52012DC0095

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Optimizarea avantajelor obținute de pe urma măsurilor UE în domeniul mediului: creșterea încrederii prin ameliorarea cunoștințelor și a capacității de reacție

Introducere

Ideile exprimate în prezenta comunicare constituie un răspuns la solicitarea Consiliului Mediu din decembrie 2010 ca statele membre și Comisia să amelioreze implementarea și aplicarea legislației UE în domeniul mediului pentru a îmbunătăți starea mediului și a asigura condiții egale de concurență.

Sondajele de opinie Eurobarometru din 2008 și 2011 cu privire la atitudinea cetățenilor europeni față de starea mediului au confirmat faptul că mulți cetățeni consideră că sănătatea mediului este la fel de importantă pentru calitatea vieții lor ca și starea economiei și factorii sociali.

Cu toate acestea, raportul din 2010 al Agenției Europene de Mediu (AEM) privind starea mediului în Europa (situația actuală și perspective) confirmă că „UE pare să fie blocată la nivelul unor tendințe de stagnare și involuție care se îndepărtează de sustenabilitate, mai degrabă decât să se îndrepte către aceasta”.

Cum putem provoca inversarea acestora tendințe? Cu excepția solului, mediul nostru este deja reglementat de numeroase acte legislative la nivelul UE, majoritatea fiind deja în vigoare de multă vreme, astfel încât principala provocare o constituie acum implementarea lor în mod eficace.

Se desprind două aspecte: nivelul de cunoaștere pe care îl avem cu privire la starea medului și modul în care este protejat acesta; și găsirea unor modalități eficace de soluționare a problemelor pe teren.

Nivelul de cunoaștere este deja destul de extins în ceea ce privește aspecte precum nivelurile de poluare a aerului în mediul urban și calitatea apei de scăldat. În alte domenii, precum biodiversitatea și utilizarea terenurilor, există lacune. Mai mult, dacă dorim să știm cu exactitate modul în care se realizează implementarea într-o regiune, într-un oraș sau într-un sat, această imagine este dificil de completat. Cu toate că deseori se dovedesc a fi de ajutor, reclamațiile transmise Comisiei și petițiile trimise Parlamentului European constituie niște surse de informații incomplete.

Analizele și consultările realizate cu ocazia pregătirii celui de-al șaptelea Program de acțiune pentru mediu arată cu claritate că ameliorarea implementării poate fi considerată, în sine, un obiectiv prioritar al politicii europene de mediu. Scopul ambițios al aceste comunicări este să examineze mijloace pentru a ajuta statele membre să realizeze o abordare complet sistematică în ceea ce privește colectarea și diseminarea cunoștințelor, precum și o mai mare capacitate de reacție la problemele de pe teren. Accesul eficace la justiție este necesar, dar nu suficient, așadar se propune, în plus, examinarea rolului pe care îl au în asigurarea implementării inspecțiile și supravegherea, mecanismele de reclamații și oficializarea parteneriatelor.

Ideile prezentate au ca scop completarea conținutului unei comunicări din 2008 pe această temă[1] și, cu toate că se axează pe specificitățile legislației de mediu subliniate de Convenția de la Aarhus[2], se inspiră și din comunicarea din 2007 intitulată „O Europă a rezultatelor”[3], care scoate în evidență importanța creșterii transparenței la nivelul UE și notează că „în unele cazuri, reclamanții ar putea să obțină mai eficient aplicarea în mod direct la nivelul național a drepturilor care li se cuvin.”[4].

Contribuțiile primite ca răspuns la prezenta comunicare vor fi folosite la pregătirea celui de-al șaptelea Program de acțiune pentru mediu. De asemenea, ar putea duce la propunerea de către Comisie a unor măsuri specifice sprijinite, acolo unde este necesar, de evaluări ale impactului. În cazurile în care legislația are ca scop și alte obiective pe lângă cele de mediu (cum este cazul, de exemplu, al legislației în domeniul energetic), ar putea fi necesar ca propunerile stabilite în prezenta comunicare să fie suplimentate de prevederi specifice, în special în ceea ce privește relația cu anumite părți interesate.

