[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 1.10.2007

COM(2007) 543 final

COMUNICAREA COMISIEI

Raport anual al Comisiei Europene înaintat Parlamentului European privind funcţionarea sistemului Şcolilor Europene 2006 {SEC(2007) 1199}

CUPRINS

1. Introducere 3

2. Evoluţii importante înregistrate în 2006 3

2.1. Prezentare generală a situaţiei actuale din Şcolile Europene 3

2.1.1. Supraaglomerare din ce în ce mai mare în Bruxelles 4

2.1.2. Alte întârzieri în Luxemburg 4

2.1.3. Alte şcoli – multe probleme de supraaglomerare 5

2.2. Aspecte problematice 6

3. Buget şi reformă financiară 6

3.1. Bugetul 2006 6

3.2. Noul Regulament financiar 7

3.3. Decizie privind bugetul 2007 7

3.4. Îngheţarea unei părţi din contribuţia la Biroul Secretarului general pentru 2006 7

4. Guvernanţă 8

4.1. Conferinţa de la Noordwijk şi reuniunea ministerială 8

4.1.1. Rezultatele reuniunii ministeriale: deschiderea şi consolidarea sistemului Şcolilor Europene 8

4.2. Înfiinţarea Autorităţii centrale pentru înscrieri 9

4.3. Comunicare, informare şi dialog 10

4.4. Studiu: raportul Van Dijk privind patru şcoli mici 11

4.5. Acreditare 11

5. Provocări pentru 2007 şi în viitor 11

5.1. Acţiuni de întreprins ca urmare a reuniunii ministeriale 11

5.2. Deschiderea şcolii Berkendael/Laeken în Bruxelles 12

5.3. Obligaţiile statelor membre 12

ANEXA 1

ANEXA 2

ANEXA 3

1. INTRODUCERE

Prezentul raport se axează pe principalele evenimente şi evoluţii care afectează sistemul Şcolilor Europene şi pe rolul jucat de Comisia Europeană pe parcursul anului 2006.

Acesta a fost un an de progrese încurajatoare pentru viitorul sistemului. Conferinţa importantă la nivel înalt care a avut loc în primăvara anului 2006 la Noordwijk a reprezentat o etapă importantă în procesul de reformă care se desfăşoară la diferite niveluri. Aceasta a fost urmată, spre finele anului, de o reuniune ministerială informală care a impulsionat dezbaterea privind viitorul şcolilor la un nivel politic înalt. Consiliului superior al Şcolilor Europene are acum sarcina dificilă de a transpune în realitate intenţiile politice.

Cu toate acestea, situaţia de zi cu zi din anumite şcoli rămâne dificilă din cauza supraaglomerării şi a lipsei voinţei politice în anumite ţări de a întreprinde măsurile urgente necesare şi de a efectua investiţiile atât de necesare în infrastructură sau, în cele mai rele cazuri, de a furniza infrastructura adecvată.

În general, Comisia este îngrijorată de faptul că anumite ţări nu îşi respectă obligaţiile de ţări gazdă pentru instituţiile europene şi pentru Şcolile Europene, atât în ceea ce priveşte punerea la dispoziţie a infrastructurii, cât şi în ceea ce priveşte detaşarea profesorilor. Acest lucru afectează în mod direct şi semnificativ condiţiile de şcolarizare şi calitatea vieţii de zi cu zi a elevilor şi a personalului acestor şcoli.

Combinarea acestor două aspecte deteriorează perspectivele pe termen lung ale Şcolilor Europene. Comisia este pe deplin conştientă de faptul că unii membri ai personalului caută soluţii alternative pentru şcolarizarea copiilor lor, regretând adesea că sistemul Şcolilor Europene nu le poate oferi întotdeauna o opţiune satisfăcătoare. Problema supraaglomerării trebuie luată în considerare cu multă seriozitate de toate părţile implicate, iar Comisia nu va înceta să facă presiuni asupra ţărilor gazdă în cauză pentru a le determina să îşi îndeplinească obligaţiile.

