1. Un răspuns european mai ferm la provocările pe care le ridică drogurile

Drogurile ilicite[1] reprezintă o amenințare gravă pentru sănătatea și siguranța persoanelor și a societăților din UE. Problema drogurilor în Europa evoluează rapid. Substanțele psihoactive noi și dăunătoare[2] apar într-un ritm fără precedent. Traficanții de droguri schimbă rutele și metodele de contrabandă sau de spălare a veniturilor obținute din traficul ilicit de droguri.

Drogurile afectează în special tinerii. Utilizarea dorgurilor constituie una din principalele cauze ale problemelor de sănătate în rândul tinerilor și reprezintă una din principalele cauze de deces în rândul tinerilor care pot fi evitate. Eurobarometrul din 2011 „Atitudinea tinerilor privind drogurile”[3] arată că tinerii pot obține cu ușurință chiar și cele mai nocive droguri în 24 de ore. Statisticile arată că în Europa, în fiecare oră o persoană decedează din cauza unei supradoze[4]. Utilizarea internetului pentru vânzarea noilor droguri și schimbul rapid de informații cu privire la noile droguri prin intermediul rețelelor de socializare reprezintă noi provocări pentru actualele politici în materie de control al drogurilor și pentru metodele de prevenire tradiționale.

Sunt necesare mai multe eforturi pentru rezolvarea problemei drogurilor. Acțiunile trebuie întreprinse la nivelul la care sunt cel mai eficiente, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității. Acțiunea Uniunii Europene ar trebui focalizată la nivelul la care aduce o mai mare valoare adăugată. Statele membre nu pot stopa răspândirea drogurilor fără a coopera în mod eficient: pe piața internă, mărfurile, dar și infracționalitatea, circulă liber. Dacă un stat membru interzice noile substanțe psihoactive, comercianții deschid puncte de vânzare în statele membre în care legislația este mai permisivă. Acțiunile de contracarare necoordonate i-ar putea determina pe traficanți să mute unitățile de producție a drogurilor în țările învecinate sau să schimbe rutele de trafic, însă aceste măsuri nu pot anihila traficul de droguri în mod sustenabil.

În ultimii 15 ani, Comisia Europeană a contribuit la dezvoltarea unui răspuns european cuprinzător și echilibrat la problema drogurilor, în contextul Strategiei antigrog a Uniunii Europene (2005-2012)[5]. Cele două instrumente legislative principalele ale UE în domeniul politicii privind combaterea drogurilor, unul cu privire la traficul de droguri[6] și celălalt cu privire la apariția de noi droguri (noile substanțe psihoactive)[7], datează din 2004 și, respectiv, din 2005. Cu toate acestea, ultimii ani au adus noi provocări: noi modalități de traficare a drogurilor și a substanțelor chimice utilizate pentru fabricarea lor („precursori de droguri”), apariția rapidă a unor droguri noi și a unor canale de distribuție inovatoare pentru aceste substanțe noi.

Prin Planul de acțiune de la Stockholm pentru perioada 2010-2014[8], Comisia Europeană s-a angajat să adopte măsuri de consolidare a protecției împotriva infracțiunilor grave și a criminalității organizate. Tratatul de la Lisabona fiind acum în vigoare, răspunsul european la problema drogurilor trebuie să fie ferm și decisiv, abordând aspectele legate atât de crerea, cât și de oferta de droguri. Noua legislație care implică Parlamentul European și care este pusă în aplicare de statele membre va face obiectul controlului de către Comisia Europeană și, în ultimă instanță, de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Comisia Europeană dorește să confere un nou dinamism politicii europene privind combaterea drogurilor. În propunerea sa „Un buget pentru Europa 2020”[9], Comisia promite sprijin financiar pentru abordarea viitoarelor provocări pe care le aduc drogurile. Bugetul UE ar trebui să se concentreze pe finanțarea acelor acțiuni care au o valoare adăugată clară, printre care se numără: soluționarea problemelor legate de noile droguri, dezvoltarea de practici inovatoare în materie de prevenire sau tratament, cooperarea transfrontalieră în domeniul aplicării legii și formarea.