De ce este importantă implementarea corectă

Întârzierea implementării sau realizarea acesteia în mod inadecvat dă naștere multor consecințe negative. În ultimă instanță, dăunează mediului și sănătății umane, generează incertitudine reglementară pentru sectorul industrial și pune sub semnul întrebării existența unor condițiile egale de concurență în cadrul pieței unice. Costurile de remediere pe termen lung - de exemplu, pentru curățarea locurilor unde au fost depozitate în mod ilegal gunoaie și refacerea habitatelor afectate - pot fi mult mai ridicate decât costurile de prevenție.

Costurile pe care le presupune neimplementarea legislației actuale sunt estimate, în mare, la circa 50 de miliarde de euro pe an[5]. Acestea sunt legate de impacturi nu numai asupra mediului, ci și asupra sănătății umane. De exemplu, între 20 % și 50 % din populația Europei trăiește în zone în care calitatea aerului încalcă valorile limită europene, iar costurile anuale estimate ale cheltuielilor pentru sănătate sau ale zilelor de muncă pierdute sunt de ordinul a miliarde de euro.

În ceea ce privește beneficiile, strategia Europa 2020 observă că noile surse de creștere depind în mod esențial de realizarea de investiții în cunoaștere și inovare. Întrucât se estimează că industria UE în domeniul mediului are o cifră de afaceri anuală de peste 300 de miliarde de euro, nesiguranța în ceea ce privește posibilitățile, căile și calendarele de implementare poate presupune costuri semnificative sub forma unor oportunități pierdute[6].

Mai precis, se estimează că implementarea integrală a legislației UE în domeniul deșeurilor va genera 400 000 de locuri de muncă și va avea costuri nete care sunt cu 72 de miliarde de euro pe an mai scăzute decât în cazul scenariului alternativ de neimplementare[7].

În același timp, metodele de implementare inovatoare sau ameliorate oferă posibilitatea reducerii sarcinii administrative și a creării de condiții egale prin faptul că fac ca procesul de luare a deciziilor să fie în cunoștință de cauză, precum și mai riguros, mai previzibil și mai coerent.

De ce trebuie ca UE să își amelioreze cunoștințele în privința implementării

Cunoștințele în privința implementării cuprind, pe de o parte, starea mediului și, pe de altă parte, toate măsurile administrative și de altă natură necesare pentru a proteja și ameliora starea mediului.

Legislația UE în domeniul mediului conține norme care generează informații, de exemplu cerințele referitoare la monitorizarea calității aerului, precum și norme care prevăd obligația ca anumite informații să fie puse la dispoziția publicului larg.

Pe parcursul ultimilor zece ani, modul în care sunt structurate și utilizate cunoștințele a fost consolidat, în parte datorită revizuirii Directivei privind accesul la informații[8], adoptării Directivei INSPIRE[9], lucrărilor demarate ca urmare a comunicării din 2008 a Comisiei intitulate „Către un sistem partajat de informații referitoare la mediu” (SEIS)[10] și gradului din ce în ce mai mare de utilizare a tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) la nivelul UE și la nivel național. Cu toate acestea, cunoștințele cu privire la implementare rămân un aspect problematic.

De exemplu, nu este întotdeauna simplu să identificăm rapid dispozițiile de drept intern care corespund unei anumite dispoziții dintr-o directivă. Activitățile de monitorizare nu se desfășoară la același nivel în întreaga Europă și informațiile generate prezintă lacune și sunt deseori perimate. Informațiile cu privire la mediu sunt mai degrabă puse la dispoziție în urma unor cereri individuale, decât publicate în mod sistematic.

O mai bună informare la nivel național, regional și local ar permite identificarea principalelor probleme și a celor mai potrivite și eficiente moduri de a le rezolva. De asemenea, o aplicare pe scară mai largă a principiului SEIS de „o raportare, multe utilizări” ar contribui la eficientizarea cererilor de informații.

