Comunicare a Comisiei către Consiliu şi către Parlamentul European - Metodă de monitorizare a punerii în aplicare a Pactului european privind imigraţia şi azilul
/* COM/2009/0266 final */
| BG | ES | CS | DA | DE | ET | EL | EN | FR | GA | IT | LV | LT | HU | MT | NL | PL | PT | RO | SK | SL | FI | SV |
| html | html | html | html | html | html | html | html | html | html | html | html | html | html | html | html | html | html | html | html | html | html | |
| doc | doc | doc | doc | doc | doc | doc | doc | doc | doc | doc | doc | doc | doc | doc | doc | doc | doc | doc | doc | doc | doc |
| Afişare bilingvă: BG CS DA DE EL EN ES ET FI FR HU IT LT LV MT NL PL PT RO SK SL SV |
[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |
Bruxelles, 10.6.2009
COM(2009) 266 final
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN
Metodă de monitorizare a punerii în aplicare a Pactului european privind imigrația și azilul
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN
Metodă de monitorizare a punerii în aplicare a Pactului european privind imigrația și azilul
1. INTRODUCERE
Pactul european privind imigrația și azilul a fost adoptat în cadrul Consiliului European din 15-16 octombrie 2008[1], ca urmare a comunicării Comisiei din iunie 2008 - „O politică comună de imigrare pentru Europa: principii, acțiuni și instrumente”[2]. Bazându-se pe progresele deja realizate în ultimii 10 ani, pactul reprezintă o nouă etapă importantă spre o politică globală a UE în domeniul migrației. Consiliul European își asumă cinci angajamente fundamentale, care vor continua să fie dezvoltate și transpuse în măsuri concrete, în special în cadrul programului care va succede programului de la Haga:
- organizarea imigrației legale luând în considerare prioritățile, necesitățile și capacitățile de primire stabilite de fiecare stat membru și încurajarea procesului de integrare;
- controlarea imigrației ilegale prin asigurarea faptului că imigranții ilegali revin în țările de origine sau într-o țară de tranzit;
- consolidarea eficacității controalelor la frontieră;
- construirea unei Europe a azilului;
- crearea unui parteneriat global cu țările de origine și de tranzit în vederea încurajării sinergiilor dintre migrație și dezvoltare.
În momentul adoptării Pactului, Consiliul European a decis să organizeze o dezbatere anuală privind politicile din domeniul azilului și imigrației. Această dezbatere anuală va permite Consiliului European să monitorizeze punerea în aplicare de către Uniunea Europeană și statele membre a pactului și a următorului program multianual în domeniul libertății, securității și justiției care, din 2010, va succede Programului de la Haga.
În ceea ce privește această dezbatere, Consiliul European, în cadrul Pactului propriu-zis:
- a invitat Comisia să prezinte un raport anual Consiliului, în baza contribuțiilor statelor membre, însoțit, dacă este cazul, de propuneri de recomandări privind punerea în aplicare, atât de către Uniunea Europeană, cît și de statele membre, a acestui pact și a programului care va succede Programului de la Haga;
- a declarat că dezbaterea va permite Consiliului, de asemenea, să fie informat cu privire la evoluțiile cele mai importante planificate de fiecare stat membru în aplicarea propriei politici în domeniul imigrației și azilului.
În vederea pregătirii dezbaterii, Consiliul European a invitat Comisia să propună Consiliului o metodă de monitorizare. Prezenta comunicare răspunde acestei solicitări.
Scopul metodei de monitorizare descrise în prezenta comunicare este de a pregăti prima dezbatere anuală a Consiliului European, care va avea loc în luna iunie 2010.
Metoda de monitorizare va consta într-un proces în cadrul căruia Comisia va elabora un raport anual care va fi prezentat Consiliului (denumit în continuare „raportul anual al Comisiei”), folosind contribuții din statele membre și informații factuale care provin din diferite surse, conform modalităților și calendarului descrise mai jos.
2. RAPORTUL ANUAL AL COMISIEI („REZULTATUL”)
Având în vedere natura dezbaterii anuale descrise în pact, raportul anual al Comisiei va fi alcătuit din două părți:
- un scurt raport sintetic cu caracter politic, care evidențiază principalele evoluții înregistrate în timpul perioadei de raportare și cele mai importante evoluții preconizate, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, precum și orice recomandări sugerate de Comisie;
- un raport mai amplu și mai detaliat care descrie principalele acțiuni desfășurate, precum și cele mai importante evoluții preconizate, la nivelul UE și al statelor membre, pentru fiecare dintre angajamentele asumate în cadrul pactului.
