10.2.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 42/12

—

subliniază că abordarea europeană a guvernanței pe mai multe niveluri – național, regional și local – în combaterea schimbărilor climatice poate constitui un exemplu de acțiune coerentă și un model în afara Europei. Premisele importante sunt structuri transparente care includ toate politicile sectoriale și o structură de finanțare eficientă și accesibilă pentru autoritățile locale și regionale;

—

susține cu fermitate inițiativa Pactului primarilor de a reduce emisiile de CO2 în peste 2 150 de orașe europene cu peste 20 % până în 2020 și solicită ca mijloacele necesare să fie puse la dispoziție pentru ca obiectivele anunțate să fie efectiv realizate;

—

susține că o modalitate constructivă de cooperare între nivelurile local și național în ceea ce privește măsurile de adaptare la schimbările climatice este aceea a acordurilor orientate spre rezultate, prin care toate nivelurile de guvernanță pot să se angajeze pe bază voluntară să depună eforturi în vederea atingerii unor obiective privind atenuarea schimbărilor climatice și împreună își asumă angajamentul și preiau responsabilitatea propriilor contribuții;

—

subliniază importanța tot mai mare a „alianțelor climatice și energetice” de la nivel sectorial și transsectorial dintre regiuni și întreprinderi, acestea fiind implicate deja în procesul de negociere de la Copenhaga. Acestea ar trebui încurajate în mod explicit, pentru a consolida și accelera dezvoltarea și aplicarea tehnologiilor cu emisii reduse de CO2. Factorii de decizie de la nivel local și regional, precum și IMM-urile sunt actorii principali;

—

atrage din nou atenția asupra faptului că pentru punerea în aplicare a măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea la nivel local și regional sunt necesare mijloace financiare suplimentare.

Raportor

:

Nicola Beer (DE-ALDE), secretar de stat în cadrul Ministerului Justiției, Integrării și Afacerilor Europene al landului Hessen

Document de referință

:

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Politica climatică internațională post-Copenhaga:

acționând acum pentru a revigora măsurile luate pe plan mondial în domeniul schimbărilor climatice”

COM(2010) 86 final.

1.

subliniază că schimbările climatice vor avea efecte directe asupra tuturor organismelor vii de pe planeta noastră, indiferent de condițiile geopolitice. Limitarea pericolului încălzirii climatice și confruntarea cu efectele schimbărilor climatice reprezintă marile provocări ale epocii noastre;

2.

în acest context, accentuează rolul deosebit al nivelurilor subnaționale, în special al autorităților locale și regionale din Europa, cărora le revine misiunea esențială de a pune în aplicare măsurile de atenuare a schimbărilor climatice, având în vedere că sunt aproape de cetățeni;

3.

sprijină cu fermitate voința Comisiei de a utiliza acest potențial pentru atenuarea schimbărilor climatice. Acțiunile durabile de sensibilizare a societății, alături de trecerea la un sistem economic eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor, constituie o condiție pentru realizarea obiectivelor ambițioase privind clima;

4.

salută faptul că Comisia și-a sintetizat într-o strategie voința de a transpune consensul general cu privire la schimbările climatice în acțiuni concrete. Această strategie trebuie să mențină și să alimenteze în continuare dinamica eforturilor de combatere a schimbărilor climatice;

5.

constată că schimbările climatice și efectele lor regionale diferite sunt recunoscute pe plan științific drept un fenomen global, iar comunitatea internațională acceptă tot mai mult necesitatea urgentă de a acționa, așa cum recomandă Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change - IPCC). În 2008, Uniunea Europeană își stabilise deja obiectivele ambițioase ca, până în anul 2020, să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 20 %, să mărească ponderea energiei din surse regenerabile la 20 % în cadrul producției de energie și să reducă consumul de energie cu 20 %. Aceste obiective sunt formulate și în Strategia Europa 2020, iar CoR le susține cu fermitate;

6.

subliniază dimensiunea internațională a schimbărilor climatice și necesitatea de a reacționa la nivel global;

7.

solicită introducerea unui capitol substanțial privind dimensiunea locală în viitorul acord internațional al ONU privind schimbările climatice;

8.

salută faptul că procesul ONU de gestionare cuprinzătoare și globală a schimbărilor climatice este considerat indispensabil și, prin urmare, sprijină cu fermitate eforturile de a încheia un acord internațional obligatoriu privind schimbările climatice, în care să fie integrate mai ales orientările politice ale Acordului de la Copenhaga;

9.

