilor familiilor acestora, face necesară adoptarea unor dispoziții care să reglementeze asigurarea de sănătate, adaptate la această situație.

(23)	Având în vedere diferențele dintre diferitele sisteme naționale, este adecvat ca statele membre să prevadă, în cazul în care este posibil, că membrii de familie ai lucrătorilor frontalieri pot primi îngrijiri medicale în statul membru în care aceștia își desfășoară activitatea.

(24)

Este necesar să se prevadă dispoziții specifice pentru a reglementa nesuprapunerea prestațiilor de boală în natură și a prestațiilor de boală în numerar, care sunt de aceeași natură ca și cele care au făcut obiectul hotărârilor Curții de Justiție în cauzele nr. C-215/99, Jauch, și nr. C-160/96, Molenaar, cu condiția ca prestațiile respective să acopere același risc.

(25)	În ceea ce privește prestațiile pentru accidente de muncă și boli profesionale, este important să se reglementeze situația persoanelor care sunt rezidenți sau au drept de ședere într-un stat membru, altul decât statul membru competent, cu scopul de a asigura protecția acestora.

(26)	Este important să se elaboreze un sistem de coordonare a prestațiilor de invaliditate, care să respecte caracteristicile specifice legislației naționale, în special în ceea ce privește recunoașterea invalidității și agravarea acesteia.

(27)	Este necesar să se elaboreze un sistem de acordare a prestațiilor pentru limită de vârstă și a indemnizației de urmaș, în cazul în care persoana în cauză a fost supusă legislației unuia sau mai multor state membre.

(28)

Este adecvat să se prevadă un cuantum al pensiei calculat în conformitate cu metoda utilizată pentru cumulare și calcul pro-rata și garantat de dreptul comunitar, în cazul în care aplicarea legislației interne, inclusiv a clauzelor privind reducerea, suspendarea sau eliminarea, se dovedește mai puțin favorabilă decât metoda menționată.

(29)	Pentru a proteja lucrătorii migranți și urmașii acestora împotriva aplicării extrem de riguroase a legislației interne cu privire la reducere, suspendare sau eliminare, este necesar să se introducă dispoziții care să condiționeze strict aplicarea acestor clauze.

(30)	După cum a reafirmat în mod constant Curtea de Justiție, Consiliul nu este considerat competent să adopte reguli care să limiteze cumularea a două sau mai multe pensii dobândite în state membre diferite, printr-o reducere a valorii pensiei dobândite exclusiv în conformitate cu legislația internă.

(31)	Potrivit Curții de Justiție, este rolul legiuitorului național să adopte asemenea reguli, luând în considerare faptul că legislatorul Comunității trebuie să stabilească limitele în care se pot aplica dispozițiile dreptului intern privind reducerea, suspendarea sau retragerea unei pensii.

(32)

Pentru a se încuraja mobilitatea lucrătorilor, este necesar, în special, să se faciliteze căutarea de locuri de muncă în diferite state membre. Este așadar necesar să se asigure o coordonare mai completă și mai eficientă între regimurile de asigurări de șomaj și serviciile de ocupare a forței de muncă din toate statele membre.

(33)

Este necesar ca regimuri legale de pre-pensionare să fie incluse în domeniul de aplicare a prezentului regulament, garantându-se astfel egalitatea de tratament și posibilitatea exportării prestațiilor de pre-pensionare, precum și acordarea prestațiilor familiale și de îngrijire a sănătății persoanelor în cauză, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. Cu toate acestea, este adecvat să se excludă regula cumulării perioadelor pentru obținerea dreptului la aceste prestații, întrucât regimuri legale de pre-pensionare există doar într-un număr foarte limitat de state membre.

(34)

Deoarece prestațiile familiale au un domeniu de aplicare foarte larg, în măsura în care unele acoperă situații care ar putea fi descrise drept clasice, în timp ce altele se disting prin caracterul lor specific, acestea din urmă făcând obiectul hotărârilor Curții de Justiție în cauzele comune C-245/94 și C-312/94, Hoever și Zachow, și în cauza C-275/96, Kuusijärvi, este necesar să se reglementeze toate aceste prestații.

(35)	Pentru a se evita cumulul nejustificat de prestații, este necesar să se stabilească reguli de prioritate în cazul cumulului de drepturi la prestații familiale în temeiul legislației statului membru competent și în temeiul legislației statului membru de reședință al membrilor de familie.

(36)

Avansurile din pensiile alimentare sunt avansuri recuperabile, care au scopul de a compensa nerespectarea de către un părinte a obligației legale de a-și întreține propriul copil, obligație ce derivă din dreptul familiei. Prin urmare, aceste avansuri nu trebuie asimilate prestațiilor directe care rezultă din ajutorul social plătit în favoarea familiilor. Date fiind aceste particularități, regulile de coordonare nu trebuie să se aplice acestor avansuri din pensii alimentare.

(37)

în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție , dispozițiile care derogă de la principiul exportabilității prestațiilor de securitate socială trebuie să fie interpretate limitativ. Acest lucru înseamnă că dispozițiile respective se pot aplica doar în cazul prestațiilor care îndeplinesc condițiile precizate. Prin urmare, capitolul 9 de la titlul III din prezentul regulament se aplică doar în cazul prestațiilor enumerate în anexa X la prezentul regulament, care sunt totodată speciale și de tip necontributiv.

(38)

Este necesar să se instituie o comisie administrativă, formată dintr-un reprezentant al guvernului din fiecare stat membru, având ca sarcină, în special, să rezolve orice problemă administrativă sau de interpretare ce rezultă din dispozițiile prezentului regulament și să promoveze colaborarea între statele membre.

(39)	S-a constatat că dezvoltarea și utilizarea serviciilor de prelucrare a informației pentru schimbul de informații necesită crearea unei comisii tehnice, sub egida comisiei administrative, cu responsabilități specifice în domeniul prelucrării informației.

(40)

Utilizarea serviciilor de prelucrare a informației pentru schimbul de date dintre instituții necesită dispoziții care să garanteze că documentele schimbate sau emise prin mijloace electronice sunt acceptate în același mod ca și documentele pe suport de hârtie. Aceste schimburi de informații se realizează cu respectarea dispozițiilor comunitare în materie de protecție a persoanelor fizice cu privire la prelucrarea și libera circulație a datelor cu caracter personal.

(41)	Este necesar să se prevadă dispoziții speciale care să corespundă caracteristicilor proprii legislațiilor interne, pentru a se facilita aplicarea regulilor de coordonare.

(42)

În conformitate cu principiul proporționalității și cu principiul de bază în temeiul căruia prezentul regulament trebuie să se aplice tuturor cetățenilor Uniunii Europene, precum și pentru a se găsi o soluție care să ia în considerare constrângerile care ar putea rezulta din caracteristicile speciale ale sistemelor bazate pe rezidență, s-a considerat oportun să se prevadă o derogare specială, prin introducerea unui punct referitor la „DANEMARCA” în anexa XI. Într-adevăr, această derogare, care se limitează la dreptul la pensie socială doar pentru noua categorie de „persoane inactive”, la care se extinde prezentul regulament, este justificată de trăsăturile specifice ale sistemului în vigoare în Danemarca și de faptul că pensia respectivă se poate exporta după o perioadă de rezidență de zece ani, în conformitate cu legislația daneză în vigoare (Legea pensiilor).

(43)

În conformitate cu principiul egalității de tratament, se consideră oportun să se prevadă o derogare specială prin introducerea unui punct referitor la „FINLANDA” în anexa XI. Această derogare, care se limitează la pensiile naționale acordate pe criteriul rezidenței, este justificată de caracteristicile specifice ale legislației finlandeze în materie de securitate socială, obiectivul acesteia fiind acela de a asigura o valoare a pensiei naționale care să nu fie mai mică decât valoarea pensiei naționale calculate ca și cum toate perioadele de asigurare realizate în orice alt stat membru ar fi fost realizate în Finlanda.

(44)

Este necesar să se introducă un nou regulament de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71. Este totuși necesar ca Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 să rămână în vigoare și ca efectele sale juridice să se mențină în sensul anumitor acte și acorduri comunitare la care Comunitatea este parte, în scopul asigurării certitudinii juridice.

(45)

Dat fiind că obiectivul acțiunii preconizate, adică adoptarea măsurilor de coordonare care să garanteze exercitarea eficientă a dreptului la libera circulație a persoanelor, nu se poate realiza într-o măsură suficientă de către statele membre și, prin urmare, datorită amplorii și efectelor acțiunii respective, se poate realiza mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, consacrat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestui obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

(1) Prezentul regulament se aplică resortisanților unuia dintre statele membre, apatrizilor și refugiaților care sunt rezidenți într-un stat membru și care se află sau s-au aflat sub incidența legislației unuia sau mai multor state membre, precum și membrilor de familie și urmașilor acestora.

(2) Prezentul regulament se aplică, de asemenea, urmașilor persoanelor care s-au aflat sub incidența legislației unuia sau mai multor state membre, indiferent de cetățenia acestor persoane, în cazul în care urmașii lor sunt resortisanți ai unui stat membru sau apatrizi sau refugiați care sunt rezidenți într-unul din statele membre.

(1) Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de securitate socială privind:

(2) Cu excepția cazului în care anexa XI prevede altfel, prezentul regulament se aplică regimurilor de securitate socială generale și speciale, de tip contributiv sau necontributiv, precum și regimurilor referitoare la obligațiile unui angajator sau armator.

(3) Prezentul regulament se aplică și în cazul prestațiilor speciale în numerar, de tip necontributiv, prevăzute la articolul 70.

(4) Cu toate acestea, dispozițiile titlului III din prezentul regulament nu aduc atingere dispozițiile legale ale statelor membre cu privire la obligațiile armatorului.

Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament beneficiază de aceleași prestații și sunt supuse acelorași obligații, în temeiul legislației unui stat membru, ca și resortisanții acelui stat membru.

Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel și în temeiul dispozițiilor speciale de aplicare prevăzute, se aplică următoarele dispoziții:

Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație condiționează:

de realizarea perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență, ia în considerare, atât cât este necesar, perioadele de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru, ca și cum ar fi fost realizate în temeiul legislației pe care o aplică.

Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, prestațiile în numerar care se plătesc în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre sau al prezentului regulament nu pot face obiectul nici unei reduceri, modificări, suspendări, retrageri sau confiscări în temeiul faptului că beneficiarul sau membrii familiei acestuia sunt rezidenți într-un stat membru, altul decât cel în care este situată instituția responsabilă de furnizarea prestației.

(1) În domeniul său de aplicare, prezentul regulament înlocuiește orice convenție de securitate socială aplicabilă între statele membre. Cu toate acestea, anumite dispoziții ale convențiilor de securitate socială, realizate de statele membre înainte de data aplicării prezentului regulament continuă să se aplice, în măsura în care acestea sunt mai favorabile pentru beneficiarii lor sau în cazul în care sunt rezultatul unor împrejurări istorice speciale și au un efect limitat în timp. Pentru a rămâne în vigoare, aceste dispoziții trebuie să figureze în anexa II. În cazul în care, din motive obiective, nu este posibil ca unele dintre aceste dispoziții să se extindă la toate persoanele cărora li se aplică prezentul regulament, acest lucru trebuie să fie precizat.

(2) În cazul în care este necesar, două sau mai multe state membre pot încheia între ele convenții în temeiul principiilor prezentului regulament și în spiritul acestuia.

Declarații ale statelor membre privind domeniul de aplicare a prezentului regulament

(1) Statele membre notifică în scris Comisiei Europene declarațiile efectuate în conformitate cu articolul 1 litera (l), legislațiile și regimurile prevăzute la articolul 3, convențiile realizate conform dispozițiilor prevăzute la articolul 8 alineatul (2), prestațiile minime menționate la articolul 58 și absența unui sistem de asigurări prevăzut la articolul 65a alineatul (1), precum și modificările de fond. Aceste notificări indică data de la care prezentul regulament se va aplica regimurilor specificate de statele membre în declarațiile lor.

(2) Notificările menționate se transmit anual Comisiei Europene și sunt făcute publice în mod corespunzător.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, prezentul regulament nici nu conferă, nici nu menține dreptul de a beneficia de mai multe prestații de același tip, pentru aceeași perioadă de asigurare obligatorie.

(1) Persoanele cărora li se aplică prezentul regulament sunt supuse legislației unui singur stat membru. Această legislație se stabilește în conformitate cu prezentul titlu.

(2) În aplicarea prezentului titlu, persoanele cărora li se acordă o prestație în numerar ca urmare sau ca o consecință a desfășurării unei activități salariate sau independente se consideră că desfășoară activitatea menționată. Această dispoziție nu se aplică în cazul pensiei de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaș, sau al indemnizațiilor pentru accidente de muncă, boli profesionale sau al prestațiilor de boală în numerar, care acoperă tratamentul pentru o perioadă nelimitată.

(4) În sensul prezentului titlu, activitatea salariată sau independentă care se desfășoară în mod obișnuit la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru se consideră activitate desfășurată în statul membru respectiv. Cu toate acestea, un salariat care își desfășoară activitatea la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru și care este remunerat pentru această activitate de către o întreprindere sau de către o persoană al cărei sediu sau domiciliu se află în alt stat membru, se supune legislației celui de-al doilea stat membru, în cazul în care își are reședința în statul membru respectiv. Întreprinderea sau persoana care plătește remunerația se consideră angajator în sensul legislației menționate.

(5) O activitate desfășurată în calitate de membru al echipajului de comandă sau al echipajului de cabină care furnizează servicii de transport aerian de pasageri sau de mărfuri este considerată a fi o activitate desfășurată în statul membru în care se află baza de reședință, astfel cum este definită în anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 3922/91.

(1) Persoana care desfășoară o activitate salariată într-un stat membru, pentru un angajator care își desfășoară în mod obișnuit activitățile în acest stat membru, și care este detașată de angajatorul respectiv în alt stat membru pentru a lucra pentru angajator continuă să fie supusă legislației primului stat membru, cu condiția ca durata previzibilă a activității să nu depășească 24 de luni și ca persoana să nu fi fost trimisă pentru a înlocui o altă persoană detașată.

(2) Persoana care desfășoară în mod obișnuit o activitate independentă într-un stat membru și care se deplasează în alt stat membru pentru a desfășura o activitate similară continuă să fie supusă legislației primului stat membru, cu condiția ca durata previzibilă a activității să nu depășească douăzeci și patru de luni.

(1) Persoana care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată în două sau mai multe state membre face obiectul:

(2) Persoana care desfășoară în mod obișnuit o activitate independentă în două sau mai multe state membre se supune:

(3) Persoana care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată și o activitate independentă în state membre diferite se supune legislației statului membru în care desfășoară o activitate salariată sau, în cazul în care exercită o astfel de activitate în două sau mai multe state membre, legislației stabilite în conformitate cu alineatul (1).

(4) Persoana angajată ca funcționar într-un stat membru și care desfășoară o activitate salariată și o activitate independentă în unul sau mai multe state membre se supune legislației statului membru de care aparține administrația al cărei angajat este.

(5) În sensul legislației stabilite în conformitate cu aceste dispoziții, persoanele prevăzute la alineatele (1)-(4) sunt tratate ca și cum și-ar desfășura toate activitățile salariate sau independente și și-ar realiza toate veniturile în statul membru interesat.