2. Traficul de droguri

Piața drogurilor ilicite este în continuă evoluție în scopul de a eluda controalele și confiscările[10]. Noile tehnologii facilitează dezvoltarea unor metode inovatoare pentru contrabandă în UE și în cadrul UE. Traficanții utilizează tehnici avansate pentru a ascunde drogurile, de exemplu prin amestecarea cocainei lichide în bunuri comerciale (îmbrăcăminte, lichide, plastic), transformând-o apoi în cocaină sub formă de pudră în laboratoarele din Europa sau recurgând la tehnici prin care cocaina devine inodoră. Traficanții recurg la tehnici de monitorizare la distanță a unităților de producție și de stocare. Pentru a crește capacitatea de adaptare, traficanții își diversifică activitatea, devenind traficanți de droguri multiple (făcând contrabandă cu mai multe droguri sau cu substanțe dopante ilicite care au efecte dăunătoare asupra sănătății atleților) și infractori cu un spectru diversificat de infracțiuni (săvârșind mai multe activități ilicite).

Rețelele infracționale își schimbă frecvent rutele de trafic, pentru a eluda controalele. Importanța tot mai mare a rutei Africa de Vest pentru contrabanda cu cocaină din America Latină în Europa este dovada faptului că rețelele pot evita controalele de-a lungul coastei atlantice și evidențiază necesitatea unui Sistem european de supraveghere a frontierelor eficient.

Pactul european de combatere a traficului internațional de droguri, adoptat de Consiliu la 3 iunie 2010[11], și viitorul Pact european împotriva drogurilor de sinteză inițiat de Președinția poloneză au ca obiectiv îmbunătățirea coordonării între diferitele inițiative lansate în vederea contracarării traficului de droguri[12].

Traficul de droguri este una dintre cele mai mari provocări transfrontaliere în domeniul aplicării legii în UE. Din 2004, Eurojust s-a confruntat cu mai multe cazuri de trafic de droguri decât orice altă formă de infracțiune. Numărul cazurilor de trafic de droguri deferite Eurojust a crescut de peste trei ori în această perioadă, de la 77 la 254[13], și această tendință continuă în 2011. În 2010, aproximativ o treime din sprijinul operațional acordat de Europol agențiilor naționale de aplicare a legii a fost legat de traficul ilicit de droguri[14]. Eurojust și Europol contribuie tot mai mult la coordonarea anchetelor transfrontaliere în cadrul Uniunii Europene și cu țările terțe.

Tratatul de la Lisabona încadrează traficul de droguri în categoria „domeniilor criminalității de o gravitate deosebită de dimensiune transfrontalieră” care fac necesară adoptarea de directive pentru stabilirea unor norme minime privind definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în domenii ale criminalității[15]. Acesta este un important pas înainte, care va permite UE să ofere un răspuns mai cutezător, cu implicarea mai strânsă a Parlamentului European și a parlamentelor naționale.

Legislația UE existentă în materie de combatere a traficului de droguri, Decizia-cadru 2004/757/JAI, care prevede o definiție europeană a infracțiunilor de trafic de droguri și norme minime privind sancțiunile reprezintă un prim pas important în direcția asigurării unei abordări europene, însă are punctele sale slabe. Evaluarea Comisiei privind punerea în aplicare a deciziei-cadru[16] a arătat că acest instrument a avut arareori ca rezultat alinierea măsurilor naționale în lupta împotriva traficului de droguri. Nu a contribuit suficient la facilitarea cooperării judiciare în cazurile de trafic de droguri.

De exemplu, în majoritatea statelor membre, traficul de precursori de substanțe chimice intră direct în sfera de aplicare a dreptului penal din statul respectiv. Cu toate acestea, în unele state membre, fapta este încadrată drept complicitate în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Prin urmare, sistemul judiciar s-ar putea confrunta cu unele impedimente în urmărirea acestei infracțiuni în mod eficient. De asemenea, dispozițiile legate de circumstanțele agravante (care justifică sentințele penale severe) prezentate în decizia-cadru sunt insuficiente: nu sunt incluse toate circumstanțele agravante[17] enumerate în instrumentele UE sau ONU anterioare.

Normele minime comune sunt esențiale pentru stabilirea nivelului de încredere necesar pentru consolidarea cooperării între autoritățile judiciare ale statelor membre. Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona permite acum consolidarea juridică și politică a acestui important instrument juridic.

Comisia va prezenta o nouă legislație europeană, pentru a asigura o mai bună armonizare, la nivelul UE, a dispozițiilor privind infracțiunile și sancțiunile în materie de trafic de droguri. Noua propunere:

(1)        va viza principalele fapte de trafic de droguri transfrontalier și rețelele infracționale organizate, analizând circumstanțele agravante sau atenuante minime comune.

(2)        va îmbunătăți definirea infracțiunilor și sancțiunilor, eventual cu o defalcare mai detaliată a sancțiunilor.

