52010DC0712

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 2.12.2010

COM(2010) 712 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Cum poate Europa să profite din plin de avantajele facturării electronice

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Cum poate Europa să profite din plin de avantajele facturării electronice

INTRODUCERE

Strategia Europa 2020[1] prezintă o viziune asupra unei economii sociale de piață puternic competitive, adaptată cerințelor secolului XXI, și subliniază că este vital să se profite la maximum de avantajele economice și sociale oferite de societatea digitală. În acest context, facturarea electronică (e-facturarea) este parte a inițiativei emblematice a Comisiei Europene O agendă digitală pentru Europa [2], care acordă un rol important edificării pieței digitale unice și pledează pentru suprimarea obstacolelor tehnice și de reglementare care împiedică adoptarea în masă a facturării electronice.

În detrimentul consumatorilor și al întreprinderilor, normele care guvernează în prezent facturarea electronică în Europa sunt în continuare fragmentate de la o țară la alta, iar potențialul e-facturării este încă în cea mai mare parte neexploatat. În plus, schimbul de facturi electronice este în continuare prea complicat și costisitor, mai ales pentru IMM-uri. La nivelul marilor companii, facturile electronice sunt utilizate în proporție de 42%, însă în rândul IMM-urilor rata de adoptare a acestora se situează la doar 22%[3]. Ca urmare, rata medie de penetrare pe piață a facturării electronice este în continuare destul de scăzută în Europa; în momentul de față, se estimează că metoda electronică se utilizează pentru aproximativ 5% din totalul facturilor care circulă anual[4] între societățile comerciale.

Situația actuală poate fi considerabil îmbunătățită. Adoptarea în masă, în întreaga UE, a facturării electronice ar oferi avantaje economice importante; se estimează că trecerea de la facturile pe hârtie la cele electronice ar genera economii de aproximativ 240 de miliarde EUR într-o perioadă de șase ani[5]. De asemenea, având în vedere legătura strânsă dintre operațiunile de facturare și cele de plată, crearea zonei unice de plăți în euro (Single Euro Payments Area - SEPA) oferă o rampă de lansare pentru sistemele europene interoperabile de facturare electronică.

Comisia dorește ca, până în 2020, facturarea electronică să devină metoda predominantă de facturare în Europa. Comisia se angajează să colaboreze strâns cu statele membre și cu toate părțile interesate de la care se așteaptă să se implice în îndeplinirea acestui obiectiv și să creeze cadrul adecvat pentru introducerea la scară largă a facturării electronice.

În consecință, prezenta comunicare abordează următoarele aspecte prioritare:

- asigurarea certitudinii juridice și a clarității cadrului tehnic al facturării electronice, astfel încât să se faciliteze adoptarea în masă a sistemului

- încurajarea și promovarea dezvoltării soluțiilor de facturare electronică deschise și interoperabile, bazate pe un standard comun, acordându-se o atenție deosebită nevoilor IMM-urilor

- susținerea adoptării facturării electronice prin crearea unor structuri organizaționale, cum ar fi forumurile naționale pentru facturare electronică și forumul european multipartit.

AVANTAJELE FACTURăRII ELECTRONICE

Spre deosebire de facturile pe hârtie, facturile electronice conțin date în format digital. Acest sistem oferă mari avantaje față de cel tradițional, ca, de exemplu, efectuarea mai rapidă a plăților, mai puține erori, costuri reduse de tipărire și expediere, dar, mai ales, prelucrare complet integrată. O caracteristică distinctivă a facturării electronice este posibilitatea automatizării, mai ales în cazul în care factura este trimisă într-un format structurat. Astfel, facturile electronice pot fi generate și transferate automat și direct din sistemele de logistică financiară ale emitentului sau furnizorului de servicii în cele ale beneficiarului. Așadar, interesul economic al sistemului nu constă numai în economiile de costuri cu tipărirea și expedierea, ci mai ales în posibilitatea partenerilor de afaceri de a automatiza și integra complet procesele, de la comandă la efectuarea plății.

În plus, se estimează că aplicarea acelorași reguli de TVA atât pentru facturile pe hârtie, cât și pentru cele electronice va reduce, pe termen mediu, sarcina administrativă a întreprinderilor cu până la 18 miliarde EUR, după cum indică Grupul la nivel înalt privind reducerea sarcinii administrative[6].