(1) Articolele 11-13 sunt aplicabile în cazul asigurării voluntare sau în cel al asigurării continue facultative numai în cazul în care, în ceea ce privește una din ramurile prevăzute la articolul 3 alineatul (1), într-un stat membru există doar un regim voluntar de asigurări.

(2) În cazul în care, în temeiul legislației unui stat membru, persoana în cauză se supune asigurării obligatorii în statul membru respectiv, aceasta nu poate fi supusă unui regim de asigurare voluntară sau de asigurare facultativă continuă într-un alt stat membru. În toate celelalte cazuri în care, pentru o ramură dată, există posibilitatea de a alege între mai multe regimuri de asigurare voluntară sau facultativă continuă, persoana în cauză poate fi admisă doar în cadrul regimului pe care l-a ales

(3) Cu toate acestea, în ceea ce privește prestațiile de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaș, persoana în cauză poate fi admisă în cadrul regimului de asigurare voluntară sau facultativă continuă a unui stat membru, chiar dacă aceasta se află în mod obligatoriu sub incidența legislației unui alt stat membru, cu condiția ca, într-o anumită etapă din activitatea sa profesională, să fi fost supusă legislației primului stat membru, luând în considerare că a desfășurat o activitate salariată sau independentă, și în măsura în care acest cumul este permis explicit sau implicit în temeiul legislației primului stat membru.

(4) În cazul în care legislația unui stat membru condiționează dreptul la asigurare voluntară sau la asigurare facultativă continuă de rezidența beneficiarului în statul membru respectiv sau de desfășurarea anterioară a unei activități salariate sau independente, articolul 5 litera (b) se aplică doar în cazul persoanelor care, la un moment dat în trecut, s-au aflat sub incidența legislației statului membru în cauză în temeiul desfășurării unei activități salariate sau independente.

►M1 Personal contractual ◄ ai Comunităților Europene pot alege între aplicarea legislației statului membru în care sunt încadrați în muncă și aplicarea legislației statului membru sub a cărui incidență s-au aflat ultima dată sau a legislației statului membru ai cărui resortisanți sunt, în ceea ce privește alte dispoziții decât cele privind alocațiile familiale, acordate în cadrul regimului aplicabil acestor agenți. Acest drept de opțiune, care poate fi exercitat numai o singură dată, se aplică de la data intrării în serviciu.

(1) Două sau mai multe state membre, autoritățile competente ale acestor state membre sau organismele desemnate de aceste autorități pot prevedea derogări de la articolele 11-15 de comun acord, în interesul anumitor persoane sau categorii de persoane.

(2) Persoana care primește o pensie sau pensii în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre și care își are reședința într-un alt stat membru poate fi scutită, la cererea sa, de aplicarea legislației acestui din urmă stat, cu condiția să nu fie supusă legislației respective pentru că exercită o activitate salariată sau o activitate independentă.

Persoanele asigurate și membrii familiilor acestora, cu excepția titularilor de pensie și a membrilor familiilor acestora

Persoana asigurată sau membrii familiei acesteia care își au reședința într-un alt stat membru decât statul membru competent beneficiază în statul membru de reședință de prestațiile în natură acordate, în numele instituției competente, de către instituția de la locul de reședință, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, ca și cum ar fi fost asigurate în temeiul legislației menționate.

Șederea în statul membru competent, în cazul în care persoana își are reședința într-un alt stat membru. Dispoziții speciale aplicabile membrilor de familie ai lucrătorilor frontalieri

(1) Cu excepția cazului în care alineatul (2) prevede altfel, persoana asigurată și membrii familiei acesteia prevăzuți la articolul 17 pot beneficia, de asemenea, de prestații în natură în timpul șederii în statul membru competent. Prestațiile în natură se acordă de către instituția competentă pe cheltuiala sa, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, ca și cum persoanele în cauză ar rezida în statul membru respectiv.

(2) Membrii de familie ai unui lucrător frontalier au dreptul la prestații în natură pe durata șederii lor în statul membru competent.

Cu toate acestea, în cazul în care statul membru competent este inclus în lista din anexa III, membrii de familie ai unui lucrător frontalier care își au reședința în același stat membru ca și lucrătorul frontalier respectiv au dreptul la prestații în natură în statul membru competent numai în condițiile stabilite la articolul 19 alineatul (1).

(1) Cu excepția cazului în care alineatul (2) prevede altfel, persoana asigurată și membrii familiei acesteia care au drept de ședere într-un alt stat membru decât statul membru competent pot beneficia de prestații în natură care se dovedesc necesare din motive medicale în timpul șederii lor, luându-se în considerare natura prestațiilor și durata estimată a șederii. Aceste prestații se acordă, în numele instituției competente, de către instituția de la locul de ședere, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, ca și cum persoanele interesate ar fi fost asigurate în temeiul legislației menționate.

(2) Comisia administrativă întocmește o listă de prestații în natură care, pentru a fi acordate în timpul unei șederi într-un alt stat membru, necesită din rațiuni practice un acord prealabil între persoana în cauză și instituția care furnizează îngrijirea medicală.

Deplasarea în scopul beneficierii de prestații în natură. Autorizația de a primi un tratament adaptat în afara statului membru de reședință

(1) Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, o persoană asigurată care călătorește în alt stat membru pentru a beneficia de prestații în natură în timpul șederii sale trebuie să solicite autorizarea din partea instituției competente.

(2) Persoana asigurată care este autorizată de către instituția competentă să se deplaseze în alt stat membru în scopul de a primi un tratament adaptat stării sale beneficiază de prestațiile în natură acordate, în numele autorității competente, de către instituția de la locul de ședere, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, ca și cum ar fi fost asigurată în temeiul legislației menționate. Autorizația se acordă în cazul în care tratamentul respectiv se află printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru pe teritoriul căruia este rezidentă persoana în cauză și în cazul în care acesteia nu i se poate acorda un astfel de tratament într-un termen justificat din punct de vedere medical, avându-se în vedere starea sa actuală de sănătate și evoluția probabilă a bolii sale.

(3) Alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai persoanei asigurate.

(4) În cazul în care membrii familiei unei persoane asigurate își au reședința într-un alt stat membru decât statul membru în care își are reședința persoana asigurată și în cazul în care statul membru respectiv a optat pentru o rambursare pe baza unor sume fixe, costul prestațiilor în natură prevăzute la alineatul (2) se suportă de către instituția de la locul de reședință a membrilor de familie. În acest caz, în sensul alineatului (1), instituția de la locul de reședință a membrilor de familie se consideră instituție competentă.

(1) Persoana asigurată și membrii familiei sale care își au reședința sau au drept de ședere într-un alt stat membru decât statul membru competent beneficiază de prestații în numerar acordate de instituția competentă în temeiul legislației pe care o aplică. Cu toate acestea, în cadrul unui acord între instituția competentă și instituția de la locul de reședință sau de ședere, aceste prestații pot fi acordate de către instituția de la locul de reședință sau de ședere în numele instituției competente, în conformitate cu legislația statului membru competent.

(2) Instituția competentă dintr-un stat membru a cărui legislație prevede că prestațiile în numerar se calculează pe baza venitului mediu sau pe baza unei cotizații medii stabilește venitul mediu sau baza de cotizare medie exclusiv în funcție de veniturile înregistrate sau de bazele de cotizare aplicate în timpul perioadelor realizate în temeiul legislației menționate.

(3) Instituția competentă dintr-un stat membru a cărui legislație prevede că prestațiile în numerar se calculează pe baza venitului forfetar ia în considerare exclusiv venitul forfetar sau, după caz, media veniturilor forfetare corespunzătoare perioadelor realizate în temeiul legislației menționate.

(4) Alineatele (2) și (3) se aplică mutatis mutandis în cazurile în care legislația aplicată de către instituția competentă definește o anumită perioadă de referință, care corespunde în totalitate sau parțial perioadelor pe care persoana în cauză le-a realizat în temeiul legislației unui alt stat membru sau altor state membre.

(1) Persoana asigurată care, la prezentarea sau la examinarea unei cereri de pensie, își pierde dreptul la prestații în natură în temeiul legislației ultimului stat membru competent, își păstrează dreptul la prestații în natură în temeiul legislației statului membru în care își are reședința, în cazul în care solicitantul de pensie îndeplinește condițiile privind asigurarea prevăzută de legislația statului membru menționat la alineatul (2). Membrii de familie ai solicitantului de pensie beneficiază, de asemenea, de prestații în natură în statul membru de reședință.

(2) Cheltuielile legate de prestațiile în natură sunt suportate de instituția din statul membru care, în cazul acordării pensiei, ar deveni competent prin aplicarea articolelor 23-25.

Dreptul la prestații în natură în temeiul legislației statului membru de reședință

O persoană care primește o pensie sau pensii în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre, dintre care unul este statul membru de reședință și care are dreptul la prestații în natură în temeiul legislației statului membru respectiv, beneficiază, împreună cu membrii familiei sale, de aceste prestații în natură acordate de și în numele instituției de la locul de reședință, ca și cum persoana în cauză ar avea dreptul la pensie numai în temeiul legislației statului membru respectiv.

Absența dreptului la prestații în natură în temeiul legislației statului membru de reședință

(1) Persoana care primește una sau mai multe pensii în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre și care nu beneficiază de prestații în natură în temeiul legislației statului membru de reședință are totuși dreptul la prestații, pentru sine și pentru membrii familiei sale, în măsura în care ar avea acest drept în temeiul legislației statului membru sau, cel puțin, al unuia dintre statele membre cărora le revine rolul de a-i acorda pensia, în cazul în care și-a avut reședința în statul membru respectiv. Prestațiile în natură se acordă, în numele instituției prevăzute la alineatul (2), de către instituția de la locul de reședință, ca și cum persoana în cauză ar beneficia de pensie și de prestații în natură în temeiul legislației statului membru respectiv.

(2) În cazurile prevăzute la alineatul (1), costul prestațiilor în natură este suportat de instituția stabilită în conformitate cu regulile următoare:

Pensiile prevăzute de legislația unuia sau mai multor state membre, altele decât statul membru de reședință, în timp ce persoana în cauză beneficiază de prestații în natură într-un alt stat membru decât statul membru de reședință

În cazul în care persoana care primește una sau mai multe pensii în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre își are reședința într-un stat membru în conformitate cu legislația căruia dreptul la prestații în natură nu este condiționat de existența perioadelor de asigurare, de activitate salariată sau independentă, și nu primește o pensie din partea statului membru respectiv, costul prestațiilor în natură care i se acordă acesteia și membrilor familiei sale este suportat de instituția dintr-unul din statele membre competente cu privire la pensiile sale, stabilită în conformitate cu articolul 24 alineatul (2), în măsura în care titularul de pensie și membrii familiei sale ar avea dreptul la aceste prestații, în cazul în care ar rezida în statul membru respectiv.

Membrii de familie care își au reședința într-un alt stat membru decât cel în care își are reședința titularul de pensie

Membrii familiei unei persoane care primește una sau mai multe pensii în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre au dreptul, în cazul în care își au reședința într-un alt stat membru decât cel în care își are reședința titularul de pensie, la prestații în natură acordate de instituția de la locul lor de reședință, în conformitate cu legislația pe care aceasta o aplică, în măsura în care titularul de pensie are dreptul la prestații în natură în temeiul legislației unui stat membru. Costurile prestațiilor sunt suportate de instituția competentă răspunzătoare de costurile prestațiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru în care acesta își are reședința.

Șederea titularului de pensie sau a membrilor familiei sale într-un alt stat membru decât statul membru de reședință. Șederea în statul membru competent. Autorizarea tratamentului necesar în afara statului membru de reședință

(1) Articolul 19 se aplică mutatis mutandis persoanei care primește una sau mai multe pensii în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre și care beneficiază de o prestație în natură în temeiul legislației unuia dintre statele membre care îi acordă pensia sau pensiile, sau membrilor familiei acesteia, care au drept de ședere într-un alt stat membru decât cel în care sunt rezidenți.

(2) Articolul 18 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis persoanelor prevăzute la alineatul (1), în cazul în care au drept de ședere în statul membru în care este situată autoritatea competentă responsabilă de costul prestațiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru de reședință și în cazul în care statul membru menționat a optat pentru această soluție și este inclus pe lista din anexa IV.

(3) Articolul 20 se aplică mutatis mutandis unui titular de pensie și membrilor săi de familie care au drept de ședere într-un alt stat membru decât cel în care își au reședința, cu scopul de a primi acolo tratamentul adaptat stării lor.

(4) Cu excepția cazului în care alineatul (5) prevede altfel, costul prestațiilor în natură prevăzute la alineatele (1) - (3) se suportă de către instituția competentă răspunzătoare de costul prestațiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru de reședință.

(5) Costul prestațiilor în natură prevăzute la alineatul (3) se suportă de către instituția de la locul de reședință al titularului de pensie sau al membrilor familiei sale, în cazul în care aceste persoane își au reședința într-un stat membru care a optat pentru rambursare pe baza unor sume fixe. În aceste cazuri, în sensul alineatului (3), instituția de la locul de reședință a titularului de pensie sau al membrilor familiei sale se consideră instituție competentă.

(1) Lucrătorul frontalier care s-a pensionat din motive de limită de vârstă sau de invaliditate are dreptul ca, în caz de boală, să continue să beneficieze de prestații în natură în statul membru în care și-a desfășurat ultima dată activitatea salariată sau independentă, în măsura în care aceste prestații reprezintă o continuare a tratamentului care a început în statul membru respectiv. „Continuare a tratamentului” înseamnă continuarea investigării, diagnosticării și tratamentului unei boli pe parcursul întregii ei durate.

Primul paragraf se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai fostului lucrător frontalier cu excepția cazului în care statul membru în care lucrătorul frontalier și-a desfășurat ultima dată activitatea este inclus în lista din anexa III.

(2) Titularul de pensie care, în cei cinci ani care au precedat data propriu-zisă a pensionării pentru limită de vârstă sau invaliditate, a desfășurat o activitate salariată sau independentă ca lucrător frontalier timp cel puțin doi ani, are dreptul la prestații în natură în statul membru în care a desfășurat activitatea salariată sau independentă ca lucrător frontalier, în cazul în care statul membru respectiv, precum și statul membru în care este situată instituția competentă responsabilă de costul prestațiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru de reședință au optat pentru această formulă și ambele se află pe lista din anexa V.

(3) Alineatul (2) se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai unui fost lucrător frontalier sau urmașilor acestuia, în cazul în care, în timpul perioadelor prevăzute la alineatul (2), aceștia aveau dreptul la prestații în natură în temeiul articolului 18 alineatul (2), chiar dacă lucrătorul frontalier a decedat înainte de începerea pensiei, cu condiția ca acesta să fi desfășurat o activitate salariată sau independentă ca lucrător frontalier timp de cel puțin doi ani în cei cinci ani care i-au precedat decesul.

(4) Alineatele (2) și (3) se aplică până când persoana în cauză intră sub incidența legislației unui stat membru, pe baza unei activități salariate sau independente.

(5) Costul prestațiilor în natură prevăzute la alineatele (1) - (3) se suportă de către instituția competentă responsabilă de costul prestațiilor în natură acordate titularului de pensie sau urmașilor acestuia în statul membru respectiv.