Ameliorarea cunoștințelor cu privire la implementare

Principala responsabilitate în ceea ce privește implementarea le revine statelor membre și la acest nivel apar cele mai mari nevoi de informații privind mediul, precum și cele mai mari așteptări din partea cetățenilor, a administrațiilor și a întreprinderilor. Satisfacerea acestora necesită instituirea de către statele membre a unor sisteme de informare care să genereze, să gestioneze și să comunice informații ce arată modul în care sunt implementate și respectate în practică actele legislative ale UE[11]. Informațiile respective trebuie să includă atât starea fizică a mediului, cât și măsurile administrative, atât elementele stabile[12], cât și elementele dinamice[13]. Informațiile trebuie să servească mai multor utilizatori finali, ajutând autoritățile competente să își îndeplinească sarcinile, organismele de monitorizare să verifice conformitatea și publicul să înțeleagă cum sunt protejați atât cetățenii, cât și mediul. Acest lucru funcționează doar dacă există o colaborare strânsă între oamenii de știință din domeniul mediului, statisticieni, experții în domeniul TIC și administratori, pentru a oferi informații care sunt, pe de o parte, solide din punct de vedere științific și juridic și, pe de altă parte, utile pentru publicul larg, experți și factori de decizie. În fine, Convenția de la Aarhus prevede o ameliorare treptată a nivelului informațiilor disponibile online cu privire la mediu.

Obiectivele descrise mai jos au ca scop examinarea modului în care se poate colabora mai activ cu statele membre, astfel încât acestea să instituie sisteme de informare eficace, precum și oferirea unor informații mai bine agregate la nivelul UE, asigurarea încrederii în informațiile generate, ca ansamblu, și ajutarea statelor membre în direcția soluționării lacunelor de date și a monitorizării mai eficace a schimbărilor survenite în ceea ce privește ocuparea terenurilor.

Obiectiv: colaborarea cu statele membre în vederea instituirii unor sisteme de informare mai eficace cu privire la implementare

Pentru toate obligațiile esențiale ale UE în domeniul mediului ar trebui să se instituie un sistem de informare care să permită urmărirea implementării în modul cel mai eficient și oportun cu putință, în concordanță cu prevederile Convenției de la Aarhus.

Ca exemplu, pentru miile de instalații industriale și de altă natură din întreaga Europă care sunt supuse unor controale specifice, ar fi oportun să existe informații online cu privire la principalele dispoziții de mediu aplicabile. Aceasta ar permite tuturor categoriilor de utilizatori să verifice cu ușurință, prin intermediul unui portal web și al unei hărți interactive, dacă o anumită instalație este autorizată și dacă eventualele probleme identificate prin datele de monitorizare sau prin alte mijloace sunt în curs de soluționare.

Directiva privind accesul la informații conține deja cerințele minime cu privire la diseminarea activă și sistematică a informațiilor, precum și o îndatorire generală de a se asigura că informațiile sunt actualizate, precise și comparabile[14]. Însă, până în prezent, aceste dispoziții nu au fost legate în mod sistematic de informarea cu privire la implementarea și respectarea diverselor acte legislative ale UE în domeniul mediului.

Comisia va evalua

· Modul în care poate fi sporită eficacitatea Directivei privind accesul la informații. Printre opțiuni se numără elaborarea de ghiduri de bune practici și/sau consolidarea propusă a dispozițiilor existente.

· Fezabilitatea dezvoltării de către statele membre, cu sprijin din partea Comisiei, a unor cadre de implementare și informare structurate (SIIF-uri) pentru toate actele legislative importante ale UE din domeniul mediului. Acestea ar urma să fie concepute astfel încât să clarifice principalele dispoziții ale unei directive, precum și să identifice tipurile de informații necesare pentru a demonstra modul în care este implementată pe teren legislația UE. SIIF-urile ar avea ca țintă legislația existentă și, împreună cu inițiativele din cadrul SEIS, ar ghida dezvoltarea de către statele membre a unor sisteme de informare care să urmărească în mod constant implementarea pe teren.