(3)        va introduce obligații de raportare mai ferme pentru statele membre cu privire la punerea în aplicare și la impactul legislației.

Pe lângă capacitățile solide de colectare a datelor privind cererea, îmbunătățirea colectării datelor în domeniul ofertei de droguri este esențială pentru a analiza evoluțiile de pe piața drogurilor. Din cauza lipsei indicatorilor, este dificil să se analizeze aceste evoluții, să se estimeze sarcina infracțiunilor legate de droguri asupra societății și să se evalueze impactul și eficiența reducerii ofertei de droguri.

Pe baza expertizei tehnice dezvoltate la Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT), Comisia, cu sprijinul Europol, va prezenta o serie de indicatori importanți pentru monitorizarea piețelor drogurilor, a infracțiunilor legate de droguri și pentru reducerea ofertei de droguri. Acestea ar trebui să contribuie la ameliorarea eficacității soluțiilor în domeniul ofertei de droguri.

3. Precursori de droguri

Traficul cu substanțe chimice utilizate pentru fabricarea drogurilor reprezintă o preocupare majoră. Transformarea opiumului brut în heroină, de exemplu, necesită cantități semnificative de precursori de droguri. Aceste substanțe chimice au diverse întrebuințări industriale legitime, dar pot fi deturnate din comerțul legitim în producerea drogurilor ilicite. Fac obiectul contrabandei în cadrul Uniunii Europene și între UE și diferitele regiuni ale lumii. Acordurile bilaterale între UE și partenerii comerciali privind controlul precursorilor de droguri oferă o platformă fermă pentru coordonarea politicilor și schimbul de informații privind traficul de precursori de droguri. UE a semnat deja astfel de acorduri cu Turcia, Mexic, Chile, Statele Unite ale Americii, China și țările din regiunea andină.

Pentru a eluda controlul, traficanții schimbă metodele de producție, transformă precursorii în diferite substanțe (pre-precursori) din care sunt recuperați într-o etapă ulterioară sau îi extrag de preparate farmaceutice.

Toate măsurile de prevenire a deturnării precursorilor de droguri trebuie să asigure un echilibru între asigurarea unui control eficace al deturnării fără a perturba comerțul legal cu aceste substanțe. Buna colaborare între autorități, inclusiv Agenția Europeană pentru Medicamente, autoritățile naționale de sănătate/medicale și actorii economici este esențială în acest sens.

Evaluarea Comisiei[18] privind punerea în aplicare a legislației UE în materie de monitorizare și control al comerțului cu precursori de droguri[19] a formulat o serie de recomandări, inclusiv: consolidarea punerii în aplicare a normelor existente și, eventual, introducerea unui regim mai strict pentru anumite substanțe chimice (cum ar fi principalul precursor pentru producția de heroină, anhidrida acetică) și asigurarea unui control adecvat asupra preparatelor farmaceutice care conțin substanțe utilizate pentru producția de metamfetamină.

Comisia analizează modalitățile de consolidare a normelor UE privind controlul producției și al comerțului cu precursori de droguri, care cuprind diferite categorii de substanțe și agenți de reacție utilizați frecvent în fabricarea stupefiantelor sau a substanțelor psihoactive, și de asigurare a aplicării eficiente și uniforme a acestor norme. În prezent, aceasta evaluează impactul mai multor opțiuni de politică, în scopul de a prezenta propuneri legislative menite să asigure o mai mare eficiență a normelor de prevenire a deturnării ilicite, facilitând totodată comerțul legitim cu precursori fără o sarcină administrativă excesivă. Se va acorda o atenție deosebită precursorului heroinei, anhidrida acetică, și preparatelor farmaceutice care conțin efedrină și pseudoefedrină, utilizate pentru producția metamfetaminei.

Comisia va lua măsuri pentru a consolida cooperarea internațională cu privire la combaterea deturnării precursorilor de droguri. Negociază un acord cu Rusia privind precursorii de droguri, intenția fiind de a semna acordul în lunile următoare, în regim de urgență. Împreună cu statele membre, Comisia va consolida cooperarea cu țările din America Latină și va continua cooperarea cu China, UE având deja astfel de acorduri.

4. Confiscarea și recuperarea bunurilor provenite din activități infracționale

Câștigul financiar constituie principalul motiv care stă la baza criminalității organizate transfrontaliere. Din considerente de eficiență, orice încercare de prevenire și combatere a criminalității organizate, inclusiv a traficului de droguri, trebuie să se axeze pe identificarea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea veniturilor obținute din activități infracționale. Grupurile infracționale organizate exploatează tot mai mult avantajele Europei fără frontiere interne cu scopul de a achiziționa bunuri în diferite state membre ale UE și de a le ascunde adesea în țări terțe. De asemenea, modifică tehnicile de spălare a banilor.

