Recurs formulat la 3 iulie 2015 de Republica Franceză împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 16 aprilie 2015 în cauza T-402/12, Carl Schlyter/Comisia Europeană

(Cauza C-331/15 P)

(2015/C 311/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues, D. Colas, F. Fize, agenți)

Celelalte părți din procedură: Carl Schlyter, Comisia Europeană, Republica Finlanda, Regatul Suediei

Concluziile recurentei

Guvernul francez solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

Prin cererea sa de recurs introdusă la 3 iulie 2015, guvernul francez solicită Curții de Justiție a Uniunii Europene, în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție, anularea Hotărârii pronunțate de Camera a patra a Tribunalului la 16 aprilie 2015 în cauza T-402/12, Carl Schlyter/Comisia (denumită în continuare „hotărârea atacată”).

În susținerea cererii sale de recurs, guvernul francez invocă un motiv unic.

Astfel, în sprijinul acestui motiv, guvernul francez consideră că Tribunalul a săvârșit mai multe erori de drept în ceea ce privește calificarea procedurii prevăzute de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (denumită în continuare „Directiva 98/34”) și în ceea ce privește aplicarea excepției privind protecția obiectivelor activităților de anchetă, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (2) al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul publicului la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1049/2001”).

Pe de o parte, guvernul francez susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin refuzul de a califica procedura prevăzută de Directiva 98/34 drept o activitate de anchetă în sensul articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

În această privință, guvernul francez arată, în primul rând, că definiția dată de Tribunal, în hotărârea atacată, noțiunii de anchetă nu se sprijină pe nicio definiție prevăzută de Regulamentul nr. 1049/2001, de Directiva 98/34 sau de jurisprudență.

În plus, în al doilea rând, această definiție nu este în concordanță cu soluția adoptată de Camera a opta a Tribunalului în Hotărârea din 25 septembrie 2014, Spirlea/Comisia, în cauza T-306/12. Astfel, în această hotărâre, Tribunalul a recunoscut că procedura denumită „EU Pilot” poate fi calificată drept activitate de anchetă în sensul articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. Or, potrivit guvernului francez, obiectivele și desfășurarea procedurii denumite „EU Pilot” prezintă analogii semnificative cu obiectivele și cu desfășurarea procedurii prevăzute de Directiva 98/34.

În al treilea rând, în ipoteza în care Curtea și-ar asuma definiția noțiunii de anchetă din hotărârea atacată, guvernul francez consideră că procedura prevăzută de Directiva 98/34 corespunde, în orice caz, acestei definiții, ținând seama de obiectivele sale și de desfășurarea sa.

Pe de altă parte, în primul rând, guvernul francez consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat, cu titlu subsidiar, că, inclusiv în ipoteza în care avizul detaliat emis de Comisie face parte dintr-o activitate de anchetă în sensul articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, divulgarea acestui document nu aduce în mod necesar prejudicii obiectivului procedurii prevăzute de Directiva 98/34.

În această privință, guvernul francez arată că reclamantul nu a invocat în niciun moment, în cererea sa inițială, în replica sa ori în observațiile sale cu privire la memoriile intervenienților, argumentul potrivit căruia, în ipoteza în care procedura prevăzută de Directiva 98/34 ar constitui o activitate de anchetă, divulgarea documentului atacat nu ar aduce prejudicii obiectivului acestei activități de anchetă.

Prin urmare, întrucât motivul invocat de Tribunal cu titlu subsidiar nu a fost invocat de reclamant și se referă la legalitatea pe fond a deciziei atacate, guvernul francez consideră, la punctele 84-88 din hotărârea atacată, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a invocat din oficiu acest motiv.

În al doilea rând, prin hotărârea atacată, Tribunalul a statuat că obiectivul procedurii prevăzute de Directiva 98/34 este de a preveni adoptarea de către legiuitorul național a unei reglementări tehnice naționale care împiedică libera circulație a mărfurilor sau libera circulație a serviciilor sau libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii în cadrul pieței interne (punctul 85 din hotărârea atacată).

Or, guvernul francez consideră că, în acest fel, Tribunalul a dat o interpretare restrictivă obiectivului procedurii prevăzute de Directiva 98/34.

Astfel, guvernul francez estimează că, pe lângă obiectivul conformității cu reglementările naționale, procedura prevăzută de Directiva 98/34 urmărește și un obiectiv legat de calitatea dialogului dintre Comisie și statul membru în cauză.

(1)  JO L 204, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 23, p. 207

(2)  JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76