10.10.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 371/17

Acțiune introdusă la 3 august 2016 – Pometon/Comisia

(Cauza T-433/16)

(2016/C 371/20)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Pometon SpA (Martellago, Italia) (reprezentanți: E. Fabrizi, V. Veneziano și A. Molinaro, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

cu titlu principal, anularea deciziei atacate;

—

cu titlu subsidiar, anularea sau reducerea sancțiunii aplicate Pometon;

—

obligarea pârâtei la restituirea sumelor eventual plătite de reclamantă în așteptarea finalizării procedurii, în executarea deciziei atacate, precum și la rambursarea oricărui alt cost efectuat de reclamantă în executarea respectivei decizii atacate;

—

în orice caz, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor cu procedura și a oricărei cheltuieli sau sarcini aferente prezentei proceduri suportate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei C(2016) 3121 final a Comisiei din 25 mai 2016 (cauza AT.39792 – Steel abrasives) privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind Spațiul Economic European (denumită în continuare „decizia atacată”).

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea principiului imparțialității procedurii, a principiului prezumției de nevinovăție și a dreptului la apărare, în măsura în care pârâta a atribuit reclamantei comportamente specifice în cadrul Deciziei C(2014) 2074 final din 2 aprilie 2014 (decizie de tranzacționare) adoptate față de Ervin industries Inc și Ervin Amasteel, Winoa SA și WHA Holding SAS, Metalltechnik Schmidt GmbH & CO.KG și Eisenwerk Würth GmbH (denumite în continuare „părțile”), și astfel a adoptat decizia atacată fără să fi putut să aprecieze cu calm, și fără nicio condiționare, poziția Pometon și argumentele pe care aceasta le-a invocat în apărare.

—

În decizia de tranzacționare, și, așadar, înainte ca reclamanta să fi avut posibilitatea de a se apăra, Comisia a atribuit în mod expres reclamantei aceeași conduită pe care a atribuit-o celorlalte părți, cărora le-a fost atribuită, tot în decizia de tranzacționare și tocmai în temeiul conduitei menționate anterior, o încălcare specifică a articolului 101 TFUE, precum și a articolului 53 din Acordul privind SEE. Acest lucru ar fi afectat în mod inevitabil capacitatea Comisiei de a efectua o apreciere cu adevărat imparțială în ceea ce o privește pe reclamantă.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea și aplicarea eronată a articolului 101 TFUE, precum și a articolului 53 din Acordul privind SEE, precum și pe caracterul insuficient și contradictoriu al motivării, pe încălcarea dreptului la apărare și a principiului privind sarcina probei, în măsura în care pârâta a imputat reclamantei, în lipsa oricăror elemente de probă, participarea la o așa-zisă înțelegere la care nu a luat niciodată parte.

—

Comisia s-ar fi întemeiat, în susținerea tezei sale, pe elemente imprecise, contradictorii și cu o interpretare îndoielnică, insuficiente pentru a demonstra participarea reclamantei la așa-zisa încălcare.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea și aplicarea eronată a articolului 101 TFUE, precum și a articolului 53 din Acordul privind SEE, pe o eroare de apreciere, pe lipsa cercetării și pe lipsa vădită de logică, în măsura în care pârâta a apreciat că conduita imputată reclamantei avea ca obiect o restrângere a concurenței.

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea și aplicarea eronată a articolului 101 TFUE, precum și a articolului 53 din Acordul privind SEE, pe o motivare și cercetare insuficiente, pe o încălcare a sarcinii probei în ceea ce privește durata așa-zisei participări a reclamantei la pretinsa încălcare și, în consecință, pe încălcarea articolului 23 alineatul (2) și a articolului 25 alineatele (1) și (5) din Regulamentul nr. 1/2003 (1), pe încălcarea principiului securității juridice, în măsura în care Comisia a aplicat o sancțiune pecuniară reclamantei în pofida prescripției care a intervenit.

—

Întrucât data la care a încetat așa-zisa participare a reclamantei la pretinsa încălcare i-a fost imputată acesteia în decizia atacată nu poate coincide în nici un caz, potrivit reclamantei, cu data stabilită de Comisie, ci, cel mult, cu o dată mult anterioară, astfel încât competența Comisiei de a aplica o amendă trebuie considerată prescrisă.

5.

Al cincilea motiv se întemeiază pe lipsa totală a motivării, pe încălcarea principiilor proporționalității, egalității de tratament în stabilirea cuantumului amenzii în ceea ce privește modificarea cuantumului de bază în sensul punctului 37 din Orientările privind calcularea cuantumului amenzilor în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003.

—

Comisia ar fi aplicat articolul 37 din respectivele Orientări în mod vădit discriminatoriu, aplicând, în cazul reclamantei, o rată de reducere a sancțiunii net inferioară celei aplicate celorlalte părți.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (Text cu relevanță pentru SEE [JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167]).