Identificarea, înghețarea și confiscarea bunurilor deținute de rețelele infracționale reprezintă o provocare majoră. UE a adoptat cinci instrumente legislative (decizii-cadru) pentru a-i priva pe traficanți de câștigurile lor[20]. Aceste instrumente nu au fost îndeajuns de eficiente. În special, nu au permis autorităților publice să confiște cantități mari de bunuri. O rețea funcțională a oficiilor de recuperare a activelor în Europa este esențială pentru a slăbi putea financiară a rețelelor infracționale și pentru a viza în mod eficient veniturile și bunurile obținute în mod ilicit.

Comisia va propune o nouă legislație europeană, mai fermă, în materie de confiscare, recuperare a bunurilor obținute din activități infracționale, precum și recunoașterea reciprocă a hotărârilor privind înghețarea și confiscarea bunurilor. Obiectivul este de a asigura impunerea cu eficiență a sechestrului pe veniturile obținute din activitatea infracțională, precum și prevenirea reinvestirii acestora în economia legitimă sau a utilizării lor pentru săvârșirea altor infracțiuni. Pachetul legislativ avut în vedere cu privire la confiscarea și recuperarea bunurilor va aborda, de asemenea, aspecte legate de traficul de droguri. Obiectivul acestui pachet este de a stabili norme minime armonizate și de a consolida încrederea reciprocă între autoritățile judiciare.

Comisia va revizui cea de-a treia directivă privind combaterea spălării banilor, pentru a consolida în continuare capacitatea de apărare a UE împotriva spălării banilor obținuți din activități de criminalitate organizată, inclusiv din trafic de droguri.

5. Noi substanțe psihoactive

În ultimii ani, în UE au apărut frecvent noi substanțe psihoactive, care imită drogurile ilicite. Din 2005, statele membre au semnalat 115 de noi substanțe psihoactive, prin intermediul Sistemului de alertă timpurie al UE[21]. Aceste substanțe sunt vândute în puncte de vânzare „specializate” sau pe internet, dar unele pot fi obținute de la vânzătorii de droguri ilicite. Pentru a eluda legislația națională, substanțele respective poartă adesea mențiunea „improprii consumului alimentar”. Viteza cu care sunt lansate pe piață reprezintă o provocare la adresa capacității autorităților de a răspunde.

În 2010, a fost semnalat un număr record de substanțe noi (41), reprezentând aproximativ o treime din totalul substanțelor semnalate începând cu 2005. Două substanțe, BZP și mefedrona[22], au făcut obiectul evaluării riscurilor la nivelul Uniunii Europene și, în urma evaluării, Consiliul, pe baza unei propuneri a Comisiei, a decis ca aceasta să facă obiectul măsurilor de control și al sancțiunilor penale. Pe această bază, statele membre trebuie să clasifice aceste substanțe în categoria drogurilor ilicite, să introducă măsuri de control și sancțiuni penale în temeiul legislației interne care este conformă cu convențiile ONU.

Potrivit sondajului Eurobarometru din 2011[23], 5% din totalul tinerilor europeni chestionați au declarat că au folosit astfel de substanțe. Prețul acestor substanțe (acestea sunt mai ieftine decât drogurile ilicite) și faptul că nu sunt „ilegale” și, prin urmare, sunt foarte ușor accesibile, ar putea explica răspândirea rapidă a acestora în multe state membre. Totuși, toxicitatea și potențialul de dependență al acestora pot reprezenta amenințări la adresa sănătății, care sunt similare cu cele ale drogurilor ilicite.

Comisia continuă să lucreze îndeaproape cu agențiile UE pentru a înțelege mai bine această problemă și pentru a identifica răspunsurile mai eficiente, inclusiv în domeniul prevenirii. Actualul cadru legislativ al UE nu este adecvat pentru a face față acestei provocări. Concluzia evaluării Comisiei cu privire la funcționarea Deciziei 2005/387/JAI[24] a Consiliului privind noile substanțe psihoactive este aceea că decizia are trei mari neajunsuri:

· nu poate gestiona creșterea masivă a numărului de substanțe psihoactive noi, în condițiile în care analizează substanțele una câte una, în cadrul unui proces îndelungat;

· are un caracter reactiv: substanțele care fac obiectul măsurilor de control sunt înlocuite rapid cu altele noi, cu efecte similare;

· nu conține măsuri alternative în materie de reglementare și control.