își reafirmă ferm susținerea față de obiectivul de a limita creșterea temperaturii globale la maximum 2 grade Celsius;

10.

constată cu bucurie că Uniunea Europeană este pe cale să-și respecte angajamentele asumate în cadrul Protocolului de la Kyoto pentru perioada 2008-2012 și apreciază eforturile care îi permit Europei să se mențină printre regiunile cu cel mai mare respect pentru mediu;

11.

constată că, deși negocierile de la Copenhaga privind combaterea schimbărilor climatice, din decembrie 2009, au mijlocit un schimb amplu de opinii la nivel internațional și au dus la un acord politic între o majoritate de țări care, până atunci, nu se angajaseră în mod formal, nu a fost posibilă semnarea unui act obligatoriu din punct de vedere juridic, ci doar încheierea unui acord;

12.

împărtășește punctul de vedere conform căruia UE trebuie să-și îmbunătățească activitățile de sensibilizare și ar trebui să se concentreze în primul rând pe obținerea sprijinului diferiților parteneri. În acest context, CoR subliniază necesitatea ca UE să vorbească cu o singură voce;

13.

este de părere că un acord internațional obligatoriu trebuie să asigure integritatea acțiunilor în materie de mediu, pentru a fi acceptat de comunitatea statelor semnatare;

14.

amintește că Uniunea Europeană este una dintre puținele regiuni mari ale lumii care și-a redus emisiile de CO2 în mod considerabil. Tocmai prin această poziție de lider recunoscută la nivel global, Uniunea Europeană are o responsabilitate deosebită, fiind obligată să-și utilizeze potențialul existent pentru a reduce și mai mult emisiile;

15.

atrage atenția asupra faptului că efectele schimbărilor climatice se vor resimți în mod foarte diferit de la o regiune la alta pe plan internațional și în Europa (de exemplu, în regiunile fără ieșire la mare și regiunile muntoase sau pe insule, în ce privește deșertificarea, topirea ghețarilor sau creșterea nivelului mării), astfel încât evaluarea potențialelor efecte regionale la nivelul statelor membre, regiunilor și al autorităților trebuie să țină seama de diversitatea acestora;

16.

pledează pentru atingerea unui echilibru mai bun între necesitatea de a exercita presiuni pentru realizarea obiectivelor și menținerea dinamicii procesului, astfel încât să se evite situațiile de impas sau blocaj;

17.

regretă că, la Copenhaga, Uniunea Europeană nu a reușit să-și impună poziția privind combaterea schimbărilor climatice;

18.

salută faptul că, în cadrul Conferinței de la Copenhaga privind schimbările climatice, s-a stabilit obiectivul de a limita creșterea temperaturii globale la maximum 2 grade Celsius peste nivelurile din perioada preindustrială, făcând în același timp referință la lucrările IPCC;

19.

de asemenea, salută faptul că, până la termenul limită la 31 ianuarie 2010, 55 de state din comunitatea internațională au răspuns la solicitarea de a-și anunța angajamentul obligatoriu privind obiectivele de reducere a emisiilor. Aceasta demonstrează sprijinul amplu și tot mai larg pentru acord, precum și angajamentul ferm al majorității statelor de a-și intensifica acțiunile de atenuare a schimbărilor climatice. În același timp, regretă că toate aceste angajamente rămân insuficiente pentru a realiza obiectivul propus de Conferința de la Copenhaga, de a limita creșterea temperaturii Pământului la 2 °C;

20.