· Modul în care ar putea fi folosită finanțarea UE pentru dezvoltarea, modernizarea și implementarea în statele membre a unor sisteme de informare interoperabile pertinente, precum și activitățile de formare aferente.

Obiectiv: ameliorarea informării la nivelul UE

Ameliorarea sistemelor de informare din statele membre ar trebui completată de o imagine de ansamblu mai bună la nivelul UE, pentru a demonstra existența unor condiții egale. AEM și-a asumat, împreună cu Oficiul de Statistică al Uniunii Europene (Eurostat) și cu Centrul Comun de Cercetare (JRC), un rol din ce în ce mai important în prelucrarea datelor de monitorizare și de altă natură raportate Comisiei de statele membre. De exemplu, raportul anual al Comisiei cu privire la calitatea apei de scăldat, întocmit cu sprijinul AEM, oferă o imagine de ansamblu cuprinzătoare, utilizând date georeferențiate pentru peste 21 000 de ape pentru scăldat din întreaga Europă. Un site web permite utilizatorilor să descarce date și să consulte hărți interactive, la scară europeană sau la nivelul fiecărui loc în parte. În prezent sunt în curs de dezvoltare, cu implicarea AEM, exerciții pilot privind calitatea aerului și deșeurile, în scopul ameliorării globale a implementării.

Comisia va examina

· Modul în care publicului îi pot fi puse la dispoziție online informații sistematice și îmbunătățite cu privire la implementare, inclusiv prin utilizarea unor instrumente de monitorizare și a unor valori de referință transparente.

· Modul în care se poate continua colaborarea cu statele membre pentru a extinde abordarea utilizată în cazul Directivei privind apa pentru scăldat la toate actele legislative pertinente ale UE în domeniul mediului, acolo unde este cazul în colaborare cu AEM.

Obiectiv: contribuția la asigurarea încrederii în informațiile generate la nivel național, regional și local

Încrederea în legislația UE în domeniul mediului depinde de echivalența eforturilor depuse de statele membre în ceea ce privește amploarea și fiabilitatea monitorizării stării mediului și ale altor exerciții care generează informații. Dată fiind evoluția rolului său în domeniul prelucrării datelor de mediu, AEM se află într-o poziție bună pentru a fi de ajutor.

Comisia intenționează să colaboreze în continuare cu AEM, în concordanță cu sfera competențelor sale statutare, astfel încât Agenția să poată

· Să asiste Comisia pentru asigurarea calității măsurilor de monitorizare a stării mediului de la nivel național și pentru examinarea sistemelor de monitorizare în vederea asigurării faptului că sunt în mare parte comparabile, adecvate scopului și orientate în mod corespunzător asupra riscurilor celor mai mari.

· Să realizeze alte sarcini legate de furnizarea de informații cu privire la implementarea măsurilor UE în domeniul mediului.

Obiectiv: completarea lacunelor importante de informații cu privire la promovarea conformității și respectarea legislației, precum și cu privire la monitorizarea ocupării terenurilor

Datele privind activitățile legate de respectarea și aplicarea legislației care sunt realizate la nivel național de către inspectori, procurori și instanțe de judecată sunt insuficiente. Aceasta înseamnă că nu se facilitează existența unor opțiuni diferite de abordare privind conformitatea, inclusiv a celor complementare care implică stimulente și sunt potențial promițătoare.

Monitorizarea schimbărilor survenite la nivelul ocupării terenurilor și capacitatea de a reacționa la acestea sunt esențiale pentru succesul majorității actelor legislative ale UE în domeniul mediului, precum controalele operațiunilor ilegale privind deșeurile și managementul habitatelor rare. Progresele tehnologice, precum cele din domeniul tehnicilor de observare a Pământului, oferă oportunități, inclusiv sub forma reducerii costurilor de monitorizare, oportunități care nu sunt exploatate încă în mod sistematic.