Comisia va propune o legislație europeană mai fermă cu privire la noile substanțe psihoactive. Ținând seama de evoluțiile rapide din acest domeniu și de dovezile științifice cu privire la riscul pe care îl pun aceste substanțe, noua propunere:

(1)        va consolida procesul de monitorizare și de evaluare a riscurilor substanțelor, prin extinderea sprijinului pentru analiza medico-legală, pentru studiile toxicologice, farmacologice și epidemiologice;

(2)        va furniza răspunsuri mai rapide și mai sustenabile la apariția acestor substanțe, eventual prin analizarea modalităților de abordare a grupurilor de substanțe, fără a aduce atingere necesității de a stabili în mod științific cât de dăunătoare este o anumită substanță pentru sănătate;

(3)        va facilita reacția mai rapidă la apariția substanțelor, inclusiv, eventual, prin interdicții temporare privind substanțele care pot prezenta riscuri imediate;

(4)        va alinia mai bine legislația în domeniul controlului drogurilor, siguranța produselor și alimentelor, protecției consumatorilor și medicamentelor pentru a acoperi marea varietate de substanțe care apar.

6. Reducerea cererii

În întreaga Uniune Europeană sunt în vigoare diverse măsuri pentru a reduce cererea de droguri. Măsurile au ca obiectiv prevenirea începerii utilizării drogurilor, evitarea dependenței de droguri, reducerea consecințelor nocive asupra sănătății și a celor sociale care apar ca urmare a consumului de droguri și oferirea de servicii de tratament, reabilitare și reintegrare socială. Cu toate acestea, tiparele utilizării drogurilor, în continuă evoluție, și consumul preponderent de substanțe în amestec, precum drogurile ilicite în combinație cu alcoolul și medicamentele eliberate pe bază de rețetă reprezintă provocări pentru actualele metode de prevenire și tratare.

În timp ce furnizarea serviciilor de tratament s-a extins în ultimii ani, există în continuare diferențe importante în ceea ce privește întinderea și calitatea serviciilor asociate consumului de droguri în UE. Aproximativ 670 000 de europeni beneficiază de tratament de substituție pentru dependența de heroină – respectiv numai aproape jumătate dintre cei care au nevoie de tratament. Disponibilitatea tratamentului este limitat în unele țări UE. În unele state memebre eficiența numeroaselor programe de prevenire și tratament nu a fost încă evaluată.

Măsurile precum programele de schimb de ace și seringi, care oferă persoanelor care își injectează droguri acces la ace și seringi pentru a evita folosirea acelorași instrumente de către mai multe persoane, au contribuit la reducerea răspândirii HIV și a altor infecții cu transmitere hematogenă în rândul utilizatorilor de droguri. Cu toate acestea, succesul acestor măsuri impune strategii viabile și integrate, în întreaga Uniune Europeană, în vederea prevenirii răspândirii infecțiilor cu transmitere hematogenă aferente utlizării drogurilor[25].

Este așadar necesar să se extindă și să se îmbunătățească serviciile legate de droguri, pentru a garanta faptul că prevenirea este eficientă și că persoanele care urmează tratament se recuperează și se reintegrează în societate.

Comisia va promova, de asemenea, o mai bună aplicare a indicatorilor-cheie în domeniul reducerii cererii de droguri, astfel încât statele membre să poată furniza servicii mai eficiente.

Comisia va contribui la dezvoltarea unor standarde minime de calitate, pentru a îmbunătăți eficacitatea acțiunilor de prevenire a consumului de droguri, a tratamentului și a reducerii efectelor nocive cauzate de droguri în UE. Obiectivul este de a stabili standarde de calitate în furnizarea serviciilor legate de droguri, de exemplu stabilirea unui plan detaliat privind tratamentul în conformitate cu nevoile individuale ale pacientului sau privind cerințele de calificare ale personalului. Aceste standarde vor fi dezvoltate împreună cu OEDT, statele membre și practicienii implicați în serviciile legate de droguri și vor ține seama de diferitele sisteme de sănătate și capacități la nivelul UE.