(1) Prestațiile în numerar se plătesc persoanei care primește una sau mai multe pensii în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre de către instituția competentă a statului membru în care este situată instituția competentă răspunzătoare de costul prestațiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru de reședință. Articolul 21 se aplică mutatis mutandis.

(2) Alineatul (1) se aplică, de asemenea, membrilor familiei titularului pensiei.

(1) Instituția unui stat membru care aplică o legislație ce prevede rețineri ale cotizațiilor pentru prestațiile de boală, de maternitate și de paternitate asimilate poate solicita și recupera aceste cotizații, calculate în conformitate cu legislația pe care o aplică, numai în măsura în care cheltuielile legate de prestațiile acordate în temeiul articolelor 23-26 se suportă de către o instituție din statul membru menționat.

(2) Dacă, în cazurile prevăzute la articolul 25, titularul de pensie trebuie să plătească contribuții sau, dacă suma corespunzătoare trebuie să îi fie reținută pentru a fi acoperite prestațiile de boală, de maternitate și de paternitate asimilate, în conformitate cu legislația statului membru în care își are reședința, aceste cotizații nu pot fi recuperate în temeiul respectivei reședințe.

Articolele 23-30 nu sunt aplicabile titularului de pensie sau membrilor familiei sale în cazul în care persoana în cauză beneficiază de prestații în conformitate cu legislația unui stat membru pe baza unei activități salariate sau independente. Într-un asemenea caz, în sensul prezentului capitol, persoana în cauză este supusă articolelor 17-21.

Reguli de prioritate privind dreptul la prestații în natură. Dispoziție specială privind dreptul membrilor de familie la prestații în statul membru de reședință

(1) Un drept autonom la prestații în natură, care rezultă din legislația unui stat membru sau din prezentul capitol, are prioritate față de un drept la prestații derivat de care beneficiază membrii de familie. În schimb, un drept derivat la prestații în natură are prioritate față de drepturile autonome, în cazul în care dreptul autonom din statul membru de reședință rezultă direct și exclusiv din faptul că persoana în cauză este rezidentă în statul membru respectiv.

(2) În cazul în care membrii familiei unei persoane asigurate sunt rezidenți într-un stat membru, în temeiul legislației căruia dreptul la prestații în natură nu se acordă sub rezerva condițiilor de asigurare, de activitate salariată sau independentă, prestațiile în natură se acordă în numele instituției competente din statul membru în care sunt rezidenți, în măsura în care celălalt soț sau persoana în îngrijirea căreia se află copiii persoanei asigurate desfășoară o activitate salariată sau independentă în statul membru respectiv sau primește o pensie din partea acelui stat membru, în temeiul unei activități salariate sau independente.

(1) Persoana asigurată căreia i s-a recunoscut, pentru sine sau pentru un membru al familiei sale, dreptul la o proteză, la un aparat mare sau alte prestații în natură substanțiale, de către instituția unui stat membru, înainte de a fi asigurată în temeiul legislației aplicate de instituția unui alt stat membru, beneficiază de aceste prestații în numele primei instituții, chiar dacă acestea au fost acordate atunci când persoana menționată este deja asigurată în temeiul legislației aplicate de a doua instituție.

(2) Comisia administrativă întocmește lista prestațiilor reglementate de alineatul (1).

(1) În cazul în care beneficiarul unei prestații în numerar pentru îngrijirea pe termen lung, care trebuie considerate prestații de boală și, prin urmare, se acordă de către statul membru competent pentru plata prestațiilor în numerar în temeiul articolului 21 sau 29, poate să beneficieze concomitent și în condițiile prezentului capitol de prestații în natură destinate aceluiași scop din partea instituției de la locul de reședință sau de ședere dintr-un alt stat membru, iar o instituție din primul stat membru este, de asemenea, solicitată să ramburseze costul acestei prestații în natură în temeiul articolului 35, se aplică dispoziția generală privind prevenirea cumulului de prestații prevăzută la articolul 10 numai cu următoarea restricție: dacă persoana în cauză solicită și primește prestațiile în natură la care are dreptul, valoarea prestației în numerar se reduce cu valoarea prestației în natură care este sau poate fi solicitată de la instituția competentă din primul stat membru care trebuie să ramburseze costurile.

(2) Comisia administrativă întocmește o listă a prestațiilor în numerar și în natură cărora li se aplică alineatul (1).

(3) Două sau mai multe state membre, sau autoritățile lor competente pot conveni asupra altor dispoziții sau asupra dispozițiilor complementare care nu pot fi totuși mai puțin favorabile pentru persoanele în cauză decât cele prevăzute la alineatul (1).

(1) Prestațiile în natură acordate de instituția unui stat membru în numele instituției unui alt stat membru, în temeiul prezentului capitol, determină rambursarea integrală.

(2) Rambursările prevăzute la alineatul (1) se stabilesc și se realizează în conformitate cu modalitățile prevăzute în regulamentul de aplicare, fie la prezentarea dovezii cheltuielilor reale, fie pe baza unor sume forfetare pentru statele membre ale căror structuri juridice sau administrative fac inadecvată rambursarea pe baza cheltuielilor reale.

(3) Două sau mai multe state membre și autoritățile lor competente pot conveni cu privire la alte metode de rambursare sau pot renunța la orice rambursare între instituțiile aflate sub jurisdicția lor.

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor mai favorabile ale alineatelor (2) și (2a) din prezentul articol, articolul 17, articolul 18 alineatul (1), articolul 19 alineatul (1) și articolul 20 alineatul (1) se aplică, de asemenea, prestațiilor pentru accidente de muncă sau boli profesionale.

(2) Persoana care a suferit un accident de muncă sau a contractat o boală profesională și care își are reședința sau are drept de ședere într-un alt stat membru decât statul membru competent beneficiază de prestații în natură speciale în cadrul regimului care acoperă accidente de muncă și boli profesionale acordate, în numele instituției competente, de instituția de la locul de reședință sau de ședere în conformitate cu legislația pe care aceasta o aplică, ca și cum persoana respectivă ar fi fost asigurată în temeiul legislației menționate.

(2a) Instituția competentă nu poate refuza acordarea autorizației prevăzute la articolul 20 alineatul (1) unei persoane asigurate care a suferit un accident la locul de muncă sau care a contractat o boală profesională și care are dreptul la prestații din partea instituției respective, în cazul în care nu i se poate acorda un tratament adecvat stării sale de sănătate în statul membru pe teritoriul căruia își are reședința, într-un termen justificat din punct de vedere medical, avându-se în vedere starea sa actuală de sănătate și evoluția probabilă a bolii.

(3) Articolul 21 se aplică, de asemenea, prestațiilor prevăzute în prezentul capitol.

(1) Instituția competentă dintr-un stat membru a cărui legislație prevede acoperirea cheltuielilor de transport pentru victima unui accident de muncă sau o persoană care suferă de o boală profesională, până la locul de reședință al acesteia sau până la o instituție spitalicească, suportă aceste cheltuieli până la locul respectiv aflat într-un alt stat membru în care persoana își are reședința, în măsura în care instituția respectivă a autorizat în prealabil transportul, luând în considerare elementele care îl justifică. Această autorizare nu se solicită în cazul unui lucrător frontalier.

(2) Instituția competentă dintr-un stat membru, a cărui legislație prevede acoperirea cheltuielilor pentru transportul cadavrului unei persoane care a decedat într-un accident de muncă până la locul înhumării, suportă aceste cheltuieli până la locul corespunzător dintr-un alt stat membru în care era rezidentă persoana decedată în momentul accidentului, în conformitate cu legislația pe care o aplică.

Prestațiile de boală profesională, în cazul în care persoana care suferă de această boală a fost expusă aceluiași risc în mai multe state membre

În cazul în care, în temeiul legislației a două sau mai multe state membre, o persoană care a contractat o boală profesională a desfășurat o activitate care, prin natura sa, poate provoca boala respectivă, prestațiile pe care persoana sau urmașii săi o pot solicita se acordă exclusiv în temeiul legislației ultimului dintre statele membre ale căror condiții sunt îndeplinite.

În cazul agravării unei boli profesionale, pentru care o persoană care suferă de această boală a beneficiat sau beneficiază de prestații în temeiul legislației unui stat membru, se aplică următoarele dispoziții:

(1) În cazul în care nu există o asigurare împotriva accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale în statul membru în care persoana în cauză își are reședința sau are drept de ședere sau în cazul în care există o astfel de asigurare, dar nu există o instituție responsabilă pentru acordarea de prestații în natură, aceste prestații sunt acordate de către instituția de la locul de reședință sau de ședere care este responsabilă de acordarea prestațiilor în natură în caz de boală.

(2) În cazul în care în statul membru competent nu există o asigurare împotriva accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, dispozițiile prezentului capitol privind prestațiile în natură se aplică, cu toate acestea, unei persoane care are drept la prestații în caz de boală, de maternitate sau de paternitate asimilate, în temeiul legislației statului membru respectiv, dacă persoana suferă un accident la locul de muncă sau suferă de o boală profesională, pe durata rezidenței sau șederii în alt stat membru. Costurile se suportă de către instituția care este competentă pentru prestațiile în natură, în temeiul legislației statului membru competent.

(3) Articolul 5 se aplică instituției competente dintr-un stat membru în ceea ce privește asimilarea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale care au apărut sau au fost înregistrate ulterior în temeiul legislației unui alt stat membru, atunci când se evaluează gradul de incapacitate, dreptul la prestații sau valoarea acestora, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:

(1) Articolul 35 se aplică și prestațiilor prevăzute de prezentul capitol, iar rambursările se realizează pe baza costurilor reale.

(2) Două sau mai multe state membre sau autoritățile lor competente, pot să prevadă alte metode de rambursare sau să renunțe la orice rambursare între instituțiile aflate sub jurisdicția lor.

Dreptul la ajutor de deces, atunci când decesul survine sau când beneficiarul își are reședința într-un alt stat membru decât statul membru competent

(1) În cazul în care persoana asigurată sau un membru al familiei sale decedează într-un alt stat membru decât statul membru competent, decesul se consideră a fi survenit în statul membru competent.

(2) Instituția competentă este obligată să acorde ajutorul de deces, care se plătește în temeiul legislației pe care o aplică, chiar dacă beneficiarul își are reședința într-un alt stat membru decât statul membru competent.

(3) Alineatele (1) și (2) se aplică, de asemenea, în cazul în care decesul este rezultatul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale.

(1) În cazul decesului titularului pensiei datorate în temeiul legislației unui stat membru sau al pensiilor datorate în temeiul legislației a două sau mai multor state membre, în cazul în care respectivul titular al pensiei își avea reședința într-un alt stat membru decât cel în care este situată instituția responsabilă de costul prestațiilor în natură prevăzute la articolele 24 și 25, ajutorul de deces plătibil în temeiul legislației aplicate de instituția respectivă este suportat de aceasta, ca și cum, în momentul decesului, titularul pensiei și-ar fi avut reședința în statul membru în care este situată instituția.

(2) Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis membrilor familiei titularului unei pensii.

(1) În sensul prezentului capitol, „legislație de tip A” înseamnă orice legislație în temeiul căreia valoarea prestațiilor de invaliditate este independentă de durata perioadelor de asigurare sau de rezidență și care este inclusă explicit în anexa VI de către statul membru competent, iar „legislația de tip B” înseamnă orice altă legislație.

(2) Persoana care, succesiv sau alternativ, a fost supusă legislației a două sau mai multe state membre și care a realizat perioade de asigurare sau de rezidență exclusiv în temeiul legislațiilor de tip A are dreptul la prestații doar din partea instituției din statul membru a cărui legislație era aplicabilă în momentul în care a apărut incapacitatea de muncă urmată de invaliditate, ținând seama, după caz, de articolul 45, și beneficiază de aceste prestații în conformitate cu legislația respectivă.

(3) Persoana care nu are dreptul la prestații în aplicarea dispozițiilor alineatului (2) beneficiază de prestațiile la care are încă dreptul, în temeiul legislației altui stat membru, ținând seama, după caz, de articolul 45.

(4) În cazul în care legislația prevăzută la alineatul (2) sau (3) prevede clauze de reducere, suspendare sau retragere a prestațiilor de invaliditate în cazul cumulului cu prestații de alt tip, în sensul articolului 53 alineatul (2), sau cu alte venituri, se aplică mutatis mutandis articolul 53 alineatul (3) și articolul 55 alineatul (3).

Instituția competentă dintr-un stat membru a cărui legislație condiționează dobândirea, menținerea sau recuperarea dreptului la prestații de realizarea perioadelor de asigurare sau rezidență aplică mutatis mutandis articolul 51 alineatul (1), în cazul în care acest lucru este necesar.

Persoane care sunt supuse numai legislațiilor de tip B sau legislațiilor de tip A și B

(1) Persoana care, în mod succesiv sau alternativ, a fost supusă legislațiilor a două sau mai multe state membre, dintre care cel puțin una nu este de tip A, are dreptul la prestații în temeiul capitolului 5, care se aplică mutatis mutandis, luându-se în considerare alineatul (3).

(2) Cu toate acestea, în cazul în care persoana interesată a fost anterior supusă unei legislații de tip B și suferă de incapacitate de muncă ce conduce la invaliditate în timp ce este supusă unei legislații de tip A, persoana respectivă are dreptul la prestații în conformitate cu articolul 44, în măsura în care:

(3) Decizia luată de o instituție a unui stat membru cu privire la gradul de invaliditate al unui solicitant este obligatorie pentru instituția oricărui alt stat membru interesat, în cazul în care în anexa VII se recunoaște concordanța dintre legislația acestor state membre cu privire la condițiile referitoare la gradul de invaliditate.

(1) În cazul agravării unei invalidități pentru care persoana beneficiază de prestații în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre, se aplică următoarele dispoziții, luându-se în considerare agravarea:

(2) În cazul în care valoarea totală a prestației sau prestațiilor plătibile în temeiul alineatului (1) este mai mică decât valoarea prestației de care beneficia persoana în cauză în numele instituției anterior competente, instituția respectivă îi plătește un supliment, egal cu diferența dintre cele două valori.

(3) În cazul în care persoana în cauză nu are dreptul la prestații în numele unei instituții din alt stat membru, instituția competentă din statul membru care era anterior competent acordă prestațiile în conformitate cu legislația pe care o aplică, ținând seama de agravarea invalidității și, după caz, de articolul 45.

Convertirea prestațiilor de invaliditate în prestații pentru limită de vârstă

(1) Prestațiile de invaliditate se convertesc, după caz, în prestații pentru limită de vârstă, în condițiile prevăzute de legislația sau legislațiile în temeiul căreia sau cărora sunt acordate și în conformitate cu capitolul 5.

(2) În cazul în care persoana care primește prestații de invaliditate poate revendica prestații de limită de vârstă, în temeiul legislației unuia sau mai multor alte state membre, în conformitate cu articolul 50, orice instituție care este responsabilă pentru furnizarea prestațiilor de invaliditate, în conformitate cu legislația unui stat membru, continuă să acorde acelei persoane prestațiile de invaliditate la care aceasta are dreptul, în temeiul legislației pe care o aplică, până când alineatul (1) devine aplicabil în ceea ce privește instituția respectivă sau atât timp cât persoana în cauză îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia de acestea.