Comisia consideră că se pot realiza îmbunătățiri prin:

· Colaborarea cu statele membre și deschiderea unui dialog cu cele mai importante rețele de inspectori, procurori și judecători, pentru a identifica grupele esențiale de informații și cele mai bune metode de a colecta și colaționa datele.

· Adoptarea unei inițiative privind utilizarea de către statele membre a tehnicilor de observare a Pământului pentru a extinde eficacitatea monitorizării implementării pe teren.

De ce trebuie UE să amelioreze capacitatea de reacție la nivel național, regional și local

Îmbunătățirea cunoștințelor va contribui la obținerea de rezultate mai bune, dar nu este suficientă în sine. O responsabilitate esențială o reprezintă monitorizarea implementării prin intermediul organismelor și al persoanelor care au îndatoriri și/sau competențe și dreptul de a investiga, supraveghea, verifica, consilia sau asigura asumarea răspunderii în ceea ce privește obligațiile legate de conformitate. Printre aceste organisme și persoane se numără inspectorii, ombudsmanii, procurorii, instanțele judecătorești, auditorii și ONG-urile de la nivel național, precum și cetățenii care își exercită drepturile de participare și de reprezentare. La nivelul UE, Comisia, Parlamentul, Curtea de Justiție, Ombudsmanul European și AEM joacă toate un rol pertinent.

Ca gardian al tratatelor, Comisia își folosește competențele de punere în aplicare pentru a trata problema absenței rezultatelor finale obligatorii. Cu toate acestea, numărul ridicat de încălcări, reclamații și petiții legate de legislația UE în domeniul mediului indică o nevoie generală de a consolida monitorizarea implementării în statele membre.

Ameliorarea capacității de reacție la nivel național, regional și local

Comisia propune examinarea unei serii de inițiative care ar putea rezolva această provocare. Cu toate că aceste inițiative sunt toate valabile luate separat, ele sunt complementare și vor fi mai eficace luate împreună. De exemplu, îmbunătățirea accesului la justiție fără îmbunătățirea procesului de tratare a reclamațiilor ar putea face ca cetățenii să se simtă frustrați în situații în care nu doresc să se adreseze instanțelor de judecată.

Obiectiv: ameliorarea inspecțiilor și a supravegherii legate de legislația UE

Inspecțiile și supravegherea la nivel național sunt importante pentru a asigura încrederea în cerințele legislației UE în domeniul mediului. Inspecțiile realizate la instalațiile industriale beneficiază deja de un cadru care include criteriile minime de inspecție cuprinse în Recomandarea 2001/331/CE[15] și dispoziții sectoriale obligatorii. Cu toate acestea, pe lângă domeniul instalațiilor industriale, gama completă de activități care ar putea avea un impact negativ semnificativ asupra mediului – de la captarea apelor subterane la comerțul cu specii protejate - ar beneficia de pe urma unor dispoziții suplimentare cu privire la inspecții și supraveghere, care ar avea ca scop, de exemplu, să le eficientizeze și să le orienteze către riscuri. Dat fiind caracterul interdisciplinar al legislației UE în domeniul mediului – precum, de exemplu, legislația privind apa și legislația referitoare la natură – o asemenea abordare ar trebui să includă o coerență și o coordonare completă între autoritățile naționale competente.

Contextul care duce la necesitatea abordării subiectului inspecțiilor și supravegherii la nivel național include și cererile de garantare a unor condiții egale și a gradului necesar de cooperare și concordanță cu privire la aspecte care au caracter transfrontalier, în vederea îmbunătățirii încrederii reciproce între statele membre.

Comisia consideră că ar putea fi oportună realizarea de îmbunătățiri prin:

· Modernizarea cadrului existent pentru inspecții și supraveghere

· În cazul tuturor actelor legislative noi, evaluarea avantajelor pe care le-ar aduce includerea anumitor dispoziții privind inspecțiile și supravegherea, ținând seama de experiența cu dispozițiile obligatorii existente.

