25.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 318/16

Acțiune introdusă la 27 iulie 2017 – Printeos și alții/Comisia

(Cauza T-466/17)

(2017/C 318/22)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Printeos, SA (Alcalá de Henares, Spania), Printeos Cartera Industrial, SL (Alcalá de Henares), Tompla Scandinavia AB (Stockholm, Suedia), Tompla France (Fleury Mérogis, Franța) și Tompla Druckerzeugnisse Vertriebs GmbH (Leonberg, Germania) (reprezentanți: H. Brokelmann și P. Martínez-Lage Sobredo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

Anularea Deciziei C (2017) 4112 final a Comisiei din 16 iunie 2017 de modificare a Deciziei C (2014) 9295 final a Comisiei din 10 decembrie 2014 privind o procedură inițiată în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul AT.39780 – Plicuri);

—

În subsidiar, în exercitarea plenitudinii sale de competență, reducerea cuantumului amenzii impuse prin articolul 1 din decizia atacată, ca o consecință a (i) reducerii cuantumului de bază al amenzii cu 95,3671 % în temeiul punctului 37 din Orientările privind calcularea amenzilor și (ii) reducerea suplimentară a cuantumului amenzii, după aplicarea reducerilor pentru clemență și tranzacție, cu încă cel puțin 33 %;

—

Obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Prin Hotărârea din 13 decembrie 2016 (cauza T-95/15, Printeos și alții/Comisia), Tribunalul a anulat articolul 2 alineatul (1) litera (e) din Decizia C(2014) 9295 final a Comisiei din 10 decembrie 2014 în cazul AT.39780 , prin care s-a impus reclamantelor o sancțiune în cuantum de 4 729 000 euro.

Decizia atacată oferă informații suplimentare în ceea ce privește metodologia aplicată și faptele luate în considerare de Comisie la ajustarea și adaptarea cuantumului de bază al amenzilor din Decizia din 2014 și la impunerea unei amenzi în același cuantum cu cea impusă în virtutea Deciziei din 2014.

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice, încrederii legitime și non bis in idem.

—

Se arată sub acest aspect că decizia atacată modifică Decizia din 2014, deși definitivă, cu excepția articolului 2 alineatul (1) litera (e) din aceasta, care a fost anulat de Tribunal, reimpunând aceeași amendă ca și cea impusă prin Decizia din 2014 și anulată de Tribunal.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament în cadrul stabilirii cuantumului amenzii.

—

Se arată sub acest aspect că decizia atacată aplică adaptări excepționale ale cuantumului de bază al amenzilor în temeiul punctului 37 din Orientările privind calcularea amenzilor, care conduc la o discriminare în dauna reclamantelor.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor proporționalității și nediscriminării în cadrul stabilirii cuantumului amenzii.

—

Se arată sub acest aspect că decizia atacată nu ia în considerare amenda care le fusese deja aplicată la 25 martie 2013 de Autoritatea spaniolă de concurență pentru practici anticoncurențiale în sectorul plicurilor de hârtie și nici nu ia în considerare faptul că reclamantele sunt singurele întreprinderi dintre cele sancționate de Comisie care au fost sancționate și de o autoritate națională de concurență.