salută faptul că Acordul de la Copenhaga prevede, și în ceea ce privește sprijinul financiar necesar pentru atenuarea schimbărilor climatice, principii de bază pentru monitorizarea, raportarea și verificarea periodică (MRV), precum și măsurile care trebuie luate în fiecare țară;

21.

subliniază că, în contextul negocierilor viitoare din Mexic și în special al conferințelor de pregătire a acestora, trebuie depuse eforturi de convingere a țărilor și grupurilor de țări care consideră că interesele lor nu au fost luate în considerare în mod corespunzător în cadrul procesului de la Copenhaga;

22.

sprijină măsurile propuse de Comisie, menite să sensibilizeze mai mult țările terțe. În acest sens, este necesar să se cunoască în avans punctele de vedere, problemele și așteptările partenerilor de negocieri în ceea ce privește chestiunile esențiale, pentru a convinge în special acele state a căror disponibilitate de a încheia un acord internațional privind măsurile de atenuare a schimbărilor climatice, obligatoriu din punct de vedere juridic, este insuficientă;

23.

subliniază că, în temeiul Tratatului de la Lisabona, aflat în vigoare, UE trebuie să-și exercite mandatul de negociere în mod unitar și solicită în acest sens punerea în aplicare a acestor noi structuri;

24.

în acest context, solicită ferm ca UE să ia o poziție unitară la Cancún;

25.

accentuează că trebuie să se asigure că rezultatele diferitelor acțiuni și măsuri de atenuare a schimbărilor climatice și a efectelor inevitabile ale acestora pot fi măsurate și verificate. Documentarea măsurilor și datelor trebuie să fie obligatorie pentru toate statele, fără a leza suveranitatea părților implicate;

26.

subliniază necesitatea adaptării și consolidării de către Comisie a strategiei sale pentru politica UE privind schimbările climatice în cazul în care nu se încheie un acord internațional;

27.

pledează pentru acordarea unei atenții sporite relației tensionate dintre abordarea cuprinzătoare a unei politici integrate privind energia și schimbările climatice și principiul subsidiarității. Statele membre trebuie să poată acționa și în viitor acolo unde caracteristicile structurale impun norme specifice, fără a denatura concurența;

28.

consideră că este necesar să se pună mai mult în evidență propriile progrese în combaterea schimbărilor climatice, să se stabilească în continuare obiective ambițioase și să se sprijine și să se comunice succesele punerii în aplicare la nivel regional prin exemple de bune practici. În acest context, CoR face trimitere explicită la rolul cetățenilor. Fără sensibilizare și cooperare în teritoriu nu se pot realiza obiectivele privind clima;

29.

salută faptul că se vor avea în vedere și temele care nu au fost menționate în Acordul de la Copenhaga și au fost neglijate până în prezent, cum ar fi dezvoltarea unei piețe internaționale a carbonului și reducerea emisiilor provenite din transportul aerian și maritim internațional, prin consultarea Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) și a Organizației Maritime Internaționale (OMI);

30.

recunoaște că includerea transportului aerian și maritim într-o schemă de comercializare a certificatelor de emisii la nivel mondial, cuplată cu un plafon și un parcurs al reducerii emisiilor, va fi un pas important pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon, însă observă în același timp că sub aspectul competitivității trebuie să se țină seama de dependența anumitor regiuni, cum ar fi insulele;

31.

subliniază importanța rolului pe care îl poate juca agricultura în atenuarea efectelor schimbărilor climatice, întrucât sectorul agricol este singurul care poate determina, în condiții de costuri mai mici, reducerea emisiilor de echivalent CO2 și captarea sporită a carbonului, și care garantează în același timp producția de alimente, generează venituri pentru agricultori și reține populația în mediul rural;

32.

este de părere că, pe baza Strategiei Europa 2020 pentru o creștere economică durabilă („noul acord ecologic” - Green New Deal), UE trebuie să inițieze acțiuni concrete prin care să treacă la un sistem economic cu emisii reduse de dioxid de carbon, astfel încât să devină regiunea cu cel mai mare respect pentru mediu;

33.