(3) În cazul în care prestațiile de invaliditate acordate în temeiul legislației unui stat membru, în conformitate cu articolul 44, se convertesc în prestații pentru limită de vârstă și în cazul în care persoana în cauză încă nu îndeplinește condițiile definite de legislația altui sau altor state membre pentru a avea dreptul la prestații, persoana în cauză beneficiază de prestațiile de invaliditate, din partea statului sau statelor membre respective, începând cu data convertirii.

Aceste prestații de invaliditate se acordă în conformitate cu capitolul 5, ca și cum capitolul respectiv s-ar fi aplicat în momentul apariției incapacității de muncă ce a condus la invaliditate, până când persoana în cauză îndeplinește condițiile impuse de legislațiile naționale interesate pentru a avea dreptul la prestații pentru limită de vârstă sau, în cazul în care această convertire nu este prevăzută, atât timp cât persoana are dreptul la prestații de invaliditate, în temeiul legislației sau legislațiilor respective.

(4) Prestațiile de invaliditate acordate în temeiul articolului 44 se recalculează în conformitate cu capitolul 5, de îndată ce beneficiarul îndeplinește condițiile necesare pentru acordarea dreptului la prestații de invaliditate în temeiul unei legislații de tip B sau de îndată ce beneficiază de prestații pentru limită de vârstă în temeiul legislației unui alt stat membru.

Articolele 6, 44, 46, 47 și 48, precum și articolul 60 alineatele (2) și (3) se aplică mutatis mutandis persoanelor care beneficiază de un regim special destinat funcționarilor.

(1) Toate instituțiile competente stabilesc dreptul la prestații al unei persoane, în conformitate cu toate legislațiile statelor membre sub incidența cărora persoana în cauză s-a aflat, cu excepția cazului în care persoana în cauză solicită în mod explicit amânarea acordării prestațiilor pentru limită de vârstă în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre.

(2) În cazul în care, la un moment dat, persoana în cauză nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile definite de toate legislațiile statelor membre sub incidența cărora s-a aflat, instituțiile care aplică legislația ale cărei condiții sunt îndeplinite nu iau în considerare, atunci când efectuează calculul în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (a) sau (b), perioadele realizate în temeiul legislațiilor ale căror condiții nu sunt îndeplinite sau nu mai sunt îndeplinite, dacă luarea în considerare a perioadelor menționate permite determinarea unei valori mai mici a prestației.

(3) Alineatul (2) se aplică mutatis mutandis, atunci când persoana în cauză solicită în mod explicit amânarea acordării prestațiilor pentru limită de vârstă.

(4) Se realizează automat un nou calcul pe măsură ce sunt îndeplinite condițiile impuse de celelalte legislații sau atunci când o persoană solicită acordarea unei prestații pentru limită de vârstă amânate în conformitate cu alineatul (1), cu excepția cazului în care perioadele deja realizate în temeiul altor legislații au fost deja luate în considerare în temeiul alineatului (2) sau (3).

(1) În cazul în care legislația unui stat membru condiționează acordarea anumitor prestații de realizarea perioadelor de asigurare exclusiv într-o anumită activitate salariată sau independentă ori într-o ocupație supusă unui regim special destinat salariaților sau persoanelor care desfășoară activități independente, instituția competentă din statul membru respectiv ia în considerare perioadele realizate în temeiul legislației altor state membre numai în cazul în care au fost realizate în cadrul unui regim corespunzător sau, în caz contrar, în aceeași ocupație, ori, după caz, în aceeași activitate salariată sau independentă.

În cazul în care, luându-se în considerare perioadele astfel realizate, persoana în cauză nu îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia de aceste prestații în cadrul unui regim special, aceste perioade sunt luate în considerare pentru acordarea prestațiilor în cadrul regimului general sau, în absența acestuia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau angajaților, după caz, cu condiția ca persoana în cauză să fi fost afiliată unuia sau altuia dintre aceste regimuri.

(2) Perioadele de asigurare realizate în cadrul unui regim special a unui stat membru sunt luate în considerare în sensul acordării prestațiilor în cadrul regimului general sau, în absența acestuia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau angajaților, după caz, cu condiția ca persoana în cauză să fi fost afiliată unuia sau altuia dintre aceste regimuri, chiar dacă perioadele respective au fost deja luate în considerare în cel de-al doilea stat membru, în cadrul unui regim special.

(3) În cazul în care legislația sau regimul specific al unui stat membru condiționează dobândirea, menținerea sau recuperarea dreptului la prestații de faptul că persoana în cauză este asigurată în momentul materializării riscului, această condiție se consideră îndeplinită în cazul în care persoana a fost asigurată anterior în temeiul legislației sau al regimului specific din acel stat membru și, în momentul materializării riscului, este asigurată pentru același risc în temeiul legislației unui alt stat membru sau, în absența unei astfel de asigurări, are dreptul la prestații pentru același risc în temeiul legislației altui stat membru. Această ultimă condiție se consideră însă îndeplinită în cazurile menționate la articolul 57.

(2) Dacă este cazul, la valoarea calculată în conformitate cu alineatul (1) literele (a) și (b), instituția competentă aplică toate clauzele de reducere, suspendare sau retragere, în temeiul legislației pe care o aplică, în limitele prevăzute de articolele 53-55.

(3) Persoana interesată are dreptul să primească din partea instituției competente a fiecărui stat membru în cauză cea mai mare dintre valorile calculate în conformitate cu alineatul (1) literele (a) și (b).

(4) În cazul în care, într-un singur stat membru, calculul realizat în temeiul alineatului (1) litera (a) are ca rezultat invariabil o prestație autonomă egală sau mai mare decât prestația pro rata, calculată în conformitate cu alineatul (1) litera (b), instituția competentă renunță la calculul pro rata, în următoarele condiții:

(5) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatelor (1), (2) și (3), calculul pro rata nu se aplică regimurilor care acordă prestații pentru care perioadele de timp nu au relevanță pentru calcul, sub rezerva regimurilor enumerate în partea 2 din anexa VIII. În astfel de situații, persoana în cauză are dreptul la prestația calculată în conformitate cu legislația statului membru respectiv.

(1) Orice cumul al prestațiilor de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaș, calculate sau acordate pe baza perioadelor de asigurare și de rezidență realizate de aceeași persoană, se consideră cumul al unor prestații de același tip.

(2) Cumulul de prestații care nu pot fi considerate de același tip în sensul alineatului (1) se consideră cumul de prestații de tipuri diferite.

(3) În sensul clauzelor pentru prevenirea cumulului prevăzute de legislația unui stat membru, în cazul cumulului de prestații de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaș cu o prestație de același tip sau de un tip diferit, ori cu alte venituri, se aplică următoarele dispoziții:

(1) În cazul în care se cumulează prestații de același tip cuvenite în temeiul legislației a două sau mai multe state membre, clauzele pentru prevenirea cumulului prevăzute de legislația unui stat membru nu se aplică în cazul unei prestații pro-rata.

(2) Clauzele pentru prevenirea cumulului se aplică unei prestații autonome, doar în cazul în care prestația respectivă este:

Prestațiile și acordurile prevăzute la literele (a) și (b) sunt enumerate în anexa IX.

(1) În cazul în care beneficiul prestațiilor de tipuri diferite sau al altor venituri implică aplicarea regulilor de prevenire a cumulului prevăzute de legislația statelor membre în cauză cu privire la:

(2) Instituția competentă nu aplică împărțirea prevăzută cu privire la prestațiile autonome, în cazul în care legislația pe care o aplică prevede luarea în considerare a prestațiilor de tip diferit și a altui venit, precum și a tuturor celorlalte elemente, atunci când se calculează o fracție din valoarea acestora determinată în funcție de raportul dintre perioadele de asigurare și de rezidență prevăzute la articolul 52 alineatul (1) litera (b) punctul (ii).

(3) Alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis în cazul în care legislația unuia sau mai multor state membre prevede că dreptul la o prestație nu poate fi dobândit în cazul în care persoana în cauză beneficiază fie de o prestație de un tip diferit, care se plătește în temeiul legislației altui stat membru, fie de un alt venit.

(1) La calcularea valorilor teoretice și pro-rata prevăzute la articolul 52 alineatul (1) litera (b), se aplică următoarele reguli:

(2) Dispozițiile legislației unui stat membru cu privire la reevaluarea elementelor luate în considerare pentru calculul prestațiilor se aplică, după caz, elementelor care trebuie luate în considerare de către instituția competentă a statului membru respectiv, în conformitate cu alineatul (1), cu privire la perioadele de asigurare sau de rezidență realizate în temeiul legislației altor state membre.

(1) Fără a aduce atingere articolului 52 alineatul (1) litera (b), instituția dintr-un stat membru nu este obligată să acorde prestații pentru perioadele realizate în temeiul legislației pe care o aplică, care sunt luate în considerare în momentul materializării riscului, în cazul în care:

În sensul prezentului articol, „perioade” înseamnă toate perioadele de asigurare, de activitate salariată, de activitate independentă sau de rezidență, care dau dreptul la prestația respectivă sau o majorează în mod direct.

(2) Instituția competentă a fiecărui stat membru în cauză ia în considerare perioadele prevăzute la alineatul (1), în sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i).

(3) În cazul în care, prin aplicarea alineatului (1), toate instituțiile statelor membre interesate sunt scutite de obligațiile ce le revin, prestațiile se acordă exclusiv în temeiul legislației ultimului dintre statele membre ale căror condiții sunt îndeplinite, ca și cum toate perioadele de asigurare și de rezidență realizate și luate în considerare în conformitate cu articolele 6 și 51 alineatele (1) și (2) ar fi fost realizate în temeiul legislației statului membru respectiv.

(4) Prezentul articol nu se aplică regimurilor enumerate în partea 2 din anexa VIII.

(1) Beneficiarului unei prestații căruia i se aplică prezentul capitol nu i se poate acorda, în statul membru în care își are reședința și în temeiul legislației căruia i se plătește prestația, o prestație mai mică decât prestația minimă stabilită prin legislația respectivă pentru o perioadă de asigurare sau de rezidență egală cu toate perioadele luate în considerare pentru plata în conformitate cu prezentul capitol.

(2) Instituția competentă a statului membru respectiv plătește beneficiarului, pe durata cât acesta își are reședința pe teritoriul său, un supliment egal cu diferența dintre totalul prestațiilor cuvenite în temeiul prezentului capitol și valoarea prestației minime.

(1) În cazul în care metoda de stabilire a prestațiilor sau regulile de calculare a prestațiilor se modifică în temeiul legislației unui stat membru sau în cazul în care situația personală a persoanei în cauză suferă o schimbare pertinentă care, în temeiul legislației respective, ar conduce la o adaptare a valorii prestației, se realizează o recalculare, în conformitate cu articolul 52.

(2) Pe de altă parte, în cazul în care din cauza creșterii costului vieții, a variației nivelului veniturilor sau din alte motive ce necesită adaptarea, prestațiile din statul membru în cauză se modifică cu un procentaj sau cu o valoare determinată, procentajul sau valoarea fixă se aplică direct prestațiilor stabilite în conformitate cu articolul 52, fără a fi necesară o recalculare.

(1) Articolele 6, 50, 51 alineatul (3) și articolele 52-59 se aplică mutatis mutandis persoanelor incluse într-un regim special pentru funcționari.

(2) Cu toate acestea, în cazul în care potrivit legislației unui stat membru competent, dobândirea, acordarea, menținerea sau recuperarea dreptului la prestații în temeiul unui regim special aplicabil funcționarilor sunt condiționate de realizarea tuturor perioadelor de asigurare în cadrul uneia sau mai multor regimuri speciale pentru funcționari în statul membru respectiv sau de faptul că legislația statului membru respectiv le consideră asimilate unor astfel de perioade, instituția competentă din statul membru respectiv ia în considerare doar perioadele care pot fi recunoscute în temeiul legislației pe care o aplică.

În cazul în care, după luarea în considerare a perioadelor astfel realizate, persoana în cauză nu îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia de aceste prestații, aceste perioade sunt luate în considerare pentru acordarea de prestații în cadrul regimului general sau, în absența acesteia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau funcționarilor, după cum este cazul.

(3) În cazul în care, în conformitate cu legislația unui stat membru, prestațiile acordate în temeiul unui regim special aplicabile funcționarilor se calculează în temeiul ultimului salariu sau ultimelor salarii primite în timpul unei perioade de referință, instituția competentă din statul membru respectiv ia în considerare, în scopul calculării, doar acele salarii, reevaluate în mod corespunzător, care au fost primite în timpul perioadei sau perioadelor când persoana în cauză a fost supusă legislației respective.

Reguli speciale privind cumularea perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă sau de activitate independentă

(1) Instituția competentă dintr-un stat membru a cărui legislație condiționează dobândirea, menținerea, recuperarea sau durata dreptului la prestații de realizarea fie a perioadelor de asigurare, fie a perioadelor de încadrare în muncă sau de activitate independentă, ia în considerare, în măsura necesară, perioadele de asigurare, de încadrare în muncă sau de activitate independentă realizate în temeiul legislației altui stat membru, ca și cum ar fi fost realizate în temeiul legislației pe care o aplică.

Cu toate acestea, în cazul în care legislația aplicabilă condiționează dreptul la prestații de realizarea perioadelor de asigurare, a perioadelor de încadrare în muncă sau de activitate independentă realizate în temeiul legislației unui alt stat membru nu sunt luate în considerare, cu excepția cazului în care perioadele respective ar fi fost considerate perioade de asigurare, dacă ar fi fost realizate în temeiul legislației aplicabile.

(2) Cu excepția situațiilor prevăzute la articolul 65 alineatul (5) litera (a), aplicarea alineatului (1) din prezentul articol se aplică doar în cazul în care persoana interesată a realizat cel mai recent, în conformitate cu legislația în temeiul căreia se solicită prestația:

(1) Instituția competentă dintr-un stat membru a cărui legislație prevede calcularea prestațiilor pe baza valorii salariului sau venitului profesional anterior ia în considerare exclusiv salariul sau venitul profesional primit de către persoana în cauză pentru ultima sa activitate salariată sau independentă desfășurată în temeiul legislației menționate.

(2) Alineatul (1) se aplică, de asemenea, în cazul în care legislația aplicată de instituția competentă prevede o perioadă de referință definită pentru stabilirea salariului care servește ca bază pentru calcularea prestațiilor și în cazul în care, pentru întreaga perioadă sau o parte a acesteia, persoana în cauză a fost supusă legislației unui alt stat membru.

(3) Prin derogare de la alineatele (1) și (2), în ceea ce privește ►M1 șomeri ◄ prevăzuți la articolul 65 alineatul (5) litera (a), instituția de la locul de reședință ia în considerare salariul sau venitul profesional primit de persoana în cauză în statul membru a cărui legislație i s-a aplicat în cursul ultimei sale activități salariate sau independente, în conformitate cu regulamentul de aplicare.

În sensul prezentului capitol, articolul 7 se aplică doar în cazurile prevăzute la articolele 64, 65 și 65a și în limitele stabilite de acestea.