· Evaluarea opțiunilor de completare a inspecțiilor și supravegherii naționale într-un mod direcționat, la nivelul UE, incluzând

· o capacitate de inspecție și supraveghere la nivelul UE;

· un rol limitat de inspecție pentru Comisie, care să respecte autonomia administrativă a statelor membre, un posibil model în acest sens fiind oferit de Regulamentul privind ozonul[16], sau competențe de auditare a inspecțiilor realizate de statele membre, astfel cum sunt prevăzute în Directiva privind experimentele pe animale[17];

· o utilizare mai sistematică a inspecțiilor de gen evaluare inter pares, pe baza inițiativelor existente ale IMPEL (rețeaua inspectorilor naționali);

· măsuri vizând contribuții independente ad hoc ale experților pentru a soluționa situații care prezintă probleme deosebite de implementare.

Obiectiv: o mai bună tratare a reclamațiilor și o mai bună mediere la nivel național

În prezent nu există niciun cadru general privind modul în care autoritățile competente ar trebui să răspundă reclamațiilor la nivel național. O abordare duală vizând tratarea directă și în etapa de revizuire a reclamațiilor ar face mai probabil ca problemele și plângerile să fie tratate în mod coerent și mai degrabă mai devreme decât mai târziu.

Sistemele de tratare a reclamațiilor pot îmbunătăți interacțiunea dintre cetățeni și autorități, dar pot exista situații în care medierea sau alte mecanisme similare de soluționare a disputelor adaugă o dimensiune utilă suplimentară.

Ameliorarea tratării reclamațiilor la nivel național nu ar afecta în niciun fel dreptul de a transmite reclamații Comisiei Europene, dar ar trebui să reducă frustrarea cetățenilor, care poate apărea în cazul în care instituțiilor UE li se solicită să compenseze lipsa de măsuri de remediere la nivel național. Aceste ameliorări ar fi de asemenea în concordanță cu o tendință recentă a altor politici ale UE, în special a legislației referitoare la consumatori[18], de a prevedea dispoziții specifice pentru soluționarea plângerilor și a disputelor la nivel național.

Comisia consideră că explorarea unei inițiative destinate să amelioreze tratarea de către statele membre ar fi utilă. Această inițiativă ar putea presupune, de exemplu, criterii generale obligatorii sau criterii generale neobligatorii completate de dispoziții sectoriale obligatorii și ar acoperi:

Reclamațiile care pun accentul pe necesitatea unei intervenții a autorităților competente. Criteriile UE de tratare a reclamațiilor ar avea ca scop crearea unor condiții egale în ceea ce privește capacitatea de reacție a autorităților competente și ar oferi garanții generale în privința unor aspecte precum confidențialitatea, ținerea de evidențe și oportunitatea.

Reclamațiile care pun accentul pe absența sau caracterul inadecvat al reacțiilor administrative. Criteriile UE de tratare a reclamațiilor ar avea ca scop să ofere cetățenilor o modalitate de a-și aduce nemulțumirile în atenția unui organ administrativ național de soluționare a litigiilor independent, precum un ombudsman.

Reclamațiile pentru care ar fi potrivită medierea sau alt mecanism similar de soluționare a disputelor Criteriile UE ar prevedea utilizarea unui asemenea mecanism în situațiile în care părțile consideră că o soluționare pe cale amiabilă ar fi în avantajul tuturor.

Obiectiv: îmbunătățirea accesului la justiție.

În prezent, dispozițiile specifice având ca scop asigurarea accesului rezonabil la justiție sunt restricționate la câteva domenii din legislația de mediu a UE. O propunere din 2003[19] a Comisiei care are ca scop facilitarea unui acces mai extins nu a înregistrat progrese, dar contextul mai larg s-a modificat, în special prin confirmarea recentă, de către Curtea de Justiție, a faptului că instanțele naționale trebuie să interpreteze normele privind accesul la justiție într-un mod care să fie conform cu Convenția de la Aarhus[20]. Instanțele naționale și interesele economice, precum și cele legate de mediu, se confruntă cu incertitudini în ceea ce privește abordarea aceste provocări.