Facturarea electronică va oferi avantaje și pentru consumatori, mai ales în ceea ce privește aspectele practice ale sistemului, comparativ cu facturarea pe hârtie. Pe de altă parte, însă, trebuie să se țină cont și de utilizatorii cu acces limitat sau inexistent la internet și să se ofere întotdeauna și opțiunea facturii pe hârtie. De asemenea, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a UE, facturarea electronică trebuie să respecte confidențialitatea datelor personale și dreptul la viața privată.

În cele din urmă, există și importante avantaje în materie de protecție a mediului, cum ar fi reducerea consumului de hârtie și a costurilor energetice asociate transportului; la nivelul UE, reducerea emisiilor de CO2 s-ar putea cifra la un milion de tone pe an[7].

IMPLICAREA PăRțILOR INTERESATE

Ca răspuns la cererile pieței și la apelurile părților interesate, Comisia Europeană a înființat un Grup de experți în materie de facturare electronică, a cărui misiune este să analizeze obstacolele care încetinesc adoptarea facturării electronice în UE. La sfârșitul anului 2009, Grupul de experți a publicat raportul final, care conținea și o propunere de cadru pentru facturarea electronică europeană (FEE)[8].

Principalele recomandări ale grupului pot fi rezumate după cum urmează:

- Atenție prioritară acordată nevoilor IMM-urilor, focalizare pe anumite cerințe specifice ale întreprinderilor;

- Armonizarea și clarificarea cadrului legislativ și a regulilor de TVA în ansamblul UE, conform principiului tratamentului egal al facturilor pe hârtie și al celor electronice și pe baza unui Cod de bune practici elaborat de grupul de experți;

- Crearea unui „ecosistem” de facturare electronică, care să ofere un nivel maxim de interoperabilitate și anvergură;

- Adoptarea de către toate părțile implicate din sectorul public și din cel privat a aceluiași model de date și a aceluiași standard în materie de conținut al facturilor, și anume formatul Cross-Industry Invoice (CII) versiunea 2 al CEFACT/ONU.

- Definirea unui proces organizațional pentru implementarea cadrului FEE la nivelul statelor membre și al UE.

Raportul a făcut obiectul unei consultări publice[9] care a oferit tuturor părților interesate posibilitatea de a reacționa la recomandările propuse. Majoritatea respondenților au fost de acord cu principalele mesaje, recomandări și concluzii ale raportului.

Procesul de consultare a părților interesate s-a încheiat cu o mare conferință pe tema facturării electronice în Europa[10], organizată la Madrid pe 27 și 28 aprilie 2010, sub auspiciile Președinției spaniole a Consiliului. Cu prilejul conferinței au fost validate și recomandările grupului de experți, ale căror propuneri au beneficiat de sprijin general.

SITUAțIA FACTURăRII ELECTRONICE ÎN UNIUNEA EUROPEANă

Rata de adoptare a facturilor electronice

Până în prezent, ratele de adoptare a facturilor electronice sunt relativ scăzute și variază considerabil de la un stat membru la altul. O proporție de 23% dintre întreprinderi afirmă că primesc sau trimit facturi electronice[11] (cu variații între 8 și 41% în UE-27), însă numărul facturilor electronice structurate pe care și le trimit între ele întreprinderile este în continuare scăzut, mai ales în rândul IMM-urilor.

În ceea ce privește oferta, piața facturării electronice este foarte fragmentată. Peste 400 de furnizori de servicii de facturare electronică sunt activi în UE mai ales la nivel național, oferind o gamă largă de sisteme de facturare.

În unele state membre[12], în sectorul public au apărut sau apar inițiative care vizează obligativitatea facturării electronice în cadrul contractelor de achiziții publice. Aceste proiecte sunt esențiale pentru accelerarea penetrării pe piață a facturării electronice. La nivel european, Comisia a lansat proiectul PEPPOL[13] (Pan-European Public Procurement On-line) al cărui obiectiv este să facă posibilă comunicarea electronică între întreprinderi (inclusiv IMM-uri) și organismele administrației publice în ansamblul UE, pentru toate activitățile aferente achizițiilor publice, inclusiv circuitul facturilor. Soluția interoperabilă de facturare electronică elaborată pentru domeniul achizițiilor publice ar putea fi utilizată și în cadrul relațiilor comerciale dintre întreprinderi.