2. Evoluţii importante înregistrate în 2006

2.1. Prezentare generală a situaţiei actuale din Şcolile Europene

Şcolile au fost în continuare o opţiune preferată de mulţi părinţi şi elevi, ceea ce a făcut ca numărul total al elevilor care frecventează cele 13 şcoli să ajungă la 20 582. Şcolile sunt de o importanţă deosebită pentru agenţii temporari deoarece copiii acestora vor trebui să îşi continue educaţia în limba maternă până la reîntoarcerea în ţara de origine. Aderarea celor două noi state membre, România şi Bulgaria, în ianuarie 2007, a sporit şi mai mult diversitatea şi cerinţele cu care se confruntă sistemul Şcolilor Europene. Informaţii statistice detaliate sunt prezentate în Raportul anual al Secretarului general[1].

2.1.1. Supraaglomerare din ce în ce mai mare în Bruxelles

Politica restrictivă în materie de înscrieri din 2006/2007 a condus la direcţionarea noilor înscrieri către şcoala din Uccle, singura şcoală care mai dispunea de locuri libere. Prin urmare, un număr mare de familii au renunţat să îşi înscrie copiii în Uccle, pe motiv că acest lucru ar fi avut ca efect un timp de navetă inacceptabil din punct de vedere al duratei pentru copiii lor. Toate cele trei şcoli din Bruxelles sunt în prezent pline până la saturaţie. Toate cele trei şcoli şi-au depăşit capacitatea nominală, în detrimentul condiţiilor de zi cu zi oferite elevilor. În aprilie 2006, Consiliul superior a decis asupra secţiilor lingvistice care vor fi deschise în Laeken, odată ce această şcoală îşi va deschide porţile în 2009[2]. Comisia a subliniat, în repetate rânduri, faptul că autorităţile belgiene ar trebui să pună la dispoziţie un amplasament provizoriu în apropiere de Laeken care să fie operaţional la începutul anului şcolar 2007. În luna iulie, singura opţiune propusă de statul belgian era situată în Berkendael, în partea opusă, şi anume în sudul Bruxelles-ului. Ca amplasament provizoriu pentru Laeken, situat în partea de nord, această propunere a fost considerată de Comisie şi de reprezentanţii părinţilor ca fiind foarte nesatisfăcătoare şi incoerentă, prezentând riscul de a repeta experienţa înscrierilor din 2006/2007 care a făcut ca numeroase familii să renunţe la sistemul Şcolilor Europene.

În toamna anului 2006, Consiliul superior şi-a exprimat acordul cu punctul de vedere al Comisiei şi a solicitat în trei rânduri ca autorităţile belgiene să propună mai multe amplasamente provizorii. Spre regretul său, propunerea nu s-a concretizat. Prin urmare, în noiembrie 2006, Consiliul superior a trebuit să ia o decizie în acest sens, dată fiind necesitatea absolută de a avea spaţiu pentru noi înscrieri în septembrie 2007. Comisia a făcut o declaraţie în care îşi exprima poziţia[3].

2.1.2. Alte întârzieri în Luxemburg

Şcoala din Luxemburg I este în continuare supraaglomerată, în special la nivelul învăţământului secundar, pentru care sunt înscrişi 2 134 de elevi în unsprezece secţii lingvistice şi în ciuda transferului progresiv al claselor primare din opt secţii la a doua şcoală. Punerea la dispoziţie a unei clădiri care să fie sediul permanent al şcolii Luxemburg II rămâne în continuare o necesitate urgentă. Pe parcursul anului 2006, autorităţile luxemburgheze au precizat că noua clădire nu va fi disponibilă decât în 2011. Comisia este în continuare foarte preocupată de aceste întârzieri şi a discutat această problemă cu primul ministru, subliniind necesitatea de a acţiona fără întârziere.

Decizia luată de Consiliul superior în 2003 cu privire la repartizarea elevilor între Luxemburg I şi II a fost discutată în continuare pe parcursul anului şi o masă rotundă care a reunit toate părţile interesate a fost organizată în ianuarie 2007 la iniţiativa asociaţiilor de părinţi şi a comitetului local al personalului. Cu ocazia acestei reuniuni s-a discutat despre amplasamentul celei de a doua şcoli (Bertrange-Mamer) şi despre repartizarea elevilor între cele două şcoli.

S-a lansat cu succes o invitaţie de participare la licitaţie pentru administrarea cantinei şi a bufetului, care sunt acum operaţionale.