atrage atenția că o astfel de strategie poate avea succes, doar dacă atât sectorului public, cât și celui privat li se oferă suficiente posibilități pentru schimbări structurale și inovații, într-un termen corespunzător, în concordanță cu diferitele structuri economice și sectoriale din statele membre. În acest context, nu trebuie pierdute din vedere obiectivele UE de reducere a emisiilor;

34.

subliniază că provocările majore ale atenuării schimbărilor climatice de la nivel mondial pot fi controlate mai bine doar în consens cu economia;

35.

atrage atenția că sunt necesare instrumente adecvate, pentru a se evita denaturarea concurenței între țările care au standarde de atenuare a schimbărilor climatice și cele care nu dețin asemenea standarde și, în acest context, arată că, în caz contrar, relocarea emisiilor de dioxid de carbon ar putea duce la relocalizarea locurilor de muncă, în special în anumite sectoare industriale;

36.

subliniază că este necesară încheierea unui acord care să continue prima perioadă de angajament de la Kyoto și din motive de politică economică, pentru a garanta întreprinderilor și statelor siguranța de planificare și securitatea juridică cel puțin în următorul deceniu;

37.

constată că un acord ulterior primei perioade a Protocolului de la Kyoto poate avea șanse de reușită doar dacă se elimină punctele vulnerabile cunoscute, asigurând astfel integritatea mediului. În viitor, reducerile de emisii trebuie extinse în mod echitabil la întreaga comunitate a statelor, fără ca unele state să fie defavorizate în mod disproporționat. Acest lucru privește îndeosebi țările în curs de dezvoltare și cele emergente, cărora țările industriale trebuie să le acorde sprijin concret, cu caracter tehnologic și financiar;

38.

are în vedere posibilitatea de a comunica, sub forma unor exemple de bune practici (transfer de cunoaștere și de tehnologie), expertiza regiunilor din statele membre ale UE, acumulată în urma punerii în aplicare a măsurilor de combatere a schimbărilor climatice. Aceasta se poate utiliza în aceeași măsură atât pentru aplicarea tehnologiei, cât și pentru metodele de măsurare, raportare și verificare a acțiunilor;

39.

recomandă, drept instrument adecvat, instituirea unei platforme de monitorizare a schimbărilor climatice, care să permită schimbul de experiențe privind acțiunile de atenuare a schimbărilor climatice la nivel regional și local și să sprijine dezvoltarea acestora. În acest fel, cunoștințele acumulate de autoritățile locale și regionale ar putea fi utilizate în mod optim și aplicate în mod eficient și ar putea contribui la fundamentarea soluțiilor de la nivelul UE și al statelor membre;

40.

consideră că negocierile privind reducerea emisiilor de CO2 ar trebui coordonate mai bine cu dezbaterile internaționale actuale privind declinul diversității biologice (CBD), combaterea schimbărilor climatice (CCONUSC) și a deșertificării (CONUCD) și, prin urmare, solicită Comisiei să lanseze anumite inițiative în această direcție, de exemplu, organizarea unei reuniuni la nivel înalt privind cele trei convenții de la Rio menționate mai sus;

41.

consideră că este necesară o cooperare mai puternică între regiuni în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;

42.

susține că o modalitate constructivă de cooperare între nivelurile local și național în ceea ce privește măsurile de adaptare la schimbările climatice este aceea a acordurilor orientate spre rezultate, prin care toate nivelurile de guvernanță pot să se angajeze pe bază voluntară să depună eforturi în vederea atingerii unor obiective privind atenuarea schimbărilor climatice și își asumă împreună angajamentul și responsabilitatea propriilor contribuții;

43.

recunoaște că, pentru a încheia un acord ulterior celui de la Kyoto în cadrul protocolului cu același nume, este necesară o abordare integrată, prin care să se împiedice interacțiunile negative dintre instrumentele individuale;

44.

salută inițiativa Comisiei de a reveni activ pe poziția de lider pe plan internațional în combaterea schimbărilor climatice;

45.

subliniază că Strategia Europa 2020, care are ca obiectiv creșterea durabilă, va produce schimbări structurale în sensul realizării unei economii eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, ecologice și competitive, având ca rezultat o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

