[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 4.5.2010

COM(2010) 226 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Situația ITER și posibilități de evoluție

SEC(2010) 571

COMUNICARE A COMISIEICĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Situația ITER și posibilități de evoluție

1. Introducere

Prezenta comunicare răspunde solicitării pe care Consiliul a adresat-o Comisiei Europene, la 16 noiembrie 2009, de a examina și a trata problema deficitului de finanțare și a condițiilor de guvernanță conexe referitoare la ITER. Obiectivul prezentei comunicări este de a stabili condițiile de guvernanță și condițiile financiare în care Uniunea poate veni în sprijinul partenerilor săi pentru a-i asigura proiectului ITER o bază financiară solidă și sustenabilă.

ITER[1] este un proiect mondial de construire și exploatare a unui reactor experimental care urmăreşte să demonstreze că, din punct de vedere ştiinţific şi tehnologic, este posibilă producerea de energie prin fuziune în scopuri pașnice. Prin realizarea cu succes a proiectului s-ar stabili dacă energia de fuziune poate deveni o sursă de energie sustenabilă majoră, care să contribuie la strategia UE de securitate a aprovizionării cu energie pe termen lung. Procesul de fuziune nucleară oferă posibilitatea generării unei surse în esenţă nelimitate de energie sigură şi curată, fără emisii de CO2. Proiectul ITER ar putea fi urmat de un reactor demonstrativ, în vederea unei viitoare exploatări comerciale a energiei de fuziune.

ITER este un proiect unic de cooperare mondială, o inițiativă inovatoare ce urmăreşte să demonstreze existenţa unor soluţii tehnologice comune la probleme globale. Proiectul se desfășoară în cadrul unui Acord internațional[2] între Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM) şi alte 6 părţi, China, India, Japonia, Coreea, Rusia şi SUA, acord care a fost semnat la Paris în noiembrie 2006 și a intrat în vigoare în octombrie 2007. Prin acest acord a fost instituită Organizația ITER, care are personalitate juridică internațională deplină şi este responsabilă cu implementarea în comun a proiectului ITER. Acordul are o durată iniţială de 35 de ani, perioadă în care instalaţiile ITER se vor construi, (10 ani), se vor exploata (20 de ani) şi se vor dezactiva (5 ani) .

Cu sprijinul ferm al Consiliului, Comisia a reușit să negocieze cu partenerii internaţionali, în numele Comunităţii, ca ITER să fie amplasat în Europa, la Cadarache, Franţa. Pe lângă oportunităţile aferente, acest acord prevede că responsabilităţile financiare ale Europei de a pune la dispoziţie clădiri și instalații îi revin încă de la început, şi anume din etapa de construcţie. Acest lucru înseamnă şi că ceilalţi contribuitori la ITER depind de execuţia la timp a contribuţiei Europei.

Contribuţia EURATOM la ITER este gestionată prin Întreprinderea comună europeană pentru ITER – „Fusion for Energy” (F4E), instituită ca Agenţia internă europeană[3] prin Consiliul din martie 2007[4] şi având sediul la Barcelona. Membrii F4E, EURATOM, cele 27 de state membre şi Elveţia sunt toţi reprezentaţi în sistemul său de guvernanţă. Contribuţia UE la construirea ITER constă în principal în sisteme şi componente esenţiale pentru ITER, achiziţionate de F4E şi furnizate „în natură” Organizaţiei ITER. Parlamentul European este responsabil cu aprobarea descărcării bugetare a Întreprinderii comune europene pentru ITER.

Date fiind amploarea şi complexitatea ITER, construirea acestuia este o provocare tehnică imensă, o iniţiativă inginerească extraordinară, comparabilă cu construirea unei centrale electrice comerciale foarte mari, care reunește o combinaţie fără precedent de resurse industriale la scară largă în domeniul ingineriei civile, mecanice, electrice şi nucleare.

Lansarea proiectului ITER a marcat un moment crucial în dezvoltarea unei vaste colaborări ştiinţifice la scară mondială. Pentru Europa, proiectul simbolizează capacitatea UE de a-şi asuma un rol de lider mondial în materie de ştiinţă şi tehnologie. Organizaţia ITER poate servi drept model pentru viitoarele mari proiecte de infrastructură cu colaborare internațională. Implementarea ITER reprezintă așadar un test pentru viitoarea colaborare ştiinţifică internaţională a UE în cadrul proiectelor la scară mare.

