1.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 38/30

1)

Se poate deduce din conținutul deciziei din 9 martie 2012, privind cauza C-564/10, Bundesanstalt für Landwirtschaft und Ernährung împotriva Pfeifer & Langen KG, că articolul 3 din Regulamentul nr. 2988/95 (1) de stabilire a regimului de prescripție în dreptul comunitar se aplică unor măsuri privind plata dobânzilor datorate în temeiul articolului 52 din Regulamentul CE nr. 800/1999 (2) și al articolului 5a din Regulamentul (CE) nr. 770/96 (3)?

2)

Trebuie să se considere că creanța privind dobânzile rezultă prin natura sa dintr-o abatere „continuă sau repetată”, care încetează la data plății creanței principale și amână astfel până la această dată momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție în ceea ce o privește?

3)

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 2), momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție trebuie stabilit în ziua săvârșirii abaterii care a dat naștere creanței principale sau nu poate fi stabilit decât la data plății ajutorului sau a eliberării garanției corespunzătoare momentului de la care începe să curgă termenul pentru calcularea dobânzilor respective?

4)

Pentru aplicarea normelor de prescripție prevăzute de Regulamentul nr. 2988/95, trebuie să se considere că orice act de întrerupere a prescripției în ceea ce privește creanța principală întrerupe și prescripția care curge cu privire la dobânzi, chiar dacă nu există mențiuni referitoare la acestea în actele de întrerupere a prescripției privind creanța principală?

5)

Prescripția intervine prin atingerea termenului maxim prevăzut la al patrulea paragraf al alineatului (1) al articolului 3 din Regulamentul nr. 2988/95 în cazul în care, în acest termen, organismul plătitor solicită rambursarea ajutorului plătit în mod nejustificat, fără a solicita în același timp plata dobânzilor?

6)

Termenul de prescripție de drept comun de cinci ani, introdus în dreptul național la articolul 2224 din Codul civil prin Legea nr. 2008-561 din 17 iunie 2008, s-a putut substitui, pentru prescripțiile care nu deveniseră efective încă la data intrării în vigoare a acestei legi, termenului de prescripție de patru ani prevăzut de Regulamentul nr. 2988/95 în temeiul derogării prevăzute la alineatul (3) al articolului 3 din regulamentul menționat?