Uniunea Europeană este unul dintre cei mai mari donatori de ajutor umanitar din lume și un actor-cheie în acordarea de ajutor de urgență victimelor dezastrelor naturale și provocate de om. Uniunea promovează, de asemenea, respectarea dreptului umanitar internațional și aderarea la acesta.

Comisia Europeană, în special prin Direcția sa Generală Ajutor Umanitar și Protecție Civilă (DG ECHO), are drept obiectiv salvarea și protejarea vieților omenești, dar și a mediului și a proprietății, prevenind și alinând suferința umană și apărând integritatea și demnitatea populațiilor afectate de dezastrele naturale sau provocate de om produse pe teritoriul sau în afara UE. Mandatul Comisiei cuprinde asistența umanitară și protecția civilă, cele două instrumente principale de care dispune Uniunea Europeană pentru a asigura acordarea rapidă și eficace a ajutorului său umanitar persoanelor confruntate cu consecințele imediate ale dezastrelor.

Asistența umanitară a UE, care este o componentă diferită de ajutorul pentru dezvoltare pe termen lung sau de instrumentele de politică externă, se bazează pe principiile umanității, imparțialității, independenței și neutralității. Acest angajament față de o politică de ajutor umanitar bazată pe principii este consacrată în Tratatul de la Lisabona.

Prin intermediul politicilor sale de ajutor umanitar și de protecție civilă, Uniunea Europeană poate să demonstreze în mod concret angajamentul său față de sprijinirea persoanelor din interiorul și din afara Uniunii care au nevoie de asistență în situații de extremă vulnerabilitate. Acest lucru contribuie la îndeplinirea unuia dintre obiectivele strategice ale acțiunii externe a UE, astfel cum este prevăzut în Tratatul privind Uniunea Europeană.

Importanța politicii în domeniul ajutorului umanitar este reflectată de desemnarea în cadrul noii Comisii a unui comisar european pentru ajutor umanitar și răspuns în situații de criză. Mecanismul de protecție civilă, care a fost adus împreună cu ajutorul umanitar în cadrul unei singure direcții generale în februarie 2010, este destinat să faciliteze cooperarea în cadrul intervențiilor în materie de protecție civilă, în eventualitatea unor situații de urgență majoră care necesită o reacție imediată.

Contextul global în care se acordă asistența

Multe dintre problemele globale actuale au un impact atât asupra anvergurii, cât și asupra naturii provocărilor legate de ajutorul umanitar și protecția civilă:

Evoluția amenințărilor la adresa securității. Deși numărul conflictelor între țări a scăzut după sfârșitul Războiului Rece, alte tipuri de conflicte au căpătat amploare și au devenit mai dificil de soluționat. Numărul tot mai mare al statelor fragile și aflate în pragul eșecului statal a creat condiții favorabile instalării unei instabilități prelungite, precum și declanșării unor crize violente și unor conflicte civile în Asia de Sud și Asia Centrală, în Orientul Mijlociu și pe continentul african.

Schimbările climatice. Niciodată până acum impactul activității umane asupra mediului și a condițiilor climatice ale planetei noastre nu a fost mai mare. Ne confruntăm cu fenomene meteorologice mai extreme – secetă, inundații, furtuni - decât până acum. Este probabil că în viitor schimbările climatice vor influența frecvența dezastrelor naturale și amploarea consecințelor acestora, modificând totodată și repartiția geografică a acestor situații de urgență. În multe regiuni ale lumii, accesul la resursele naturale de bază, la apă și la terenurile agricole este tot mai dificil, ceea ce alimentează noi surse de tensiune și dă naștere „migrației cauzate de schimbările climatice”.

Modificările în economia mondială. Țările în curs de dezvoltare și țările emergente sunt, în prezent, noii promotori ai creșterii mondiale. Se estimează că, până în 2020-2025, PIB-ul agregat al primelor opt economii emergente va fi mai mare decât cel al țărilor G8 actuale. Cu toate că, datorită acestei creșteri, nivelul de trai al milioane de oameni va fi ridicat deasupra pragului sărăciei, gradul de dezvoltare este, în continuare, foarte inegal, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) rămânând inaccesibile pentru segmente largi de populație.

Creșterea rolului actorilor nestatali. ONG-urile s-au afirmat pe scena mondială ca forțe politice și sociale importante; sectorul privat are o influență tot mai mare nu numai asupra afacerilor și finanțelor internaționale, ci și asupra aspectelor societale, iar mass-media mondială influențează mersul diplomației și al politicii prin impactul imediat și emoțional al „știrilor de ultimă oră”.