(1) Persoana aflată în șomaj total, care îndeplinește condițiile impuse de legislația statului membru competent pentru a avea dreptul la prestații și care se deplasează în alt stat membru pentru a căuta de lucru, își păstrează dreptul la ajutor de șomaj în numerar, în următoarele condiții și în următoarele limite:

(2) În cazul în care persoana interesată se întoarce în statul membru competent la expirarea termenului în care are dreptul la prestații în temeiul alineatului (1) litera (c) sau înainte de expirare, aceasta continuă să aibă dreptul la prestații în conformitate cu legislația statului membru respectiv. Persoana interesată pierde orice drept la prestații în temeiul legislației statului membru competent, în cazul în care nu se întoarce acolo la expirarea termenului menționat sau înainte de expirare, sub rezerva dispozițiilor mai favorabile ale legislației respective. În cazuri excepționale, serviciile sau instituțiile competente pot permite persoanei în cauză să se întoarcă la o dată ulterioară, fără a-și pierde dreptul la prestații.

(3) Cu excepția cazului în care legislația statului membru competent este mai favorabilă, între două perioade de încadrare în muncă, perioada totală maximă în care se menține dreptul la prestații, în condițiile stabilite la alineatul (1), este de trei luni. Serviciile sau instituțiile competente pot prelungi această perioadă până la maximum șase luni.

(4) Modalitățile de schimb de informații, de cooperare și de asistență reciprocă dintre instituțiile și serviciile din statul membru competent și din statul membru în care persoana se deplasează pentru a căuta de lucru sunt stabilite în regulamentul de aplicare.

(1) Persoana care se află în șomaj parțial sau intermitent și care, în timpul ultimei sale activități salariate sau independente, își avea reședința într-un alt stat membru decât statul membru competent, se pune la dispoziția angajatorului său ori a serviciilor de ocupare a forței de muncă din statul membru competent. Persoana beneficiază de prestații în temeiul legislației statului membru competent, ca și cum ar fi rezidentă în statul membru respectiv. Aceste prestații se furnizează de către instituția statului membru competent.

(2) Persoana aflată în șomaj total care, în timpul ultimei sale activități salariate sau independente, își avea reședința într-un alt stat membru decât statul membru competent și care continuă să își aibă reședința în statul membru respectiv sau se întoarce în statul membru respectiv, se pune la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă din statul membru de reședință. Fără a aduce atingere articolului 64, persoana aflată în șomaj total poate, ca măsură suplimentară, să se pună la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă din statul membru în care și-a desfășurat ultima activitate salariată sau independentă.

Persoana aflată în șomaj, care nu este lucrător frontalier și care nu se întoarce în statul membru de reședință, se pune la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă din statul membru a cărui legislație i s-a aplicat ultima dată.

(3) Șomerul prevăzut la alineatul (2) prima teză se înregistrează ca persoană care caută de lucru la serviciile de ocupare a forței de muncă din statul membru în care este rezidentă. Acesta se supune procedurii de control organizate în statul membru respectiv și respectă condițiile stabilite de legislația statului membru respectiv. În cazul în care șomerul decide să se înregistreze ca persoană care caută de lucru și în statul membru în care a desfășurat ultima dată o activitate salariată sau independentă, acesta trebuie să respecte obligațiile aplicabile în statul respectiv.

(4) Punerea în aplicare a alineatului (2) a doua teză și a alineatului (3) a doua teză, precum și modalitățile de schimb de informații, de cooperare și de asistență reciprocă dintre instituțiile și serviciile din statul membru de reședință și din statul membru în care persoana a desfășurat ultima dată o activitate profesională sunt prevăzute în regulamentul de aplicare.

(6) Prestațiile acordate de instituția de la locul de reședință în temeiul alineatului (5) rămân în sarcina acesteia. Cu toate acestea, sub rezerva alineatului (7), instituția competentă din statul membru a cărui legislație s-a aplicat persoanei ultima dată, rambursează instituției de la locul de reședință întreaga valoare a prestațiilor acordate de către această din urmă instituție în primele trei luni de indemnizație. Valoarea rambursării în timpul acestei perioade nu poate fi mai mare decât valoarea care se plătește, în caz de șomaj, în aplicarea legislației statului membru competent. În cazul prevăzut la alineatul (5) litera (b), perioada în care sunt furnizate prestații în temeiul articolului 64 se deduce din perioada prevăzută în prezentul alineat teza a doua. Modalitățile de rambursare sunt prevăzute în regulamentul de aplicare.

(7) Cu toate acestea, perioada de rambursare prevăzută la alineatul (6) se extinde la cinci luni în cazul în care, în timpul celor 24 de luni precedente, persoana interesată a realizat perioade de încadrare în muncă sau de activitate independentă în statul membru a cărui legislație i s-a aplicat ultima dată, în cazul în care aceste perioade ar fi suficiente pentru a-i da dreptul la ajutor de șomaj.

(8) În sensul alineatelor (6) și (7), două sau mai multe state membre sau autoritățile lor competente, pot să prevadă alte metode de rambursare sau să renunțe la orice rambursare între instituțiile aflate în jurisdicția lor.

Dispoziții speciale pentru lucrătorii frontalieri care desfășoară o activitate independentă aflați în șomaj total, atunci când în statul membru de reședință nu există un sistem de prestații de șomaj care să acopere persoanele care desfășoară activități independente

(1) Prin derogare de la articolul 65, o persoană aflată în șomaj total care a realizat cel mai recent, ca lucrător frontalier, perioade de asigurare în calitate de persoană care desfășoară activități independente sau perioade de activitate independentă recunoscute în scopul acordării unor prestații de șomaj într-un alt stat membru decât statul său membru de reședință și al cărei stat membru de reședință a transmis o notificare conform căreia nu există posibilitatea pentru oricare dintre categoriile de persoane care desfășoară activități independente de a fi acoperite printr-un sistem de prestații de șomaj din statul membru respectiv se înregistrează și se pune la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă din statul membru în care și-a desfășurat ultima activitate în calitate de persoană care desfășoară o activitate independentă și, în momentul în care solicită să beneficieze de prestații, aderă în mod continuu la condițiile prevăzute în legislația acestui din urmă stat membru. Persoana aflată în șomaj total poate, ca o etapă suplimentară, să se pună la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă aflate în statul său membru de reședință.

(2) Se furnizează prestații persoanei aflate în șomaj total menționate la alineatul (1) de către statul membru sub incidența legislației căruia s-a aflat cel mai recent, în conformitate cu legislația pe care o aplică respectivul stat membru.

(3) Dacă persoana aflată în șomaj total menționată la alineatul (1) nu dorește să se pună sau să rămână la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă aflate în statul membru unde și-a desfășurat ultima activitate după ce s-a înregistrat la aceste servicii, ci dorește să caute un loc de muncă în statul membru de reședință, se aplică mutatis mutandis articolul 64, cu excepția alineatului (1) litera (a) din acesta. Instituția competentă poate prelungi perioada menționată la prima teză din articolul 64 alineatul (1) litera (c) până la sfârșitul perioadei în care persoana are dreptul la prestații.

În cazul în care legislația care se aplică condiționează dreptul la prestații prepensie de realizarea unor perioade de asigurare, de încadrare în muncă sau de activitate independentă, articolul 6 nu se aplică.

Persoana are dreptul la prestații familiale în conformitate cu legislația statului membru competent, inclusiv pentru membrii familiei sale care își au reședința în alt stat membru, ca și cum aceștia și-ar avea reședința în primul stat membru. Cu toate acestea, titularul unei pensii are dreptul la prestații familiale în conformitate cu legislația statului membru competent pentru pensia sa.

(1) În cazul în care, pentru aceleași perioade și pentru aceiași membri de familie, se prevăd prestații în legislația a mai mult de un stat membru, se aplică următoarele reguli de prioritate:

(2) În cazul cumulului de drepturi, prestațiile familiale se acordă în conformitate cu legislația desemnată ca având prioritate în conformitate cu alineatul (1). Drepturile la prestații familiale acordate în temeiul altei sau altor legislații conflictuale se suspendă până la valoarea prevăzută de prima legislație și se acordă, după caz, sub forma unui supliment reprezentând diferența, pentru partea care depășește această valoare. Nu este însă necesar ca această diferență suplimentară să fie acordată copiilor care sunt rezidenți într-un alt stat membru, dacă dreptul la prestațiile în cauză se întemeiază exclusiv pe locul de reședință.

(3) În cazul în care, în temeiul articolului 67, se prezintă o cerere de prestații familiale către instituția competentă dintr-un stat membru a cărui legislație se aplică, dar nu pe baza dreptului de prioritate, în conformitate cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol:

În cazul în care prestațiile familiale nu sunt utilizate pentru întreținerea membrilor de familie de către persoana căreia ar trebui să îi fie acordate, instituția competentă își îndeplinește obligațiile legale, acordând aceste prestații persoanei fizice sau juridice care întreține efectiv membrii de familie, la solicitarea și prin intermediul instituției din statul membru de reședință al acestora sau al instituției desemnate sau organismului stabilit în acest scop de către autoritatea competentă din statul membru de reședință al acestora.

(1) În cazul în care, în temeiul legislației desemnate în temeiul articolelor 67 și 68, nu se dobândește nici un drept la plata unor prestații familiale suplimentare sau speciale pentru orfani, aceste prestații se acordă automat și se adaugă celorlalte prestații familiale dobândite în temeiul legislației prevăzute anterior, în temeiul legislației statului membru care i s-a aplicat lucrătorului defunct pentru perioada de timp cea mai lungă, în măsura în care dreptul a fost dobândit în temeiul legislației respective. În cazul în care nu s-a dobândit nici un drept în temeiul legislației respective, se examinează condițiile pentru dobândirea unui astfel de drept în temeiul legislațiilor celorlalte state membre și se acordă prestații în ordinea descrescătoare a duratei perioadelor de asigurare sau de rezidență realizate în temeiul legislației statelor membre respective.

(2) Prestațiile plătite sub formă de pensii sau suplimente la pensii se acordă și se calculează în conformitate cu capitolul 5.

(1) Prezentul articol se aplică prestațiilor speciale în numerar de tip necontributiv, furnizate în conformitate cu legislația care, dat fiind domeniul său de aplicare personal, obiectivele și condițiile de eligibilitate, are totodată caracteristicile legislației de securitate socială prevăzute la articolul 3 alineatul (1) și ale asistenței sociale.

(2) În sensul prezentului capitol, „prestații speciale în numerar de tip necontributiv” înseamnă prestații:

(3) Articolul 7 și celelalte capitole din prezentul titlu nu se aplică prestațiilor prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.

(4) Prestațiile prevăzute la alineatul (2) se acordă exclusiv în statul membru în care persoana în cauză este rezidentă, în conformitate cu legislația acestuia. Aceste prestații se acordă de către și pe spezele instituției de la locul de reședință.

(1) Comisia administrativă pentru coordonarea sistemelor de securitate socială (denumită în continuare „Comisia administrativă”), constituită pe lângă ►M3 Comisia Europeană ◄ , este compusă dintr-un reprezentant al guvernului din fiecare dintre statele membre, asistat, în cazul în care acest lucru este necesar, de consilieri de specialitate. Un reprezentant al ►M3 Comisiei Europene ◄ participă la întrunirile Comisiei administrative în calitate de consultant.

(2) Comisia administrativă hotărăște cu majoritate calificată, astfel cum se definește în tratate, cu excepția adoptării statutului său, care se stabilește de comun acord de către membrii săi.

Deciziile privind chestiunile de interpretare prevăzute la articolul 72 litera (a) sunt făcute publice în mod corespunzător.

(3) Secretariatul Comisiei administrative este asigurat de serviciile ►M3 Comisiei Europene ◄ .

(1) O Comisie tehnică pentru prelucrarea datelor (denumită în continuare „Comisia tehnică”) se constituie în cadrul Comisiei administrative. Comisia tehnică propune Comisiei administrative regulile arhitecturale comune pentru gestionarea serviciilor de prelucrare electronică a datelor, în special cu privire la securitate și la utilizarea standardelor; comisia întocmește rapoarte și emite un aviz motivat înainte de luarea unei decizii de către Comisia administrativă, în temeiul articolului 72 litera (d). Componența și modul de funcționare a Comisiei tehnice se stabilesc de către Comisia administrativă.

(1) Se constituie o Comisie de audit în cadrul Comisiei administrative. Componența și modalitățile de funcționare ale Comisiei de audit se stabilesc de către Comisia administrativă.

(1) Se instituie un Comitet consultativ pentru coordonarea sistemelor de securitate socială (denumit în continuare „Comitetul consultativ”), compus, pentru fiecare stat membru, din:

Pentru fiecare dintre categoriile menționate mai sus, se numește un membru supleant din fiecare stat membru.

Membrii și membrii supleanți ai Comitetului consultativ sunt numiți de către Consiliu. Comitetul consultativ este prezidat de un reprezentant al ►M3 Comisiei Europene ◄ . Comitetul consultativ își stabilește regulamentul de procedură.

(2) La cererea ►M3 Comisiei Europene ◄ , a Comisiei administrative sau din proprie inițiativă, Comitetul consultativ este împuternicit:

(1) Autoritățile competente din statele membre își comunică toate informațiile cu privire la:

(2) În sensul prezentului regulament, autoritățile și instituțiile statelor membre își oferă reciproc bunele oficii și acționează ca și cum ar fi vorba despre aplicarea propriei legislații. Asistența administrativă acordată de autoritățile și instituțiile menționate este, de regulă, gratuită. Cu toate acestea, Comisia administrativă stabilește natura cheltuielilor rambursabile și pragurile peste care este prevăzută rambursarea.

(3) În sensul prezentului regulament, autoritățile și instituțiile statelor membre pot comunica direct între ele, precum și cu persoanele în cauză sau cu mandatarii acestora.

(4) Instituțiile și persoanele reglementate de prezentul regulament au obligația să se informeze reciproc și să coopereze pentru a asigura aplicarea corectă a prezentului regulament.

Instituțiile, în conformitate cu principiul bunei administrări, răspund tuturor solicitărilor într-un termen rezonabil și comunică, în această privință, persoanelor în cauză orice informație necesară pentru exercitarea drepturilor ce le sunt conferite de prezentul regulament.

Persoanele în cauză au obligația de a informa instituțiile din statul membru competent și statul membru de reședință, în cel mai scurt termen, cu privire la orice modificare a situației lor personale sau familiale, care aduce atingere drepturilor la prestațiile prevăzute de prezentul regulament.

(5) Nerespectarea obligației de informare prevăzute la alineatul (4) al treilea paragraf poate face obiectul unor sancțiuni proporționale, în conformitate cu dreptul intern. Cu toate acestea, aceste măsuri sunt echivalente cu cele aplicabile în situații similare, care țin de ordinea juridică internă, astfel încât pentru solicitanți să nu fie imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea practică a drepturilor conferite persoanelor în cauză de prezentul regulament.

(6) În cazul unor dificultăți de interpretare sau de aplicare a prezentului regulament, care ar putea pune în pericol drepturile unei persoane pe care acesta le reglementează, instituția din statul membru competent sau din statul membru de reședință al persoanei interesate ia legătura cu instituția sau instituțiile din statul sau statele membre în cauză. În cazul în care nu se poate găsi o soluție într-un termen rezonabil, autoritățile respective pot sesiza Comisia administrativă.