Din 2011, metoda de monitorizare ar trebui extinsă astfel încât să acopere angajamentele asumate în cadrul programului care va succede Programului de la Haga și în cadrul planului de acțiune care îl însoțește. În plus, metoda de monitorizare va fi îmbunătățită și dezvoltată în continuare, în lumina experienței comune și a metodologiei propuse în comunicarea Comisiei din iunie 2008 „O politică comună de imigrare pentru Europa: principii, acțiuni și instrumente”[3]. În special, angajamentele asumate în cadrul pactului și în cadrul programului care va succede Programului de la Haga ar putea fi transpuse, după caz, în obiective și indicatori comuni pentru a facilita comparabilitatea măsurilor luate, pentru a asigura transparența și încrederea reciprocă. Orice noi angajamente convenite de Consiliul European trebuie, de asemenea, incluse.
3. SURSELE DE INFORMARE PENTRU RAPORTUL ANUAL AL COMISIEI („CONTRIBUțIILE”)
Informațiile necesare pentru metoda de monitorizare vor trebui furnizate fie de statele membre, fie vor fi puse direct la dispoziția Comisiei prin intermediul mecanismelor care au fost dezvoltate în cadrul politicii UE în domeniul migrației.
3.1. Informații furnizate de statele membre
Identificarea principalelor acțiuni desfășurate și a celor mai importante evoluții preconizate la nivelul statelor membre va necesita furnizarea de informații de către acestea. Este ceea ce subliniază și Pactul european atunci când menționează că raportul anual al Comisiei ar trebui să se bazeze pe contribuțile statelor membre. Prin urmare, autoritățile competente din statele membre ar trebui să furnizeze o contribuție anuală sub forma unui scurt raport „politic”, însoțit de informații factuale. Pentru aceste contribuții, statele membre vor fi invitate să folosească o structură comună. În ceea ce privește raportul Comisiei din 2010, structura comună se bazează pe angajamentele asumate în cadrul pactului și este atașată ca anexă. Pentru a facilita compararea contribuțiilor naționale, Comisia va oferi noi orientări în septembrie 2009, în cadrul unei solicitări formale adresată statelor membre.
Efectele fluxurilor de migrație ale actualei crize economice au început să se simtă în 2009. Cu toate acestea, astfel cum se menționează în următoarea secțiune, statisticile armonizate ale Comunității pentru 2009 nu vor fi disponibile în timp util (cu excepția celor din domeniul azilului) pentru a fi luate în considerare în cadrul raportului anual al Comisiei din 2010. Prin urmare, astfel cum se precizează în anexă, Comisia va solicita statelor membre să furnizeze, dacă sunt disponibile, datele relevante pentru prima jumătate a anului 2009. Aceste date nu vor fi colectate conform unor standarde armonizate, astfel că nu va fi posibilă compararea acestora. Cu toate acestea, datele vor putea indica tendințe.
Contribuțiile statelor membre ar trebui să răspundă cerințelor procesului de monitorizare, fără a face raportarea dificilă și fără a conduce la suprapunerea eforturilor. În acest sens, statele membre, atunci când furnizează contribuția lor anuală, dacă vor considera necesar pentru a evita suprapunerea eforturilor, se vor referi la informațiile factuale din raportul de activitate anual al punctului de contact național relevant din cadrul Rețelei europene de migrație. Aceste rapoarte sunt câteva surse de informare din statele membre care se află direct la dispoziția Comisiei și care vor fi abordate în următoarea secțiune.
3.2. Informațiile de care dispune Comisia
În ceea ce privește datele statistice , Regulamentul privind statisticile (862/2007), prevede colectarea unor statistici comunitare armonizate și comparabile privind migrația și azilul, precum și procedurile și procesele în materie[4]. În temeiul regulamentului, statele membre furnizează date Comisiei (Eurostat) conform diferitelor calendare, în funcție de tipul de date vizate; anumite date privind azilul trebuie furnizate mai devreme decât datele privind migrația[5]. Datele rezultate publicate de către Comisie (Eurostat), care sunt deja folosite pentru alte rapoarte precum rapoartele statistice ale Rețelei europene de migrație, vor reprezenta o sursă esențială de informare pentru metoda de monitorizare.
În ceea ce privește azilul, raportul anual al Comisiei va putea să prezinte date relativ actualizate privind cererile de azil și deciziile pronunțate în primă instanță; raportul din 2010 va include date pentru cel puțin primele trei trimestre ale anului 2009. Deși datele anuale pentru 2009 privind deciziile finale în materie de azil nu vor fi disponibile pentru raportul din 2010 al Comisiei, acestea vor fi furnizate de către Comisie (Eurostat) înainte de dezbaterea anuală din cadrul Consiliului European din iunie 2010.