Criza financiară poate avea un impact asupra resurselor disponibile pentru a interveni în situații de urgență. Acest lucru poate face și mai presantă necesitatea solidarității europene și subliniază importanța eficacității și eficienței în acordarea de asistență.

Prin urmare, punerea în aplicare a ajutorului umanitar și a protecției civile este din ce în ce mai complexă și mai dificilă . Ca urmare a frecvenței și intensității sporite a dezastrelor naturale, numărul crizelor umanitare declanșate brusc este mai mare, în special în cazul dezastrelor de anvergură, cum au fost cele care s-au produs în 2010 în Haiti și Pakistan. În cursul anului au avut loc aproximativ 373 de dezastre naturale, care au făcut aproape 300 000 de victime și au afectat viața a 207 de milioane de alte persoane în întreaga lume[1]. Asia a fost regiunea cea mai afectată, cu 89 % din numărul total de victime. 2010 a fost unul dintre anii cei mai nefaști din ultimele două decenii din punctul de vedere al numărul de dezastre naturale înregistrate. Dezastrele umanitare provocate de om sunt, în continuare, cauzate în cea mai mare parte de conflictele civile interne, populația civilă fiind expusă tot mai mult la violență și suferință. Acest tip de conflict este adesea marcat de nerespectarea, de către beligeranți, a dreptului umanitar internațional și de restrângerea spațiului umanitar. Accesul ajutorului umanitar la beneficiari și siguranța și protecția populațiilor civile și ale lucrătorilor umanitari au devenit din ce în ce mai problematice.

O altă trăsătură definitorie este multiplicarea actorilor de pe scena ajutorului umanitar. Pe lângă ONG-urile umanitare tradiționale și organizațiile umanitare internaționale, fundațiile și companiile private joacă un rol tot mai pregnant; în anumite țări, forțele militare desfășoară operațiuni cu un caracter cvasiumanitar, iar unele forțe de menținere a păcii au mandate de protecție care pot afecta, în unele cazuri, acțiunea umanitară. În unele regiuni, asistența interguvernamentală sau mobilizarea resurselor militare joacă un rol din ce în ce mai important. Acest număr mare de actori favorizează o varietate de motivații, interese și practici. Reafirmarea principiilor umanitare ale neutralității și nediscriminării devine, astfel, cu atât mai importantă.

Acțiunile UE în domeniul ajutorului umanitar și al protecției civile în 2010

Prin intermediul Comisiei (DG ECHO), UE a acordat asistență umanitară pe baza analizei nevoilor și a facilitat acordarea de asistență europeană în natură în domeniul protecției civile.

DG ECHO intervine atunci când și acolo unde apar situații de criză sau se produc dezastre naturale , venind în ajutorul a milioane de persoane afectate din întreaga lume. În 2010, intervenția UE în cazul crizelor nou-apărute sau al crizelor prelungite a însumat ajutoare în valoare de 1 115 milioane EUR și a constat în:

- furnizarea de asistență umanitară unui număr de aproximativ 151 de milioane de persoane[2] în 80 de țări care nu sunt membre ale UE, dintre care 39 de țări/teritorii desemnate ca fiind într-o situație de criză în planificarea inițială a DG ECHO;

- activarea mecanismului de protecție civilă pentru 28 de crize, atât pe teritoriul, cât și în afara UE.

Bugetul inițial pentru 2010 destinat ajutorului umanitar, în valoare de 835 de milioane EUR, a fost majorat în mai multe rânduri pentru a răspunde noilor crize și dezastrelor naturale survenite în cursul anului, în special celor două dezastre de anvergură produse în Haiti și în Pakistan.

Bugetul pentru ajutor umanitar a fost majorat prin: utilizarea rezervei pentru ajutoare de urgență, utilizarea Fondurilor europene de dezvoltare destinate ajutoarelor umanitare din țările din Africa, Caraibi și Pacific și efectuarea de transferuri între liniile bugetare pentru alte instrumente de ajutor extern.

Din asistența totală furnizată în 2010, se estimează că 44 % a fost destinată dezastrelor naturale, 41 % crizelor prelungite și 15 % crizelor ad hoc și intervențiilor.

