8.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 5/20

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 20 iulie 2017, ADR/Comisia (T-644/14);

—

anularea Deciziei C(2014) 4485 final a Comisiei din 27 iunie 2014 privind recuperarea unei părți a asistenței financiare plătite recurentei;

—

soluționarea definitivă a litigiului și admiterea concluziilor formulate de recurentă în primă instanță;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură, inclusiv cheltuielile de judecată efectuate de recurente în fața Curții și în fața Tribunalului.

1)

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a interpretat principiul UE care guvernează ajutoarele financiare ale Uniunii Europene, conform căruia Uniunea nu poate subvenționa decât cheltuielile care au fost într-adevăr efectuate.

Recurenta consideră că Tribunalul UE a efectuat o interpretare deosebit de strictă a acestui principiu, care este incompatibilă cu jurisprudența anterioară a Curții și cu voința legiuitorului european.

2)

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a interpretat articolul 299 TFUE, articolul 79 din Regulamentul financiar al UE (1), articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE și jurisprudența CJUE.

Recurenta consideră că Tribunalul a interpretat în mod greșit articolul 299 TFUE și articolul 79 alineatul (2) din Regulamentul financiar în sensul că acordă Comisiei competența să adopte un ordin de recuperare în materie contractuală. În plus, hotărârea atacată este incompatibilă cu cauza Lito Maieftiko Gynaikologiko kai Cheirourgiko Kentro AE /Comisia. În sfârșit, eficacitatea acțiunii întemeiată pe articolul 272 TFUE este redusă semnificativ în ceea ce îl privește pe beneficiarul grantului, întrucât Comisia Europeană poate decide să inițieze o procedură de executare silită înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive de către instanța competentă.