Din păcate, alte statistici privind migrația pentru anul 2009 nu sunt încă disponibile pentru a putea fi luate în considerare în cadrul raportului Comisiei din 2010. Cu toate acesta, datele anuale pentru 2009 care, în temeiul regulamentului, trebuie furnizate de către statele membre Comisiei (Eurostat) în termen de trei luni de la sfârșitul anului (acestea includ date privind intrarea și șederea ilegală, precum și returnările), vor fi puse la dispoziție de către Comisie (Eurostat) înainte de dezbaterea anuală din cadrul Consiliului European.
Surse de informare privind evoluțiile legislative și din domeniul politicii sunt, în principal, următoarele:
1. rapoartele de activitate anuale ale Rețelei europene de migrație (REM) Obiectivul REM este de a răspunde necesităților de informare ale instituțiilor comunitare și autorităților naționale prin furnizarea de informații actualizate, obiective, fiabile și comparabile din domeniul migrației și azilului, în vederea sprijinirii procesului de elaborare a politicilor în cadrul UE[6]. Fiecare punct de contact național (PCN) trebuie să furnizeze un raport anual privind situația migrației și a azilului din statul membru în cauză, care trebuie să cuprindă și evoluțiile de politică[7]. Comisia va invita REM să revizuiască specificațiile și calendarele rapoartelor de politică anuale, astfel încât acestea să devină mai utile pentru metoda de monitorizare;
2. informațiile furnizate de statele membre în contextul implementării celor patru fonduri ale programului general „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor de migrație”: fondul european pentru refugiați, Fondul pentru frontierele externe, Fondul european de integrare a resortisanților țărilor terțe, Fondul european de returnare;
3. mecanismul de informare reciprocă (MIR) privind măsurile statelor membre în materie de azil și imigrație[8]: acesta permite schimbul de informații și opinii privind măsurile naționale în materie de azil și imigrație, susceptibile să aibă un impact important asupra mai multor state membre sau asupra UE în ansamblu;
4. rapoartele existente pregătite de Comisie, precum raportul anual privind imigrația ilegală[9] și rapoartele privind evoluția pieței forței de muncă[10];
5. rapoarte ale agențiilor (în special, Frontex) și ale organismelor (de exemplu, Cirefi[11]) Folosirea anumitor surse de informații va fi limitată întrucât raportul anual al Comisiei va fi un document public și va fi bazat, prin urmare, doar pe informațiile accesibile publicului;
6. informații obținute în contextul punerii în aplicare a Agendei comune pentru integrare[12] (de exemplu, informații obținute de la punctele de contact pentru integrare naționale, din manualele privind integrarea sau de pe site-ul european privind integrarea).
7. informații privind transpunerea din cadrul studiilor externe, rapoartelor Comisiei și procedurilor de încălcare a dreptului comunitar.
De asemenea, există alte surse de informare care ar putea fi luate în considerare, inclusiv lucrările forumurilor internaționale, precum OECD și proiectele de cercetare, în special cele finanțate sub egida programelor de cercetare comunitare.
4. PROCEDURă șI CALENDAR
Calendar indicativ pentru raportul anual al Comisiei din 2010:
Dată | State membre | Comisia |
începutul lui septembrie 2009 | Cerere oficială adresată statelor membre de a-și prezenta contribuția |
începând din noiembrie | Începutul elaborării raportului anual privind punerea în aplicare la nivelul UE |
mijlocul lunii noiembrie | Furnizarea de către statele membre a contribuției privind punerea în aplicare la nivel național |
mijlocul lunii ianuarie 2010 | Dacă este cazul, actualizarea contribuției de către statele membre |
mijlocul lunii aprilie | Adoptarea și prezentarea raportului anual |
aprilie – mijlocul lunii iunie | Discuții pregătitoare în cadrul Consiliului |
a treia săptămână din iunie | Dezbaterea anuală în cadrul reuniunii Consiliului European |
iulie, septembrie | Revizuirea și evaluarea procedurii și formularea de recomandări pentru îmbunătățirea ciclului viitor |
Revizuirea și evaluarea anuală ar trebui să permită îmbunătățirea treptată a procedurii. Un prim pas important spre dezvoltarea unei metode de monitorizare va fi includerea programului care succede Programului de la Haga. Metoda va putea beneficia, de asemenea, de noi mecanisme de raportare, în special rapoartele anuale privind situația azilului în UE, a căror elaborarea Comisia a propus să fie încredințată viitorului Birou European de Sprijin pentru Azil[13].