Dezastrele naturale continuă să producă daune importante în întreaga lume. DG ECHO aplică o strategie bidirecțională pentru a face față acestui tip de dezastru:

- reacția rapidă , prin furnizarea de ajutor umanitar și prin facilitarea și coordonarea asistenței în materie de protecție civilă care este furnizată de statele membre ale UE și de țările care participă la mecanismul de protecție civilă pe bază de voluntariat altor state (membre ale UE sau țări terțe), în momentul activării mecanismului;

- pregătirea pentru dezastre , prin identificarea zonelor geografice și a populațiilor cele mai vulnerabile la dezastrele naturale și care sunt vizate de programe specifice privind pregătirea pentru dezastre.

DG ECHO a oferit asistență umanitară pentru a permite populațiilor afectate să facă față consecințelor următoarelor dezastre:

- inundațiilor din Benin, Burkina Faso, Bangladesh, Columbia și Pakistan;

- cutremurelor din Chile, Indonezia și Haiti;

- cicloanelor din Asia de Sud, America Centrală și Laos;

- secetei din Cornul Africii, regiunea Sahel, Bolivia și Djibouti;

- epidemiilor din Republica Congo, Haiti, Malawi, Zimbabwe și Asia de Sud-Est.

- A fost, de asemenea, furnizată asistență specifică Mongoliei, afectată de fenomenul dzud[3], Bangladeshului (criza rozătoarelor), Republicii Filipine (El Niño), Guatemalei, afectată de o serie de dezastre naturale (erupție vulcanică, furtună tropicală, depresia tropicală după o secetă severă în 2009) și Tadjikistanului, afectat de un cutremur, de inundații și de o epidemie de poliomielită.

În ceea ce privește „ crizele provocate de om ”, confruntările interetnice din sudul Kârgâzstanului din iunie 2010 au determinat o intervenție de urgență într-un număr extins de domenii, inclusiv în ceea ce privește punerea la dispoziție de adăposturi, alimente și asistență medicală, consiliere juridică și protecție. În Yemen , situația politică și umanitară s-a deteriorat, existând mai multe conflicte interne deschise în întreaga țară. Instabilitatea din Cornul Africii, în special din Somalia, generează un aflux crescând de imigranți care debarcă în Yemen și un număr din ce în ce mai mare de refugiați și de solicitanți de azil. Operațiunile militare care au urmat crizei persoanelor strămutate în interiorul țării (PSI) din 2009 din Pakistan au condus la noi strămutări, ceea ce determinat DG ECHO să intervină pentru a răspunde nevoilor unui număr de aproximativ trei milioane de oameni care aveau imperativ nevoie de asistență umanitară. La sfârșitul anului, Côte d’Ivoire s-a confruntat cu o criză postelectorală care a afectat și țările învecinate.

Pe lângă aceste crize, Comisia a trebuit să gestioneze mai multe situații de urgență prelungite și complexe . Câteva exemple sunt:

- Sudanul , unde insecuritatea accentuată, inclusiv răpirea și hărțuirea frecventă a actorilor umanitari, și accesul extrem de limitat au contribuit la dispariția aproape completă a spațiului umanitar în Darfur. Intervențiile se limitează în principal la taberele de refugiați, iar partenerii umanitari lucrează în condiții extrem de precare.

- Teritoriile palestiniene ocupate , unde efectele combinate ale blocadei, ale restricționării accesului și circulației și ale impactului regimului de ocupație din Gaza, din Zona C din Cisiordania și din Ierusalimul de Est mențin populația într-o stare de vulnerabilitate ridicată și de dependență de asistența umanitară externă.

- În Republica Democratică Congo , luptele, violențele sexuale și strămutarea populațiilor au continuat pe parcursul întregului an, deși s-a remarcat o stabilizare treptată în unele părți ale țării.