Costul proiectului a depăşit cu mult estimările iniţiale pe care se baza angajamentul bugetar al UE. Pentru a-și îndeplini aceste responsabilităţi oneroase, UE trebuie să găsească resursele suplimentare necesare pentru elaborarea unei soluții de finanțare solidă și sustenabilă pe toată durata proiectului, nu numai pentru următorii doi-trei ani, ci până la sfârșitul duratei de viață a proiectului. Prin urmare, este necesar ca autoritățile bugetare să dedice acestui proiect important resurse suplimentare şi să facă faţă oricăror viitoare supracosturi.

2. CONTEXTUL ACTUAL

La 29 mai 2009, Comisia a prezentat Consiliului o sinteză a situaţiei proiectului ITER, a dificultăţilor întâmpinate şi a măsurilor luate. Totodată, Comisia a stabilit o serie de „condiții limită” pe care le consideră premise indispensabile pentru reușita proiectului la un cost acceptabil și cu riscuri rezonabile. Printre acestea se numără evaluarea credibilă a costurilor şi politicile de limitare a costurilor, un calendar realist și o gestionare solidă a proiectului la toate nivelurile.

La reuniunea din 16 noiembrie 2009[5], Consiliul a confirmat sprijinirea unanimă a proiectului ITER, în măsura în care condițiile limită elaborate de Comisie vor fi, în final, respectate, înțelegând creşterea substanţială a costului construirii ITER față de estimarea inițială. Totodată, Consiliul a precizat în concluziile sale că „scenariul de referință”[6] (anvergură, calendar şi cost) pentru ITER trebuie să plece de la aceste condiţii limită. Consiliul a solicitat operarea schimbărilor necesare la nivelul gestionării proiectului şi aplicarea unei politici ferme de reducere şi limitare a costurilor.

În plus, Consiliul a invitat Comisia să analizeze opţiunile pentru a răspunde nevoilor de finanțare suplimentare în cadrul perspectivelor financiare actuale, inclusiv avantajele şi dezavantajele angajării unui împrumut la Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi redefinirea priorităţilor de finanţare din bugetul actual al UE, şi să îi prezinte Consiliului, în cel mai scurt timp, posibilele soluţii.

La nivel internaţional, pasul decisiv imediat următor în etapa de construcţie este ca partenerii internaţionali ai ITER să se pună de acord asupra scenariului de referinţă la reuniunea Consiliului ITER care va avea loc în China la jumătatea lunii iunie. Comisia a insistat asupra îndeplinirii condițiilor limită și, până în acest moment, a refuzat să adopte calendarul propus în noiembrie 2009. UE trebuie să își stabilească acum poziția pentru reuniunea Consiliului ITER.

3. Costul ITER

În etapa de construcție, contribuția EURATOM reprezintă 5/11 (circa 45%) din total, din care 80% îi revin EURATOM, iar 20% Franței, restul fiind împărțit în mod egal între celelalte 6 părți la ITER (1/11 sau circa 9% fiecare)[7]. În etapele ulterioare de exploatare și dezactivare, contribuţia EURATOM va acoperi 34% din costurile totale.

Conform estimării din 2001, costul total de construcţie al ITER urma să se ridice la 5,9 miliarde EUR (5 896 milioane la valoarea din 2008). Contribuţia EURATOM era de 2,7 miliarde EUR (aproximativ 45%, 2 680 milioane la valoarea din 2008), respectiv 1 735 milioane EUR pentru componentele/sistemele de furnizat „în natură” şi 945 milioane EUR de furnizat „în numerar” Organizaţiei ITER. Fiecare parte s-a angajat să asigure contribuţiile „în natură” convenite indiferent de costul final de achiziţie şi de furnizare a respectivelor componente.

Conform estimărilor actuale ale F4E pentru etapa de construcţie (numai pentru Europa), actualizate în funcţie de calendarul propus (2007-2020) şi prezentate consiliului de administraţie al F4E în martie 2010, costurile se ridică la 7,2 miliarde EUR (7 253 milioane la valoarea din 2008): 6,6 miliarde EUR[8] (6 603 milioane în valoarea din 2008) în ceea ce privește contribuția la construirea ITER și 650 milioane EUR în ceea ce privește costurile de funcționare ale F4E și alte activități. Pe baza acestor estimări, contribuţia EURATOM ar fi de 5,9 miliarde EUR (5 892 milioane EUR)[9], iar a Franței de 1,3 miliarde EUR (1 321 milioane EUR) (toate cifrele sunt exprimate la valoarea din 2008)[10].