În plus, alte obligații de raportare existente ar trebui îndeplinite în timp util, în special rapoartele privind imigrația ilegală[14] și informațiile transmise în cadrul MIR[15], pentru a include aceste informații în cadrul raportului anual al Comisiei privind punerea în aplicare a pactului.
5. CONCLUZIE
Metoda de monitorizare va adăuga un ciclu de raportare anual structurat, precum și o dezbatere politică la nivel înalt în domeniul imigrației și azilului. Raportul anual va reprezenta o declarație politică esențială a Comisiei privind politicile în materie de imigrație și azil puse în aplicare la nivel național și la nivelul UE. Organizarea unei dezbateri anuale în cadrul Consiliului European semnalează faptul că imigrația și azilul sunt aspecte importante ale procesului de integrare europeană. Astfel, procedura va garanta menținerea noii dinamici create de Pactul European și de viitorul program multianual privind libertatea, securitatea și justiția, precum și continuarea dezvoltării politicii comune a UE în materie de imigrație și azil, luând în considerare nevoile specifice ale fiecărui stat membru și interesul comun al Uniunii Europene.
Anexă: Structura COMUNă PENTRU CONTRIBUțIILE STATELOR MEMBRE
I. Un scurt RAPORT“POLITIC”
Pentru fiecare din cele cinci domenii de politică ale pactului, vă rugăm să sintetizați evaluarea politică a progreselor statului dumneavoastră membru de la adoptarea pactului în octombrie 2008.
I. Imigrație legală - integrare
Angajament principal: organizarea imigrației legale luând în considerare prioritățile, necesitățile și capacitățile de primire stabilite de fiecare stat membru și încurajarea procesului de integrare
II. Imigrația ilegală
Angajament principal: controlarea imigrației ilegale, în special prin asigurarea faptului că imigranții ilegali revin în țările de origine sau într-o țară de tranzit
III. Controale la frontieră
Angajament principal: consolidarea eficacității controalelor la frontieră
IV. Azil
Angajament principal: construirea unei Europe a azilului
V. Abordarea globală a migrației
Angajament principal: crearea unui parteneriat global cu țările de origine și de tranzit în vederea încurajării sinergiilor dintre migrație și dezvoltare
II. Informa țII FACTUALE
Comisia va identifica principalele acțiuni desfășurate la nivelul UE. Statele membre ar trebui să folosească tabelul de mai jos pentru a indica principalele acțiuni desfășurate sau preconizate la nivel național. Angajamentele stabilite mai jos sunt reproduse din Pactul european.
Angajament | Principalele acțiuni desfășurate la nivelul statului membru | Cele mai importante evoluții preconizate la nivelul statului membru |
I. Imigrație legală - integrare |
Angajament principal: organizarea imigrației legale luând în considerare prioritățile, necesitățile și capacitățile de primire stabilite de fiecare stat membru și încurajarea procesului de integrare |
(a) invitarea statelor membre și a Comisiei de a pune în aplicare politicile în materie de migrație a forței de muncă, prin folosirea celor mai adecvate resurse, luând în considerare toate necesitățile pieței forței de muncă din fiecare stat membru și resursele umane potențiale din cadrul UE, respectând acquisului comunitar, principiului preferinței comunitare, conform concluziilor Consiliului European din 13 și 14 martie 2008. | De asemenea, vă rugăm să indicați modul în care legislația și/sau politica națională în materie de migrație a forței de muncă a fost afectată de criza economică. Vă rugăm să furnizați, dacă sunt disponibile, date și tendințe în ceea ce privește migrația forței de muncă pentru prima parte a anului 2009. |
(b) Creșterea atractivității UE pentru lucrătorii cu înaltă calificare; | De asemenea, vă rugăm să indicați modul în care legislația și/sau politica națională privind accesul lucrătorilor cu înaltă calificare la piața forței de muncă a fost afectată de criza economică. De asemenea, vă rugăm să furnizați, dacă sunt disponibile, date și tendințe în ceea ce privește lucrătorii cu înaltă calificare pentru prima parte a anului 2009. |
și adoptarea unor noi măsuri pentru facilitarea în continuare a primirii studenților și cercetătorilor și a circulației acestora în cadrul UE; | Vă rugăm să indicați modul în care legislația și/sau politica națională privind accesul studenților și cercetătorilor a fost afectată de criza economică. Vă rugăm să furnizați, dacă sunt disponibile, date și tendințe în ceea ce privește studenții și cercetătorii pentru prima parte a anului 2009. |
(c) garantarea faptului că, prin încurajarea migrației temporare sau circulare, în conformitate cu concluziile Consiliului European din 14 decembrie 2007, aceste politici nu agravează exodul creierelor; |
