30.5.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 191/37

Acțiune introdusă la 5 aprilie 2016 – Le Pen/Parlamentul

(Cauza T-140/16)

(2016/C 191/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-Marie Le Pen (La Trinité-sur-Mer, Franța) (reprezentanți: M. Ceccaldi și J.-P. Le Moigne, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Secretarului general al Parlamentului European din data de 29 ianuarie 2016, notificată prin scrisoarea nr. D 302191 din data de 5 februarie 2016, adoptată în temeiul articolului 68 din Decizia 2009/C 159/01 a Biroului Parlamentului European din 19 mai și 9 iulie 2008„privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European”, astfel cum a fost modificată, prin care se constată o creanță în privința reclamantului într-un cuantum de 320 026,23 de euro cu titlu de sume plătite în mod necuvenit în cadrul asistenței parlamentare și prin care se motivează recuperarea acestora;

—

anularea notei de debit nr. 2016-195 din 4 februarie 2016 prin care reclamantul este informat că în privința sa s-a constatat existența unei creanțe conform deciziei Secretarului general din 29 ianuarie 2016, recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit cu titlu de asistență parlamentară, aplicarea articolului 68 din normele de aplicare a Statutului deputaților și a articolelor 78, 79 și 80 din Regulamentul financiar;

—	obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată;

—	obligarea Parlamentului European să plătească domnului Jean-Marie Le Pen, cu titlu de rambursare a cheltuielilor recuperabile, suma de 50 000,00 de euro.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv este întemeiat pe vicii care afectează legalitatea externă a actelor atacate. Acest motiv se împarte în două aspecte.

—	Primul aspect, potrivit căruia competența în materia deciziilor financiare privind partidele politice și, prin urmare, deputații, ar aparține Biroului Parlamentului European, iar nu Secretarului general.

—

Al doilea aspect, potrivit căruia Biroul Parlamentului European nu ar putea modifica natura și întinderea competenței sale. Or, Secretarul general nu ar justifica nicio delegare legală din partea președintelui Biroului Parlamentului care să îi acorde competența de a adopta și de a notifica actele atacate în ceea ce privește reglementarea chestiunilor financiare referitoare la un deputat.

Al doilea motiv este întemeiat pe vicii care afectează legalitatea internă a actelor atacate. Acest motiv se împarte în patru aspecte.

—	Primul aspect, potrivit căruia actele atacate ar fi afectate de o eroare vădită de apreciere.

—	Al doilea aspect, potrivit căruia Biroul Parlamentului nu ar fi furnizat niciun element de probă în justificarea actelor atacate.

—	Al treilea aspect, potrivit căruia actele atacate ar fi afectate de un abuz de putere și de procedură.

—	Al patrulea aspect, potrivit căruia actele atacate ar avea un caracter discriminatoriu.