26.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/25

—

declararea admisibilității cererii introductive;

—

anularea articolelor 1 și 2 din Decizia C(2017) 900 final a Comisiei Europene din 8 februarie 2017 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE (denumită în continuarea „decizia atacată”), în măsura în care prin aceasta se constată că reclamantele au încălcat articolul 101 TFUE;

—

cu titlu subsidiar, anularea articolului 2 din decizia atacată în măsura în care aplică reclamantelor o amendă de EUR 8 158 000,00 și reducerea amenzii conform argumentelor din cererea introductivă;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantelor.

1.

Primul motiv este întemeiat pe o serie de motive de ordin procedural, inclusiv obligația de motivare privind stabilirea cuantumului amenzii și în special necesitatea ajustării aplicate în temeiul punctului 37 din Orientările privind calcularea amenzilor (1) și privind procentajul creșterii aplicate. Reclamantele susțin de asemenea că Comisia le-a încălcat dreptul la apărare, dreptul de a fi ascultate și principiul bunei administrări prin faptul că nu a declarat intenția sa de a aplica o creștere în temeiul punctului 37 din Orientările privind calcularea amenzilor în Comunicarea privind obiecțiunile sau în Comunicarea suplimentară privind obiecțiunile. Acestea invocă de asemenea încălcarea obligației de motivare, a principiilor securității juridice, egalității de tratament și proporționalității întrucât Comisia a crescut cuantumul amenzii reclamantelor cu 10 % în temeiul punctului 37 din Orientările privind calcularea amenzilor și a aplicat această creștere uniformă tuturor întreprinderilor care au participat la pretinsa încălcare, fără a lua în considerare faptul că participarea individuală a reclamantelor era foarte diferită de cea a celorlalte întreprinderi implicate.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe susținerea că decizia atacată este eronată întrucât nu a stabilit corespunzător cerințelor legale că reclamantele au săvârșit o încălcare a articolului 101 TFUE. Reclamantele invocă atât aprecierea incorectă a probelor în cadrul deciziei atacate, precum și incapacitatea probei de a dovedi constatarea din decizia atacată potrivit căreia reclamantele erau parte la încălcarea constatată la articolul 1 din decizia atacată.

3.

Al treilea motiv este întemeiat, cu titlu subsidiar, în cazul în care Tribunalul ar hotărî că reclamantele au fost implicate în vreun acord sau vreo practică care încalcă articolul 101 alineatul (1) TFUE, pe o încălcare a articolului 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 (2) și a Orientărilor privind calcularea amenzilor ca urmare a unei aprecieri incorecte a gravității și a duratei încălcării, precum și a circumstanțelor atenuante și o încălcare a principiului nediscriminării în calcularea cuantumului de bază al amenzii.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat, cu titlu subsidiar, în măsura în care Tribunalul nu ar anula decizia atacată din cauza motivelor de ordin procedural din cadrul primului motiv, pe susținerea că aceste încălcări procedurale ar trebui să dea naștere cel puțin unei anulări a creșterii amenzii aplicate în temeiul punctului 37 din Orientările privind calcularea amenzilor.