În ciuda creșterii numărului de dezastre naturale sau provocate de om și a consecințelor mai devastatoare pe care situațiile de urgență mai complexe le-au avut asupra populației în ultimii câțiva ani, dar și în ciuda nerespectării principiilor umanitare și a siguranței și securității lucrătorilor umanitari, există totuși cazuri în care situația umanitară s-a îmbunătățit . Există, cu certitudine, semne pozitive că intervențiile umanitare sunt încununate cu succes acolo unde finanțarea este urmată de acțiuni de dezvoltare. Aceasta a fost situația în Sri Lanka și în Filipine în 2010. În Sri Lanka , situația umanitară a evoluat semnificativ. Până în prezent, 75 % dintre persoanelor strămutate în interiorul țării (PSI) s-au întors în locul lor de origine, în timp ce restul continuă să locuiască cu familii-gazdă sau în tabere. Prin bugetul său, UE continuă să fie unul dintre cei mai implicați donatori de ajutor umanitar. UE a finanțat operațiunile umanitare de deminare, facilitând întoarcerea în condiții de siguranță a persoanelor strămutate anterior în interiorul țării. În plus, s-a pus mai mult accentul pe intervențiile multisectoriale, inclusiv pe cele legate de asigurarea de adăposturi, mijloace de subzistență și asistență alimentară. Preocupările legate de protecție au persistat, un procent important din familiile care s-au întors în locul de origine fiind conduse de femei. În sfârșit, situația în materie de securitate a rămas stabilă după terminarea conflictului și, cu toate că accesul partenerilor umanitari ai ECHO rămâne limitat, se constată o îmbunătățire la nivelul tendinței generale. În Filipine , situația în materie de securitate a început să se îmbunătățească odată cu realizarea de progrese în negocierile de pace dintre părți și odată cu încetarea focului, supravegheată de un Comitet mixt de coordonare pentru încetarea ostilităților și de o echipă internațională de monitorizare, sub comandament malaysian. DG ECHO a continuat să ofere asistență persoanelor strămutate care locuiesc încă în centre de evacuare și a sprijinit procesul de returnare a persoanelor strămutate în interiorul țării. La sfârșitul anului 2010, numărul persoanelor care erau încă strămutate nu depășea 25 000, fapt care a confirmat relevanța retragerii graduale a ajutorului umanitar în favoarea unor instrumente pe termen mai lung.

În ceea ce privește protecția civilă, mecanismul UE de protecție civilă a fost activat de 28 de ori în timpul anului (de 11 ori în interiorul UE și de 17 ori în afara acesteia), pentru a răspunde de exemplu la inundațiile din Pakistan, Albania, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Ungaria, Polonia, România, Benin, Tadjikistan și Columbia, la cutremurul și epidemia de holeră din Haiti, la cutremurul din Chile, la scurgerea de petrol din Golful Mexic, la furtuna violentă (Xynthia) care a afectat Europa de Vest, la incendiile forestiere din Franța, Portugalia și Israel, la căderile de zăpadă din Regatul Unit și Țările de Jos, la uraganele și furtunile tropicale din Guatemala și Haiti și, în fine, la accidentul chimic din Ungaria în care mai multe sate au fost inundate de nămol roșu de la o fabrică locală de aluminiu. 48 de experți au fost trimiși în interiorul și în afara UE în cadrul a 12 misiuni de evaluare și de coordonare.

Acțiunea pregătitoare privind capacitatea UE de reacție rapidă pentru 2010 (o inițiativă a Parlamentului European care a început în 2008, a fost reînnoită în 2009 și apoi, pentru ultima dată, în 2010) a dat naștere unor proiecte bune și a sprijinit realizarea de progrese în domeniul modulelor. În 2010, patru capacități europene de reacție rapidă dezvoltate și aflate în stare de alertă în cadrul acestui program au fost mobilizate pentru prima dată în situații de urgență, respectiv un post medical sofisticat cu o secție de chirurgie și o unitate de purificare a apei pentru Haiti, după producerea cutremurului, un modul cu o capacitate mare de pompare pentru inundațiile care au afectat Polonia și Republica Moldova și o echipă de asistență tehnică și de sprijin pentru Haiti, pentru combaterea epidemiei de holeră.

Numărul operațiunilor de transport a crescut dramatic în 2010 (55, dintre care 50 prin subvenții directe și 5 printr-un contract-cadru cu un broker de transport).

Evaluarea politicii actuale în materie de protecție civilă, începută în 2010, este încă în derulare.

Tabelul de mai jos prezintă modul în care fondurile UE destinate ajutoarelor umanitare și protecției civile au fost alocate pe regiuni în 2010, conform principiului analizei nevoilor (în mii de euro).

[pic]

Spre deosebire de intervențiile sale în materie de protecția civilă, DG ECHO nu acordă, în general, ajutor umanitar direct pe teren, îndeplinindu-și mandatul prin furnizarea de fonduri unui număr de aproximativ 200 de parteneri , dintre care organizații neguvernamentale, agenții ale Organizației Națiunilor Unite, alte organizații internaționale, cum ar fi Comitetul Internațional al Crucii Roșii, Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie și unele agenții specializate din statele membre ale UE.