(d) o mai bună reglementare a reîntregirii familiei prin invitarea fiecărui stat membru, în conformitate cu Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, să ia în considerare în legislația internă, cu excepția anumitor categorii, propriile capacități de primire și capacitatea familiilor de a se integra, evaluată în funcție de resursele acestora și posibilitățile de cazare în țara de origine și, de exemplu, cunoașterea de către aceștia a limbii respectivei țări; |
(e) consolidarea informării reciproce în materie de migrație prin îmbunătățirea instrumentelor existente, dacă este cazul; |
(f) îmbunătățirea informării cu privire la posibilitățile și condițiile de migrație legală, în special prin crearea cât mai repede posibil a instrumentelor necesare în acest sens; | De asemenea, vă rugăm să indicați dacă ați modificat politicile interne în materie de informare ca urmare a crizei economice. |
(g) invitarea statelor membre, conform principiilor comune aprobate de Consiliu în 2004, să instituie politici ambițioase, conform procedurilor și resurselor pe care le consideră adecvate, care să promoveze integrarea armonioasă în țările lor gazdă a imigranților care, eventual, se vor instala în mod permanent; | De asemenea, vă rugăm să indicați dacă ați modificat politicile interne în materie de integrare ca urmare a crizei economice. |
aceste politici, a căror punere în aplicare necesită un veritabil efort din partea țărilor gazdă, ar trebui să se bazeze pe un echilibru între drepturile migranților (în special accesul la educație, locuri de muncă, securitate și servicii publice și sociale) și îndatoririle acestora (respectarea legilor țărilor gazdă). |
Acestea vor include măsuri speciale pentru favorizarea învățării limbilor și a accesului la locuri de muncă, elemente esențiale pentru procesul de integrare; |
acestea vor pune accentul pe respectul identității statelor membre și a UE, precum și al valorilor fundamentale precum drepturile omului, libertatea de exprimare, democrația, toleranța, egalitatea între femei și bărbați și obligația școlarizării copiilor. |
De asemenea, Consiliul European invită statele membre să ia în considerare, prin intermediul unor măsuri adecvate, necesitatea de a combate orice forme de discriminare la care ar putea fi expuși migranții. |
(h) promovarea schimburilor de informații privind cele mai bune practici aplicate, conform principiilor comune aprobate de către Consiliu în 2004, în materie de primire și integrare, și privind măsurile UE de sprijin a politicilor naționale de integrare. |
II. Imigrația ilegală |
Angajament principal: controlarea imigrației ilegale, în special prin prin asigurarea faptului că imigranții ilegali revin în țările de origine sau într-o țară de tranzit |
(a) să se limiteze la regularizări de la caz de caz, fără a se recurge la generalizarea acestora, în conformitate cu legislația națională, din motive umanitare sau economice; | De asemenea, vă rugăm să indicați dacă ați modificat politicile interne în materie de regularizare ca urmare a crizei economice. |
(b) să încheie acorduri de readmisie cu țările cu care se dovedește necesar, fie la nivel comunitar, fie la nivel bilateral, astfel încât fiecare stat membru să dispună de instrumente juridice pentru a asigura îndepărtarea străinilor fără forme legale; | Vă rugăm să indicați acordurile bilaterale pe care le-ați încheiat. |
va fi evaluată eficacitata acordurilor comunitare de readmisie; |
directivele de negociere care nu au fost îndeplinite vor trebui revizuite; |
statele membre și Comisia se vor consulta îndeaproape cu ocazia negocierii viitoarelor acorduri de readmisie la nivel comunitar; |
(c) să se asigure că, în cadrul modalităților oferite de politicile privind intrarea și șederea resortisanților țărilor terțe sau, după caz, alte politici, inclusiv în contextul liberei circulații, sunt evitate riscurile de imigrație ilegală; |
(d) să dezvolte cooperarea dintre statele membre utilizând, pe baza unui acord voluntar și în măsura în care este necesar, mecanismele comune pentru a asigura expulzarea imigranților ilegali (identificarea biometrică a clandestinilor, zborurile comune, etc); |
(e) să consolideze cooperarea cu țările de origine și de tranzit în cadrul Abordării globale a migrației, în vederea combaterii imigrației ilegale, să aplice împreună cu acestea, în special, o politică ambițioasă în domeniul cooperării polițienești și judiciare în lupta împotriva filierelor criminale internaționale de trafic de migranți și de trafic de ființe umane; |
să asigure o mai bună informare a comunităților expuse amenințărilor, în vederea evitării dramelor care pot surveni în special pe mare; |