(7) Autoritățile, instituțiile și jurisdicțiile dintr-un stat membru nu pot respinge cererile sau alte documente ce le sunt prezentate, în temeiul faptului că sunt redactate într-o limbă oficială a altui stat membru, în cazul în care această limbă este recunoscută ca limbă oficială a instituțiilor Comunității, în conformitate cu articolul 290 din tratat.

(1) În cazul în care, în temeiul prezentului regulament sau al regulamentului de aplicare, autoritățile sau instituțiile dintr-un stat membru comunică date cu caracter personal autorităților sau instituțiilor din alt stat membru, această comunicare de date se supune legislației privind protecția datelor din statul membru care le transmite. Orice comunicare din partea autorității sau instituției din statul membru care le primește, precum și stocarea, modificarea sau distrugerea datelor furnizate de statul membru respectiv fac obiectul legislației privind protecția datelor din statul membru care le primește.

(2) Datele necesare pentru aplicarea prezentului regulament și a regulamentului de aplicare sunt transmise de un stat membru altui stat membru, cu respectarea dispozițiilor comunitare privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea și libera circulație a datelor cu caracter personal.

(1) Statele membre utilizează treptat noile tehnologii pentru schimbul, accesarea și prelucrarea datelor necesare pentru aplicarea prezentului regulament și a regulamentului de aplicare. ►M3 Comisia Europeană ◄ își oferă sprijinul la realizarea unor activități de interes comun, de îndată ce statele membre creează aceste servicii de prelucrare electronică a datelor.

(2) Fiecare stat membru răspunde de gestionarea părții ce îi revine în serviciile de prelucrare electronică a datelor, cu respectarea dispozițiilor comunitare privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea și libera circulație a datelor cu caracter personal.

(3) Un document electronic trimis sau emis de o instituție în conformitate cu prezentul regulament și cu regulamentul de aplicare nu poate fi respins de nici o autoritate sau instituție dintr-un alt stat membru, în temeiul faptului că a fost primit prin mijloace electronice, în cazul în care instituția care îl primește a declarat că poate primi documente electronice. Reproducerea și înregistrarea acestor documente se presupune a fi o reproducere corectă și exactă a documentului original sau o reprezentare a informațiilor la care acesta se referă, în cazul în care nu există dovezi în sens contrar.

(4) Un document electronic este considerat valabil în cazul în care sistemul informatic în care s-a înregistrat documentul conține elementele de securitate necesare pentru a preveni orice modificare, dezvăluire sau acces neautorizat la înregistrare. Trebuie să existe posibilitatea să se reproducă informația înregistrată, în orice moment, într-o formă care se poate citi imediat. În cazul în care un document electronic este transferat de la o instituție de securitate socială la alta, se iau măsuri adecvate de siguranță, în conformitate cu dispozițiile comunitare privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea și libera circulație a datelor cu caracter personal.

În contextul prezentului regulament și al regulamentului de aplicare, ►M3 Comisia Europeană ◄ poate finanța total sau parțial:

(1) Beneficiul scutirilor sau reducerilor de impozite, taxe de timbru, onorarii notariale sau de înregistrare, prevăzute în conformitate cu legislația unui stat membru cu privire la certificatele sau documentele care trebuie prezentate în aplicarea legislației statului membru respectiv, se extinde la certificatele sau documentele similare ce trebuie prezentate în aplicarea legislației unui alt stat membru sau a prezentului regulament.

(2) Toate actele, documentele și certificatele de orice tip ce trebuie prezentate atunci când se aplică prezentul regulament sunt scutite de autentificarea de către autoritățile diplomatice sau consulare.

Revendicările, declarațiile sau recursurile care ar fi trebuit introduse, în aplicarea legislației unui stat membru, într-un anumit termen la o autoritate, instituție sau jurisdicție din statul membru respectiv, sunt admise, în cazul în care sunt introduse în același termen menționat la o autoritate, o instituție sau o jurisdicție corespunzătoare dintr-un alt stat membru. În acest caz, autoritatea, instituția sau jurisdicția astfel sesizată transmite fără întârziere aceste revendicări, declarații sau recursuri autorității, instituției sau jurisdicției competente din primul stat membru, fie direct, fie prin intermediul autorităților competente din statul membru în cauză. Data la care aceste revendicări, declarații sau recursuri sunt prezentate unei autorități, unei instituții sau unei jurisdicții din al doilea stat membru se consideră data prezentării lor la autoritatea, instituția sau jurisdicția competentă.

La cererea instituției competente, examenele medicale prevăzute de legislația unui stat membru pot fi realizate într-un alt stat membru de către instituția de la locul de reședință sau de ședere al solicitantului sau al persoanei care are dreptul la prestații, în condițiile prevăzute în regulamentul de aplicare sau convenite între autoritățile competente ale statelor membre în cauză.

Dispozițiile speciale de aplicare a legislațiilor anumitor state membre sunt menționate în anexa XI.

(1) Colectarea cotizațiilor cuvenite unei instituții dintr-un stat membru și recuperarea prestațiilor necuvenite acordate de instituția unui stat membru se pot realiza în alt stat membru, în conformitate cu procedurile și cu garanțiile și privilegiile aplicabile în cazul colectării cotizațiilor cuvenite instituției corespunzătoare din cel de-al doilea stat membru și al recuperării prestațiilor necuvenite acordate de aceasta.

(2) Hotărârile executorii pronunțate de instanțele judecătorești și deciziile emise de autoritățile administrative privind colectarea cotizațiilor, a dobânzilor și a oricăror alte cheltuieli sau recuperarea prestațiilor necuvenite în temeiul legislației unui stat membru sunt recunoscute și puse în executare, la cererea instituției competente într-un alt stat membru, în limitele și în conformitate cu procedurile prevăzute de legislația și de orice alte proceduri care sunt aplicabile unor decizii similare din statul membru din urmă. Aceste hotărâri și decizii sunt declarate executorii în statul membru respectiv, în măsura în care legislația și orice alte proceduri din statul membru respectiv impun acest lucru.

(3) În caz de executare silită, faliment sau concordat, creanțele instituției dintr-un stat membru beneficiază, în alt stat membru, de privilegii identice cu cele pe care legislația celui de-al doilea stat membru le acordă creanțelor de același tip.

(4) Modalitățile de aplicare a prezentului articol, inclusiv costurile care urmează să fie rambursate, vor fi reglementate de regulamentul de aplicare sau, la nevoie și ca măsură suplimentară, prin intermediul unor acorduri între statele membre.

(1) În cazul în care, în temeiul legislației unui stat membru, o persoană beneficiază de prestații ca urmare a unui prejudiciu rezultat din fapte desfășurate într-un alt stat membru, toate drepturile instituției debitoare față de o parte terță care are obligația să furnizeze compensații pentru repararea prejudiciului sunt reglementate de următoarele reguli:

(2) În cazul în care o persoană beneficiază de prestații în temeiul legislației unui stat membru ca urmare a unui prejudiciu cauzat de fapte survenite în alt stat membru, dispozițiile legislației menționate, care stabilesc cazurile în care este exclusă răspunderea civilă a angajatorilor sau a personalului lor, sunt aplicabile cu privire la persoana menționată sau la instituția competentă.

Alineatul (1) se aplică, de asemenea, cu privire la orice drepturi ale instituției responsabile de furnizarea prestațiilor împotriva angajatorilor sau a personalului lor, în cazurile în care răspunderea lor nu este exclusă.

(3) În cazul în care, în conformitate cu articolul 35 alineatul (3) și cu articolul 41 alineatul (2), două sau mai multe state membre ori autoritățile lor competente au încheiat un acord prin care renunță la rambursarea între instituțiile aflate sub jurisdicția lor sau în cazul în care rambursarea nu depinde de valoarea prestațiilor acordate, orice drepturi ce rezultă împotriva unei părți terțe responsabile sunt reglementate în următorul mod:

În ceea ce privește relațiile dintre Luxemburg, pe de o parte, și Franța, Germania și Belgia, pe de altă parte, aplicarea și durata perioadei prevăzute la articolul 65 alineatul (7) vor face obiectul unor acorduri bilaterale.

(1) În conformitate cu prezentul regulament, nu se dobândesc drepturi pentru perioada anterioară datei aplicării sale.

(2) Orice perioadă de asigurare, precum și, după caz, orice perioadă de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidență realizată în conformitate cu legislația unui stat membru, înainte de data aplicării prezentului regulament în statul membru în cauză, se ia în considerare pentru stabilirea drepturilor dobândite în temeiul prezentului regulament.

(3) Sub rezerva alineatului (1), în conformitate cu prezentul regulament, un drept se dobândește chiar dacă se referă la un eveniment desfășurat înaintea datei aplicării regulamentului în statul membru în cauză.

(4) La cererea persoanei în cauză, orice prestație care nu a fost acordată sau a fost suspendată, pe motive de cetățenie sau de loc de reședință a persoanei în cauză, se acordă sau se restabilește de la data aplicării prezentului regulament în statul membru interesat, cu condiția ca drepturile pentru care au fost acordate prestațiile anterior să nu fi dat naștere unei plăți globale.

(5) Drepturile persoanelor în cauză cărora li s-a acordat o pensie într-un stat membru, anterior datei de aplicare a prezentului regulament într-un stat membru, pot fi revizuite la cererea persoanei în cauză, avându-se în vedere dispozițiile prezentului regulament.

(6) În cazul în care cererea prevăzută la alineatul (4) sau (5) se prezintă în termen de doi ani de la data aplicării prezentului regulament într-un stat membru, drepturile dobândite în temeiul prezentului regulament sunt dobândite începând cu data respectivă, fără ca legislația oricărui stat membru privind decăderea din drepturi sau prescrierea drepturilor să poată fi opozabilă persoanelor în cauză.

(7) În cazul în care cererea prevăzută la alineatul (4) sau (5) se prezintă după expirarea termenului de doi ani de la data aplicării prezentului regulament în statul membru în cauză, drepturile care nu devin caduce sau nu sunt prescrise sunt dobândite de la data la care a fost prezentată cererea, sub rezerva oricăror dispoziții mai favorabile din legislația unui stat membru.

(8) În cazul în care, în urma aplicării prezentului regulament, o persoană este supusă legislației altui stat membru decât cel determinat în conformitate cu titlul II din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, legislația respectivă continuă să se aplice atât timp cât situația relevantă rămâne neschimbată și în orice caz pentru cel mult 10 ani de la data aplicării prezentului regulament, cu excepția cazului în care persoana în cauză solicită să i se aplice legislația aplicabilă în temeiul prezentului regulament. Solicitarea se transmite în termen de trei luni de la data aplicării prezentului regulament instituției competente a statului membru a cărui legislație este aplicabilă în temeiul prezentului regulament, în cazul în care persoana respectivă este supusă legislației statului membru respectiv de la data aplicării prezentului regulament. În cazul în care cererea este transmisă după termenul menționat, schimbarea legii aplicabile are loc din prima zi a lunii următoare.

(9) Articolul 55 din prezentul regulament se aplică doar în cazul pensiilor care, la data aplicării prezentului regulament, nu fac obiectul dispozițiilor articolului 46c din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71.

(10) Dispozițiile de la articolul 65 alineatul (2) teza a doua și alineatul (3) teza a doua se aplică pentru Luxemburg în termen de cel mult doi ani de la data aplicării prezentului regulament.

(10a) Mențiunile din anexa III privind Estonia, Spania, Italia, Lituania, Ungaria și Țările de Jos încetează să mai producă efecte după patru ani de la data aplicării prezentului regulament.

(10b) Lista cuprinsă în anexa III este reexaminată cel târziu la 31 octombrie 2014, pe baza unui raport al Comisiei administrative. Acest raport include un studiu de impact al semnificației, frecvenței, amplorii și costurilor, atât în termeni absoluți, cât și relativi, ale aplicării dispozițiilor anexei III. Acest raport abordează, de asemenea, efectele posibile ale abrogării dispozițiilor respectivei anexe pentru acele state membre care vor fi încă enumerate în respectiva anexă după data menționată la alineatul (10a). Pe baza acestui raport, Comisia decide cu privire la prezentarea unei propuneri privind o listă revizuită, în principiu cu scopul de a o abroga, cu excepția cazului în care raportul Comisiei administrative prezintă motive clare pentru a nu face acest lucru.

(11) Statele membre asigură furnizarea de informații adecvate cu privire la modificările drepturilor și obligațiilor introduse de prezentul regulament și de regulamentul de aplicare.

(1) În cazul în care, în urma intrării în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 465/2012, o persoană, în conformitate cu titlul II din prezentul regulament, face obiectul legislației altui stat membru decât cel stabilit înainte de respectiva intrare în vigoare, legislația statului membru aplicabilă înainte de data respectivă continuă să i se aplice pentru o perioadă tranzitorie atât timp cât situația relevantă rămâne neschimbată și, în orice caz, pentru cel mult 10 ani de la data intrării în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 465/2012. Persoana în cauză poate solicita ca perioada tranzitorie să nu i se mai aplice. O astfel de cerere se depune la instituția desemnată de autoritatea competentă din statul membru de reședință. Cererile depuse până la 29 septembrie 2012 se consideră a produce efecte la 28 iunie 2012. Cererile depuse după 29 septembrie 2012 produc efecte în prima zi a lunii următoare lunii în care s-au depus acestea.

(2) Nu mai târziu de 29 iunie 2014, Comisia administrativă evaluează punerea în aplicare a dispozițiilor prevăzute la articolul 65a din prezentul regulament și prezintă un raport privind aplicarea acestora. Pe baza acestui raport, Comisia Europeană poate, după caz, să prezinte propuneri de modificare a acestor dispoziții.

Un regulament ulterior va stabili procedura de aplicare a prezentului regulament.

(1) Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului se abrogă de la data aplicării prezentului regulament.

Cu toate acestea, Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 rămâne în vigoare și continuă să aibă efect juridic, în sensul următoarelor:

(2) Trimiterile la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 din Directiva 98/49/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind protecția drepturilor la pensie suplimentară ale salariaților și persoanelor care desfășoară activități independente, care se deplasează în cadrul Comunității ( 10 ), se consideră trimiteri la prezentul regulament.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la data intrării în vigoare a regulamentului de aplicare.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

AVANSURI DIN PENSII ALIMENTARE, INDEMNIZAȚII SPECIALE DE NAȘTERE ȘI DE ADOPȚIE

Avansuri din pensiile alimentare prevăzute de Legea din 21 februarie 2003 de creare a unui serviciu pentru pensiile alimentare neplătite în cadrul serviciului public federal, Ministerul de Finanțe.

Pensii alimentare acordate de stat, în temeiul articolului 92 din Codul Familiei.

Plata în avans a pensiei alimentare prevăzute în Legea privind alocațiile familiale.

Plata în avans a pensiei alimentare codificată prin Legea nr. 765 din 11 septembrie 2002.

Avansuri din pensii alimentare în conformitate cu legea federală germană privind avansurile din pensiile alimentare (Unterhaltsvorschussgesetz) din 23 iulie 1979.

Pensii alimentare în conformitate cu Legea privind pensiile alimentare din 21 februarie 2007.