Este important pentru DG ECHO să aibă o gamă largă de parteneri, întrucât acest lucru îi permite să acopere o listă tot mai mare de necesități în diferite părți ale lumii, adeseori în situații tot mai complexe. Granturile și contribuțiile gestionate de DG ECHO sunt acordate prin selectarea celor mai bune propuneri primite pentru acoperirea necesităților celor mai vulnerabile categorii de populație. În 2010, fondurile au fost distribuite între partenerii DG ECHO, după cum urmează: ONG-urilor 50 %, agențiilor ONU 39 % și organizațiilor internaționale 11 %.

Organizațiile umanitare se confruntă cu un acces tot mai limitat la beneficiari , pe de o parte din cauza restrângerii spațiului umanitar de către guverne și actorii neguvernamentali, care nu țin seama nici măcar de protecția minimă acordată în conformitate cu dreptul umanitar internațional, și, pe de altă parte, ca urmare a constrângerilor de securitate. Din ce în ce mai mult, guvernele impun restricții cu privire la furnizarea ajutoarelor umanitare (de exemplu, Sri Lanka). În multe zone de conflict (de exemplu, RDC, Somalia, Sudan), lucrătorii umanitari sunt martorii unor metode de luptă extrem de brutale, îndreptate inclusiv împotriva populației civile, iar adeseori a utilizării violenței sexuale ca armă de război. Incidența atacurilor asupra lucrătorilor umanitari, inclusiv expulzările și omorurile, pare să fie în creștere. Donatorii trebuie să fie conștienți de faptul că nu numai siguranța personalului umanitar este în pericol, ci și fondurile și infrastructura pe care o pun la dispoziție. Unele guverne sunt dispuse să recurgă la soluția extremă a exproprierii sau a „împrumutării” fondurilor și bunurilor finanțate de donatori și/sau expulzează organizațiile umanitare după ce le-au deposedat de bunurile lor.

Politica de asistență umanitară și de protecție civilă

La nivel politic, multe dinte problemele politice globale legate de ajutorul umanitar sunt reflectate în Consensul european privind ajutorul umanitar din 2007 și în planul său de acțiune. O revizuire la jumătate de parcurs a planului de acțiune aferent Consensului a fost finalizată în toamna anului 2010[4], confirmând progresele solide realizate în punerea în aplicare a tuturor domeniilor de acțiune. Rezultatele evaluării la jumătate de parcurs sunt disponibile la adresa http://ec.europa.eu/echo/policies/consensus_en.htm.

O insecuritate alimentară și nutrițională acută a continuat să afecteze un număr mare de populații vulnerabile, adică aproximativ 10 % dintre cei aproape un miliard de persoane din întreaga lume afectate de lipsa de securitate alimentară. În martie, Comisia a adoptat o Comunicare privind asistența alimentară umanitară[5] . Aceasta definește cadrul politic pentru acțiunile umanitare ale UE, în vederea intensificării eforturilor de combatere a insecurității alimentare în crizele umanitare, prin căutarea celei mai adecvate combinații de instrumente de răspuns care să garanteze o asistență alimentară cât mai eficientă și eficace într-un context umanitar dat.

Comisia a prezentat, de asemenea, propuneri pentru a consolida capacitatea UE de a răspunde în caz de dezastre . Comunicarea[6] își propune să amelioreze eficacitatea, coerența și vizibilitatea ajutorului, bazându-se pe componentele principale ale intervenției UE - ajutorul umanitar și protecția civilă, dar și pe ajutorul militar, atunci când acesta este necesar și oportun, atât pe teritoriul, cât și în afara UE. Învățămintele desprinse în urma intervențiilor din Haiti și Pakistan, precum și a recentelor dezastre naturale din Europa vor structura propunerile privind strategia viitoare.

În urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Comisia lucrează, în strânsă colaborare cu statele membre și cu alte părți interesate, la instituirea unui Corp voluntar european de ajutor umanitar (EVHAC)[7] , astfel cum se prevede la articolul 214 alineatul (5). În noiembrie a fost adoptată o comunicare menită să dea posibilitatea cetățenilor europeni să contribuie la eforturile de ajutor și să sublinieze valori europene precum solidaritatea cu persoanele aflate în nevoie. Comunicarea va fi urmată de acțiuni-pilot în 2011, Anul european al voluntariatului , și de elaborarea unei propuneri legislative de înființare a EVHAC.