Facturarea electronică în zona unică de plăți în euro (SEPA[14])

Facturile reprezintă doar o etapă în cadrul lanțului logistic financiar de la achiziție la plată. Concret, în virtutea legăturii strânse dintre facturi și plăți, este importantă integrarea facturării electronice în contextul mai amplu al unei piețe a plăților electronice integrate. Crearea unei zone unice integrate de plăți în euro, care s-a bucurat încă de la început de sprijinul ferm al Comisiei, facilitează conectarea proceselor de facturare și de plată.

SEPA și facturarea electronică sunt proiecte distincte, dar prezintă avantaje reciproce. SEPA ar putea crea o rampă de lansare pentru o inițiativă de succes privind facturarea electronică prin promovarea integrării complete a proceselor în cadrul lanțului de logistică financiară; la rândul său, adoptarea în masă a facturării electronice ar putea facilita migrarea la SEPA, datorită legăturii strânse dintre plăți și facturi.

SEPA vizează asigurarea unui tratament integrat și automatizat al plăților. Astfel se elimină necesitatea intervenției manuale și se creează avantaje economice substanțiale. În consecință, orice standard pentru facturarea electronică trebuie să fie conform cu schema universală de mesaje pentru serviciile financiare a standardului ISO 20022 utilizat în prezent în contextul SEPA.

Cadrul actual juridic și tehnic pentru facturile electronice și posibilele obstacole care blochează adoptarea sistemului

Aspecte juridice

TVA-ul și regulile de facturare electronică

Din cauza opțiunilor disponibile pentru statele membre, dispozițiile juridice actualmente în vigoare în materie de TVA aplicabile facturării electronice în UE au generat un set de cerințe incoerent. Astfel, lucrurile s-au complicat pentru întreprinderile dispuse să utilizeze soluții de facturare electronică, în special pentru cele care desfășoară operațiuni transfrontaliere.

Cu toate acestea, la 13 iulie 2010 Consiliul a adoptat Directiva 2010/45/UE de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește normele privind facturarea[15]. Această directivă, care va fi transpusă până la 1 ianuarie 2013, stabilește noi reguli de TVA în ceea ce privește facturarea electronică și elimină obstacolele care împiedică adoptarea facturării electronice, creând un tratament egal al facturilor pe hârtie și al celor electronice și garantând în același timp că nu se impun cerințe suplimentare în cazul facturilor pe hârtie. Conform noului articol 233 din această directivă, întreprinderile vor avea posibilitatea de trimite și de a primi facturi electronice, cu condiția să desfășoare „controale de gestiune care stabilesc o pistă fiabilă de audit între o factură și o livrare de bunuri sau prestare de servicii” în același mod în care procedează în prezent în cazul facturilor pe hârtie.

Alte aspecte juridice

În afara legislației în materie de TVA, facturarea electronică se înscrie într-un întreg complex de cerințe juridice care cuprind norme contabile, de audit, de protecție a datelor personale, de arhivare și vamale. TVA-ul este deja considerat în general ca fiind un obstacol major; acum este necesar să se stabilească dacă nu cumva și aceste alte cerințe juridice constituie bariere în calea adoptării facturării electronice în UE.

Unele soluții de facturare electronică utilizează semnături electronice (e-semnături). Cu toate acestea, cerințele juridice diferite ale statelor membre în materie de semnătură electronică au generat probleme de interoperabilitate transfrontalieră care au contribuit la încetinirea ritmului de adoptare a soluțiilor transfrontaliere de facturare electronică care utilizează acest sistem. În ciuda impactului pozitiv al dispozițiilor juridice existente în materie de utilizare a semnăturii electronice și a angajamentelor luate de statele membre și de Comisie, este necesară o abordare mai coordonată și mai cuprinzătoare pentru a facilita interoperabilitatea transfrontalieră a semnăturilor electronice la nivelul UE. În acest scop, Comisia a propus, în cadrul Agendei digitale, revizuirea actualei Directive 1999/93/CE[16] privind semnăturile electronice.

Interoperabilitate și anvergură

Interoperabilitatea soluțiilor de facturare electronică oferă întreprinderilor posibilitatea de a trimite și primi facturi electronice dincolo de limitele impuse de structurile organizaționale sau de constrângerile de ordin tehnic, pe baza unor cerințe juridice, a unor operațiuni comerciale și a unor standarde tehnice comune.

Lipsa interoperabilității diferitelor moduri de funcționare și sisteme de facturare generează riscul ca întreprinderile și în special IMM-urile să fie nevoite să investească în sisteme și soluții multiple care să le permită schimbul de facturi electronice. Aceasta duce la costuri inutile și constituie un obstacol în plus pentru adoptarea în masă a facturării electronice. Datorită soluțiilor interoperabile de facturare electronică, în timp se vor putea crea rețele interconectate și interoperabile, prin intermediul cărora să se ajungă la cât mai mulți parteneri comerciali.