Comisia consideră că este oportun să se exploreze moduri în care s-ar putea oferi o mai mare certitudine instanțelor naționale și intereselor economice și de mediu. Printre posibilitățile în acest sens se numără:

· elaborarea de îndrumări pentru a ține seama de jurisprudența recentă semnificativă, în vederea ameliorării implementării dispozițiilor existente privind accesul la justiție[21], precum și

· definirea la nivelul UE a condițiilor de acces eficient și eficace la instanțele naționale în ceea ce privește toate domeniile care țin de legislația de mediu a UE.

Obiectiv: ameliorarea rezultatelor în domeniul mediului prin acorduri privind construirea de capacități și implementarea care să angajeze statele membre

La nivel european au fost create rețele de către ombudsmani, agenții de mediu, inspectori, juriști care lucrează cu guvernele, judecători și procurori. Cu toate acestea, în pofida existenței unui număr de inițiative, potențialul de cooperare nu a fost pe deplin valorificat la nivelul tuturor rețelelor. Printre provocări se numără asigurarea faptului că rețelele prezintă stabilitatea necesară la nivel de secretariat pentru a funcționa cu eficacitate pe perioade lungi de timp, precum și identificarea și realizarea de inițiative care să ajute membrii rețelei și să faciliteze implementarea.

Rețelele pot fi utile și în cadrul statelor membre, de exemplu pentru a implica mai bine administrațiile regionale și locale în implementare. O contribuție importantă poate fi, de asemenea, punerea în legătură a inspectorilor sau procurorilor naționali[22].

Atunci când apar probleme, se simte nevoia unor angajamente ferme din partea statelor membre de a pune în practică măsuri, cu valori de referință și calendare, pentru a obține rezultatele necesare. Aceste angajamente trebuie oficializate și puse la dispoziția publicului, astfel încât statele membre, Parlamentul European, întreprinderile și cetățenii să poată avea încredere că preocupările exprimate de ei sunt tratate într-un cadru structurat. Această provocare ar putea fi soluționată prin acorduri de implementare a unor parteneriate destinate să contribuie la obținerea unor rezultate mai bune în domeniul mediului.

Comisia consideră că se pot realiza îmbunătățiri prin

· O cooperare activă cu rețelele de la nivelul UE, punând accentul pe rolurile și punctele lor tari distincte, evitând duplicarea eforturilor și facilitând comunicarea între rețele. Desfășurarea cooperării va respecta rolurile autonome ale Comisiei și ale rețelelor. Rezultatele sale ar putea acoperi acțiuni de sprijin pentru formarea procurorilor și anchetatorilor, precum și a judecătorilor. Printre posibilele noi rezultate ale acestor rețele se numără:

· informarea cu privire la abordări complementare reușite în ceea ce privește conformitatea și aplicarea legislației;

· consiliere sau alte forme de asistență pentru ombudsmanii naționali cu privire la investigarea reclamațiilor legate de legislația UE în domeniul mediului;

· sugerarea de criterii pentru utilizarea de sancțiuni administrative și penale în cazul procurorilor;

· consiliere cu privire la modul în care se pot completa lacunele de date cu privire la promovarea conformității și acțiunile de punere în aplicare la nivel național;

· consiliere generală cu privire la caracterul realizabil și aplicabil al propunerilor UE în domeniul mediului.

· Organizarea în colaborare cu Comitetul Regiunilor a unor evenimente și conferințe privind implementarea și crearea unei platforme tehnice pentru cooperare în domeniul mediului, după modelul platformei instituite deja în domeniul sănătății.