(f) să invite statele membre, în special cu sprijinul instrumentelor comunitare, să dezvolte sisteme care să stimuleze sprijinul acordat repatrierilor voluntare; | De asemenea, vă rugăm să indicați dacă politica internă privind repatrierea voluntară a fost afectată în urma crizei economice. |
să se informeze reciproc cu privire la acest subiect pentru a evita reîntoarcerea frauduloasă în UE a persoanelor care benficiază de un asemenea sprijin; |
(g) să invite statele membre să se angajeze cu fermitate, inclusiv în interesul imigranților, prin impunerea unor sancțiuni disuasive și proporționale împotriva persoanelor care exploatează imigranții ilegali (angajatori, etc); |
(h) să aplice pe deplin dispozițiile comunitare potrivit cărora o decizie de îndepărtare adoptată de un stat membru este aplicabilă pe întreg teritoriul Uniunii Europene și, în acest cadru, semnalarea acesteia în Sistemul de informații Schengen (SIS) obligă celelalte state membre să împiedice intrarea și șederea pe teritoriul lor a persoanei în cauză. |
III. Controale la frontieră |
Angajament principal: consolidarea eficacității controalelor la frontieră |
(a) să invite statele membre și Comisia să își mobilizeze toate resursele de care dispun pentru a asigura un control mai eficient al frontierelor externe terestre, maritime și aeriene; |
(b) să generalizeze cel mai târziu începând cu 1 ianuarie 2012, cu ajutorul Sistemului de informații privind vizele (VIS), eliberarea de vize biometrice; |
să consolideze fără întârziere cooperarea dintre consulatele statelor membre; |
să își utilizeze în comun resursele, în măsura posibilului, și să creeze treptat, pe baza unui acord voluntar, servicii consulare comune în materie de vize; |
(c) să furnizeze agenției Frontex, cu respectarea rolurilor și responsabilităților statelor membre, resursele necesare pentru a-și îndeplini în totalitate misiunea de coordonare a gestionării frontierelor externe ale UE, pentru a face față situațiilor de criză și pentru a întreprinde, la cererea statelor membre, operațiiunile necesare, temporare sau permanente, în conformitate, în special, cu concluziile Consiliului din 5-6 iunie 2008; |
În funcție de rezultatele evaluării respectivei agenții, rolul și resursele operaționale ale acesteia vor fi consolidate, iar crearea de birouri specializate va putea fi decisă ținându-se seama de diversitatea situațiilor, în special pentru frontierele terestre de est și pentru cele maritime de sud: crearea acestor birouri nu va trebui, în niciun caz, să aducă atingere unicității agenției Frontex. |
În ultimă instanță, va putea fi analizată posibilitatea înființării unui sistem european de gărzi de frontieră; |
(d) să se acorde o importanță mai mare, într-un spirit de solidaritate, dificultăților statelor membre supuse unui flux disproporționat de migranți și, în acest sens, să invite Comisia să prezinte propuneri; |
(e) să utilizeze mijloace tehnologice moderne pentru a garanta interoperabilitatea sistemelor și pentru a permite o gestionare integrată eficace a frontierelor externe, în conformitate cu concluziile Consiliului European din 1920 iunie 2008 și ale Consiliului din 56 iunie 2008. |
Începând din 2012, în funcție de propunerile Comisiei, accentul va trebui pus pe instituirea unui sistem de înregistrare electronică a intrărilor și a ieșirilor, însoțit de o procedură accelerată pentru cetățenii europeni și alte categorii de călători; |
(f) să intensifice cooperarea cu țările de origine sau de tranzit pentru a consolida controlul la frontiera externă și a combate imigrația ilegală, prin creșterea ajutorului acordat de Uniunea Europeană în scopul formării și dotării personalului responsabil de gestionarea fluxurilor migratoare; |
(g) să îmbunătățească modalitățile și frecvența procesului de evaluare Schengen, în conformitate cu concluziile Consiliului din 5-6 iunie 2008. |
IV. Azil |
Angajament principal: construirea unei Europe a azilului |
(a) să instituie, în 2009, un birou european de sprijin care va avea misiunea de a facilita schimburile de informații, de analize și de experiențe între statele membre și de a dezvolta modalități concrete de cooperare între administrațiile responsabile cu examinarea cererilor de azil. Acest birou, care nu va avea competențe nici de instrumentare, nici de decizie, va favoriza, pe baza unei cunoașteri reciproce a țărilor de origine, asigurarea coerenței practicilor, a procedurilor și, prin urmare, a deciziilor la nivel național; |
(b) să invite Comisia să prezinte propuneri în vederea instituirii, dacă va fi posibil în 2010 și cel mai târziu în 2012, a unei proceduri unice în materie de azil, care să includă garanții comune, și a adoptării unui statut unitar de refugiat, pe de o parte, și de beneficiar al protecției subsidiare, pe de altă parte; |
