Recurs introdus la 2 mai 2016 de Ludwig-Bölkow-Systemtechnik GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 19 februarie 2016 în cauza T-53/14, Ludwig-Bölkow-Systemtechnik/Comisia

(Cauza C-250/16 P)

(2016/C 222/11)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Ludwig-Bölkow-Systemtechnik GmbH (reprezentant: M. Núñez Müller, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	Anularea punctului 3 din dispozitivul hotărârii atacate, în temeiul căruia se respinge în rest acțiunea în cauza T-53/14 și decizia aferentă de la punctul 4 privind cheltuielile de judecată;

—

Modificarea punctului 2 din dispozitivul hotărârii atacate, în temeiul căruia sumele datorate cu titlu de indemnizații forfetare de Ludwig-Bölkow-Systemtechnik GmbH sunt reduse la un cuantum echivalent cu 10 % din sumele plătite în avans care trebuie rambursate, în sensul că Ludwig-Bölkow-Systemtechnik GmbH nu datorează nicio sumă cu titlu de indemnizații forfetare;

—	Obligarea Comisiei Europene la plata atât a cheltuielilor de judecată aferente recursului, cât și – în completarea punctului 4 din dispozitivul hotărârii atacate – ale celor aferente procedurii în primă instanță în cauza T-53/14.

Motivele și principalele argumente

Recursul nu se îndreaptă împotriva punctului 1 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului în cauza T-53/14, în care Tribunalul a constatat că al doilea și al treilea capăt de cerere au rămas fără obiect. De asemenea, recursul nu se îndreaptă împotriva punctului 2 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului în cauza T-53/14 în măsura în care Tribunalul a redus sumele datorate cu titlu de indemnizații forfetare la 10 % din sumele plătite în avans în cadrul proiectelor HyWays, HyApproval și HarmonHy; în schimb, punctul 2 din dispozitivul hotărârii nu este atacat decât în măsura în care nu a redus la zero, astfel cum s-a solicitat în acțiune, sumele datorate cu titlu de despăgubire. Punctul 3 din dispozitivul hotărârii este contestat în măsura în care Tribunalul a respins prin acesta primul și (parțial) al patrulea capăt de cerere. Punctul 4 din dispozitivul hotărârii este contestat în măsura în care admiterea recursului ar trebui să conducă la o altă decizie privind cheltuielile de judecată și Tribunalul nu a obligat Comisia, contrar cererii recurentei, la plata cheltuielilor de judecată aferente capetelor de cerere soluționate.

În opinia recurentei, hotărârea atacată încalcă obligația de motivare potrivit articolului 36 și articolului 53 alineatul (1) din Statutul Curții, principiul bunei credințe, interdicția denaturării mijloacelor de probă, precum și dreptul belgian aplicabil.

Hotărârea atacată ar încălca obligația de motivare întrucât Tribunalul consideră în mod eronat și fără temei pe fond că metoda de calcul a ratei orare utilizate de recurentă pentru cheltuielile rambursabile determină participarea Comisiei la acoperirea unor costuri globale independente de proiecte.

În continuare, hotărârea atacată încalcă principiul general al bunei credințe întrucât imprecizia condițiilor generale cuprinse în contractele în litigiu ar fi trebuit interpretată în sarcina Comisiei și în beneficiul recurentei în loc să deplaseze riscul aplicării asupra recurentei.

De asemenea, hotărârea atacată încalcă interdicția denaturării mijloacelor de probă întrucât aprecierea prezentării faptelor în primă instanță de către recurentă este în mod vădit incorectă.

În continuare, hotărârea atacată încalcă norme esențiale din dreptul belgian aplicabil și principiul protecției jurisdicționale efective întrucât ia în considerare în mod eronat o interpretare „clară” a condițiilor generale și astfel exclude aplicarea dreptului belgian.

În sfârșit, hotărârea atacată încalcă de asemenea obligația de motivare și dreptul aplicabil întrucât, deși recunoaște, în ceea ce privește obligația de plată a indemnizațiilor forfetare, că articolul II.30 din condițiile generale încalcă dreptul belgian obligatoriu, nu deduce inaplicabilitatea acestui articol, ci efectuează în mod nelegal o reducere care menține valabilitatea sa.