Standarde

În acest moment, nu există niciun standard internațional pentru facturarea electronică. Diversitatea cerințelor în materie de date și de utilizare și abordările foarte diferite în materie de implementare au determinat fragmentarea pieței.

Niciunul dintre formatele existente nu s-a impus până acum. Schimbul de date electronice (Electronic Data Interchange EDI[17]), încă utilizat de numeroase companii multinaționale, este deseori nepractic pentru majoritatea IMM-urilor. De asemenea, multe formate brevetate sunt utilizate numai de anumite companii multinaționale și de furnizorii lor. Ca urmare, în momentul de față, entitățile care activează în cadrul pieței (întreprinderi, companii de software sau furnizori de servicii financiare) trebuie să lucreze cu formate multiple, care implică demersuri susținute de stabilire de corespondențe și de conversie, pentru a prelucra date exprimate în sintaxe diferite.

Mai multe organizații internaționale și europene de standardizare lucrează în prezent la standardizarea facturării electronice. La nivel internațional, Centrul Organizației Națiunilor Unite pentru facilitarea comerțului și a tranzacțiilor electronice ( United Nations Centre for Trade Facilitation and Electronic Business CEFACT/ONU) a elaborat modelul de facturare Cross-Industry Invoice (CII) și a colaborat cu Organizația pentru promovarea standardelor referitoare la informația structurată (Organisation for the Advancement of Structured Information Standards OASIS) în privința convergenței dintre formatul UBL (Universal Business Language ) și standardul CII. De asemenea, CEFACT/ONU colaborează cu ISO (International Organisation for Standardisation) în vederea integrării modelului CII în standardul ISO 20022 referitor la mesajele legate de facturare. La nivel european, Comitetul European de Standardizare (CEN) organizează o serie de ateliere pe teme specifice legate de implementarea facturării electronice[18].

O STRATEGIE DE ACCELERARE A ADOPTăRII FACTURăRII ELECTRONICE

Domenii prioritare de acțiune pentru promovarea facturării electronice în UE

Pe baza recomandărilor grupului de experți și a concluziilor consultării publice, Comisia își propune să sprijine adoptarea în masă a facturării electronice, concentrându-se asupra a patru acțiuni prioritare, prezentate în cele ce urmează.

Asigurarea unui cadru juridic coerent pentru facturarea electronică

La 1 ianuarie 2013 vor intra în vigoare noi reguli de TVA aplicabile facturării electronice, prevăzute de Directiva 2010/45/UE, care vor impune obligația statelor membre de a adera la principiul tratamentului egal al facturilor pe hârtie și al celor electronice. Statele membre nu vor mai fi autorizate să impună cerințe specifice referitoare la facturile electronice, cum ar fi obligativitatea utilizării semnăturilor electronice avansate sau a EDI. Aceste opțiuni tehnologice vor putea fi însă utilizate în continuare, ca și așa-numitele „controale de gestiune”, de către întreprinderi pentru a garanta „autenticitatea originii” și „integritatea conținutului” facturilor electronice.

Eventualele diferențe de interpretare și transpunere ulterioară a regulilor de către statele membre ar putea prezenta dificultăți practice legate de utilizarea facturilor electronice. Aceasta ar putea genera sarcini în plus și costuri suplimentare de conformare pentru întreprinderi, cu efecte negative asupra ritmului de adoptare a facturării electronice. Ca atare, Comisia va desfășura o colaborare strânsă cu statele membre pentru a asigura o interpretare comună a noilor reguli de facturare electronică, contribuind astfel la transpunerea coerentă și uniformă a Directivei 2010/45/UE.

Acțiuni:

1.1 Spre a asigura transpunerea coerentă și la timp a noii directive privind TVA, Comisia va organiza în februarie 2011 un seminar Fiscalis[19], cu participarea administrațiilor fiscale ale tuturor statelor membre. Ulterior, Comisia va analiza dacă sunt necesare instrucțiuni suplimentare pentru statele membre și întreprinderi.

1.2 Pentru a anticipa aplicarea principiului tratamentului egal prevăzut în noua directivă privind TVA, se solicită din partea statelor membre să permită ca facturile să fie trimise și puse la dispoziție și prin „alte mijloace electronice”, conform articolului 233 din actuala directivă privind TVA (2006/112/CE).