(c) să instituie, în caz de criză într-un stat membru confruntat cu un influx masiv de solicitanți de azil, proceduri care să permită, pe de o parte, detașarea de funcționari din alte state membre în scopul sprijinirii respectivului stat, și, pe de altă parte, să reflecte o solidaritate efectivă cu respectivul stat, printr-o mai bună mobilizare a programelor comunitare existente. |
Pentru acele state membre al căror sistem de azil național este supus unor presiuni deosebite și disproporționate, cauzate în special de situația lor geografică sau demografică, biroul sprijină punerea în aplicare a unor mecanisme de solidaritate menite să favorizeze, pe bază voluntară și coordonată, o mai bună repartizare a beneficiarilor de protecție internațională din statele membre în cauză către alte state membre, asigurându-se, totodată, faptul că sistemele de azil nu fac obiectul unui abuz. În conformitate cu aceste principii, Comisia, în urma consultării, după caz, a Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) va facilita o astfel de repartizare voluntară și coordonată. |
Pentru asigurarea acestei repartizări a beneficiarilor de protecție internațională, va fi necesară disponibilizarea unor sume specifice, din cadrul instrumentelor financiare comunitare existente, în conformitate cu procedurile bugetare; |
(d) să consolideze cooperarea cu Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, pentru a asigura o mai bună protecție persoanelor care depun cererea în afara teritoriului statelor membre ale Uniunii Europene, în special: prin trecerea, pe baze voluntare, la reinstalarea pe teritoriul UE a persoanelor plasate sub protecția ICNUR, în special în cadrul programelor de protecție regională; |
prin invitarea Comisiei să prezinte, împreună cu Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, propuneri de cooperare cu statele terțe în vederea consolidării capacităților sistemelor de protecție ale acestor state; |
(e) să invite statele membre să ofere personalului însărcinat cu efectuarea controalelor la frontierele externe o formare în domeniul drepturilor și obligațiilor în materie de protecție internațională. |
V. Abordare globală a fenomenului migraționist |
Angajament principal: crearea unui parteneriat global cu țările de origine și de tranzit în vederea încurajării sinergiilor dintre migrație și dezvoltare |
(a) să încheie, la nivel comunitar sau bilateral, acorduri cu țările de origine și de tranzit, care să includă, după caz, dispoziții cu privire la posibilitățile de migrație legală, adaptate situației pieței muncii din statele membre, la combaterea imigrației ilegale și la readmisie, precum și la dezvoltarea țărilor de origine și de tranzit; |
Consiliul European invită statele membre și Comisia să se informeze reciproc și să se consulte asupra obiectivelor și limitelor acestor acorduri bilaterale, precum și asupra acordurilor de readmisie; |
(b) să încurajeze statele membre, în funcție de posibilitățile de care dispun, să ofere resortisanților țărilor partenere, situate la est și la sud de Europa, posibilități de imigrație legală adaptate situației pieței muncii din statele membre, permițându-le respectivilor resortisanți să se formeze profesional sau să dobândească experiență profesională și să acumuleze economii pe care să le folosească în beneficiul țării lor. |
Consiliul European invită statele membre să încurajeze în acest context formele de migrație temporară sau circulară, în vederea evitării exodului de creiere; |
(c) să aplice politici de cooperare cu țările de origine și de tranzit pentru a descuraja sau combate imigrația clandestină, în special prin consolidarea capacităților țărilor respective; |
(d) să integreze mai bine politicile privind migrația și dezvoltarea, analizând modul în care aceste politici ar putea crea avantaje pentru regiunile de origine a imigrației, în acord cu alte aspecte ale politicii de dezvoltare și ale Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. |
Consiliul European invită statele membre și Comisia să acorde prioritate în acest caz și, în cadrul priorităților sectoriale identificate cu țările partenere, proiectelor de dezvoltare solidară care îmbunătățesc condițiile de viață ale populațiilor, de exemplu în ceea ce privește alimentația acestora sau în materie de sănătate, educație, formare profesională și locuri de muncă; |
(e) să promoveze acțiunile de co-dezvoltare care le permit migranților să contribuie la dezvoltarea țării lor de origine. |
Consiliul European recomandă statelor membre să sprijine adoptarea instrumentelor financiare specifice, care permit transferul sigur și la cele mai bune costuri al economiilor migranților către țările de origine în scopul investițiilor sau din motive de prudență; |