· Acorduri de implementare care angajează statele membre, fără a aduce atingere dispozițiilor tratatelor și rolului Comisie ca gardian al tratatelor, în direcția unor acțiuni ce au un scop fie preventiv, prin întărirea capacității de realizare a unei implementări eficace, fie, acolo unde este oportun, un scop de remediere, prin soluționarea unor probleme specifice prin acțiuni adaptate. Acordurile de implementare sub formă de parteneriat ar putea direcționa în mod proactiv asistența UE către structuri de implementare îmbunătățite din cadrul statelor membre și ar putea fi legate de alte inițiative cuprinse în prezenta comunicare, precum sistemele de informare, mecanismele de tratare a reclamațiilor și inspecțiile eficace. De asemenea, ar putea susține, de la caz la caz, planurile de remediere ale statelor membre având ca scop soluționarea unor probleme specifice prin programe de lucru speciale, cu resurse adecvate, care includ repere temporale, garanții de transparență și alte garanții.

Concluzie

Prezenta comunicare suplimentează comunicările din 2007 și 2008 menționate anterior prin dezvoltarea unor idei care au ca scop principal furnizarea unor instrumente mai bune statelor membre pentru ameliorarea implementării pe teren.

Cunoștințele și capacitatea de reacție reprezintă fațete complementare ale implementării. Pentru a da doar un exemplu, disponibilitatea unor cunoștințe mai bune ar putea permite autorităților vamale să utilizeze strategii de control mai bune în privința comerțului ilegal cu deșeuri și cu specii pe cale de dispariție.

Implementarea are un cost. Însă costul neimplementării este deseori mult mai mare și, prin urmare, luarea măsurilor propuse în prezenta comunicare reprezintă o investiție solidă nu doar pentru viitor, ci și pentru prezent.

Prezenta comunicare se adresează Parlamentului European, statelor membre, cetățenilor acestora și tuturor actorilor din domeniul implementării și aplicării legislației de mediu. Cel de-al șaptelea Program de acțiune pentru mediu ar trebui să asigure o urmărire corespunzătoare, iar măsurile specifice vor face obiectul unei evaluări a impactului.

[1]               COM(2008) 773 final.

[2]               Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu.

[3]               COM(2007) 502 final.

[4]               Aceste idei vor fi împărtășite țărilor candidate la aderare, pentru ca acestea să le poată utiliza în vederea planificării și ameliorării implementării încă de la începutul alinierii la acquis-ul în domenul mediului.

[5]               „The costs of not implementing the environmental acquis” („Costurile neimplementării acquis-ului în domeniul mediului”), COWI, 2011.

[6]               Ibidem.

[7]               „Implementing EU Waste Legislation for Green Growth” („Implementarea legislației UE în domeniul deșeurilor pentru o creștere ecologică”), Bio Intelligence Service, 2011.

[8]               Directiva 2003/4/CE privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului, JO L 41, 14.2.2003.

[9]               Directiva 2007/2/CE de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (Inspire), JO L 108, 25.4.2007.

[10]             COM(2008) 46 final, 1.2.2008.

[11]             În ceea ce privește transpunerea directivelor în dreptul intern, a se vedea Declarația politică comună din 27 octombrie 2011 a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind documentele explicative, JO C 369, 17.12.2011.

[12]             Precum situarea în spațiu a zonelor desemnate.

[13]             Precum date de monitorizare.

[14]             Articolele 7 și 8.

[15]             Recomandarea 2001/331/CE de stabilire a unor criterii minime pentru inspecțiile de mediu în statele membre, JO L 118, 27.4.2001.

[16]             Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 privind substanțele care diminuează stratul de ozon, JO L 286, 31.10.2009.

[17]             Directiva 2010/63/UE privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice, JO L 276, 20.10.2010.

[18]             Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE, JO L 211, 14.8.2009.

[19]             COM(2003) 624 final.

[20]             Cauza C-240/09.

[21]             Directiva 2003/35/CE.

[22]             Pot fi citate exemple din Irlanda și din regiunea flamandă a Belgiei.