2.1.3. Alte şcoli – multe probleme de supraaglomerare

Varese

Verese s-a confruntat în continuare cu problema supraaglomerării şi este extrem de dezamăgitor faptul că nevoile reale ale şcolii nu au fost satisfăcute în materie de infrastructură suplimentară. Pe parcursul anului, Comisia a scris Guvernului Italiei pentru a solicita finanţare urgentă şi, recent, a discutat din nou problema cu ministrul responsabil, aşteptând în prezent un răspuns.

Pentru 2007/2008 se prevede o procedură care are drept obiectiv transferarea administrării cantinei către o societate corporativă a părinţilor înfiinţată la iniţiativa comitetului local al personalului Centrului Comun de Cercetare din Ispra. Pregătirile pentru un astfel de transfer trebuie aprobate de Consiliul de administraţie al şcolii în prima jumătate a anului 2007.

Frankfurt

Numărul persoanelor înscrise la şcoală este în continuă creştere (7% în 2006) datorită prezenţei Băncii Centrale Europene (BCE), care generează un aflux de elevi. Amplasamentului actual i-au fost aduse unele îmbunătăţiri pentru a satisface nevoile claselor de grădiniţă, dar s-a atins aproape capacitatea maximă a şcolii. BCE preconizează să se mute în noua incintă din amplasamentul actual Großmarkthalle în Frankfurt, ceea ce va influenţa deciziile viitoare referitoare la şcoală.

Alicante

În Alicante, prima promoţie de elevi a absolvit liceul cu o rată de succes la examenul de bacalaureat de 97,7%. Autorităţile spaniole au aprobat o nouă lege, care urmează să intre în vigoare şi care înlătură obligativitatea ca elevii dintr-un sistem străin să treacă un test de selecţie (selectividad) pentru a putea avea acces la învăţământul superior în Spania.

Proporţia copiilor personalului UE în Şcoala Europeană din Alicante a cunoscut o uşoară creştere anul trecut (36,8%), dar este în continuare departe de procentul de 50% cerut[4].

Munchen

Pe parcursul anului s-au făcut eforturi pentru ameliorarea situaţiei de supraaglomerare din clădirile destinate claselor de grădiniţă, dar există în continuare probleme legate de lipsa spaţiului. Autorităţile germane au în vedere noi lucrări de construcţie solicitate de şcoală în locaţia actuală, dar în viitor va trebui căutat un nou amplasament pentru a satisface nevoile Şcolii Europene.

Bergen, Culham, Mol şi Karlsruhe

Cele patru şcoli au făcut obiectul unui studiu extern, „Raportul Van Dijk”, realizat în cursul anului 2005/2006, la cererea Comisiei, pentru a analiza viitorul pe termen lung al acestor şcoli. Raportul recomandă închiderea progresivă a şcolii din Culham, având în vedere că existenţa acesteia nu va mai fi justificată odată cu mutarea Joint European Torus (JET) la Cadarache, în Franţa, prevăzută pentru 2016.

Şcolile din Bergen, Mol şi Karlsruhe sunt destinate copiilor personalului din Centrele Comune de Cercetare (asemenea şcolii din Varese), iar raportul prezintă propuneri referitoare la administrarea eficientă şi rentabilă a acestor şcoli, recomandări care sunt sprijinite de Comisie. Cu toate acestea, Comisia nu este de acord cu recomandarea prezentată în raport cu privire la eliminarea secţiei lingvistice a ţărilor gazdă.

2.2. Aspecte problematice

Comisia este foarte alarmată de faptul că anumite state membre nu îşi respectă obligaţiile de ţări gazdă pentru instituţii în ceea ce priveşte punerea la dispoziţie a infrastructurii necesare pentru buna funcţionare a Şcolilor Europene. Există mai multe aspecte ale problemei, însă cel mai important este legat de furnizarea infrastructurii în timp util. Acest lucru reprezintă o problemă majoră în Belgia, precum şi în Luxemburg şi Italia.

Totuşi, acesta nu este singurul aspect problematic. Comisia Europeană a înaintat o cerere oficială pentru ca autorităţile belgiene să îşi plătească datoria curentă faţă de sistem, datorie din care o parte datează din 1995.