Comisia va susține și va promova în continuare măsurile menite să reducă efectele dăunătoare asupra sănătății și a celor cu caracter social aferente dependenței de droguri, inclusiv consolidarea acțiunilor educaționale de prevenire și sprijinul timpuriu pentru evitarea dependenței, intervențiile de prevenire și control al infecțiilor în rândul persoanelor care își injectează droguri, precum și măsurile menite să prevină decesele cauzate de consumul de droguri[26]. Va continua să susțină măsurile care contribuie ka reabilitarea și reintegrarea în societate a persoanelor dependente de droguri[27]. Comisia intenționează să prezinte un al doilea raport privind punerea în aplicare a Recomandării din 2003 privind reducerea efectelor nocive[28], menit să evalueze eficacitatea prevenirii și reducerii efectelor nocive asupra sănătății cauzate de dependența de droguri.

7. Conducerea sub influența drogurilor

În Uniunea Europeană, multe accidente rutiere sunt cauzate de conducători auto sub influența unor substanțe psihoactive. Studiile arată că riscul de cauzare a unui accident de circulație mortal crește atunci când conducătorul auto este sub influența drogurilor ilicite. Cu toate acestea, dat fiind că datele nu sunt colectate în mod sistematic la nivelul UE, efectele negative ale conducerii sub influența drogurilor asupra siguranței rutiere trebuie să studiate mai îndeaproape. Dezvoltarea unor răspunsuri eficiente și proporționale pentru a aborda problema conducerii sub influența drogurilor constituie o provocare majoră, conform Foii de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor[29].

Comisia analizează posibile acțiuni la nivelul UE pentru a aborda problema conducerii sub influența drogurilor, cu scopul de a asigura o mai bună siguranță rutieră. Pe baza rezultatelor proiectului DRUID[30], finanțat de Uniunea Europeană, care a evaluat impactul drogurilor ilicite asupra siguranței rutiere, eficiența dispozitivelor de testare și răspunsurile posibile, Comisia va propune măsuri care să contribuie la abordarea acestei probleme în mod eficient. Aceste răspunsuri ar putea include modalități de îmbunătățire a fiabilității dispozitivelor folosite pentru controlul rutier sau ar putea asigura un sprijin adecvat de formare pentru ofițerii de la serviciul rutier.

8. Cooperarea internațională

Uniunea Europeană îndeplinește un rol central în cooperarea internațională în materie de droguri ilicite. Este implicată într-un dialog activ cu țările producătoare și cu țările de tranzit și oferă sprijin politic, financiar și tehnic. Un răspuns mai ferm la problema drogurilor ilicite înseamnă intensificarea angajamentului UE cu țările învecinate, cu partenerii strategici și de-a lungul rutelor drogurilor în UE pe baza unei abordări echilibrate și cuprinzătoare, cu respectarea deplină a drepturilor omului.

Pe lângă drogurile ilicite care provin din UE, există două rute principale ale drogurilor prin care acestea intră în Uniunea Europeană. Este vorba de „drumul cocainei” (din America Latină prin Africa de Vest în UE) și de „drumul heroinei” (din Afganistan fie prin Balcanii de Vest, fie prin Asia Centrală în UE). Abordarea UE în ceea ce privește rezolvarea la nivel internațional a problemei drogurilor are trei dimensiuni.

Dimensiunea generală – Tratatul de la Lisabona oferă Uniunii Europene posibilitatea de consolidare a cooperării cu țările terțe în domeniul aplicării legii, pentru a le ajuta să amelioreze capacitatea sistemelor judiciare și să promoveze statul de drept, cu respectarea deplină a drepturilor omului. UE pune accentul pe identificarea de soluții pe termen lung, de exemplu, prin promovarea de mijloace de trai alternative pentru cultivatorii de plante care conțin substanțe stupefiante și psihotrope din zonele rurale, în țări precum Afganistan, și pe reducerea cererii în țările de origine și de tranzit. UE este hotărâtă să lucreze îndeaproape atât cu țările de tranzit, cât și cu țările producătoare întrucât ambele au de suferit din cauza creșterii consumului de droguri în rândul populațiilor lor, a provocărilor legate de sănătatea publică, cât și din cauza capacității instituționale reduse pentru soluționarea acestei probleme.

Dimensiunea geografică – UE va consolida în continuare abordarea de tip „ruta drogurilor”, care îi permite să abordeze problema drogurilor în ansamblul ei, de la cultivarea plantelor care conțin substanțe stupefiante și psihotrope până la intrarea pe piață a drogurilor. Țările care intră în sfera politicii europene de vecinătate (PEV) vor reprezenta în continuare o prioritate. Țările care fac obiectul procesului de extindere vor beneficia în continuare de sprijin în ceea ce privește consolidarea capacităților pentru ca acestea să poată să abordeze problema traficului și a abuzului de droguri, în special prin intermediul Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA). UE va consolida angajamentul său cu țările din America Latină[31], zona Caraibilor și Africa, precum și cu organizațiile regionale relevante, pornind de la succesul platformelor de cooperare ale ofițerilor de legătură din Africa de Vest, în vederea coordonării procesului de consolidare a capacităților.