Un sondaj Eurobarometru special privind ajutorul umanitar, efectuat în 2010, a arătat un nivel ridicat de solidaritate al cetățenilor UE cu victimele conflictelor și dezastrelor naturale din afara UE. Opt din zece cetățeni cred că este important ca UE să finanțeze acțiuni de ajutor umanitar în afara frontierelor sale.

Comisia sprijină acțiunile de pregătire pentru dezastre în regiunile predispuse la dezastre naturale, astfel încât să ajute comunitățile locale să reacționeze rapid și eficient în momentul producerii unui dezastru, permițând salvarea multor vieți. Comisia a continuat să sprijine programele DIPECHO lansate în 2009 și noile programe în Africa de Sud, Asia Centrală, Asia de Sud-Est și America Centrală. Contribuția la pregătirea pentru dezastre merge dincolo de cadrul planurilor de acțiune DIPECHO, multe dintre deciziile importante de finanțare a ajutorului umanitar incluzând printre obiective pregătirea pentru dezastre sau atenuarea efectelor dezastrelor. Integrarea acestor componente în cadrul mai larg al politicilor și programelor se bazează pe activități legate de sprijinirea infrastructurii, promovarea politicii și sensibilizarea publicului, acțiuni de atenuare la scară mică, cartografiere și informatizarea datelor, sisteme de alertă timpurie, educație, consolidare instituțională și activități legate de schimbările climatice.

În cadrul mandatului său în domeniul protecției civile , DG ECHO încurajează și facilitează cooperarea între cele 31 de state[8] care participă la mecanismul de protecție civilă și la instrumentul său financiar. În acest fel, DG ECHO încearcă să îmbunătățească eficacitatea sistemelor de prevenire și protecție împotriva dezastrelor naturale, tehnologice sau provocate de om în Europa. De exemplu, în 2010, Comisia a publicat un document de orientare privind evaluarea și cartografierea riscurilor naționale în vederea gestionării dezastrelor, document care a fost elaborat împreună cu autoritățile naționale din statele membre. Se preconizează că statele membre vor dezvolta în continuare proceduri interne de gestionare a riscurilor, în contextul cărora vor utiliza aceste orientări. Acesta va fi un pas important spre îmbunătățirea culturii gestionării riscului de dezastre în UE. Punerea în aplicare a mecanismului de protecție civilă și a instrumentului său financiar garantează că persoanele, mediul, bunurile și patrimoniul cultural sunt mai bine protejate în cazul unor dezastre. În materie de pregătire pentru dezastre, sprijinul UE se concentrează asupra sistemelor de alertă timpurie, asupra modulelor și programului de formare al mecanismului de protecție civilă (peste 870 de experți au fost formați în 2010 și s-a acordat sprijin pentru organizarea a patru exerciții în condiții reale). În plus, Comisia a acordat sprijin financiar pentru o serie de proiecte de cooperare în vederea pregătirii pentru dezastre (de exemplu, îmbunătățirea sistemului de alertă timpurie pentru 30 de țări europene, prin extinderea previziunilor meteorologice la cinci zile și includerea de avertismente privind riscul de precipitații și inundații).

Asistența bazată pe resurse pusă la dispoziție de către statele membre este acordată în interiorul UE și în țările terțe afectate de dezastre în urma unei solicitări din partea guvernului țării în cauză.

[1] Surse: CRED (www.cred.be).

[2] 151 de milioane EUR, dintre care 101 de milioane EUR au reprezentat ajutor umanitar, 22 de milioane EUR - ajutor alimentar și 28 de milioane EUR - activități de pregătire pentru dezastre.

[3] Fenomen natural rezultat în urma unor ninsori puternice continue, combinate cu temperaturi foarte scăzute și precedate de veri secetoase.

[4] COM(2010) 722, SEC (2010) 1505.

[5] COM (2010) 126 (http://ec.europa.eu/echo/policies/food_assistance_en.htm).

[6] COM (2010) 600 final și SEC (2010) 1243/1242

http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/georgieva/hot_topics/european_disaster_response_capacity_en.htm

[7] COM(2010) 683http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/georgieva/hot_topics/voluntary_humanitarian_en.htm

[8] Cele 27 de state membre ale UE, Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Croația.