Comisia este, de asemenea, foarte preocupată de numărul de posturi de profesori detaşaţi care nu au fost ocupate în cazul unor state membre. Acest lucru are drept consecinţă ocuparea posturilor vacante de profesori angajaţi cu jumătate de normă şi recrutaţi la nivel local, pentru care cheltuielile sunt suportate exclusiv din partea din buget finanţată de Uniunea Europeană, nefiind astfel incluse în contribuţia legală a statelor membre la buget. În plus, Comisia regretă faptul că unele detaşări de profesori sunt realizate la momente neoportune, fără a se ţine seama de datele standard de începere a anului şcolar, ceea ce face ca integrarea profesorilor să fie mai dificilă şi începutul anului şcolar mai greu pentru elevii care încep anul fără să aibă un profesor desemnat. Comisia a adus această problemă în atenţia Secretarului general al Şcolilor Europene şi a trimis câteva scrisori oficiale autorităţilor naţionale din unele state membre în cauză.

3. Buget şi reformă financiară

3.1. Bugetul 2006

Contribuţia alocată iniţial Şcolilor Europene de către autoritatea bugetară a UE în 2006 a fost de 127,126 milioane euro. Cea mai recentă defalcare a diverselor contribuţii la bugetul total a fost după cum urmează:

- 56% din bugetul UE;

- 22,5% din partea statelor membre;

- 6,5% din partea Oficiului European de Brevete (OEB)[5];

- restul provine din taxele de şcolarizare achitate de elevii din categoriile II şi III, precum şi din alte surse.

Şcolile Europene au primit contribuţia totală alocată în 2006 şi au încheiat bugetul anual cu un excedent de aproximativ 12,2 milioane euro.

Partea de buget alocată copiilor cu nevoi speciale de educaţie a crescut cu 24% în ultimii doi ani. Comisia a subliniat necesitatea ca raportul anual pe această temă să includă o analiză preponderent calitativă a situaţiei pentru a oferi date fundamentale pentru îmbunătăţiri ulterioare. În ciuda tuturor eforturilor depuse, integrarea elevilor cu grave dificultăţi de învăţare nu este întotdeauna posibilă. Familiile trebuie să găsească soluţii alternative, ceea ce este mai dificil în cazul în care limba maternă nu este o limbă a ţării gazde.

3.2. Noul Regulament financiar

Comisia s-a implicat mult în pregătirile în vederea adoptării noului Regulament financiar pentru Şcolile Europene şi a acordat un sprijin considerabil pregătirii acestui regulament, care este inspirat din reglementările aplicabile instituţiilor şi adaptat la caracteristicile specifice ale sistemului Şcolilor Europene. Comisia a fost foarte mulţumită de adoptarea (în unanimitate, cu excepţia unei abţineri din partea Austriei) noului Regulament financiar în timpul anului 2006. Noile norme au intrat în vigoare, cu precădere, începând cu 1 ianuarie 2007. Aspectele referitoare la funcţia de audit, precum şi normele privind achiziţiile publice vor fi puse în aplicare în mod progresiv, la 1 iulie 2007 şi, respectiv, 1 ianuarie 2008.

3.3. Decizie privind bugetul 2007

Pentru 2007, Comisia şi Biroul Secretarului general au decis să efectueze o analiză detaliată a motivelor pentru subutilizarea recurentă a bugetului şi pentru excedentul bugetar înregistrat în ultimii ani. Având în vedere această situaţie, Comisia a solicitat o contribuţie pentru 2007 la acelaşi nivel ca în 2006: 127,13 milioane euro pentru şcolile existente şi pentru Biroul Secretarului general şi, respectiv, 2,54 milioane euro pentru viitoarea şcoală Bruxelles IV situată în amplasamentul provizoriu din Berkendael.

3.4. Îngheţarea unei părţi din contribuţia la Biroul Secretarului general pentru 2006

Bugetul UE contribuie în proporţie de 80% la fondurile alocate Biroului Secretarului general. În decembrie 2005, autoritatea bugetară a decis să îngheţe 25% din această contribuţie în 2006, pentru a încuraja Biroul Secretarului general:

- să găsească soluţii pentru problema supraaglomerării din Şcolile Europene;

- să îmbunătăţească guvernanţa şi administrarea Şcolilor Europene.

