13.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 78/36

—

anularea Deciziei C(2016) 6929 final a Comisiei din 4 noiembrie 2016 privind măsura SA.39235 (2015/C) (ex 2015/NN) aplicată de Ungaria în materia taxei pe publicitate;

—

în subsidiar, anularea în parte a deciziei atacate în măsura în care prin aceasta se califică drept ajutor de stat interzis și versiunea modificată în 2015 a reglementării în cauză;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe calificarea eronată a taxei pe publicitate ca ajutor de stat.

Decizia atacată este nelegală, întrucât Comisia a calificat în mod eronat reglementarea ungară în discuție ca fiind ajutor de stat. Nici sistemul de rate progresive pe transe de venit, care prevede rate și tranșe de venit stabilite potrivit unor criterii obiective, nici reducerea bazei de impozitare pentru întreprinderile în dificultate, nici aplicabilitatea noului sistem de rate pentru exercițiile fiscale anterioare nu constituie ajutoare de stat.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

Comisia nu și-a îndeplinit obligația de motivare cu ocazia calificării ca ajutor de stat interzis a normelor privind impozitul pe publicitate nici în versiunea modificată în 2014, nici în cea modificată în 2015, și nu a examinat pe fond diferența între cele două reglementări. În decizia atacată, nu se indică excepția normativă potrivit căreia o întreprindere beneficiază de un avantaj patrimonial față de altă întreprindere aflată în aceeași situație. Nu se explică motivul pentru care un sistem de rate progresive nu face parte din sistemul de referință. Nu se indică categoria întreprinderilor favorizate de formă exclusivă prin sistemul de rate progresive pe tranșe de venit și nu se arată motivul pentru care nu sunt considerate suficiente calculele efectuate de autoritățile ungare cu privire la costurile pe care le au de suportat persoanele impozabile și autoritățile fiscale.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe un abuz de putere.

Comisia a săvârșit un abuz de putere în cadrul examinării ajutoarelor de stat prin adoptarea deciziei atacate și, concret, prin interzicerea perceperii taxelor în temeiul unei reglementări fiscale care este de competența exclusivă a statelor membre, calificându-le ajutoare de stat ilegale, fără să țină seama de faptul că nu există încă nicio jurisprudență a Curții sau a Tribunalului în sensul că tipul de impozitare în discuție poate constitui ajutor de stat.