1.3 Un studiu extern realizat la cererea Comisiei analizează în prezent metode alternative de colectare a TVA, luând în considerare și rolul facturării electronice. Comisia va prezenta concluziile studiului și va publica înainte de sfârșitul anului 2010 o Carte verde privind viitorul TVA, pentru a stimula dezbaterea pe diverse teme, cum ar fi modul în care noile evoluții din domeniul tehnologiilor IT pot facilita colectarea TVA.

1.4 În 2011 Comisia va propune revizuirea Directivei (1999/93/CE) privind semnăturile electronice, pentru a asigura un cadru juridic pentru recunoașterea și interoperabilitatea transfrontalieră a sistemelor sigure de autentificare electronică.

Facilitarea adoptării masive a facturării electronice, cu accent special pe întreprinderile mici și mijlocii

Obiectivul reprezentat de accelerarea ritmului de adoptare a facturării electronice în UE nu poate fi atins fără a implica IMM-urile, care reprezintă peste 99% din întreprinderile europene. În timp ce multe dintre marile întreprinderi utilizează deja facturile electronice, în rândul IMM-urilor gradul de adoptare a sistemului este în continuare redus. În cadrul Small Business Act[20] , UE s-a angajat să adere la principiul „Gândiți mai întâi la scară mică”, cu alte cuvinte să se concentreze pe nevoile IMM-urilor. Acest principiu ar trebui să se aplice și în cazul pieței facturării electronice, care ar trebui să ofere IMM-urilor soluții ieftine, simple, sigure și compatibile cu regulile în materie de TVA.

Micile întreprinderi lucrează cu diverși parteneri comerciali (mari întreprinderi, consumatori, autorități publice, alte IMM-uri) care le pot cere să utilizeze soluții tehnice diferite în materie de facturare electronică. Elaborarea unor procese și standarde interoperabile pe tot parcursul lanțului logistic, inclusiv în ceea ce privește facturarea electronică, va facilita adoptarea în masă a acestui sistem de către IMM-uri. Spre a stimula participarea IMM-urilor în cadrul lanțurilor logistice digitale, Comisia își oferă sprijinul pentru acțiuni ample de demonstrație în sectorul producției și în cel al serviciilor (textile, automobile, transporturi și logistică). Aceste proiecte vizează îmbunătățirea tranzacțiilor comerciale și contribuie la creșterea competitivității și a capacității de inovare a întreprinderilor.

Prin urmare, pentru ca facturarea electronică să le permită IMM-urilor să-și îmbunătățească eficiența și să-și reducă costurile operaționale, este important nu numai ca micile întreprinderi să fie pregătite pentru tranziție la nivel intern (ca informații și infrastructură), ci și ca, la nivel extern, furnizorii de servicii de facturare electronică să propună servicii și soluții care necesită investiții reduse în infrastructură și competențe.

În opinia Comisiei, acțiunile prezentate în cele ce urmează pot ajuta IMM-urile să profite din plin de avantajele oferite de dematerializarea facturilor.

Acțiuni:

2.1 Comisia va analiza în detaliu efectele cerințelor de ordin tehnic și juridic care se vor impune în viitor IMM-urilor („testul IMM-urilor”) cu privire la facturarea electronică, aplicând principiul „gândiți mai întâi la scară mică”, și așteaptă din partea statelor membre și a organismelor de standardizare să procedeze la fel.

2.2 Comisia va organiza și va participa la activități de informare dedicate IMM-urilor, având ca temă potențialul facturării electronice. Se vor analiza posibile sinergii cu alte activități promoționale (Săptămâna europeană a IMM-urilor, Săptămâna e-competențelor) și rețele existente (Rețeaua Europeană E-Business de Sprijin pentru IMM-uri - eBSN, Rețeaua întreprinderilor europene).

2.3 Comisia își va continua și extinde inițiativele care promovează participarea IMM-urilor în cadrul lanțurilor logistice digitale. În 2011 vor fi lansate două noi acțiuni în cadrul Programului Competitivitate și Inovare (PCI).