Comisia a transmis această decizie Secretarului general şi a sugerat faptul că departamentele Comisie ar putea ajuta Biroul Secretarului general în realizarea măsurilor solicitate şi în stabilirea de contacte cu Parlamentul European.

În mai 2006, Comisia şi Parlamentul au considerat că măsurile solicitate au fost întreprinse şi, prin urmare, Parlamentul a deblocat 15% din contribuţie. Ulterior, cooperarea Biroului Secretarului general cu Comisia în activităţile de revizuire a Regulamentului financiar a convins Parlamentul să deblocheze şi restul de 10%.

4. Guvernanţă

Problema guvernanţei a fost discutată la nivel global, în legătură cu viitorul şi cu reforma sistemului, dar şi la un nivel mai pragmatic, spre exemplu în ceea ce priveşte crearea Autorităţii centrale pentru înscrieri în Bruxelles.

4.1. Conferinţa de la Noordwijk şi reuniunea ministerială

Atât domnul vicepreşedinte Kallas, cât şi ministrul olandez al educaţiei, doamna van der Hoeven (care deţinea preşedinţia sistemului Şcolilor Europene în perioada 2005-2006) au considerat că reflecţia asupra viitorului întregului sistem necesita un impuls politic. Prin urmare, aceştia au luat iniţiativa de a invita reprezentanţi din toate statele membre la o conferinţă organizată în mai 2006 în Ţările de Jos. S-a înfiinţat un grup la nivel înalt, în cadrul căruia participarea Comisiei a fost foarte activă, pentru a pregăti opţiunile care urmau să fie discutate la conferinţă.

Conferinţa s-a desfăşurat între 15 şi 16 mai la Noordwijk, cu participarea vicepreşedintelui Kallas, a ministrului van der Hoeven şi a Secretarului de Stat portughez, domnul Pedreira (Portugalia a preluat preşedinţia Şcolilor Europene din august 2006).

Conferinţa a oferit un nou elan politic discuţiilor privind viitorul Şcolilor Europene. În urma acestei conferinţe, un grup la nivel înalt, format din participanţii la conferinţă, a continuat activitatea pregătind o reuniune a miniştrilor responsabili pentru Şcolile Europene din toate statele membre.

Vicepreşedintele Kallas, în calitate de comisar european responsabil cu Şcolile Europene, şi cei 25 de miniştri din statele membre s-au reunit la 13 noiembrie 2006 pentru a discuta despre procesul de reformă a Şcolilor Europene. Reuniunea a avut drept rezultat un consens general privind principalele idei care vor permite sistemului să facă faţă provocărilor UE extinse. S-a stabilit, în prezent, un cadru politic clar care oferă orientările pentru începerea fazei următoare. Consiliul superior are responsabilitatea de a întreprinde măsuri concrete pentru realizarea reformei. (A se vedea anexa 2 pentru concluziile preşedinţiei)

4.1.1. Rezultatele reuniunii ministeriale: deschiderea şi consolidarea sistemului Şcolilor Europene

Marea majoritate a miniştrilor UE şi Comisia au fost de acord în ceea ce priveşte necesitatea unui concept mai flexibil de sistem al Şcolilor Europene, care să poată fi aplicat în viitor pentru trei tipuri de şcoli: Şcolile Europene clasice care există în prezent[6]; şcolile naţionale şi internaţionale care oferă educaţie europeană copiilor personalului UE în locurile unde urmează să fie înfiinţate agenţii europene şi care pot avea dreptul de a oferi diplome de bacalaureat european (şcoli de tipul II); şi al treilea tip de şcoli, în cazul în care un stat membru decide să adopte o astfel de iniţiativă, independent de existenţa unei agenţii sau instituţii UE, suportând exclusiv costurile (şcoli de tipul III).

Şcolile de tipul II şi III vor încerca să pună la dispoziţie o educaţie europeană, bazată pe o „programă de învăţământ comună”, oferind, în măsura posibilului, o educaţie în limba maternă. Programa de învăţământ comună va respecta cerinţele stabilite în cadrul sistemului Şcolilor Europene în ceea ce priveşte obiectivele pedagogice şi va satisface exigenţele în materie de examene şi acreditare. Se vor semna contracte de satisfacere a cerinţelor pedagogice, administrative şi financiare pentru a garanta coerenţa, calitatea şi responsabilitatea sistemului Şcolilor Europene.