Pentru anii 2012-2013 sunt necesare 2,1 miliarde EUR (valoare actuală) în credite de angajament din bugetul EURATOM pentru PF7, pentru a putea asigura angajarea contracte de achiziţii necesare într-o primă fază a procesului de construcţie. Ținând seama de programarea creditelor disponibile în actualul cadru financiar multianual (346 milioane EUR pentru 2012 și 344 milioane EUR pentru 2013 la valoarea actuală), EURATOM se confruntă cu un deficit de credite de angajament estimat la aproximativ 1,4 miliarde EUR (valoare actuală) pentru anii 2012-2013 (550 milioane EUR în 2012 şi 850 milioane EUR în 2013).

Dat fiind nivelul mai ridicat de performanță a conceperii și a aplicării metodelor de calcul al costurilor care permite luarea în considerare a unor date mai detaliate referitoare la proiect, pe termen scurt aceste estimări nu ar trebui să cunoască variații importante. Amploarea acestui deficit de finanţare impune o reacţie a autorităţilor bugetare legată de o serie de condiţii.

4. Condiţii prealabile pentru o finanţare solidă şi sustenabilă a ITER

4.1. Buna guvernanţă

Evaluarea efectuată de experţi asupra originii supracosturilor a semnalat o serie de probleme pe care statele membre trebuie să le soluţioneze de urgență în cadrul guvernanţei F4E şi a Organizaţiei ITER. Guvernanţa F4E va trebui revizuită.

Pentru a rezolva aceste probleme, este necesar ca statele membre să sprijine activ un program clar de respectare a condiţiilor limită. Aceasta va implica ameliorarea estimării costurilor, asigurarea unei monitorizări transparente și comunicarea evoluției costurilor, precum și gestionarea proactivă a politicilor de limitare a costurilor, în special prin abordarea ingineriei valorii, prin raţionalizarea repartizării obligațiilor de contractare, prin adoptarea de standarde şi prin exploatarea economiilor de scară. Întrucât directorul F4E a demisionat în ianuarie 2010, întreprinderea se află în curs de restructurare, iar un nou director este pe cale să îi reorganizeze politica de limitare a costurilor.

Pe lângă evaluările experţilor, alte măsuri s-ar putea dovedi necesare. De asemenea, este necesar ca în cadrul restructurării guvernanţei F4E să se abordeze și politicile în materie de achiziţii publice cu centrele și întreprinderile europene de cercetare din domeniul fuziunii, în vederea inovării și a încheierii unor parteneriate strategice.

În ceea ce privește Organizația ITER, creșterea costurilor era legată de resursele de proiectare şi de gestionare. Consiliul ITER va aplica aspectele cheie ale raportului de evaluare a gestionării, inclusiv schimbările la nivelul gestionării prevăzute pentru luna iunie.

4.2. Cadrul financiar sustenabil

Comisia subliniază angajamentul său de a menține și prelungi alocarea bugetară inițială către ITER. Cu toate acestea, având în vedere amploarea deficitului de finanțare și necesitatea găsirii unei soluții sistemice care să respecte bugetul Uniunii pe toată durata de viaţă a proiectului, sunt necesare fonduri suplimentare. Prin urmare, Comisia a analizat opţiunile conform solicitării Consiliului.

Împrumut de la Banca Europeană de Investiții

Băncii Europene de Investiţii (BEI) i se poate solicita acordarea unui împrumut pentru F4E, întrucât activităţile legate de infrastructurile de cercetare subiacente se încadrează în obiectivele politicilor sale de împrumut. Pentru a acorda o linie de credit F4E, BEI va trebui să stabilească în prealabil dacă este nevoie să ceară o garanție explicită din partea EURATOM. În cazul în care BEI are nevoie de o garanție explicită din partea EURATOM, Comisia va trebui să elaboreze o propunere de modificare a actului juridic de instituire a F4E, care va trebui adoptată în unanimitate. Dispoziții specifice vor fi apoi stabilite într-un acord între EURATOM (reprezentat de Comisie), BEI și F4E. În plus, vor trebui aduse o serie de modificări și/sau precizări în regulamentul financiar al F4E și în normele de implementare a acestuia. Principala problemă pe care o prezintă utilizarea unui credit pentru a acoperi deficitul de finanțare este însă lipsa unei surse identificabile de venituri care să permită restituirea creditului, astfel că, în practică, un împrumut nu ar constitui o soluţie fiabilă pentru acoperirea deficitului de finanţare în cauză.