46.

evidențiază faptul că, pentru astfel de schimbări, este necesară implicarea și participarea din timp a tuturor grupurilor societății, precum și a cetățenilor individuali, oferind informații suficiente și asigurând transparența, aceasta cu atât mai mult cu cât schimbările climatice vor antrena nu doar schimbări tehnologice, ci și adaptarea actualelor moduri de viață;

47.

consideră că restructurarea necesară în urma schimbărilor climatice, în sensul trecerii la un sistem economic cu emisii reduse de CO2, trebuie să fie caracterizată prin responsabilitate socială, pentru a fi acceptată de societate. Pe lângă noile locuri de muncă preconizate trebuie avute în vedere și menținerea și, după caz, reorientarea locurilor de muncă existente;

48.

sprijină cu fermitate obiectivele 20/20/20 ale Strategiei Europa 2020 în domeniul energiei și cele privind atenuarea schimbărilor climatice, inclusiv creșterea obiectivului de reducere a emisiilor la 30 %, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile necesare. Înainte de stabilirea unui angajament unilateral de 30 % trebuie efectuată o analiză, în vederea asigurării faptului că întreprinderile europene nu vor suferi dezavantaje concurențiale. Stabilirea angajamentului de 30 % este o decizie deosebit de importantă, care trebuie să se bazeze pe rapoarte fundamentate care sprijină fezabilitatea din punct de vedere ecologic și economic. În acest sens, faptul că studiile actuale au în vedere nivelul macroeconomic, chiar dacă sunt corecte din punct de vedere tehnic, reprezintă un motiv de îngrijorare. În orice caz, ar fi necesar să fie disponibile și studii specifice sectoarelor pentru a clarifica respectivele măsuri compensatorii, luând în considerare și situația din fiecare stat membru, în special la nivelul autorităților subnaționale, respectiv regionale;

49.

salută inițiativa Comisiei de a elabora o foaie de parcurs pentru trecerea UE la un sistem economic cu emisii reduse de CO2 până în 2050 și solicită ferm definirea etapelor pe termen scurt și mediu ale acestui parcurs;

50.

atrage atenția că procedurile și produsele inovatoare reprezintă una din cheile pentru a răspunde provocărilor globale ale atenuării schimbărilor climatice. Numai prin inovație pot fi create pe termen lung forțele necesare pentru creșterea economică;

51.

susține afirmația Comisiei conform căreia măsurile trebuie să se concentreze pe inovație și pe utilizarea timpurie a noilor tehnologii, precum și a infrastructurilor adecvate, în vederea extinderii rolului de lider al întreprinderilor europene în tehnologiile-cheie;

52.

subliniază că în multe domenii se întreprind deja acțiuni de un nivel înalt de calitate datorită unor măsuri moderne de atenuare a schimbărilor climatice și de protecție a mediului. Acest lucru trebuie recunoscut și avut în vedere la stabilirea criteriilor în viitor. Pentru a ține seama de fenomenul diferențelor dintre performanțele anterioare, trebuie să se asigure că fiecare punct de plecare regional sau local este luat în considerare prin încorporarea unor elemente dinamice în sistem;

53.

atrage atenția asupra faptului că potențialele repercusiuni negative ale unei restructurări economice vor afecta în special nivelul local și regional;

54.

recunoaște marile oportunități care pot rezulta în urma unei creșteri economice durabile, de exemplu, în ceea ce privește crearea de noi locuri de muncă și securitatea aprovizionării cu energie;

55.