De asemenea, majoritatea participanţilor la reuniune au fost de acord cu necesitatea unei reforme a aspectelor legate de guvernanţă, care să aibă drept obiectiv o mai mare autonomie a şcolilor, dar şi cu faptul că această reformă trebuie echilibrată prin sporirea responsabilităţii în ceea ce priveşte aspectele pedagogice, administrative şi financiare.

4.2. Înfiinţarea Autorităţii centrale pentru înscrieri

Cu ocazia reuniunii organizate în aprilie 2006 la Haga, Consiliul superior a înfiinţat Autoritatea centrală pentru înscrieri[7] care ia deciziile privind înscrierile în Şcolile Europene din Bruxelles. Consiliul superior a decis că „pentru a atrage elevii în noile secţii din Bruxelles IV… înscrierile vor fi limitate cu stricteţe în celelalte şcoli”. Acest lucru a devenit necesar datorită situaţiei de supraaglomerare cu care se confruntă actualele şcoli şi deciziei Consiliului superior de a accepta Berkendael drept amplasament provizoriu şi nucleu pentru Bruxelles IV (Laeken). Prin urmare, Autoritatea centrală pentru înscrieri a fost însărcinată cu realizarea următoarelor obiective:

1. să întocmească şi să publice în fiecare an o politică de înscrieri clară, care să asigure îndeplinirea obiectivelor de mai jos cu un maximum de corectitudine şi transparenţă;

2. să decidă cu privire la listele de elevi care urmează să fie înscrişi în fiecare şcoală din Bruxelles. Aceste liste vor fi propuse de directorii fiecărei şcoli;

3. să asigure o repartizare echilibrată a elevilor între şcolile din Bruxelles, în general, precum şi între secţiile lingvistice şi să asigure utilizarea optimă a resurselor şcolilor pentru a satisface nevoile elevilor şi a garanta continuitatea pedagogică. În perioada iniţială, un obiectiv suplimentar al acestei politici va fi asigurarea ocupării locurilor din Bruxelles IV;

4. să asigure garantarea unui loc într-o Şcoală Europeană din Bruxelles pentru toţi elevii care sunt copii ai personalului UE şi care încearcă să se înscrie la şcoală în Bruxelles;

5. să asigure înscrierea fraţilor şi surorilor la aceeaşi şcoală;

6. să urmărească în mod constant evoluţia numărului de elevi în diversele secţii lingvistice şi în diferitele şcoli.

Cu ocazia reuniunii din octombrie 2006, Consiliul superior a decis cu privire la detaliile legate de structura şi procedurile acestei autorităţi, precum şi de mandatul exact al acesteia. Comisia a subliniat faptul că un anumit grad de flexibilitate şi inteligenţă ar trebui aplicat în acest proces sensibil şi că trebuie monitorizată problema proporţiei dintre elevii fără secţie lingvistică (SWALS) şi elevii de limbă maternă din fiecare clasă. Consiliul superior a subliniat, de asemenea, importanţa unui dialog şi a unei comunicări clare şi directe cu părinţii în cauză. Autoritatea centrală pentru înscrieri a luat decizii cu privire la înscrierile în Bruxelles pentru anul şcolar 2007/2008 în funcţie de obiectivele menţionate anterior şi de deciziile Consiliului superior. Conform acestor decizii, noii elevi pentru care sunt disponibile o secţie lingvistică şi un nivel corespunzător în Berkendael vor fi înscrişi la această şcoală (cu excepţia fraţilor şi surorilor elevilor deja înscrişi la altă Şcoală Europeană din Bruxelles). În cazul în care nu există o secţie lingvistică şi un nivel corespunzător în Berkendael, noii elevi vor fi înscrişi, în măsura posibilului, la şcoala pe care o preferă.

