Acțiune introdusă la 13 noiembrie 2014 – Infineon Technologies/Comisia

(Cauza T-758/14)

(2015/C 107/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Infineon Technologies AG (Neubiberg, Germania) (reprezentanți: I. Brinker, U. Soltész, P. Linsmeier, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei Europene în cauza AT.39574 – Smart Card Chips din 3 septembrie 2014 (notificată reclamantei la 5 septembrie 2014), în special a articolului 1 litera (a), a articolului 2 litera (a) și a articolului 4 al doilea paragraf;

—	cu titlu subsidiar, dispunerea unei reduceri semnificative a amenzii aplicate Infineon Technologies AG conform articolului 2 litera (a) din decizie și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită anularea Deciziei Comisiei C(2014) 6250 final din 3 septembrie 2014, dată în cauza AT.39574 – Smart Card Chips (cipuri de memorie pentru carduri inteligente).

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a dreptului reclamantei de a fi ascultată, în special prin neadoptarea unei noi comunicări privind obiecțiunile. Reclamanta susține că:

—	Comisia nu a prezentat nicio dovadă care să permită reclamantei să identifice comportamentul care i se impută și să se apere în mod corespunzător;

—

Comisia a încălcat drepturile procedurale ale Infineon administrând elemente de probă esențiale într-o etapă foarte târzie, astfel încât Infineon nu s-a putut apăra printr-un răspuns cuprinzător la comunicarea privind obiecțiunile și a fost privată de ocazia de a combate elementele de probă invocate împotriva sa în cadrul unei ședințe și

—	unele dintre documentele pe care s-a bazat Comisia nu au fost comunicate Infineon și nu pot fi folosite împotriva sa.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiului bunei administrări și a dreptului la apărare al Infineon, prin aplicarea unei „proceduri accelerate”.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că raporturile dintre Infineon și concurenții săi menționați în decizie nu au încălcat articolul 101 alineatul (1) TFUE. Reclamanta susține că:

—	probele pe care s-a bazat Comisia sunt lipsite de credibilitate și prin urmare nu sunt suficiente pentru a dovedi faptele descrise în decizie dincolo de orice îndoială rezonabilă (in dubio pro reo) și

—	faptele descrise de către Comisie nu constituie o „restrângere prin obiect”, așa cum a susținut Comisia.

Al patrulea motiv, întemeiat pe eroarea vădită a Comisiei în aplicarea noțiunii de „încălcare unică și continuă” având în vedere că, în primul rând, Infineon nu era răspunzătoare decât pentru șapte contacte bilaterale (dintr-un total de 41 de contacte), în al doilea rând nu avea cunoștință despre acestea, iar în ultimul rând nu putea nici să prevadă contactele bilaterale dintre ceilalți concurenți.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe erorile vădite ale Comisiei în calcularea amenzii, prin omisiunea de a exclude cifra de afaceri rezultată din „valoarea vânzărilor” (baza de calcul a amenzii), care în mod cert nu a fost afectată de încălcare.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a propriilor Orientări privind calcularea amenzilor și a principiului proporționalității, în special prin fixarea „coeficientului de gravitate” la același nivel pentru toate părțile.