îndeamnă la includerea reabilitării energetice a clădirilor în setul de măsuri planificate, care urmează să stea la baza realizării obiectivelor de atenuare a schimbărilor climatice și atrage atenția, în acest context, asupra faptului că o parte considerabilă a emisiilor de CO2 este generată de clădirile care nu corespund exigențelor privind eficiența energetică. Până la trei sferturi din clădirile de locuințe au un potențial de economisire major;

56.

atrage atenția asupra faptului că nu pot fi îndeplinite obiectivele ambițioase de atenuare a schimbărilor climatice fără să se țină seama de potențialul de reducere a emisiilor de CO2 ale locuințelor;

57.

evidențiază importanța reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul transportului rutier de persoane și de mărfuri;

58.

regretă că Comunicarea Comisiei nu face trimitere la necesitatea de a acționa la nivel regional pentru concretizarea obiectivelor de atenuare a schimbărilor climatice. În acest context, promovarea inovării, cercetării și dezvoltării la nivel transfrontalier și transregional prin Institutul European de Inovare și Tehnologie (European Institute of Innovation and Technology - EIT) și prin comunitățile cunoașterii și inovării în domeniul climei poate prelua un rol de pionierat.

59.

în acest context, subliniază importanța tot mai mare a „alianțelor climatice și energetice” de la nivel sectorial și transsectorial dintre regiuni și întreprinderi, care au fost implicate deja în procesul de negociere de la Copenhaga. Acestea ar trebui încurajate în mod explicit, pentru a consolida și accelera dezvoltarea și aplicarea tehnologiilor cu emisii reduse de CO2. Factorii de decizie de la nivel local și regional, precum și îndeosebi IMM-urile sunt actorii principali. Transmiterea rapidă și eficientă a informațiilor către actorii relevanți în situații comparabile este o exemplificare a principiului „de jos în sus” (bottom-up).

60.

atrage atenția asupra faptului că, la nivel regional, există numeroase inițiative care contribuie la ancorarea fermă a conceptului de atenuare a schimbărilor climatice în conștiința societății, cum ar fi strategiile de durabilitate regionale sau alianțele dintre factorii de decizie locali, autoritățile regionale și întreprinderi. CoR se oferă în mod expres să împărtășească actorilor interesați experiențele acumulate în aceste proiecte;

61.

în acest context, salută inițiativa Pactului primarilor de a reduce emisiile de CO2 în peste 2 150 de orașe europene cu peste 20 % până în 2020 și, prin urmare, sprijină ferm Pactul primarilor ca un element central al politicii energetice și climatice durabile, solicitând ca mijloacele necesare să fie puse la dispoziție pentru ca obiectivele anunțate să fie efectiv realizate;

62.

consideră că este necesar ca în cadrul procesului de reglementare să se urmărească un raport echilibrat între asigurarea strictă a protecției mediului și costurile enorme de combatere a schimbărilor climatice care le revin regiunilor și insulelor izolate și/sau deosebit de vulnerabile în acest sens și dependente în totalitate de transport, dar care fac totuși eforturi mari pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon, de exemplu prin promovarea dezvoltării surselor de energie regenerabile;

63.

este de părere că Acordul de la Copenhaga conține pilonii de bază esențiali pentru a se ajunge în viitor la un acord obligatoriu din punct de vedere juridic: în special acceptarea obiectivului de 2 grade Celsius, angajamentul voluntar al unor state privind obiective naționale de reducere a emisiilor, angajamentele ferme privind finanțarea inițială rapidă acordată țărilor în curs de dezvoltare și cele privind necesitățile de finanțare pe termen lung;

64.

susține punctul de vedere conform căruia țările industrializate și cele în curs de dezvoltare, care împreună sunt responsabile pentru 80 % din emisiile de gaze cu efect de seră, au transmis un semnal extrem important prin obiectivele lor concrete de reducere a emisiilor;

65.

împărtășește punctul de vedere că dimensiunea cantitativă a angajamentului luat de state nu este suficientă pentru a atinge obiectivul de 2 grade Celsius;

66.

salută faptul că și țările în curs de dezvoltare doresc să își asume răspunderea și că au anunțat adoptarea unor măsuri în acest sens, chiar dacă conținutul acestora nu a fost evaluat încă;

67.

subliniază că este deosebit de important ca în cadrul procesului de negocieri ulterioare ale ONU să se precizeze obiectivele și măsurile definite de țările industrializate, emergente și în curs de dezvoltare, care să conducă la un proces transparent din punct de vedere calitativ și cantitativ, ușor de înțeles și măsurabil;