4.3. Comunicare, informare şi dialog

Având în vedere activitatea intensă şi deciziile importante luate de Consiliul superior în timpul anului, Directorul general al DG ADMIN a trimis nu mai puţin de şapte mesaje electronice adresate direct tuturor membrilor personalului pentru a-i ţine la curent. Comisia a furnizat explicaţii sau justificări privind cinci cazuri în curs de investigare de către Ombudsmanul european, iar Parlamentul European a formulat 19 întrebări oficiale scrise şi orale. Preşedintele Barroso a discutat subiectul Şcolilor Europene cu diverşi şefi de stat, iar vicepreşedintele Kallas a dezbătut această problemă, în repetate rânduri, cu Parlamentul, precum şi cu reprezentanţi ai personalului şi cu o serie de alte părţi interesate. Departamentele Comisiei au avut reuniuni periodice cu asociaţiile de părinţi şi comitetul local al personalului pentru a asigura un dialog clar şi direct.

În urma abordării negative adoptate de ţara gazdă cu cele mai multe şcoli, în luna noiembrie, Comisia a insistat pe lângă Consiliul superior pentru ca o scrisoare să fie adresată autorităţilor belgiene prin care să li se solicite o reuniune. Aceasta ar oferi Belgiei posibilitatea de a explica, printr-un dialog direct cu familiile provenind din instituţiile situate în Bruxelles, poziţia sa în legătură cu atitudinea dezamăgitoare pe care o adoptă în ceea ce priveşte amplasamentul provizoriu. Scrisoarea respectivă a fost trimisă de către preşedinţie în luna noiembrie. Din păcate, Consiliul superior şi Comisia, în special, aşteaptă în continuare un răspuns din partea autorităţilor belgiene.

4.4. Studiu: raportul Van Dijk privind patru şcoli mici

Aşa-numitul studiu „Van Dijk” privind patru şcoli mici din Bergen, Culham, Mol şi Karlsruhe a fost prezentat de către consultantul extern în 2006 (a se vedea capitolul 2.1.3 „Alte şcoli” ). Consiliul superior a dezbătut acest studiu de două ori în 2007 şi a decis ca şcoala din Culham să fie închisă în mod progresiv pe parcursul a şapte ani. Şcolile din Bergen, Mol şi Karlsruhe vor funcţiona în continuare cu statutul de Şcoli Europene clasice.

4.5. Acreditare

Consiliul superior a decis, cu sprijinul deplin al Comisiei, să acrediteze şcolarizarea oferită în cadrul şcolilor din Parma (Italia) şi Dunshaughlin (Irlanda), iar un acord de acreditare şi cooperare ar trebui să fie semnat cu autorităţile competente ale celor două şcoli, în 2007. Comisia sprijină pe deplin acest proces. Copiii personalului Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară din Parma şi al Comisiei (DG SANCO) din Grange vor putea astfel beneficia de o educaţie europeană în conformitate cu educaţia oferită prin intermediul sistemului Şcolilor Europene. În acest stadiu, şcolile nu sunt abilitate să propună bacalaureatul european (acreditare până la nivelul celui de al cincilea an de învăţământ secundar). Consiliul superior a decis să aprobe prima etapă a procesului în vederea unei cereri de acreditare viitoare pentru şcoala din Heraklion din Grecia, situată în apropierea Agenţiei Europene pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor.

5. Provocări pentru 2007 şi în viitor

5.1. Acţiuni de întreprins ca urmare a reuniunii ministeriale

În prezent, Consiliul superior pune în aplicare instrucţiunile prezentate în concluziile preşedinţiei[8] în urma reuniunii ministeriale informale şi propune o strategie care urmează să fie discutată pentru a stimula progresul procesului de reformă la nivel practic. Acest lucru implică formularea de propuneri destinate să îmbunătăţească guvernanţa în conformitate cu orientările aprobate, delegând astfel mai multă putere de decizie administraţiei şcolilor, inclusiv în domeniul financiar, şi echilibrând această delegare prin sporirea responsabilităţii, precum şi reformarea structurii de guvernanţă pentru a atinge obiectivele în materie de guvernanţă la nivel de şcoală şi la nivel general.

Aceasta include, de asemenea, realizarea de progrese în ceea ce priveşte ideile de deschidere a sistemului Şcolilor Europene, analizarea măsurilor referitoare la şcolile de tipul II şi a aplicării practice a acestora, precum şi luarea iniţiativelor necesare în vederea îmbunătăţirii şi dezvoltării ulterioare a acestora.

În plus, bacalaureatul european trebuie îmbunătăţit pentru a satisface standardele internaţionale, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele de organizare, administrare şi asigurare a calităţii, începând cu o evaluare realizată de experţi externi, care urmează să fie lansată de către Secretarul general.