Redistribuirea fondurilor

Necesităţile suplimentare de finanţare a ITER ar putea fi acoperite parţial prin transferul de fonduri de la alte poziţii. Cu toate acestea, ţinând cont de amploarea deficitului de finanţare şi de necesitatea unei abordări sistemice pe toată durata de viaţă a proiectului ITER, o redistribuire atât de vastă a fondurilor existente ale Uniunii ar avea un efect extrem de negativ asupra unor politici și programe esențiale ale strategiei EUROPA 2020. În termeni de strategie, în aceste domenii nu este recomandat să se facă reduceri atât de importante. Acest aspect a fost deja semnalat recent în raportul Comisiei cu privire la funcționarea Acordului interinstituțional privind disciplina bugetară[11].

În plus, niciuna dintre cele două opțiuni (BEI sau redistribuirea fondurilor) nu oferă o soluție structurală la această problemă.

Angajamentul Consiliului, asumat și în fața Parlamentului European, de a garanta sprijinirea financiară adecvată a proiectului ITER pe toată durata etapelor de construcție și de exploatare este o condiție prealabilă pentru sustenabilitate. Excluzând opțiunea unui împrumut de la BEI şi pe cea a redistribuirii fondurilor, Comisia consideră că angajamentul UE faţă de proiectul ITER nu poate fi respectat decât prin două opţiuni care sunt potrivite pentru amploarea şi natura sistemică a problemei.

PRIMA OPțIUNE: FINANţARE SUPLIMENTARă DIN PARTEA STATELOR MEMBRE

Pentru 2012-2013, toate statele membre ale UE şi Elveţia vor trebui să asigure contribuții suplimentare în valoare totală de 1,4 miliarde EUR și să se angajeze să finanțeze orice supracosturi în raport cu previziunile din bugetul Uniunii și din cadrul financiar multianual pe toată durata de viaţă a proiectului. Posibilitatea contribuțiilor suplimentare din partea membrilor F4E este prevăzută în decizia de instituire a F4E.

În viitor, începând cu 2014 și până la încheierea proiectului, mecanismul de finanțare suplimentară din partea statelor membre va fi declanșat după epuizarea completă a creditelor bugetare prevăzute pentru ITER. Se pot avea în vedere și alte posibile mecanisme care să sporească flexibilitatea în interiorul cadrului de finanţare multianual şi care să fie folosite înainte de declanşarea fondurilor suplimentare din partea statelor membre.

A DOUA OPţIUNE: STABILIREA UNOR PLAFOANE ADECVATE ÎN PERSPECTIVELE FINANCIARE

Cu excepţia cazului în care se găseşte o soluţie pentru finanţarea proiectului pe toată durata de viaţă a acestuia, pentru 2012-2013 se poate avea în vedere o creştere netă a plafonului global stabilit pentru cadrul financiar 2007-2013. Cu toate acestea, Consiliul a impus până în prezent condiția ca plafoanele globale pe 7 ani ale cadrului financiar în termeni de angajamente și plăți să rămână neschimbate[12].

În viitor, plafoanele financiare ale cadrului financiar multianual vor trebui fixate la un nivel care să îi permită UE să îşi respecte angajamentul faţă de proiectul ITER.

Oricare ar fi opţiunea preferată de autorităţile bugetare, o soluţie sustenabilă va impune un angajament financiar clar pe toată durata de viaţă a proiectului şi, din partea statelor membre, un angajament de a finanţa orice supracosturi în raport cu cadrul.

Ambele opţiuni impun stabilirea unui mecanism de restricţionare, pentru a asigura buna gestionare financiară a proiectului.

5. Termen limită

Termenul în care trebuie găsită o soluţie pentru finanţarea ITER este foarte scurt. Având în vedere nevoia de a clarifica situaţia partenerilor internaţionali ai UE şi dinamica bugetului UE, Comisia propune Consiliului şi Parlamentului European să abordeze de urgenţă această chestiune.