68.

este de părere că procesul sensibil al monitorizării, raportării și verificării (MRV) poate fi aplicat cu succes și în mod acceptabil pentru toate părțile implicate, doar dacă tuturor li se aplică aceleași condiții explicite. Se consideră că un sistem care se bazează pe criterii minime definite în comun în cadrul procesului ONU, în care însă punerea în aplicare a măsurilor și asigurarea accesului la informații sunt competențe naționale, este unul corespunzător;

69.

salută propunerea Comisiei de a sprijini cooperarea cu țările în curs de dezvoltare interesate de programele de consolidare a capacităților la nivel regional pentru monitorizare, raportare și verificare;

70.

salută angajamentul de finanțare luat în cadrul Acordului de la Copenhaga, care trebuie să fie în valoare de 30 de miliarde de dolari SUA pentru perioada 2010-2012 pentru finanțarea inițială rapidă a acțiunilor de atenuare și de adaptare la schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare;

71.

consideră că este necesar să se acționeze urgent în vederea punerii la dispoziție cât mai curând posibil a sprijinului financiar promis la Copenhaga țărilor în curs de dezvoltare;

72.

ia notă de faptul că Consiliul European a stabilit contribuția Uniunii Europene și a statelor membre la 2,4 miliarde de euro pe an și reamintește necesitatea concretizării rapide a acesteia în interesul credibilității UE;

73.

solicită promovarea și extinderea activităților de parteneriat dintre nivelul regional european și țările în curs de dezvoltare și cele emergente la nivelul orașelor, provinciilor, regiunilor și statelor federale; în acest context, cere să se aibă în vedere extinderea finanțării inițiale rapide și la acțiunile și inițiativele în curs, pentru a evita întârzierile;

74.

salută previziunile strategice de finanțare pe termen lung, cu o sumă estimată la 100 de miliarde de dolari SUA pe an, până în 2020, stabilite în Acordul de la Copenhaga;

75.

susține propunerea Comisiei de alimentare a strategiei de finanțare pe diferite căi;

76.

subliniază că, având în vedere arhitectura financiară internațională viitoare, pe primul loc trebuie să stea regula transparenței pentru toți cei implicați, creditori și debitori, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a proiectelor;

77.

notează că dezvoltarea și întemeierea pe termen lung a unei piețe internaționale a carbonului prin intermediul unei scheme de comercializare a emisiilor (cap-and-trade-system) reprezintă măsura politică cea mai eficientă pentru a avea o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, cu emisii reduse de dioxid de carbon;

78.

este de acord cu Comisia că o piață internațională a carbonului presupune neapărat existența unui sistem compatibil și comparabil și că acest lucru trebuie avut în vedere de la început în cadrul următoarelor negocieri internaționale privind schimbările climatice;

79.

subliniază că prin instituirea unei piețe a mecanismului de dezvoltare nepoluantă s-a reușit sensibilizarea la scară mondială a actorilor din sectorul privat în sensul reducerii emisiilor, crearea unor rețele între aceștia și încurajarea inovării;

80.

pledează, asemenea Comisiei, pentru necesitatea de a evalua și reforma mecanismul de dezvoltare nepoluantă în cazul în care țări emergente mari precum China, India, Africa de Sud și Brazilia nu pot accepta în continuare obiective obligatorii de reducere a emisiilor;

81.

prin urmare, susține varianta propusă de Comisie de a se stabili mecanisme sectoriale, în cooperare cu țările industrializate și în curs de dezvoltare interesate, pe baza prevederilor UE privind schema de comercializare a emisiilor. Acest lucru presupune îmbunătățirea criteriilor de calitate pentru atribuirea creditelor prin mecanismele bazate pe proiecte;

82.