Avansuri din pensiile alimentare în conformitate cu Decretul regal 1618/2007 din 7 decembrie 2007.

Alocația de sprijin familial plătită unui copil, când unul dintre părinții săi sau ambii părinți nu își îndeplinesc sau sunt incapabili să-și îndeplinească obligațiile de întreținere ori să plătească o pensie alimentară stabilită prin hotărâre judecătorească.

Plăți din Fondul de pensii alimentare pentru copii în conformitate cu Legea privind Fondul de pensii alimentare pentru copii.

Avansuri din pensii alimentare și recuperarea acestora, în sensul legii din 26 iulie 1980.

Avansuri din pensiile alimentare în conformitate cu Legea privind acordarea de avansuri din pensiile alimentare (Unterhaltsvorschussgesetz 1985 – UVG).

Prestații din Fondul de pensii alimentare în conformitate cu Legea privind asistența acordată persoanelor cu drept de pensie alimentară.

Avansuri din pensiile alimentare (Legea nr. 75/98 din 19 noiembrie 1998 privind garantarea pensiilor alimentare pentru minori).

Înlocuirea pensiei alimentare în conformitate cu Legea din 25 iulie 2006 privind fondurile de garantare publică și de pensie alimentară a Republicii Slovenia.

Pensia alimentară de înlocuire, în temeiul Legii nr. 452/2004 Coll. privind pensia alimentară de înlocuire, astfel cum a fost modificată prin regulamente ulterioare.

Pensii alimentare plătite în conformitate cu Legea privind securitatea pensiilor alimentare în favoarea copiilor (671/1998).

Pensii alimentare plătite în conformitate cu Legea privind pensia alimentară (1996:1030).

Indemnizație forfetară de maternitate (Legea privind alocațiile familiale pentru copii).

Indemnizații de naștere sub formă de plată unică și indemnizații de adopție.

Indemnizații de naștere sau de adopție ca parte a „indemnizației pentru copii” ►M1 , cu excepția cazului în care sunt plătite unei persoane care rămâne sub incidența legislației franceze în temeiul articolului 12 sau articolului 16 ◄ .

Indemnizație de naștere sub formă de plată unică (Legea privind prestațiile familiale).

Indemnizație globală de maternitate, indemnizație forfetară de maternitate și asistență sub forma unei plăți globale destinate să compenseze costul adopției internaționale, în aplicarea Legii privind indemnizațiile de maternitate.

DISPOZIȚII ALE CONVENȚIILOR CARE RĂMÂN ÎN VIGOARE ȘI CARE, DACĂ SUNT APLICABILE, SUNT LIMITATE LA PERSOANELE CĂRORA LI SE APLICĂ RESPECTIVELE CONVENȚII

Trebuie menționat faptul că dispozițiile convențiilor bilaterale care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și care rămân în vigoare între statele membre nu sunt enumerate în prezenta anexă. Acestea includ obligațiile dintre statele membre care rezultă din convențiile care prevăd, de exemplu, dispoziții privind cumularea perioadelor de asigurare efectuate într-o țară terță.

Articolele 3 și 4 ale Protocolului final din 7 decembrie 1957 la Convenția generală de la aceeași dată, astfel cum este prevăzut în Protocolul complementar din 10 noiembrie 1960 (luând în considerare perioadele de asigurare realizate în anumite zone frontaliere anterior, în timpul și după Al Doilea Război Mondial).

Convenția din 24 martie 1994 privind securitatea socială pentru lucrătorii frontalieri (referitoare la rambursarea forfetară complementară)

Articolul 28 alineatul (1) litera (b) din Convenția din 17 decembrie 1997 privind asigurările sociale (menținerea convențiilor încheiate între Bulgaria și fosta Republică Democrată Germană pentru persoanele care au primit deja pensie înainte de 1996).

Articolul 38 alineatul (3) din Convenția din 14 aprilie 2005 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

Articolul 32 alineatul (2) din Convenția din 18 decembrie 1957 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate până la 31 decembrie 1957).

Articolul 39 alineatul (1) literele (b) și (c) din Convenția din 27 iulie 2001 privind asigurările sociale (menținerea convenției încheiate între fosta Republică Cehoslovacă și fosta Republică Democrată Germană pentru persoanele care au primit deja pensie înainte de 1996; luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate într-unul din statele contractante pentru persoanele care au primit deja pensie pentru aceste perioade la 1 septembrie 2002 din celălalt stat contractant în timp ce erau rezidente pe teritoriul acestuia).

Articolul 32 alineatul (4) din Convenția din 19 ianuarie 1999 privind asigurările sociale (stabilind competența pentru calcularea perioadelor de încadrare realizate în conformitate cu convenția relevantă din 1976); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

Articolul 52 alineatul (8) din Convenția din 17 noiembrie 2000 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare pentru pensie pentru refugiații politici).

Articolul 32 alineatul (3) din Convenția din 20 iulie 1999 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

Articolele 12, 20 și 33 din Convenția din 29 octombrie 1992 privind asigurările sociale (articolul 12 stabilește competența pentru acordarea prestațiilor de urmaș; articolul 20 stabilește competența pentru calcularea perioadelor de asigurare realizate până la data scindării Republicii Federale Cehe și Slovace; articolul 33 stabilește competența pentru plata pensiilor acordate înainte de data scindării Republicii Federale Cehe și Slovace).

Articolul 7 din Convenția nordică din 18 august 2003 privind asigurările sociale (privind asigurarea cheltuielilor de călătorie suplimentare sau a celor necesare în caz de boală pe durata șederii pe teritoriul altui stat nordic, ceea ce ar duce la creșterea costurilor de întoarcere în țara de reședință).

Articolul 45 alineatul (2) din Convenția din 4 decembrie 1973 privind asigurările sociale (reprezentare de către autoritățile diplomatice și consulare).

Articolele 4, 5, 6 și 7 din Convenția din 11 iulie 1959 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate între septembrie 1940 și iunie 1946).

Articolul 40 alineatul (1) litera (b) din Convenția din 2 mai 1998 privind asigurările sociale (menținerea convențiilor încheiate între fosta Republică Democrată Germană și Ungaria pentru persoanele care au primit deja pensie înainte de 1996).

Articolele 2 și 3 din Acordul complementar nr. 4 din 21 decembrie 1956 la Convenția din 29 martie 1951 (reglementarea drepturilor obținute în baza regimului de asigurare socială german de către lucrătorii olandezi, între 13 mai 1940 și 1 septembrie 1945).

Articolul 28 alineatul (1) litera (b) din Convenția din 8 aprilie 2005 privind asigurările sociale (menținerea convenției încheiate între fosta Republică Democrată Germană și România pentru persoanele care au primit deja pensie înainte de 1996).

Articolul 42 din Convenția din 24 septembrie 1997 privind asigurările sociale (reglementarea drepturilor obținute înainte de 1 ianuarie 1956 în temeiul regimului de securitate socială al celuilalt stat contractant); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

Articolul 29 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf din Acordul din 12 septembrie 2002 (menținerea convenției încheiate între fosta Republică Cehoslovacă și fosta Republică Democrată Germană pentru persoanele care au primit deja pensie înainte de 1996; luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate într-unul din statele contractante pentru persoanele care au primit deja pensie pentru aceste perioade la 1 decembrie 2003 din celălalt stat contractant în timp ce erau rezidente pe teritoriul acestuia).

Articolul 19 alineatul (2) din Acordul din 14 decembrie 2004 privind asigurările sociale (referitor la transferul și luarea în considerare a unor cotizații creditate privind cazurile de invaliditate).

Articolul 22 din Convenția generală din 11 iunie 1969 (exportarea prestațiilor de șomaj). Această mențiune va rămâne valabilă timp de doi ani de la data aplicării prezentului regulament.

Acordul din 10 martie 1997 (privind recunoașterea hotărârilor de către instituțiile aparținând unei părți contractante referitoare la starea de invaliditate a solicitanților de pensii de la instituțiile celeilalte părți contractante).

Articolul 50 alineatul (5) din Convenția din 23 mai 2002 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare de pensie pentru refugiații politici).

Articolul 36 alineatul (3) din Convenția din 31 martie 1999 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

Articolul 31 din Convenția din 7 octombrie 1957 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 29 mai 1956); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

Articolul 34 alineatul (1) din Convenția din 30 ianuarie 1959 privind asigurările sociale [articolul 34 alineatul (1) din convenție prevede că perioadele de asigurare acordate înainte de data semnării convenției sunt perioade de asigurare ale statului contractant pe teritoriul căruia persoana îndreptățită și-a avut reședința]; aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

Articolul 33 alineatul (3) din Convenția din 7 septembrie 1998 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

Articolul 37 alineatul (3) din Acordul din 28 octombrie 2005 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează acordul.

Articolul 37 din Convenția din 10 martie 1997 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 1 ianuarie 1956); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

Articolul 34 alineatul (3) din Convenția din 21 decembrie 2001 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

RESTRICȚII PRIVIND DREPTUL MEMBRILOR DE FAMILIE AI UNUI LUCRĂTOR FRONTALIER LA PRESTAȚII ÎN NATURĂ

ESTONIA [această mențiune va fi valabilă pe perioada menționată la articolul 87 alineatul (10a)]

SPANIA [această mențiune va fi valabilă pe perioada menționată la articolul 87 alineatul (10a)]

ITALIA [această mențiune va fi valabilă pe perioada menționată la articolul 87 alineatul (10a)]

LITUANIA [această mențiune va fi valabilă pe perioada menționată la articolul 87 alineatul (10a)]

UNGARIA [această mențiune va fi valabilă pe perioada menționată la articolul 87 alineatul (10a)]

ȚĂRILE DE JOS [această mențiune va fi valabilă pe perioada menționată la articolul 87 alineatul (10a)]

DREPTURI SUPLIMENTARE PENTRU TITULARII DE PENSII CARE SE ÎNTORC ÎN STATUL MEMBRU COMPETENT

DREPTURI SUPLIMENTARE PENTRU FOȘTII LUCRĂTORI FRONTALIERI CARE SE ÎNTORC ÎN STATUL MEMBRU ÎN CARE AU EXERCITAT ANTERIOR O ACTIVITATE SALARIATĂ SAU INDEPENDENTĂ (SE APLICĂ DOAR ÎN CAZUL ÎN CARE STATUL MEMBRU ÎN CARE ESTE SITUATĂ INSTITUȚIA COMPETENTĂ PENTRU PLATA PRESTAȚIILOR ÎN NATURĂ ACORDATE TITULARULUI DE PENSIE ÎN STATUL MEMBRU DE REȘEDINȚĂ ESTE INCLUS ÎN LISTĂ)

IDENTIFICAREA LEGISLAȚIEI DE TIP A CARE AR TREBUI SĂ FACĂ OBIECTUL COORDONĂRII SPECIALE

Pensii de invaliditate complete pentru persoane a căror invaliditate totală a survenit înaintea împlinirii vârstei de optsprezece ani și care nu erau asigurate pe perioada de timp necesară (secțiunea 42 din Legea nr. 155/1995 Coll. privind asigurarea de pensie).

Deuxième partie, chapitre 17, de la loi consolidée de 2005 sur la protection sociale

Legislația privind regimul de asigurări din agricultură (Organizația asigurărilor din agricultură), introdus prin Legea nr. 4169/1961.

Pensii de invaliditate (al treilea grup), în temeiul articolului 16 alineatul (1) punctul 2 din Legea din 1 ianuarie 1996 privind pensiile de stat.

Începând cu 1 ianuarie 2012, în temeiul Legii CXCI din 2011 privind prestațiile pentru persoanele cu capacitate de lucru modificată și modificările aduse anumitor alte acte:

Pensie de invaliditate pentru o persoană care a devenit invalidă având statutul de copil aflat în întreținere sau în timpul studiilor de doctorat cu program de zi înainte de vârsta de 26 de ani și în legătură cu care se consideră întotdeauna că a realizat perioada de asigurare necesară [articolul 70 alineatul (2), articolul 72 alineatul (3) și articolul 73 alineatele (3) și (4) din Legea nr. 461/2003 privind asigurarea socială, modificată].

Pensii naționale pentru persoane cu handicap din naștere sau care au dobândit un handicap la o vârstă timpurie (Legea privind pensiile naționale, 568/2007).

Pensii de invaliditate stabilite în conformitate cu dispozițiile tranzitorii și acordate înainte de 1 ianuarie 1994 (Legea privind aplicarea legii pensiilor naționale, 569/2007).

Indemnizație de boală în funcție de venituri și alocație de înlocuire ►M4 [Capitolul 34 din Codul de asigurare socială (2010:110)] ◄

CONCORDANȚA DINTRE LEGISLAȚIILE STATELOR MEMBRE CU PRIVIRE LA CONDIȚIILE PRIVIND GRADUL DE INVALIDITATE

State membre	Regimuri aplicate de instituțiile statelor membre care au luat o decizie de recunoaștere a gradului de invaliditate	Regimuri aplicate de instituții din Belgia pentru care decizia este obligatorie, în cazuri de concordanță
		Regim general	Regim destinat minerilor		Regim destinată marinarilor	Ossom (L'Office de Sécurité Sociale d'Outre-mer)
		Regim general	Invaliditate generală	Invaliditate profesională	Regim destinată marinarilor	Ossom (L'Office de Sécurité Sociale d'Outre-mer)
FRANȚA	1. Regim general:
	— grup III (îngrijire permanentă)	concordanță	concordanță	concordanță	concordanță	neconcordanță
	— grup II	concordanță	concordanță	concordanță	concordanță	neconcordanță
	— grup I	concordanță	concordanță	concordanță	concordanță	neconcordanță
	2. Regim pentru agricultură:
	— invaliditate generală totală	concordanță	concordanță	concordanță	concordanță	neconcordanță
	— două treimi invaliditate generală	concordanță	concordanță	concordanță	concordanță	neconcordanță
	— îngrijire permanentă	concordanță	concordanță	concordanță	concordanță	neconcordanță
	3. Regim destinat minerilor:
	— invaliditate generală parțială	concordanță	concordanță	concordanță	concordanță	neconcordanță
	— îngrijire permanentă	concordanță	concordanță	concordanță	concordanță	neconcordanță
	— invaliditate profesională	neconcordanță	neconcordanță	concordanță	neconcordanță	neconcordanță
	4. Regim destinat marinarilor
	— invaliditate generală	concordanță	concordanță	concordanță	concordanță	neconcordanță
	— îngrijire permanentă	concordanță	concordanță	concordanță	concordanță	neconcordanță
	— invaliditate profesională	neconcordanță	neconcordanță	neconcordanță	neconcordanță	neconcordanță
ITALIA	1. Regim general:
	— invaliditate – muncitori	neconcordanță	concordanță	concordanță	concordanță	neconcordanță
	— invaliditate – angajați	neconcordanță	concordanță	concordanță	concordanță	neconcordanță
	2. Regim destinat marinarilor:
	— inapt pentru navigație	neconcordanță	neconcordanță	neconcordanță	neconcordanță	neconcordanță
▼M1 —————
▼B

State membre

Regimuri aplicate de instituțiile statelor membre care au luat o decizie de recunoaștere a gradului de invaliditate

Regimuri aplicate de instituții din Franța pentru care decizia este obligatorie, în cazuri de concordanță

Regim general

Regim pentru agricultură

Regim destinat minerilor

Regim destinat marinarilor

Grup I

Grup II

Grup III îngrijire permanentă

2/3 invaliditate

Invaliditate totală

Îngrijire permanentă

2/3 invaliditate generală

Îngrijire permanentă

Invaliditate profesională

2/3 invaliditate generală

Invaliditate profesională totală

Îngrijire permanentă

BELGIA

1. Regim general

concordanță

neconcordanță

concordanță

neconcordanță

concordanță

neconcordanță

neconc.