Stimularea unui mediu care să permită o anvergură maximă

Crearea unui mediu care să permită cât mai multor parteneri comerciali să lucreze cu facturi electronice reprezintă un element vital pentru a asigura adoptarea în masă a acestui sistem. Pe lângă acțiunile desfășurate în prezent, care vor îmbunătăți interoperabilitatea facturilor electronice, Comisia consideră că sunt necesare și alte acțiuni, la nivel organizațional și tehnic[21]. Pornind de la aceste recomandări, ar trebui să se realizeze progrese semnificative înainte de termenul de transpunere a directivei privind TVA (1 ianuarie 2013).

În primul rând, părțile implicate din cadrul pieței ar trebui să adopte un cod de bune practici, care să prevadă clar rolurile și responsabilitățile partenerilor comerciali și ale furnizorilor de servicii în materie de interoperabilitate la nivel organizațional. De asemenea, adoptarea și utilizarea unor elemente de identificare și/sau adrese universal recunoscute și lipsite de ambiguitate ale partenerilor comerciali și ale furnizorilor de servicii ar facilita prelucrarea facturilor electronice.

În plus, pentru a asigura interconectarea modelelor de facturare electronică, partenerii comerciali și furnizorii de servicii ar trebui să tindă către alinierea unor aspecte precum managementul riscului, adresarea și rutarea, acordurile de roaming, standardele, instrumentele de comunicare și cerințele de securitate.

Este necesar să se întreprindă acțiunile enumerate în cele ce urmează, astfel încât să se asigure în timp capacitatea de interconectare a partenerilor comerciali și crearea unei rețele la nivelul UE, sau chiar mai amplă, care să facă posibilă adoptarea masivă a facturării electronice.

Acțiuni:

3.1 Este necesar ca CEN să elaboreze, până la sfârșitul anului 2011, un cod de bune practici care să țină cont de concluziile grupului de experți privind facturarea electronică. Acest cod de bune practici, adoptat de partenerii comerciali, furnizorii de servicii și autoritățile publice, ar trebui să cuprindă o terminologie coerentă și să definească rolurile și responsabilitățile fiecărei părți implicate în procesul de facturare electronică.

3.2 Până la sfârșitul anului 2011 CEN ar trebui să propună, dacă este nevoie, acțiuni în vederea adoptării unor proceduri de adresare și rutare interoperabile în sectorul facturării electronice.

Promovarea unui model de date standard pentru facturarea electronică

Una dintre principalele provocări legate de implementarea facturării electronice este definirea unui model de date semantic unic și clar care să descrie informațiile necesare pentru a fi incluse în facturile electronice. Un model de date comun va facilita interoperabilitatea semantică și va asigura neutralitatea tehnologică. Conform recomandărilor grupului de experți, „formatul Cross-Industry Invoice (CII) versiunea 2 al CEFACT/ONU ar trebui adoptat ca model de date semantic de referință comun pe care să se bazeze ulterior soluțiile de standardizare a conținutului facturilor electronice”. Piața ar trebui să fie cea care decide asupra modului în care acest model de date va fi adaptat ulterior în funcție de nevoile întreprinderilor. Toți actorii din cadrul pieței, atât în sectorul public, cât și în cel privat, sunt încurajați să elaboreze, să implementeze sau să adere la soluții conforme modelului de date CII v.2.

De asemenea, implementarea acestui model de date ar trebui sprijinită de organisme internaționale de standardizare, astfel încât să se asigure accesibilitatea și stabilitatea în termeni de guvernanță, mentenanță și calitate. În Europa, CEN ar trebui să acționeze, prin intermediul atelierelor și comitetelor sale tehnice, ca un element facilitator, care să stimuleze implementarea standardelor relevante și a instrucțiunilor de aplicare a acestora, obținând totodată sprijinul organismelor internaționale de standardizare față de cerințele europene. Cu toate acestea, pe termen scurt, convergența către un standard unic nu ar trebui să împiedice utilizarea soluțiilor de facturare electronică existente, cu condiția ca acestea să fie conforme sau să tindă către cerințele modelului de date comun pentru facturarea electronică.

Acțiuni:

4.1 În 2011, CEN va elabora instrucțiuni de implementare pentru modelul de date CII v. 2. Aceste instrucțiuni ar trebui să se bazeze pe setul de date principal propus de grupul de experți privind facturarea electronică și să țină cont de standardul ISO 20022 referitor la mesajele legate de facturare, de concluziile atelierelor despre facturarea electronică, BII și EBES ale CEN, precum și de alte inițiative, cum ar fi proiectul PEPPOL.În funcție de cererea pieței, ar trebui să se aibă în vedere și elaborarea unor instrucțiuni suplimentare care să acopere și alte domenii/operațiuni comerciale.