Un grup de lucru va examina aspectele legate de împărţirea costurilor pentru profesorii detaşaţi de către statele membre la Şcolile Europene clasice. Prin urmare, Consiliul superior va lua în considerare măsurile necesare pentru a asigura o repartizare echitabilă a costurilor pentru profesorii detaşaţi între statele membre.

Pentru ca proiectul pilot privind şcolile de „tip III” să avanseze, trebuie elaborat un cadru de referinţă care să includă cel mult zece şcoli. Proiectele pilot ar trebui să înceapă, de preferinţă, în anul şcolar 2007/2008. Aceste proiecte vor fi monitorizate de Consiliul superior şi vor face obiectul unei evaluări din doi în doi ani.

5.2. Deschiderea şcolii Berkendael/Laeken în Bruxelles

Consiliul superior regretă faptul că a fost obligat să accepte şcoala provizorie din Berkendael deoarece autorităţile belgiene au refuzat să coopereze şi să furnizeze un amplasament provizoriu care să îndeplinească criteriile geografice necesare. Comisia nu contestă faptul că şcoala în sine beneficiază de o clădire adecvată, însă ridică în continuare problema legată de localizarea acesteia şi de consecinţele pe care acest lucru le va avea asupra familiilor.

În urma deciziei pe care Consiliul superior a fost obligat să o adopte la finele anului 2006, şcoala din Berkendael şi-a deschis porţile pentru a primi noi elevi în septembrie 2007. Prin urmare, este urgent, în prezent, ca modificările structurale necesare să fie realizate rapid şi ca directorul recent numit în funcţie să acţioneze prompt pentru a pregăti şcoala în vederea primirii noilor elevi. Directorii actuali ai şcolilor din Bruxelles au jucat un rol extrem de constructiv în cadrul discuţiilor pregătitoare. Cele trei asociaţii ale părinţilor care există în Bruxelles îşi asumă un rol binevenit de sprijinire a noii şcoli în ceea ce priveşte înfiinţarea serviciului de transport şcolar, administrarea cantinei şi alte aspecte practice. Conform acordului cu ţara gazdă, amenajarea iniţială a şcolii este responsabilitatea autorităţilor belgiene, care au astfel ocazia să îşi exprime voinţa politică reală de a evita orice probleme în desfăşurarea acestui proces.

5.3. Obligaţiile statelor membre

Comisia îşi va stabili ca prioritate să rezolve în continuare problemele legate de nerespectarea anumitor obligaţii care revin unor ţări gazdă şi va întreprinde toate acţiunile legale necesare, dacă şi când va fi cazul.

[1] Ref.: 2912-D-2006-en-1 A se vedea http://www.eursc.eu/index.php?id=134.

[2] Structura şcolii din Laeken va fi după cum urmează: FR, EN, DE, IT, NL, precum şi RO şi BG (ultimele două ca SWALS şi secţii lingvistice la momentul oportun)

[3] A se vedea textul integral al declaraţiei în anexa 1.

[4] A se vedea trimiterea din raportul de anul trecut, COM(2006) 451 final.

[5] În cazul Şcolii Europene din Munchen, partea de buget a Oficiului European de Brevete (OEB) este similară cu cea a Comisiei în alte Şcoli Europene.

[6] În prezent există 13 Şcoli Europene în şapte state membre.

[7] Autoritatea centrală pentru înscrieri este formată din: Secretarul general al Şcolilor Europene (preşedinte), un reprezentat al Comisiei Europene (reprezentând instituţiile UE), directorii celor trei (patru) Şcoli Europene din Bruxelles, un reprezentant al părinţilor, un reprezentat al autorităţilor ţărilor gazdă. În plus, Secretarul general adjunct, doi (trei) reprezentanţi ai părinţilor (pentru a asigura reprezentarea asociaţiilor de părinţi ai elevilor din toate Şcolile Europene din Bruxelles), un reprezentant al Comitetului personalului din Bruxelles şi încă un reprezentant al Belgiei (pentru a permite reprezentarea comunităţilor belgiene) sunt prezenţi în calitate de observatori.

[8] A se vedea anexele 2 şi 3.