2. Regim destinat minerilor

— invaliditate generală parțială

concordanță

neconcordanță

concordanță

neconcordanță

concordanță

neconcordanță

— invaliditate profesională

neconcordanță

concordanță (2)

3. Regim destinat marinarilor

concordanță (1)

neconcordanță

concordanță (1)

neconcordanță

concordanță (1)

neconcordanță

ITALIA

1. Regim general

— invaliditate – muncitori

concordanță

neconcordanță

concordanță

neconcordanță

concordanță

neconcordanță

— invaliditate – angajați

concordanță

neconcordanță

concordanță

neconcordanță

concordanță

neconcordanță

2. Regim destinat marinarilor

— inapt pentru navigație

neconcordanță

▼M1 —————

▼B

(1) În măsura în care invaliditatea recunoscută de instituțiile belgiene este invaliditate generală.

(2) Doar dacă instituția belgiană a recunoscut că lucrătorul este inapt pentru munca în subteran sau la suprafață.

State membre	Regimuri aplicate de instituțiile statelor membre care au luat o decizie de recunoaștere a gradului de invaliditate	Regimuri aplicate de instituții din Italia pentru care decizia este obligatorie, în cazuri de concordanță
		Regim general		Angajați
		Marinari inapți pentru navigație	Muncitori	Angajați
BELGIA	1. Regim general	neconcordanță	neconcordanță	neconcordanță
	2. Regim destinat minerilor
	— invaliditate generală parțială	concordanță	concordanță	neconcordanță
	— invaliditate profesională	neconcordanță	neconcordanță	neconcordanță
	3. Regimuri destinate marinarilor	neconcordanță	neconcordanță	neconcordanță
FRANȚA	1. Regimuri generale:
	— grup III (îngrijire permanentă)	concordanță	concordanță	neconcordanță
	— grup II	concordanță	concordanță	neconcordanță
	— grup I	concordanță	concordanță	neconcordanță
	2. Regim pentru agricultură:
	— invaliditate generală totală	concordanță	concordanță	neconcordanță
	— invaliditate generală parțială	concordanță	concordanță	neconcordanță
	— îngrijire permanentă	concordanță	concordanță	neconcordanță
	3. Regim destinat minerilor:
	— invaliditate generală parțială	concordanță	concordanță	neconcordanță
	— îngrijire permanentă	concordanță	concordanță	neconcordanță
	— invaliditate profesională	neconcordanță	neconcordanță	neconcordanță
	4. Regim destinat marinarilor
	— invaliditate generală parțială	neconcordanță	neconcordanță	neconcordanță
	— îngrijire permanentă	neconcordanță	neconcordanță	neconcordanță
	— invaliditate profesională

CAZURI ÎN CARE SE RENUNȚĂ LA CALCULUL PRO RATA SAU ÎN CARE ACESTA NU SE APLICĂ

Partea 1: Cazuri în care se renunță la calculul pro rata în temeiul articolului 52 alineatul (4)

Toate cererile de pensii menționate în legea privind pensiile sociale, cu excepția pensiilor menționate în anexa IX.

Toate cererile de pensii de stat (de tranziție), pensii de stat (de tip contributiv), pensia de soție supraviețuitoare (de tip contributiv), pensia de soț supraviețuitor (de tip contributiv).

Toate cererile de pensii pentru limită de vârstă, de invaliditate, de soție supraviețuitoare și de soț supraviețuitor.

Toate cererile de pensii de urmaș plătite din fondul asigurărilor sociale de stat, calculate în funcție de cuantumul de bază al pensiei de urmaș (Legea privind pensiile plătite din fondul asigurărilor sociale de stat).

Toate cererile de pensii pentru limită de vârstă, în temeiul Legii privind asigurarea generală pentru limită de vârstă (AOW).

Toate cererile de pensii pentru handicap și limită de vârstă, în temeiul regimului întemeiat pe principiul prestațiilor definite și de pensii de urmaș.

Toate cererile de pensie de invaliditate, pentru limită de vârstă și de urmaș, cu excepția cazurilor în care durata totală a perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislației a mai mult de un stat membru este egală cu sau mai mare de 21 de ani calendaristici, dar perioadele naționale de asigurare sunt egale cu sau mai mici de 20 de ani, iar calculul se realizează în conformitate cu articolele 32 și 33 din Decretul-lege nr. 187/2007 din 10 mai 2007.

Toate cererile de pensie pentru retragerea din activitate, de prestații pentru soț supraviețuitor sau în caz de deces, cu excepția cazurilor în care în timpul unui exercițiu fiscal început la 6 aprilie 1975 sau după această dată:

Toate cererile de pensii suplimentare în temeiul secțiunii 44 din Legea privind cotizațiile și prestațiile de securitate socială din 1992 și al secțiunii 44 din Legea privind cotizațiile și prestațiile de securitate socială (aplicabilă în Irlanda de Nord) din 1992.

Pensiile pentru limită de vârstă din asigurarea de pensie complementară obligatorie, în temeiul părții II titlul II din Codul de asigurare socială.

Regimuri de bază sau complementare în cadrul cărora prestațiile pentru limită de vârstă sunt calculate pe baza punctelor de pensionare.

Pensiile pentru limită de vârstă (Legea privind pensiile de stat din 1 ianuarie 1996. Legea privind pensiile finanțate de stat din 1 iulie 2001).

Pensiile pentru limită de vârstă în cadrul regimului întemeiat pe cotizații definite.

Pensiile suplimentare acordate în temeiul Decretului-lege nr. 26/2008 din 22 februarie 2008 (sistemul public de capitalizare).

Pensiile bazate pe venit și primele de pensii [capitolele 62 și 64 din Codul asigurărilor sociale (2010:110)].

Prestații proporționale pentru limită de vârstă plătite în temeiul secțiunilor 36 și 37 din Legea asigurărilor naționale din 1965 și al secțiunilor 35 și 36 din Legea asigurărilor naționale (aplicabilă în Irlanda de Nord) din 1966.

I. Prestații prevăzute la articolul 54 alineatul (2) litera (a) din regulament, a căror valoare este independentă de durata perioadelor de asigurare sau de rezidență realizate.

Prestațiile acordate în cadrul regimului general de invaliditate, al regimului special de invaliditate pentru mineri și al regimului special pentru navigatorii din marina comercială.

Prestații acordate în cadrul asigurării persoanelor care desfășoară activități independente împotriva incapacității de muncă.

Prestații acordate pentru invaliditate în cadrul regimului de securitate socială în provinciile extracontinentale și al regimului de invaliditate pentru foști angajați din Congo Belgian și Rwanda-Urundi.

Pensia națională daneză completă pentru limită de vârstă, dobândită după o perioadă de rezidență de 10 ani de către persoane care ar fi avut dreptul la o pensie până la 1 octombrie 1989 cel târziu.

Prestații acordate în conformitate cu Legea nr. 4169/1961 privind regimul de asigurări din agricultură (OGA).

Pensiile de urmaș acordate în cadrul regimului general și al regimurilor speciale, cu excepția regimului special pentru funcționari.

Pensii de invaliditate în cadrul regimului general francez de securitate socială sau în cadrul regimului pentru lucrătorii din agricultură.

Pensie de invaliditate pentru soțul supraviețuitor, în conformitate cu regimul general de securitate socială sau în conformitate cu regimul pentru lucrătorii din agricultură, calculată pe baza pensiei de invaliditate a soțului decedat, acordată în aplicarea articolului 52 alineatul (1) litera (a).

Pensii de invaliditate (al treilea grup), în temeiul articolului 16 alineatul (1) punctul 2 din Legea din 1 ianuarie 1996 privind pensiile de stat.

Legea privind asigurarea de invaliditate din 18 februarie 1966, cu modificările ulterioare (WAO)

Legea privind prestațiile de invaliditate pentru persoanele care desfășoară activități independente din 24 aprilie 1997, cu modificările ulterioare (WAZ)

Legea privind munca și veniturile în funcție de capacitatea de muncă din 10 noiembrie 2005 (WIA)

Pensii naționale pentru persoane cu handicap din naștere sau care au dobândit un handicap la o vârstă timpurie (Legea privind pensiile naționale, 568/2007).

Pensii naționale și pensiile soțului stabilite în conformitate cu dispozițiile tranzitorii și acordate înainte de 1 ianuarie 1994 (Legea privind aplicarea legii pensiilor naționale, 569/2007).

Pensia de orfan suplimentară atunci când se calculează prestațiile independente în conformitate cu Legea privind pensiile naționale (Legea privind pensiile naționale, 568/2007).

Plăți compensatorii în funcție de venituri în caz de boală și incapacitate de muncă în Suedia ►M4 [Capitolul 34 din Codul asigurărilor sociale (2010:110)] ◄ .

Pensia de garantare și compensațiile garantate suedeze care au înlocuit pensiile de stat suedeze complete, acordate în temeiul legislației privind pensia națională aplicată înainte de 1 ianuarie 1993 și pensia națională completă acordată în temeiul dispozițiilor tranzitorii ale legislației aplicabile de la acea dată.

II. Prestații prevăzute la articolul 54 alineatul (2) litera (b) din regulament, a căror valoare este stabilită în funcție de o perioadă creditată, considerată realizată între data materializării riscului și o dată ulterioară

Pensii de invaliditate și de urmaș, pentru care se ia în considerare o perioadă suplimentară. Pensii pentru limită de vârstă, pentru care se ia în considerare o perioadă suplimentară, deja dobândită.

Pensiile pentru încetarea activității sau încetarea activității din cauza unui handicap permanent (invaliditate) din cadrul regimului special pentru funcționari, cuvenite în conformitate cu titlul I din textul consolidat al Legii privind titularii de pensii de stat, în cazul în care, în momentul materializării riscului, beneficiarul era funcționar activ sau era considerat ca atare; ajutoare de deces și pensii de urmaș (persoane văduve, orfani și părinți), cuvenite în conformitate cu titlul I din textul consolidat al Legii privind titularii de pensii de stat, în cazul în care, la data decesului, funcționarul era activ sau era considerat ca atare.

Pensie de urmaș calculată pe baza perioadelor de asigurare presupuse [articolul 23 alineatul (8) din Legea privind pensiile de stat, din 1 ianuarie 1996].

Pensii pentru salariați, pentru care se iau în considerare perioadele din viitor, în conformitate cu legislația internă

Indemnizație de boală și indemnizație de activitate sub formă de prestații de garantare [capitolul 35 din Codul asigurărilor sociale (2010:110)].

Pensia de soție supraviețuitoare/soț supraviețuitor calculată pe baza perioadelor de asigurare în cursul cărora s-au plătit contribuții [capitolul 84 din Codul asigurărilor sociale (2010:110)].

III. Acorduri prevăzute la articolul 54 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din regulament, destinate să prevină luarea în considerare de două sau mai multe ori a aceleiași perioade creditate:

Acordul privind securitatea socială din 28 aprilie 1997 dintre Republica Finlanda și Republica Federală Germania.

Acordul privind securitatea socială din 10 noiembrie 2000 dintre Republica Finlanda și Marele Ducat al Luxemburgului.

Pensii sociale pentru limită de vârstă (articolul 89 din Codul de asigurare socială).

Indemnizații sociale (Legea nr. 117/1995 Sb. privind ajutorul social acordat de stat).

Cheltuieli cu locuința pentru pensionari (Legea privind ajutorul pentru locuință individuală, consolidată prin Legea nr. 204 din 29 martie 1995).

Venit pentru persoanele cu handicapuri grave [articolul 1 alineatul (2) din Legea din 12 septembrie 2003], exceptând persoanele recunoscute drept lucrători cu handicap și având un loc de muncă pe piața de muncă obișnuită sau într-un mediu protejat.

Supliment compensatoriu (Legea federală din 9 septembrie 1955 privind asigurarea socială generală – ASVG, Legea federală din 11 octombrie 1978 privind asigurarea socială pentru persoane implicate în activități industriale și comerciale – GSVG și Legea federală din 11 octombrie 1978 privind asigurarea socială pentru agricultori – BSVG).

Articolul 33 alineatul (1) din Legea bulgară privind asigurarea de sănătate se aplică în cazul tuturor persoanelor pentru care Bulgaria reprezintă statul competent în conformitate cu capitolul 1 din titlul III din prezentul regulament.

În scopul definirii membrilor de familie în conformitate cu articolul 1 litera (i), soții includ de asemenea partenerii declarați, astfel cum sunt definiți în Legea cehă nr. 115/2006 Coll. privind parteneriatul declarat.

Pentru calcularea prestațiilor parentale, perioadele de încadrare în muncă în alte state membre decât Estonia se consideră a fi bazate pe același cuantum mediu al cotizațiilor sociale plătite în perioadele de încadrare în muncă în Estonia, cu care se cumulează. Dacă, pe durata anului de referință, persoana a fost încadrată în muncă numai în alt stat membru, calculul prestației se face pe baza cuantumului mediu al cotizațiilor sociale plătite în Estonia în perioada dintre anul de referință și concediul de maternitate.

În scopul aplicării dispozițiilor articolelor 6, 51 și 61 din prezentul regulament, pentru orice perioadă începând la sau după 6 octombrie 1980, o săptămână de asigurare în temeiul legislației Republicii Cipru se stabilește împărțind câștigurile totale asigurabile aferente perioadei în cauză la valoarea săptămânală a câștigurilor asigurabile de bază aplicabile în anul de cotizare corespunzător, cu condiția ca numărul de săptămâni stabilite în acest mod să nu depășească numărul de săptămâni calendaristice din perioada în cauză.

( 3 ) Avizul Parlamentului European din 3 septembrie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial). Poziția comună a Consiliului din 26 ianuarie 2004 (JO C 79 E, 30.3.2004, p. 15) și Poziția Parlamentului European din 20 aprilie 2004 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 26 aprilie 2004.

( 4 ) JO L 149, 5.7.1971, p. 2. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1386/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 187, 10.7.2001, p. 1).

( 9 ) JO L 114, 30.4.2002, p. 6, acord modificat ultima dată de Decizia nr. 2/2003 al Comitetului mixt UE-Elveția (JO L 187, 26.7.2003, p. 55).

		Jurnalul Oficial
		No	page	date
►M1	REGULAMENTUL (CE) NR. 988/2009 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 16 septembrie 2009	L 284	43	30.10.2009
►M2	REGULAMENTUL (UE) NR. 1244/2010 AL COMISIEI din 9 decembrie 2010	L 338	35	22.12.2010
►M3	REGULAMENTUL (UE) NR. 465/2012 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 22 mai 2012	L 149	4	8.6.2012
►M4	REGULAMENTUL (UE) NR. 1224/2012 AL COMISIEI din 18 decembrie 2012	L 349	45	19.12.2012