4.2 CEN va colabora cu organismele internaționale de standardizare, cum ar fi CEFACT/ONU și ISO și va comunica cerințele specifice în vederea dezvoltării ulterioare a modelului de date CII.

4.3 CEFACT/ONU este invitat să urmărească dezvoltarea rapidă a mesajelor electronice complementare facturării electronice care vor îmbunătăți capacitatea întreprinderilor și a organizațiilor comerciale și administrative de a realiza un schimb eficace de produse și servicii în acest sens.

Organizarea implementării facturării electronice în UE

Pentru a sprijini implementarea facturării electronice, sunt necesare acțiuni coordonate atât la nivel național, cât și la nivel european. Astfel se vor promova soluții naționale compatibile care să îmbunătățească funcționarea pieței interne prin eficientizarea tranzacțiilor transfrontaliere și reducerea obstacolelor cu care se confruntă consumatorii, întreprinderile și autoritățile publice.

Promovarea facturării electronice la nivel național

Statele membre au statutul necesar pentru a promova, dezvolta și facilita utilizarea facturării electronice. Ele ar trebui să se asigure că practicile naționale în domeniul comercial, al impozitării și al achizițiilor publice contribuie la dezvoltarea unui cadru pentru facturarea electronică cu anvergură europeană.

Acțiune:

5.1 Statele membre ar putea elabora o strategie de promovare a facturării electronice la nivel național. Strategia ar trebui să urmărească următoarele obiective:

- promovarea utilizării facturării electronice, mai ales de către IMM-uri

- coordonarea la nivel național a inițiativelor existente și viitoare de promovare a adoptării facturării electronice, inclusiv a aspectelor juridice, de standardizare și interoperabilitate care au o dimensiune europeană

- stabilirea unor ținte legate de nivelul de adoptare a facturării electronice și monitorizarea acestora.

5.2 Pentru a sprijini îndeplinirea acestor obiective, statele membre ar trebui să înființeze forumuri naționale multipartite privind facturarea electronică și să comunice acest lucru Comisiei până în iunie 2011. Forumurile naționale ar trebui să asigure reprezentarea echilibrată a părților interesate, cu o participare suficientă a autorităților publice și a utilizatorilor de servicii de facturare electronică, inclusiv consumatori, IMM-uri și mari întreprinderi.

Promovarea facturării electronice la nivel european

Acțiunile de la nivelul statelor membre ar trebui coordonate, astfel încât să se garanteze că facturile electronice pot circula fără restricții în UE. O atenție deosebită ar trebui acordată facilitării tranzacțiilor transfrontaliere, mai ales în cazul IMM-urilor.

Acțiune:

6.1 Comisia va înființa, pentru o perioadă de trei ani, un Forum european multipartit privind facturarea electronică, denumit în cele ce urmează „forumul european privind facturarea electronică”, format din reprezentanți ai forumurilor naționale și reprezentanți ai asociațiilor europene ale utilizatorilor interesați, ai Comitetului European de Standardizare (CEN), ai Băncii Centrale Europene (BCE) și ai Grupului de lucru „articolul 29” pentru protecția datelor[22].Principalele sarcini ale forumului european privind facturarea electronică vor consta în asistență acordată Comisiei în următoarele privințe:

- monitorizarea evoluției pieței facturării electronice și a gradului de adoptare a acestui sistem în sectoarele de producție și servicii din statele membre

- favorizarea schimbului de experiență și de bune practici care să faciliteze apariția soluțiilor interoperabile de facturare electronică

- evidențierea problemelor întâmpinate, mai ales la nivelul tranzacțiilor transfrontaliere, și identificarea de soluții adecvate

- sprijinirea și monitorizarea activităților care conduc la adoptarea unui model de date standard pentru facturile electronice.

6.2 Comisia și celelalte instituții ale UE trebuie să ofere un exemplu prin implementarea facturării electronice în cadrul propriilor sisteme de achiziții publice. Mai exact, Comisia va continua derularea proiectului e-Prior.

6.3 În 2011, Comisia va lucra la îmbunătățirea monitorizării statistice a procesului de adoptare a facturării electronice.

CONCLUZIE

Se estimează că adoptarea în masă a facturării electronice va oferi avantaje UE în ansamblul său și va contribui la creșterea competitivității. În afara UE, penetrarea pe piață a facturării electronice înregistrează o creștere substanțială; în acest context, pentru UE este vital să nu rămână în urmă.