6. Concluzie

Lansarea proiectului ITER a marcat un moment crucial în dezvoltarea unei vaste colaborări ştiinţifice la scară mondială. Pentru Europa, proiectul simbolizează capacitatea UE de a-şi asuma un rol de lider mondial în materie de ştiinţă şi tehnologie.

O soluţie eficace, sistemică şi viabilă pentru asigurarea unei bune guvernanţe şi a unei sustenabilităţi financiare solide ar putea servi drept model pentru o viitoare colaborare la nivel mondial asupra marilor provocări cum este aprovizionarea cu energie, cu care ne confruntăm cu toții în viața noastră comună.

La reuniunea din 16 noiembrie 2009, Consiliul a confirmat sprijinirea proiectului ITER, în ciuda importantelor creșteri de cost, în măsura în care condițiile limită elaborate de Comisie pot fi respectate, și a invitat Comisia să analizeze opțiunile de finanțare în contextul actualului cadru financiar multianual.

Având în vedere elementele expuse în prezenta comunicare, Comisia invită Consiliul și Parlamentul European să asigure resursele suplimentare necesare pentru întreaga etapă de construcție a ITER și să adopte o decizie de principiu cu privire la asigurarea fondurilor necesare. Comisia consideră că trebuie să se acționeze în acest sens cât mai repede cu putință pentru a-și putea informa partenerii internaționali care așteaptă o decizie a EURATOM asupra scenariului de referință pentru ITER la următoarea reuniune a Consiliului ITER ce va avea loc la jumătatea lunii iunie.

Odată asumat un astfel de angajament, Comisia va prezenta propunerile necesare de finanțare a nevoilor suplimentare ale ITER în 2012 și 2013, conform recentului raport cu privire la Acordul interinstituțional.

[1] Denumit inițial „Reactorul termonuclear experimental internațional”.

[2] JO L 358, 16.12.2006, p. 62-80.

[3] În cadrul Acordului ITER, fiecare membru are propria „agenţie internă” responsabilă cu gestionarea contribuţiei sale şi, în special, cu achiziționarea diverselor componente necesare pentru construirea ITER şi pentru a fi furnizate Organizaţiei ITER sub formă de contribuţii în natură.

[4] JO L 90, 30.3.2007, p. 58.

[5] Documentele 15815/09 RECH 401 ATO 136 + ADD 1 RESTREINT UE.

[6] Scenariul de referință se referă la elementele interdependente anvergură (specificațiile instalației care trebuie construite), calendar (termenele construcţiei) şi cost.

[7] Împărțirea costurilor pentru toate etapele proiectului ITER. Anexa 2 (b) la Raportul final asupra negocierilor privind implementarea în comun a ITER, 1 aprilie 2006.

[8] Întrucât costul final pentru construirea întregii instalaţii ITER nu se va cunoaşte deoarece fiecare parte va suporta supracosturi specifice, ar fi dificil de confirmat o estimare a proporției din costul total de construcție al ITER pe care ar reprezenta-o cele 6,6 miliarde EUR.

[9] Această sumă este defalcată astfel:pentru perioada 2007-2011 (5 ani), nevoile financiare sunt estimate la aproximativ 1,3 miliarde EUR;pentru perioada 2012-2013 (2 ani), nevoile financiare sunt estimate la aproximativ 2 miliarde EUR;pentru perioada 2014-2020 (7 ani), nevoile financiare sunt estimate la aproximativ 2,6 miliarde EUR.

[10] La această contribuţie trebuie adăugate încă aproximativ 40 milioane EUR provenind de la membrii F4E (EURATOM, cele 27 de state membre și Elveția), alții decât EURATOM și Franța.

[11] COM(2010) 185, 27.4.2010.

[12] Revizuirea plafoanelor s-ar putea realiza în două moduri: a) printr-un mecanism de compensare a creșterii de la o poziție printr-o reducere echivalentă la altă poziție sau b) prin creșterea plafonului global. Mecanismul de compensare a fost folosit de mai multe ori în trecut. Comisia estimează totuși că, până la sfârşitul lui 2013, marjele disponibile vor fi reduse considerabil. Aceste marje reduse trebuie parţial menţinute, pentru a lăsa posibilitatea de a răspunde cererilor concurente ulterioare.