(f) să pună în aplicare cu fermitate parteneriatul dintre Uniunea Europeană și Africa încheiat la Lisabona în decembrie 2007, a concluziilor primei reuniuni ministeriale euro-mediteraneene privind migrația organizată la Albufeira în noiembrie 2007, precum și a Planului de acțiune de la Rabat, și să facă apel, în acest sens, la cea de a doua Conferință ministerială euro-africană privind migrația și dezvoltarea care a avut loc la Paris în toamna anului 2008 pentru a decide asupra unor măsuri concrete; |
să dezvolte, în conformitate cu concluziile sale din iunie 2007, Abordarea globală a migrației la est și la sud de Europa și să salute, în acest sens, inițiativa organizării unei conferințe ministeriale la Praga în aprilie 2009 pe această temă; |
să continue să valorifice dialogurile politice și sectoriale în desfășurare, în special cu țările din America Latină, zona Caraibilor și Asia, în scopul aprofundării înțelegerii reciproce a aspectelor legate de migrație și al consolidării cooperării actuale; |
(g) să accelereze dezvoltarea instrumentelor-cheie ale Abordării globale a migrației (bilanțurile privind migrația, platformele de cooperare, parteneriatele pentru mobilitate și programele privind migrația circulară), asigurându-se că există un echilibru între rutele de migrație din sud și cele din est și sud-est și să țină seama de experiența dobândită în acest domeniu în cursul negocierii acordurilor comunitare și bilaterale cu țările de origine și cu țările de tranzit cu privire la migrație și la readmisie, precum și a parteneriatelorpilot pentru mobilitate; |
(h) să asigure coerența acestor acțiuni, atunci când sunt puse în aplicare, cu celelalte aspecte ale politicii UE de cooperare pentru dezvoltare, în special consensul european privind dezvoltarea din 2005, precum și cu celelalte politici, în special cu politica de vecinătate. |
[1] Concluziile președinției, document 14368/08. Pactul propriu-zis figurează în documentul 13440/08.
[2] COM(2008) 359 final.
[3] COM(2008) 359 final.
[4] Regulamentul (CE) NR. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale, JO L 199, 31.7.2007, p. 23.
[5] În materie de zil, statele membre trebuie să furnizeze Comisiei (Eurostat) statistici lunare, trimestriale sau anuale (în funcție de categoria de date). Datele anuale (privind cererile de azil) și trimestriale (deciziile pronunțate în primă instanță privind cererile de azil) trebuie trimise în termen de două luni de la sfârșitul perioadei de referință. În ceea ce privește alte statistici în materie de migrație, statele membre trebuie să furnizeze date anuale în trei, șase sau 12 luni (în funcție de categoria de date) de la sfârșitul anului de referință. Aceste calendare sunt stabilite în cadrul regulamentului și reprezintă cele mai recente date la care datele comparabile sunt disponibile în toate statele membre.
[6] Decizia 2008/381/CE a Consiliului din 14 mai 2008 de instituire a unei Rețele europene de migrație, JO L 131, 21.5.2008, p. 7, articolul 1 alineatul (2).
[7] Articolul 9 alineatul (1) din decizie
[8] Decizia nr. 2006/688/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind instituirea unui mecanism de informare reciprocă cu privire la măsurile statelor membre în domeniul azilului și imigrației, JO L 283, 14.10.2006, p. 40.
[9] Al treilea raport anual privind dezvoltarea unei politici comune în domeniul imigrației ilegale, traficului de migranți și traficului de persoane, frontierelor externe și returnării persoanelor cu ședere ilegală, SEC(2009) 320 final.
[10] A se vedea, de exemplu, Raportul din 2008 privind ocuparea forței de muncă, care include un capitol privind situația pieței foței de muncă și impactul migranților recenți din țările terțe.
[11] Centrul pentru informații, discuții și schimburi în materie de trecere a frontierei și imigrație (Cirefi) a fost creat în 1992 printr-o decizie a miniștrilor responsabili în materie de imigrație. Activitățile acestuia au fost extinse în 1994 pentru a include colectarea informațiilor privind migrația legală, imigrația ilegală și șederea ilegală, facilitarea imigrației ilegale și folosirea documentelor de călătorie false sau falsificate, JO C 274, 19.9.1996, p. 50.
[12] COM(2005) 389 final.
[13] Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind crearea unui Birou European de Sprijin pentru Azil, COM(2009) 66 final, articolul 12. În vederea asigurării coerenței între diferite instrumente juridice în materie de azil, Comisia va analiza posibilitatea modificării deciziei Consiliului de instituire a REM.
[14] Solicitate de Consiliul European de la Salonic din 2003.
[15] Impus în conformitate cu articolul 4 din Decizia nr. 2006/688/CE a Consiliului.
| Sus |