Statele membre și părțile interesate sunt invitate să aprobe prioritățile și acțiunile-cheie propuse, pentru a face posibilă îndeplinirea obiectivului adoptării în masă a facturării electronice. Comisia va monitoriza atent toate acțiunile întreprinse, precum și procesul de adoptare a facturării electronice, și va prezenta Consiliului și Parlamentului European, până la sfârșitul anului 2013, un raport cu privire la progresele înregistrate. În cazul în care acest raport evidențiază progrese insuficiente în adoptarea facturării electronice și indică o persistență a fragmentării pieței, este posibil să se întreprindă noi acțiuni și să se formuleze noi recomandări pentru a îndepărta obstacolele care blochează adoptarea în masă a sistemului de facturare electronică.

Implementarea facturării electronice prin instituirea unor structuri de guvernanță de tipul forumurilor naționale și al Forumului european multipartit ar trebui să contribuie la definirea unei abordări coerente la nivelul UE cu privire la facturarea electronică și să faciliteze crearea unui cadru paneuropean interoperabil.

[1] COM(2010) 2020, http://ec.europa.eu/eu2020/index_en.htm.

[2] COM(2010) 245,http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM: 2010:0245:FIN:EN:PDF.

[3] Întreprinderi care trimit și/sau primesc facturi electronice , Eurostat 2009.

[4] E-invoicing – E-billing in Europe, Billentis , 2009.

[5] SEPA potential benefits at stake, Capgemini ,http://ec.europa.eu/internal_market/payments/docs/sepa/sepa-capgemini_study-final_report_en.pdf.

[6] COM(2009) 15,http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2009:0015:FIN:RO:PDF.

[7] Este vorba despre o extrapolare bazată pe un studiu efectuat de Departamentul de strategii de mediu din cadrul Institutului Regal de Tehnologie din Suedia, care estimează că înlocuirea facturilor pe hârtie cu cele electronice ar genera reduceri anuale ale emisiilor de carbon de 39 000 – 41 000 de tone de echivalent CO2.

[8] Raportul final al Grupului de experți în materie de facturare electronică ,http://ec.europa.eu/internal_market/consultations/docs/2009/e-invoicing/report_en.pdf.

[9] Rezumatul contribuțiilor primite în urma consultării publice,http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/document.cfm?action=display&doc_id=5814&userservice_id=1&request.id=0.

[10] http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/ict/e-invoicing/benefits/conference_electronic_invoicing_en.htm

[11] Întreprinderi care trimit și/sau primesc facturi electronice , Eurostat 2009.http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/graph.do?tab=graph&plugin=0&language=en&pcode=tin00114.

[12] Astfel de inițiative apărute în Danemarca, Finlanda, Italia, Spania, Suedia au drept scop impunerea obligativității facturării electronice pentru autoritățile publice pentru diferite intervale de timp. Raportul final al Grupului de experți în materie de facturare electronică , 2009, pp. 15-16, http://ec.europa.eu/internal_market/consultations/docs/2009/e-invoicing/report_en.pdf.

[13] Mai multe informații referitoare la această inițiativă se pot consulta la adresa www.peppol.eu.

[14] http://ec.europa.eu/internal_market/payments/sepa/index_en.htm

[15] Directiva 2010/45/CE,http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2010:189:0001:0008:RO:PDF - și mai jos ar trebui pus link către versiunea în română.

[16] Directiva 1999/93/CE,http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2000:013:0012:0020:EN:PDF.

[17] Recomandarea 1994/820/CE a Comisiei,http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:31994H0820:EN:HTML.

[18] Atelierul CEN pe tema facturării electronice a creat un portal independent al facturării electronice (http://www.e-invoice-gateway.net), care oferă sfaturi și informații grupate în funcție de țară cu privire la facturarea electronică.

[19] Fiscalis 2013 este un program de cooperare al UE care oferă administrațiilor fiscale naționale posibilitatea de a elabora și face schimb de informații și expertiză. Pentru mai multe informații:http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/tax_cooperation/fiscalis_programme/fiscalis2013/index_en.htm.

[20] COM(2008) 394,http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0394:FIN:RO:PDF.

[21] Viitorul Cadru European pentru Interoperabilitate (European Interoperability Framework EIF) pentru servicii publice identifică patru niveluri de interoperabilitate: juridic, organizațional, semantic și tehnic.

[22] Directiva 95/46/CE, JO L 281, 23.11.1995, pp. 31-50.