împărtășește punctul de vedere conform căruia resursele financiare provenite de pe piața internațională de carbon ar trebui utilizate și pentru proiectele din țările în curs de dezvoltare;

83.

de asemenea, consideră că o cotă semnificativă a veniturilor obținute în cadrul schemei europene de comercializare a emisiilor trebuie pusă la dispoziția autorităților locale și regionale, pentru ca acestea să poată pună în aplicare în teritoriu acțiunile de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea;

84.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei conform căruia Acordul de la Copenhaga, ca rezultat al summitului ONU din decembrie 2009, nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor inițiale. Totuși, comunitatea internațională a devenit conștientă de urgența necesității de a acționa;

85.

crede că este important ca, în propunerile sale privind etapele care trebuie urmate pe termen scurt și mediu, în special în ce privește măsurile care rezultă din acestea, Comisia să aibă în vedere principiile subsidiarității și proporționalității, din perspectiva regiunilor. Obiectivul trebuie să fie caracterul obligatoriu al angajamentelor, fără a încălca suveranitatea celor implicați;

86.

subliniază ferm rolul autorităților locale și regionale în procesul de combatere a schimbărilor climatice și a efectelor inevitabile, evidente deja în prezent, ale acestora asupra populației. Statele membre trebuie să poată acționa în continuare, având în vedere și efectele foarte diferite ale schimbărilor climatice la nivel regional;

87.

regretă în mod deosebit faptul că în Comunicarea Comisiei nu se face trimitere la necesitatea de a acționa la nivel local și regional;

88.

consideră că se impune cu necesitate ca toate acordurile viitoare privind acțiunile în materie de schimbări climatice să aibă în vedere în mod corespunzător rolul-cheie al nivelului local și regional;

89.

salută în mod deosebit angajamentul rețelelor existente deja la nivel subnațional și solicită Comisiei și Parlamentului să ia în considerare poziția acestora în cadrul viitoarelor negocieri internaționale privind schimbările climatice;

90.

salută cooperarea existentă deja în politica în materie de schimbări climatice între diferite regiuni europene din țări în curs de dezvoltare și emergente;

91.

subliniază că abordarea europeană a guvernanței pe mai multe niveluri – național, regional și local – în combaterea schimbărilor climatice poate constitui un exemplu de acțiune coerentă și un model în afara Europei. Premise importante sunt structurile transparente care includ toate politicile sectoriale și o structură de finanțare eficientă și accesibilă pentru autoritățile locale și regionale;

92.

solicită stabilirea unor condiții pentru crearea de rețele internaționale la nivel local și regional și promovarea acestora în mod orientat. Prin intermediul platformelor de schimb de informații, care sunt accesibile tuturor nivelurilor, se poate demara un proces de dialog permanent și deschis cu scopul de a combate schimbările climatice efectiv și eficient;

93.

solicită ca structurile organizaționale subnaționale din statele membre să aibă posibilitatea de a-și utiliza potențialul și a prelua responsabilitatea în mod corespunzător, luând în considerare caracteristicile lor regionale;

94.

atrage din nou atenția asupra faptului că pentru punerea în aplicare a măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea la nivel local și regional sunt necesare mijloace financiare suplimentare;

95.

solicită Comisiei să prezinte propuneri privind un pachet financiar adecvat pentru actorii care se ocupă de aspectele legate de schimbările climatice și sugerează lansarea unei consultări a statelor membre pe această temă;

96.

accentuează că o schimbare a valorilor în sensul acțiunilor eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și care respectă clima poate avea loc doar în mijlocul societății și, prin urmare, face trimitere explicită la rolul cetățenilor. Fără contribuția acestora, obiectivele ambițioase privind clima nu pot fi atinse;

97.

accentuează că trecerea structurală la un sistem economic cu emisii reduse de CO2 trebuie să fie responsabilă din punct de vedere social;

98.

de aceea, subliniază că, având în vedere apropierea de cetățeni, membrii săi au cele mai bune posibilități de a produce o schimbare de gândire prin informare, interacțiune și un comportament exemplar, ceea ce implică în special și formarea și perfecționarea profesională a lucrătorilor;

99.

se oferă să sprijine Comisia în calitate de partener de încredere în combaterea schimbărilor climatice, precum și a efectelor acestora, și să transmită actorilor interesați experiențele sale acumulate în proiectele regionale.