Dimensiunea cooperării cu partenerii strategici – UE se va baza pe angajamentul nostru cu partenerii strategici, cu un interes comun în ceea ce privește abordarea problemei traficului ilicit de droguri. Cooperarea cu Statele Unite ale Americii privind datele din registrul cu numele pasagerilor (PNR) a fost deosebit de importantă în lupta împotriva traficului de droguri. UE și Statele Unite ale Americii analizează modalitățile de instituire a unei rețele comune de asigurare a aplicării legii în domeniul traficului de droguri și de coordonare a proiectelor de consolidare a capacităților în Africa de Vest, America Latină și zona Caraibilor. Uniunea Europeană intensifică eforturile cu Statele Unite ale Americii și cu Rusia în vederea reducerii traficului de droguri și a prevenirii abuzului de droguri în Asia Centrală. Colaborează, de asemenea, cu partenerii internaționali în vederea îmbunătățirii cooperării internaționale pentru a aborda economia drogurilor în Afganistan, țară care furnizează până la 90% din cantitatea mondială de heroină.

În contextul actualei evaluări a strategiei antidrog și a planurilor de acțiune ale UE, vor fi analizate măsurile suplimentare de consolidare a cooperării internaționale în domeniul drogurilor.

9. Concluzii

Politica europeană în domeniul drogurilor are ca obiectiv protejarea și îmbunătățirea bunăstării societății și a individului, protejarea sănătății publice, oferirea unui grad ridicat de securitate pentru publicul larg și adoptarea unei abordări echilibrate și integrate la problema drogurilor. Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și renunțarea la structura cu piloni în procesul decizional al UE oferă noi oportunități pentru integrarea tuturor domeniilor de politică care prezintă relevanță pentru problematica drogurilor. Amploarea problemei drogurilor în Europa și caracterul evolutiv al problemei impun acțiunea rapidă, hotărâtă și eficientă a UE. Comisia este hotărâtă să intensifice răspunsul său în ceea ce privește drogurile ilicite și noile substanțe psihoactive care imită efectele acestora (în principal, noile droguri de sinteză)[32], utilizând noile oportunități oferite de Tratatul de la Lisabona.

Comisia va prezenta, ca propuneri legislative:

(1) un pachet legislativ privind drogurile, care propune revizuirea deciziei-cadru a Consiliului privind traficul de droguri și decizia Consiliului cu privire la noile substanțe psihoactive;

(2) propuneri legislative privind precursorii de droguri;

(3) propuneri legislative privind confiscarea și recuperarea bunurilor obținute din activități infracționale și propuneri privind recunoașterea reciprocă a hotărârilor privind înghețarea și confiscarea;

(4) noi măsuri legislative de combatere a spălării banilor.

De asemenea, Comisia va prezenta:

(5) indicatori pentru monitorizarea ofertei de droguri, criminalitatea asociată drogurilor și reducerea ofertei de droguri, pentru a contribui la îmbunătățirea eficacității măsurilor menite să reducă oferta;

(6) standarde minime de calitate pentru îmbunătățirea prevenirii consumului de droguri, a tratamentului și a serviciilor menite să reducă efectele nocive.

Comisia invită Parlamentul European și Consiliul, societatea civilă și alte părți interesate importante să ia parte la o dezbatere cu privire la răspunsurile eficiente la problema drogurilor ilicite și a noilor substanțe psihoactive. Pentru a permite tuturor părților interesate să contribuie la această dezbatere, Comisia va lansa o consultare publică online cu privire la cele mai bune modalități de combatere a drogurilor ilicite și cu privire la apariția noilor substanțe care imită aceste droguri.

[1]               Drogurile ilicite sunt acele substanțe psihoactive în cazul cărora cultivarea, producerea, comercializarea și deținerea fără autorizație în alte scopuri decât în scop medical sau științific este interzisă.

[2]               Noi substanțe psihoactive înseamnă stupefiante sau substanțe psihotrope care ar putea reprezenta o amenințare la adresa sănătății publice similară cu cea reprezentată de drogurile ilicite, care au apărut recent pe piață și care nu fac obiectul unei interdicții. Marea majoritate a acestor substanțe sunt sintetice.

[3]               Comisia Europeană, Flash Eurobarometru nr. 330, Atitudinea tinerilor privind drogurile.

[4]               OEDT, Raportul anual pe 2010 privind situația problemei drogurilor în Europa.

[5]               Comisia a lansat o evaluare externă a Strategiei antidrog a Uniunii Europene (2005-2012) care va fi finalizată până la sfârșitul anului 2011.

[6]               Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri, JO L 335, 11.11.2004, pp 8-11.

[7]               Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive, JO L 127, 20.5.2005, pp. 32-37.

[8]               Consiliul European din 10-11 decembrie 2009 a adoptat Programul de la Stockholm, un cadru cuprinzător privind inițiativele în domeniul justiției și afacerilor interne. Pentru a transpune aceste obiective politice în propuneri concrete, Comisia a selectat o serie de acțiuni-cheie pentru a fi adoptate în perioada 2010-2014, COM(2010) 171 final.

[9]               COM(2011) 500 final.

[10]             Europol, EU Organised Crime Threat Assessment OCTA 2011 [Evaluarea UE pentru 2011 a amenințării pe care o prezintă crima organizată (OCTA)].

[11]             http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/jha/114889.pdf.

[12]             Pe agenda Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 27 și 28 octombrie 2011.

[13]             Raportul anual al Eurojust pe 2010.

[14]             Europol, Raportul general privind activitățile Europol pe 2010.

[15]             Articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

[16]             COM (2009) 669 și SEC (2009) 1661.

[17]             De exemplu privind victimizarea sau folosirea minorilor, astfel cum se prevede la articolul 3.5. litera (f) din Convenția ONU din 1988 împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope și prin Rezoluția Consiliului din 20 decembrie 1996 privind sentințele pentru infracțiunile grave de trafic de droguri ilicite, JO C 10, 11.1.1997, p. 3 – 4.

[18]             COM(2009) 709.

[19]             Regulamentul (CE) nr. 111/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004, JO L 22, 26.1.2005, p. 1-10; Regulamentul (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004, JO L 47, 18.2.2004, p. 1-10.

[20]             Trei decizii-cadru au ca scop armonizarea măsurilor naționale privind înghețarea și confiscarea bunurilor obținute în urma activităților infracționale (2001/500, 2005/212, 2007/845), iar două se referă la recunoașterea reciprocă a hotărârilor statelor membre de înghețare și confiscare a bunurilor obținute în urma activităților infracționale (2003/577, 2006/783).

[21]             SEC(2011) 912.

[22]             BZP în 2008 (JO L 63, 7.3.2008, p. 45 – 46) și mefedrona în 2010 (JO L 322, 8.12.2010, p. 44 – 45).

[23]             Comisia Europeană, Flash Eurobarometru nr. 330, Atitudinea tinerilor privind drogurile.

[24]             COM(2011) 430.

[25]             OEDT, Raportul anual pe 2010 privind situația problemei drogurilor în Europa.

[26]             Conform celor prezentate în Comunicarea Comisiei privind combaterea HIV/SIDA în Uniunea Europeană și în țările vecine, COM (2009) 569 final.

[27]             Inițiativele de acest tip vor fi finanțate în continuare prin programele financiare ale UE, inclusiv programul „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante”, programul în domeniul sănătății, precum și Fondul social european.

[28]             JO L 165, 3.7.2003, p. 31 – 33.

[29]             COM(2011) 144.

[30]             Conducerea sub influența drogurilor, alcoolului și medicamentelor. http://www.druid-project.eu.

[31]             Programul COPOLAD (Latin America-European Union Programme of Cooperation on anti-drug policies – Programul de cooperare între America Latină și Uniunea Europeană în domeniul politicilor privind drogurile) oferă un cadru solid de continuare a eforturilor noastre cu țările din America Latină în abordarea tuturor aspectelor care țin de politicile în materie de droguri. Mai mult, în America Latină și în zona Caraibilor vor fi abordate problemele de securitate pe care le ridică drogurile, în contextul în care reprezintă o preocupare tot mai mare în această zonă.

[32]             Prima inițiativă a UE privind noile substanțe psihoactive a fost Acțiunea comună 97/396/JAI din 16 iunie 1997 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor droguri de sinteză. Noile substanțe psihoactive sunt de cele mai multe ori noi droguri de sinteză, dar conțin, de asemenea, substanțe organice. Acțiunea comună a fost înlocuită prin Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive.