52008PC0820

[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, 3.12.2008

COM(2008) 820 final

2008/0243 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid

(Reformare)

{SEC(2008) 2962}{SEC(2008) 2963}

EXPUNERE DE MOTIVE

CONTEXTUL PROPUNERII

- Motivele și obiectivele propunerii

Prezenta propunere este o reformare a Regulamentului (CE) nr. 343/2003/CE al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (denumit în continuare: „Regulamentul Dublin”)[1].

Raportul de evaluare al Comisiei privind sistemul Dublin, publicat la data de 6 iunie 2007 (denumit în continuare: „Raportul de evaluare privind sistemul Dublin”)[2], precum și contribuțiile primite de la diferite părți interesate ca răspuns la procesul de consultare inițiat prin cartea verde[3], au identificat mai multe deficiențe legate, în principal, de eficiența sistemului instituit prin actualele dispoziții legislative și de nivelul de protecție acordat solicitanților de protecție internațională care sunt supuși procedurii Dublin. În consecință, Comisia dorește să modifice Regulamentul Dublin, pe de o parte, pentru a consolida eficiența sistemului și, pe de altă parte, pentru a asigura o abordare globală a nevoilor solicitanților de protecție internațională în cadrul procedurii de stabilire a responsabilității. În plus, în conformitate cu Planul strategic în materie de azil[4], propunerea vizează abordarea situațiilor în care capacitățile de primire și sistemele de azil ale statelor membre sunt supuse unei presiuni deosebite, precum și a situațiilor în care nivelul de protecție acordat solicitanților de protecție internațională este necorespunzător.

După cum s-a enunțat în Planul strategic în materie de azil, prezenta propunere face parte dintr-un prim pachet de propuneri care vizează asigurarea unui grad sporit de armonizare și a unor standarde de protecție mai ridicate pentru sistemul european comun de azil (denumit în continuare: „SECA”). Această propunere este adoptată în paralel cu reformarea Regulamentului Eurodac[5] și a Directivei privind condițiile de primire[6]. În 2009, Comisia va propune modificarea Directivei privind standardele minime[7] și a Directivei privind procedurile de azil[8]. În plus, în primul trimestru al anului 2009, Comisia va propune înființarea unui Birou european de sprijin în domeniul azilului, menit să furnizeze asistență practică statelor membre atunci când acestea iau decizii referitoare la cererile de azil. De asemenea, biroul va asista statele membre al căror sistem de azil se confruntă cu o presiune deosebită, în special din cauza poziției lor geografice, oferindu-le expertiză specifică și sprijin practic în vederea respectării legislației comunitare.

- Contextul general

Într-o zonă fără controale la frontierele interne ale statelor membre, un mecanism de determinare a responsabilității pentru cererile de azil prezentate în statele membre era necesar, pe de o parte, pentru a garanta accesul efectiv la procedurile pentru determinarea statutului de refugiat și a nu compromite obiectivul prelucrării rapide a cererilor de azil și, pe de altă parte, pentru a preveni utilizarea abuzivă a procedurilor de azil sub forma cererilor multiple de azil înaintate de aceeași persoană în mai multe state membre, cu unicul scop de a-și prelungi șederea în statele membre.

Inițial, acordurile privind determinarea responsabilității pentru analizarea cererilor de azil au făcut parte din Convenția interguvernamentală Schengen și au fost înlocuite de Convenția de determinare a statului responsabil cu examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul din statele membre ale Comunității Europene, cunoscută sub denumirea de „Convenția de la Dublin”[9]. Pentru a susține punerea în aplicare a Convenției de la Dublin, a fost adoptat Regulamentul 2725/2000/CE din 11 decembrie 2000 privind instituirea sistemului „Eurodac” (un sistem comunitar pentru compararea amprentelor digitale ale solicitanților de azil) (denumit în continuare: „Regulamentul Eurodac”)[10].

Pentru a pune în aplicare articolul 63 alineatul (1) litera (a) din Tratatul CE care solicita înlocuirea Convenției de la Dublin cu un instrument juridic comunitar și pentru a răspunde dezideratului exprimat în concluziile Consiliului European de la Tampere din octombrie 1999, a fost adoptat Regulamentul Dublin, în februarie 2003.

Regulamentul Dublin este considerat „piatra de temelie” a SECA. Acesta a îmbunătățit în mod considerabil Convenția de la Dublin, introducând mai multe elemente inovatoare, și s-a bazat pe aceleași principii generale, în special faptul că responsabilitatea pentru examinarea unei cereri ar trebui să revină în primul rând statului membru care a jucat cel mai important rol în intrarea și în șederea solicitantului pe teritoriile statelor membre, cu câteva excepții menite să protejeze unitatea familiei.

Programul de la Haga a invitat Comisia să încheie evaluarea primei faze a instrumentelor juridice în domeniul azilului și să înainteze Consiliului și Parlamentului European instrumentele și măsurile celei de a doua faze, în vederea adoptării acestora înainte de sfârșitul anului 2010. Raportul de evaluare privind sistemul Dublin a concluzionat că, în ansamblu, principalele obiective ale acestuia, în special crearea unui mecanism clar și operativ de determinare a responsabilității pentru solicitările de azil, au fost atinse în mare măsură, dar că există în continuare unele preocupări, atât în ceea ce privește aplicarea practică, cât și eficiența sistemului. În plus, răspunsurile la cartea verde au identificat, de asemenea, numeroase deficiențe în ceea ce privește protecția acordată solicitanților de protecție internațională care se încadrează în dispozițiile Regulamentului Dublin.

În consecință, prezenta propunere de modificare a Regulamentului Dublin răspunde invitației formulate de Programul de la Haga și vizează abordarea deficiențelor identificate în punerea în aplicare a Regulamentului Dublin.

În plus, propunerea are ca obiectiv să asigure coerența cu evoluția acquis-ului comunitar în domeniul azilului, în special cu Directiva privind procedurile de azil, Directiva privind standardele minime și Directiva 2003/9/CE a Consiliului de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre (denumită în continuare: „Directiva privind condițiile de primire”)[11].

O analiză detaliată a problemelor identificate în legătură cu prezentul regulament și a pregătirii în vederea revizuirii sale, identificarea și evaluarea subopțiunilor de politică, precum și identificarea și evaluarea opțiunii de politică preferată se regăsesc în evaluarea impactului, anexată la prezenta propunere.

- Dispoziții în vigoare în domeniul propunerii

„Sistemul Dublin” este format din Regulamentul Dublin și Regulamentul Eurodac, precum și din cele două regulamente de punere în aplicare a dispozițiilor acestora: Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei din 2 septembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul din statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (denumit în continuare: „Regulamentul de aplicare a Convenției de la Dublin”)[12] și Regulamentul (CE) nr. 407/2002 al Consiliului din 28 februarie 2002 de stabilire a anumitor norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2725/2000 privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenției de la Dublin[13].

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE, a anumitor acte care fac obiectul procedurii menționate la articolul 251 din tratat, în ceea ce privește procedura de reglementare cu control[14], a adaptat mai multe dispoziții ale Regulamentului Dublin la procedura de reglementare cu control. Acestea sunt incluse în prezenta propunere.

- Coerența cu alte politici

Prezenta propunere este pe deplin compatibilă cu concluziile Consiliului European de la Tampere din 1999 și cu Programul de la Haga din 2004 privind crearea SECA. De asemenea, aceasta este pe deplin compatibilă cu dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special cele referitoare la dreptul de azil și protecția datelor personale.

CONSULTAREA PĂRȚILOR INTERESATE

Pentru evaluarea sistemului Dublin, Comisia a adoptat o abordare dublă: o evaluare tehnică și o evaluare din punct de vedere al politicilor. Evaluarea tehnică (Raportul de evaluare privind sistemul Dublin) s-a bazat pe o gamă largă de contribuții din partea statelor membre, inclusiv răspunsuri la un chestionar detaliat trimis de Comisie în iulie 2005, discuții periodice în cadrul reuniunilor experților și statistici. De asemenea, au fost analizate atent contribuțiile provenind de la alte părți interesate, în special de la Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru refugiați (ICNUR) și organizații ale „societății civile”. Consultarea derulată pe baza cartei verzi cu privire la viitorul sistem european comun de azil a reprezentat evaluarea din punct de vedere al politicilor. Răspunsul la această consultare publică a reunit 89 de contribuții provenite de la o gamă largă de părți interesate. Problemele ridicate și sugestiile formulate în cadrul consultării au constituit baza pentru pregătirea Planului strategic în materie de azil, care stabilește o foaie de parcurs pentru anii următori și enumeră măsurile pe care Comisia intenționează să le propună pentru a finaliza cea de a doua fază a SECA, inclusiv, inter alia , propunerea de modificare a Regulamentului Dublin.

La data de 5 martie 2008, Comisia a discutat în mod informal liniile generale ale prezentei propuneri cu statele membre, în cadrul Comitetului privind imigrarea și azilul (CIA). În plus, între octombrie 2007 și iulie 2008 s-au organizat, de asemenea, reuniuni ale experților cu practicieni din statele membre, ICNUR și ONG-uri, avocați și judecători, precum și membri ai Parlamentului European, pentru a afla opiniile acestora cu privire la îmbunătățirile care trebuie aduse Regulamentului Dublin.

Procesul de consultare a evidențiat că majoritatea statelor membre optează pentru menținerea principiilor fondatoare ale Regulamentului Dublin, recunoscând totodată necesitatea îmbunătățirii anumitor aspecte, în primul rând în ceea ce privește eficiența acestuia. Pe de altă parte, multe organizații ale societății civile și ICNUR susțin o abordare în mod fundamental diferită, bazată pe atribuirea responsabilității în funcție de locul în care se depune cererea de protecție internațională. Cu toate acestea, în lipsa voinței politice în favoarea unei astfel de schimbări, aceste părți interesate solicită ca regulamentul să răspundă mai bine nevoilor de protecție ale solicitanților de protecție internațională. Într-un raport adoptat la 2 septembrie 2008 privind evaluarea sistemului Dublin[15], Parlamentul European a propus mai multe îmbunătățiri ale actualului sistem, majoritatea fiind orientate în domeniul protecției.

Propunerea Comisiei ia în considerare preocupările exprimate de toate părțile interesate. Propunând, totodată, menținerea principiilor care stau la baza Regulamentului Dublin, Comisia consideră că este deosebit de important să abordeze în cadrul prezentei propuneri ambele preocupări cu privire la eficiență și protecție.

ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

- Rezumatul acțiunii propuse

Obiectivul principal al propunerii este de a consolida eficiența sistemului și de a asigura standarde de protecție mai ridicate pentru persoanele care fac obiectul aplicării „procedurii Dublin”. Totodată, propunerea vizează să contribuie la o mai bună abordare a situațiilor în care capacitățile de primire și sistemele de azil ale statelor membre sunt supuse unei presiuni deosebite.

Propunerea reține aceleași principii de bază ca cele prevăzute de Regulamentul Dublin existent, și anume că responsabilitatea pentru examinarea unei cereri de protecție internațională revine în primul rând statului membru care a jucat cel mai important rol în intrarea și șederea solicitantului pe teritoriile statelor membre, sub rezerva excepțiilor menite să protejeze unitatea familiei.

În plus, în general, propunerea menține natura instrumentului, care este, în principal, aceea de a stabili obligațiile reciproce pe care le au statele membre și de a prevedea dispoziții care să reglementeze obligațiile statelor membre față de solicitanții de azil care sunt supuși procedurii Dublin, numai în măsura în care aceste dispoziții afectează desfășurarea procedurilor între statele membre sau sunt necesare pentru a asigura coerența cu alte instrumente în domeniul azilului. Cu toate acestea, se propune atât îmbunătățirea garanțiilor procedurale existente, astfel încât acestea să asigure un nivel mai ridicat de protecție, cât și includerea unor noi garanții juridice, pentru a răspunde mai bine nevoilor speciale ale persoanelor supuse procedurii Dublin, urmărindu-se, totodată, evitarea oricăror lacune în protecția acestora.

Prezenta propunere abordează următoarele aspecte:

1. Domeniul de aplicare al directivei și coerența cu acquis-ul în domeniul azilului

Prezenta propunere extinde domeniul de aplicare al regulamentului pentru a include solicitanții (și beneficiarii) de protecție subsidiară. Se consideră că această modificare este necesară în vederea asigurării coerenței cu acquis-ul comunitar, și anume Directiva privind standardele minime, care a introdus noțiunea juridică de protecție subsidiară. În plus, propunerea aliniază terminologia și definițiile utilizate în regulament la acelea prevăzute de alte instrumente juridice în materie de azil.

2. Eficiența sistemului

Pentru a se asigura că procedura de stabilire a responsabilității funcționează corespunzător, sunt propuse mai multe modificări, în special:

- introducerea unor termene pentru depunerea cererilor de reprimire și reducerea termenului de răspuns la cererile de informații; introducerea unui termen de răspuns la cererile din motive umanitare și precizarea că cererile din motive umanitare pot fi înaintate în orice moment; aceste modificări au ca obiectiv să asigure că procedura de stabilire a responsabilității va deveni mai eficientă și mai rapidă;

- clarificarea clauzelor de încetare a responsabilității, mai ales în ceea ce privește împrejurările în care acestea ar trebui să se aplice, statul membru căruia îi revine sarcina probei și consecințele încetării responsabilității; aceste clasificări vizează să asigure o aplicare mai uniformă a regulamentului și să diminueze conflictele de interpretare între statele membre, care pot complica sau întârzia determinarea statului membru responsabil;

- precizarea împrejurărilor și procedurilor de aplicare a clauzelor discreționare (umanitare și de suveranitate), în vederea asigurării, inter alia , unei aplicări mai uniforme și mai eficiente a regulamentului de către statele membre; detaliile cu privire la modificările aduse acestor clauze se regăsesc punctul 4;

- adăugarea unor norme privind transferurile, și anume privind transferurile eronate și costurile acestora; adăugarea unei noi dispoziții privind schimbul de informații relevante înainte de efectuarea transferurilor (detaliile se regăsesc la punctul 5), în vederea facilitării, inter alia , a cooperării între statele membre în domeniul modalităților practice de transfer;

- extinderea mecanismului existent de soluționare a litigiilor, prevăzut în prezent de Regulamentul de aplicare al Convenției de la Dublin numai pentru divergențele între statele membre în aplicarea clauzei umanitare, pentru ca acesta să includă toate aspectele litigioase în domeniul aplicării regulamentului;

- introducerea unei dispoziții privind organizarea unui interviu obligatoriu, pentru ca autoritățile să strângă toate informațiile necesare în vederea identificării statului membru responsabil și, în cazul în care este necesar, pentru a informa verbal solicitantul cu privire la aplicarea regulamentului. Acesta vizează, deopotrivă, să crească eficiența sistemului, prin facilitarea aplicării sale, și să prevadă garanții corespunzătoare pentru solicitanții de protecție internațională.

3. Garanții juridice pentru persoanele care sunt supuse procedurii Dublin

Pentru a consolida garanțiile juridice pentru solicitanții de protecție internațională și pentru a permite acestora să își apere mai bine drepturile, prezenta propunere introduce mai multe modificări:

- regulamentul precizează mai detaliat conținutul, forma și termenul de furnizare a informațiilor pentru solicitanții de protecție internațională. În plus, propunerea prevede adoptarea unei broșuri comune de informare care să fie utilizată în statele membre. Fiind mai bine informați cu privire la implicațiile Regulamentului Dublin, solicitanții de protecție internațională vor înțelege mai bine procedura de stabilire a responsabilității, ceea ce ar putea, inter alia , să contribuie la reducerea fenomenului de mișcări secundare;

- regulamentul prevede dreptul de a introduce o acțiune împotriva unei decizii de transfer, precum și obligația autorităților competente de a decide dacă aplicarea acesteia ar trebui suspendată sau nu și de a permite persoanei în cauză să rămână pe teritoriu în așteptarea deciziei respective. În plus, dreptul la asistență și/sau reprezentare juridică și, dacă este cazul, la asistență lingvistică, este clarificat și procesul de notificare este mai bine precizat, pentru a asigura un drept mai eficient la folosirea unei căi de atac;

- este inclusă o nouă dispoziție care reiterează principiul de bază conform căruia o persoană nu ar trebui niciodată reținută pentru unicul motiv că solicită protecție internațională. Acest principiu confirmă acquis-ul comunitar în domeniul detenției, în special Directiva privind procedurile de azil, și, de asemenea, asigură conformitatea cu dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene și ale instrumentelor internaționale privind drepturile omului, precum Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și Convenția Națiunilor Unite contra torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. În plus, pentru a preveni orice măsură de detenție arbitrară a solicitanților de azil care sunt supuși procedurii Dublin, este propus un număr limitat de motive specifice pentru o astfel de detenție. Un tratament egal pentru toți solicitanții de azil reținuți, reglementat în temeiul propunerii de modificare a Directivei privind condițiile de primire, trebuie să se aplice, de asemenea, cazurilor Dublin. Ca și în propunerea de modificare a Directivei privind condițiile de primire, situația specială a minorilor și aceea a minorilor neînsoțiți este luată în considerare, stabilindu-se norme specifice pentru aceștia. Întrucât această dispoziție se referă exclusiv la un număr limitat de motive pentru detenția persoanelor care sunt supuse procedurii Dublin, este logic să fie inclusă în prezentul regulament, mai degrabă decât în propunerea de modificare a Directivei privind condițiile de primire;

- mai multe dispoziții sunt clarificate pentru a garanta respectarea principiului privind accesul efectiv la procedura de azil.

4. Unitatea familiei, clauza de suveranitate și clauza umanitară

Pentru a consolida dreptul la unitatea familiei și a clarifica interacțiunile cu clauza de suveranitate și clauza umanitară, precum și între acestea din urmă, se propun următoarele:

- extinderea dreptului la unitatea familiei pentru a include membrii familiei care beneficiază de protecție subsidiară și care au reședința în alt stat membru;

- obligativitatea reîntregirii familiei cu rudele aflate în întreținere (și anume fie o rudă care se află în întreținerea unui solicitant, fie un solicitant care se află în întreținerea unei rude) și minorii neînsoțiți cu rude care pot avea grijă de ei. Acest rezultat se obține, în principal, prin eliminarea dispozițiilor actuale referitoare la aceste două aspecte din clauza umanitară și includerea lor în cadrul criteriilor obligatorii de stabilire a responsabilității;

- extinderea definiției „membri ai familiei” în ceea ce privește minorii, pentru a asigura o mai bună protecție a „interesului superior al copilului”;

- excluderea posibilității de a returna un solicitant pentru care unul dintre criteriile privind unitatea familiei poate fi aplicat în momentul celei mai recente cereri, cu condiția ca statul membru în care prima cerere a fost depusă să nu fi luat deja o primă decizie pe fond. Scopul este de a asigura, în special, că eventualele elemente noi cu privire la situația familiei solicitantului de azil pot fi luate în considerare în mod corespunzător de către statul membru pe al cărui teritoriu se află solicitantul de azil, în conformitate cu obligațiile prevăzute de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale;

- din motive de claritate, clauzele de „suveranitate” și „umanitară” sunt reunite în același capitol, intitulat „clauze discreționare” și au fost revizuite. Se propune utilizarea „clauzei de suveranitate” în principal din motive umanitare și caritabile. În ceea ce privește împrejurările de aplicare a „clauzei umanitare”, se propune menținerea unei clauze generale care să autorizeze statele membre să o utilizeze ori de câte ori aplicarea strictă a criteriilor obligatorii va conduce la separarea membrilor familiei sau a altor rude;

- de asemenea, sunt clarificate mai multe aspecte ale procedurii de aplicare a clauzelor discreționare. Pentru a se asigura că clauza de suveranitate nu este aplicată împotriva intereselor solicitantului, se menține obligația de a obține consimțământul acestuia.

5. Minorii neînsoțiți și alte grupuri vulnerabile

Pentru ca interesele minorilor neînsoțiți să fie mai bine luate în considerare pe durata procedurii Dublin, propunerea clarifică și extinde domeniul de aplicare al dispoziției existente privind minorii neînsoțiți și adaugă noi garanții de protecție:

- o nouă dispoziție privind garanțiile acordate minorilor este adăugată, enumerând, inter alia , criteriile pe care statele membre trebuie să le ia în considerare în momentul evaluării interesului superior al copilului, precum și specificarea dreptului de a fi reprezentat;

- protecția acordată minorilor neînsoțiți este extinsă pentru a permite reunificarea nu numai cu familia nucleară, ci și cu alte rude prezente în alt stat membru, care pot avea grijă de aceștia, astfel cum s-a menționat anterior. Se precizează mai clar că, în lipsa unui membru al familiei sau a unei alte rude, statul membru responsabil este cel în care solicitantul a depus cea mai recentă cerere, cu condiția ca această opțiune să fie în interesul superior al minorului neînsoțit.

În ceea ce privește, în general, protecția grupurilor vulnerabile care sunt supuse procedurii Dublin:

Pentru a asigura, în primul rând, continuitatea protecției oferite solicitanților care sunt supuși procedurii Dublin și care fac obiectul deciziilor de transfer către statul membru responsabil, propunerea prevede un mecanism în domeniul schimbului de informații relevante între statele membre, înainte de efectuarea transferurilor.

6. Presiune deosebită sau nivel de protecție necorespunzător

Pentru a evita ca, în cazurile de presiune deosebită asupra anumitor state membre cu capacități limitate de primire și absorbție, transferurile Dublin să nu le împovăreze și mai mult, în regulament a fost introdusă o nouă procedură care permite suspendarea acestor transferuri către statul membru responsabil. O astfel de procedură poate fi utilizată, de asemenea, în cazurile în care există îngrijorarea că, în urma transferurilor Dublin, solicitanții nu ar beneficia de standarde corespunzătoare de protecție în statul membru responsabil, în special în ceea ce privește condițiile de primire și accesul la procedura de azil.

- Rectificări lingvistice

O rectificare lingvistică trebuia efectuată în versiunea în limba italiană a prezentei propuneri, și anume la articolul 3 alineatul (3), unde cuvântul „terț” a fost adăugat în fața cuvântului „țară”. Astfel, versiunea în limba italiană a articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul 343/2003/CE se aliniază celorlalte versiuni lingvistice ale prezentului regulament, ceea ce era necesar pentru a evita orice risc de interpretare greșită a articolului respectiv.

De asemenea, alte versiuni lingvistice sunt susceptibile să facă obiectul unei rectificări lingvistice.

- Temeiul juridic

Prezenta propunere modifică Regulamentul 343/2003/CE și are același temei juridic ca acesta, și anume articolul 63 primul alineat punctul (1) litera (a) din Tratatul CE.

Titlul IV din tratat nu se aplică Regatului Unit și Irlandei, cu excepția cazului în care acestea decid altfel, în conformitate cu procedura prevăzută în Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei atașat la tratate.

Dispozițiile Regulamentului 343/2003/CE sunt obligatorii pentru Regatul Unit și Irlanda, ca urmare a notificării dorinței lor de a participa la adoptarea și aplicarea acestui regulament, pe baza protocolului menționat anterior. Poziția acestor state membre cu privire la Regulamentul 343/2003 nu afectează eventuala lor participare la dispozițiile regulamentului modificat.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, atașat la tratate, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, care, prin urmare, nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică. Cu toate acestea, întrucât Danemarca aplică actualul Regulament Dublin, ca urmare a acordului internațional pe care l-a încheiat cu CE în 2006[16], în conformitate cu articolul 3 din acordul menționat, aceasta trebuie să adreseze o notificare Comisiei, cu privire la hotărârea sa de a pune în aplicare sau nu conținutul regulamentului modificat.

- Impactul propunerii asupra statelor terțe asociate la sistemul Dublin

În paralel cu asocierea mai multor state terțe la acquis-ul Schengen, Comunitatea a încheiat sau este pe punctul de a încheia mai multe acorduri de asociere a acestor țări și la acquis-ul Dublin/Eurodac:

- acordul de asociere a Islandei și Norvegiei, încheiat în 2001[17];

- acordul de asociere a Confederației Elvețiene, încheiat la 28 februarie 2008[18];

- protocolul de asociere a Principatului Liechtenstein, semnat la 28 februarie 2008[19];

Pentru a crea drepturi și obligații între Danemarca – care, după cum s-a explicat mai sus, a fost asociată la acquis-ul Dublin/Eurodac printr-un acord internațional – și țările asociate menționate mai sus, au fost încheiate alte două instrumente între Comunitate și țările asociate[20].

În conformitate cu cele trei acorduri menționate anterior, țările asociate acceptă acquis-ul Dublin/Eurodac și dezvoltarea acestuia fără excepții. Acestea nu participă la adoptarea actelor de modificare sau de dezvoltare a acquis-ului Dublin (inclusiv, în consecință, prezenta propunere), dar, într-un interval de timp dat, trebuie să adreseze Comisiei o notificare cu privire la hotărârea lor de a accepta sau nu conținutul actului respectiv, odată ce este aprobat de Consiliu și Parlamentul European. În cazul în care Norvegia, Islanda, Elveția sau Liechtenstein nu acceptă un act de modificare sau de dezvoltare a acquis-ului Dublin/Eurodac, se aplică așa-numita clauză „ghilotină” și acordurile respective vor înceta, cu excepția cazului în care Comitetul mixt instituit prin acorduri decide altfel în unanimitate.

- Principiul subsidiarității

Titlul IV din Tratatul CE („TEC”) privind vizele, azilul, imigrarea și alte politici legate de libera circulație a persoanelor conferă Comunității Europene anumite competențe în aceste domenii. Aceste competențe trebuie exercitate în conformitate cu articolul 5 din TCE, respectiv doar în măsura în care obiectivele acțiunii propuse nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, însă pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, datorită dimensiunilor sau efectelor respectivei acțiuni.

Articolul 63 alineatul (1) litera (a) este actualul temei juridic pentru acțiunea Comunității privind criteriile și mecanismele de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentată într-un stat membru de un resortisant al unei țări terțe.

Datorită caracterului transnațional al problemelor legate de azil în general, UE este în măsură să propună soluții, în cadrul sistemului european comun de azil (SECA), problemelor identificate în aplicarea Regulamentului Dublin. Deși regulamentul adoptat în 2003 realizase deja o armonizare considerabilă, acțiunea UE încă mai poate fi îmbunătățită, în scopul asigurării unui sistem Dublin mai eficient și care să ofere un grad mai ridicat de protecție.

- Principiul proporționalității

Evaluarea impactului modificării Regulamentului Dublin a analizat cu atenție fiecare opțiune de abordare a problemelor identificate, în vederea atingerii unui echilibru între costuri și beneficii, și a concluzionat că alegerea acțiunii UE formulată în prezenta propunere nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului de a rezolva aceste probleme.

- Impactul asupra drepturilor fundamentale

Prezenta propunere a făcut obiectul unei examinări aprofundate, pentru a avea garanția că dispozițiile sale sunt pe deplin compatibile cu drepturile fundamentale, ca principii generale ale Comunității și ale dreptului internațional. S-a pus un accentul, în special, pe nevoia de a consolida garanțiile juridice și procedurale pentru persoanele care sunt supuse procedurii Dublin și de a permite acestora să își apere mai bine drepturile, precum și pe nevoia de a respecta mai mult dreptul la reîntregirea familiei și de a îmbunătăți situația grupurilor vulnerabile, în special a minorilor neînsoțiți, pentru a răspunde mai bine nevoilor lor speciale.

Din perspectiva drepturilor fundamentale, asigurarea unui nivel mai ridicat de protecție pentru persoanele care sunt supuse procedurii Dublin va avea un puternic impact global pozitiv asupra solicitanților de azil. În special, mai buna informare a solicitanților de azil cu privire la aplicarea prezentului regulament, precum și cu privire la drepturile și obligațiile care le revin le va permite acestora, pe de o parte, să își apere mai bine drepturile și, pe de altă parte, ar putea contribui la diminuarea nivelului mișcărilor secundare, întrucât solicitanții de azil vor fi mai tentați să se conformeze sistemului. Eficacitatea dreptului la folosirea unei căi de atac va crește, în special prin: stabilirea dreptului de a introduce o acțiune împotriva unei decizii de transfer și a dreptului de a nu fi transferat până în momentul luării unei decizii privind necesitatea aplicării transferului; precizarea că o persoană căreia i-a fost adusă la cunoștință o decizie de transfer trebuie beneficieze de un interval rezonabil pentru a recurge la o cale de atac; stabilirea dreptului la asistență juridică și/sau reprezentare. Principiul accesului efectiv la procedura de azil , care face parte din dreptul la azil va fi consolidat prin clarificarea obligației statelor membre responsabile de a efectua o evaluare completă a nevoilor de protecție ale solicitanților de azil transferați în temeiul procedurii Dublin. Dreptul la libertate și liberă circulație va fi consolidat prin dispoziții care prevăd că detenția persoanelor în temeiul procedurii Dublin ar trebui permisă numai în cazuri excepționale prevăzute de regulament și dacă este conformă cu principiile de necesitate și proporționalitate. Trebuie să se acorde atenția cuvenită situației minorilor care pot fi supuși măsurii detenției numai în cazul în care această opțiune este în interesul lor superior, în timp ce minorii neînsoțiți nu trebuie să facă niciodată obiectul unei astfel de măsuri.

Dreptul la reîntregirea familiei va fi consolidat în mod semnificativ, în special prin extinderea domeniului de aplicare al regulamentului pentru a include solicitanții și beneficiarii de protecție subsidiară, prin introducerea obligativității reîntregirii cu rudele aflate în întreținere și prin interzicerea, sub rezerva anumitor condiții, returnării unui solicitant pentru care unul dintre criteriile privind unitatea familiei poate fi aplicat în momentul celei mai recente cereri. Aceste garanții nu numai că vor asigura un standard superior de protecție pentru solicitanții de azil, dar vor contribui, de asemenea, la reducerea nivelului mișcărilor secundare, întrucât situația personală a fiecărui solicitant de azil va fi luată mai bine în considerare în procesul de determinare a statului membru responsabil.

În cele din urmă, situația specifică a grupurilor vulnerabile va fi abordată în mod mai adecvat, în special prin consolidarea drepturilor minorilor neînsoțiți prin, inter alia , o mai bună definire a principiului intereselor superioare ale copilului și prin crearea unui mecanism în domeniul schimbului de informații relevante, în special referitoare la starea de sănătate a persoanei care trebuie transferată, în principal pentru a asigura continuitatea protecției și a drepturilor acordate persoanei respective.

Statele membre au obligația de a aplica dispozițiile prezentului regulament, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale. Regulamentul prevede o obligație de monitorizare și evaluare. Această monitorizare va include, de asemenea, dispozițiile care au un impact asupra drepturilor fundamentale.

ê343/2003/CE

ðnou

2008/0243 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil ð protecție internațională ï prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe ð sau de către un apatrid ï

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 63 primul paragraf punctul (1) litera (a),

Având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[21],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[22],

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat[23],

întrucât:

ònou

1. Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe[24] trebuie să facă obiectul mai multor modificări substanțiale. Din motive de claritate, ar trebui să se procedeze la reformarea regulamentului menționat.

ê343/2003/CE considerentul 1

2. O politică comună în domeniul azilului, incluzând un sistem european comun de azil, reprezintă un element constitutiv al obiectivului Uniunii Europene de a crea, în mod treptat, un spațiu de libertate, securitate și justiție deschis celor care, forțați de circumstanțe, caută în mod legitim protecție în Comunitate.

ê343/2003/CE considerentul 2

3. Consiliul European, cu ocazia reuniunii sale speciale de la Tampere, din 15 și 16 Octombrie 1999, a convenit să lucreze pentru instituirea unui sistem european comun de azil, întemeiat pe aplicarea integrală și globală a Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York, din 31 ianuarie 1967, asigurându-se astfel că nicio persoană nu este trimisă înapoi unde riscă să fie persecutată, și anume menținând principiul nereturnării. În acest sens și fără a aduce atingere criteriilor responsabilității stipulate de prezentul regulament, statele membre, respectând toate principiul nereturnării, sunt considerate țări sigure de către resortisanții țărilor terțe.

ê343/2003/CE considerentul 3

4. Concluziile de la Tampere exprimă de asemenea faptul că acest sistem ar trebui să includă, pe termen scurt, o metodă clară și operațională pentru determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil.

ê343/2003/CE considerentul 4

ð nou

5. O astfel de metodă ar trebui să se întemeieze pe criterii obiective și echitabile atât pentru statele membre, cât și pentru persoanele în cauză. Ar trebui, în principiu, să facă posibilă determinarea rapidă a statului membru responsabil, astfel încât să garanteze accesul efectiv la procedurile pentru determinarea statutului conferit de ð protecția internațională ï de refugiat și să nu compromită obiectivul prelucrării rapide a cererilor de azil ð protecție internațională ï .

ê343/2003/CE considerentul 5

În ceea ce privește introducerea în faze succesive a unui sistem european comun de azil care ar trebui să ducă, pe termen lung, la o procedură comună și la un statut uniform, valabil în întreaga Uniune, pentru cei cărora li s-a acordat azil, se cuvine la acest moment, în timp ce se fac îmbunătățirile necesare în lumina experienței, să se confirme principiile pe care se fundamentează Convenția de determinare a statului responsabil cu examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre ale Comunității Europene[4], semnată la Dublin, pe 15 iunie 1990 (numită în continuare Convenția de la Dublin), a cărei punere în aplicare a stimulat procesul de armonizare a politicilor în materie de azil.

ònou

6. Prima etapă în crearea unui sistem european comun de azil care ar trebui să conducă, pe termen lung, la o procedură comună și la un statut uniform, valabil în întreaga Uniune, pentru cei cărora li s-a acordat azil, este finalizată. Consiliul European din 4 noiembrie 2004 a adoptat Programul de la Haga care stabilește obiectivele care trebuie puse în aplicare în domeniul libertății, securității și justiției, în perioada 2005-2010. În acest sens, Programul de la Haga a invitat Comisia să încheie evaluarea instrumentelor juridice din prima fază și să înainteze Consiliului și Parlamentului European instrumentele și măsurile aferente celei de a doua faze, în vederea adoptării acestora înainte de sfârșitul anului 2010.

7. Pe baza rezultatelor evaluărilor întreprinse, este oportun, în acest stadiu, să se confirme principiile care stau la baza Regulamentului (CE) nr. 343/2003, efectuând, în același timp, îmbunătățirile necesare astfel încât, pe baza experienței acumulate, să crească eficacitatea sistemului și protecția oferită celor care solicită protecție internațională în temeiul acestei proceduri.

8. În vederea garantării egalității de tratament pentru toți solicitanții și beneficiarii de protecție internațională, precum și pentru a se asigura coerența cu acquis-ul comunitar în vigoare în domeniul azilului, în special cu Directiva 2004/83/CE din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională, și referitoare la conținutul protecției acordate[25], este adecvată extinderea domeniul de aplicare a prezentului regulament pentru a include solicitanții de protecție subsidiară și persoanele care beneficiază de protecție subsidiară.

9. Pentru a asigura un tratament egal al tuturor solicitanților de azil, Directiva […/…/CE] privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil[26] este aplicabilă în ceea ce privește procedura de determinare a statului responsabil, în temeiul prezentului regulament.

10. În conformitate cu Convenția din 1989 a Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului și cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, interesul superior al copilului ar trebui să primeze în aplicarea de către statele membre a prezentului regulament. În plus, ar trebui stabilite garanții procedurale specifice pentru minorii neînsoțiți, având în vedere vulnerabilitatea deosebită a acestora.

ê343/2003/CE considerentul 6

Unitatea familiei ar trebui păstrată în măsura în care este compatibilă cu celelalte obiective urmărite prin stabilirea criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil.

ònou

11. În conformitate cu Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, respectul pentru unitatea familiei ar trebui să primeze în aplicarea de către statele membre a prezentului regulament.

ê343/2003/CE considerentul 7

ðnou

12. Prelucrarea împreună a cererilor de azil ð protecție internațională ï ale membrilor unei singure familii de către un singur stat membru face posibilă asigurarea unei examinări în detaliu a cererilor și o coerență a deciziilor luate, ð precum și evitarea separării membrilor unei familii ï .

ònou

13. Pentru a asigura respectarea deplină a principiului unității familiei și a interesului superior al copilului, existența unei relații de dependență între solicitant și familia sa extinsă, pe motiv de graviditate sau maternitate, de stare a sănătății sau de vârstă înaintată, ar trebui să devină un criteriu obligatoriu de responsabilitate. În cazul în care solicitantul este un minor neînsoțit, prezența, pe teritoriul unui alt stat membru, a unei rude care pot avea grijă de acesta, ar trebui să devină, de asemenea, criteriu obligatoriu de responsabilitate.

ê343/2003/CE considerentul 7

ð nou

14. Orice statele membrue ar trebui să poată deroga de la criteriul responsabilității, astfel încât să facă posibilă apropierea membrilor familiei atunci când este necesar pe motive umanitare ð în special din considerente umanitare și caritabile, și să poată examina o cerere de protecție internațională prezentată acestuia sau altui stat membru, chiar dacă responsabilitatea efectuării unei asemenea examinări nu îi revine acestuia în temeiul criteriilor obligatorii stabilite de prezentul regulament, cu condiția ca statul membru și solicitantul să fie de acord ï .

ò nou

15. Un interviu individual ar trebui organizat pentru a facilita determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională, și, dacă este cazul, pentru a informa verbal solicitantul cu privire la aplicarea prezentului regulament.

16. În conformitate, în special cu articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, ar trebui stabilite garanții juridice și dreptul la o cale de atac eficientă în ceea ce privește deciziile legate de transferurile către statul membru responsabil, pentru a garanta protecția eficientă a drepturilor persoanelor vizate.

17. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la o cale de atac eficientă ar trebui să cuprindă atât examinarea aplicării prezentului regulament, cât și a situației de drept și de fapt din statul membru spre care solicitantul este transferat, pentru a se asigura respectarea dreptului internațional.

18. Detenția solicitanților de azil ar trebui aplicată în conformitate cu principiul conform căruia o persoană nu poate fi supusă detenției pentru simplul motiv că solicită protecție internațională. În special, deținerea solicitanților de azil trebuie aplicată în conformitate cu articolul 31 din Convenția de la Geneva, în circumstanțe excepționale clar definite și beneficiind de garanțiile prevăzute de Directiva […/…/CE] [privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil]. În plus, folosirea detenției în vederea transferului către statul membru responsabil ar trebui limitată și ar trebui să facă obiectul aplicării principiului proporționalității în ceea ce privește mijloacele adoptate și obiectivele urmărite.

19. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei, din 2 septembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului[27], transferurile către statul membru responsabil pot fi efectuate în mod voluntar, prin plecare controlată sau sub escortă. Statele membre ar trebui să încurajeze transferurile voluntare și să asigure că transferurile controlate sau sub escortă au loc în condiții umane, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a demnității umane.

ê343/2003/CE considerentul 8

20. Crearea progresivă a unui spațiu fără frontiere interne în care libera circulație a persoanelor este garantată în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene și stabilirea politicilor comunitare privind condițiile de intrare și ședere a resortisanților țărilor terțe, inclusiv eforturile comune către gestionarea frontierelor externe, face necesară stabilirea unui echilibru între criteriile responsabilității în spiritul solidarității.

ònou

21. Aplicarea prezentului regulament poate crea, în anumite situații, o povară suplimentară asupra statelor membre confruntate cu o situație deosebit de urgentă, care supune unei presiuni deosebite capacitățile lor de primire, sistemul de azil sau infrastructura. În asemenea circumstanțe, pentru ca principiului solidarității să nu fie doar un deziderat, este necesară stabilirea unei proceduri eficiente care să permită suspendarea temporară a transferurilor către statul membru vizat și oferirea de asistență financiară în conformitate cu instrumentele financiare comunitare în vigoare. Suspendarea temporară a transferurilor efectuate în conformitate cu sistemul Dublin poate, astfel, să conducă la o solidaritate crescută în raport cu statele membre ale căror sisteme de azil sunt confruntate cu o presiune deosebită, în special din cauza situației lor geografice și demografice.

22. Pentru ca toți solicitanții de protecție internațională să beneficieze de un nivel adecvat de protecție în toate statele membre, acest mecanism de suspendare a transferurilor ar trebui aplicat și atunci când Comisia consideră că nivelul de protecție oferit solicitanților de protecție internațională într-un anumit stat membru nu este în conformitate cu legislația comunitară privind azilul, în special în ceea ce privește condițiile de primire și accesul la procedura de azil.

23. Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date[28] se aplică prelucrării datelor cu caracter personal, efectuate de către statele membre în vederea aplicării prezentului regulament.

24. Datorită schimbului de date cu caracter personal referitoare la solicitantul care urmează să fie transferat, inclusiv a datelor sensibile privind sănătatea acestuia, realizat înaintea efectuării unui transfer, autoritățile competente în materie de azil sunt în măsură să ofere solicitanților asistență adecvată și să asigure continuitatea protecției și a drepturilor conferite acestora. O dispoziție specifică ar trebui introdusă pentru a asigura protecția datelor referitoare la solicitanții aflați în această situație, în conformitate cu Directiva 95/46/CE.

ê343/2003/CE considerentul 9 (adaptat)

25. Aplicarea prezentului regulament poate fi facilitată, iar eficiența sa consolidată, prin aranjamente bilaterale între statele membre pentru îmbunătățirea Ö comunicării Õ comunicării între serviciile competente, reducând termenele pentru procedura sau simplificând prelucrarea cererilor de preluare sau reprimire, sau stabilind procedurile privind executarea transferurilor.

ê343/2003/CE considerentul 10 (adaptat)

26. Continuitatea dintre sistemul de determinare a statului membru responsabil stabilit prin Convenția de la Dublin √ Regulamentul CE nr. 343/2003 Õ și sistemul stabilit prin prezentul regulament ar trebui asigurată. În mod similar, ar trebui asigurată coerența între prezentul regulament și Regulamentul (CE) nr [.../…] (CE) nr.2725/2000 al Consiliului din 11 decembrie 2000 privind instituirea sistemului „EURODAC” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenției de la[29] √ Regulamentului Õ Dublin.

ê343/2003/CE considerentul 11(adaptat)

ðnou

27. Funcționarea sistemului EurodacEURODAC, astfel cum a fost stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 2725/2000[…/…] √ [privind instituirea sistemului "Eurodac" pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului Dublin] Õ și în special punerea în aplicare a articolelor 4 6 și 8 10 conținute de acesta, ar trebui să faciliteze punerea în aplicare a √ aplicarea Õ prezentului regulament.

ònou

28. Funcționarea Sistemului de informații privind vizele, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere[30] și, în special, punerea în aplicare a articolelor 21 și 22 conținute de acesta, ar trebui să faciliteze punerea în aplicare a prezentului regulament.

ê343/2003/CE considerentul 12

29. În ceea ce privește tratamentul persoanelor care intră sub incidența domeniului de aplicare a prezentului regulament, statele membre sunt legate prin obligațiile care le incumbă în temeiul instrumentelor de drept internațional la care sunt parte.

ê343/2003/CE considerentul 13

30. Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor pentru exercitarea competențelor de executare delegate Comisiei[31].

ê1103/2008/CE punctul 3 primul alineat din anexă (adaptat)

ðnou

31. În ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 343/2003, Ö În special Õ ,Comisia ar trebui abilitată, în special , să adopte definească toate condițiile și procedurile pentru punerea în aplicare a clauzei umanitare, ð prevederilor referitoare la minorii neînsoțiți și la reîntregirea familiei cu rudele aflate în întreținere ï și să adopte criteriile necesare pentru efectuarea de transferurilor. Întrucât măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice aspectele neesențiale ale Ö prezentului Õ Regulamentul (CE) nr. 343/2003 prin adăugarea unor elemente noi neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE

ònou

32. Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 343/2003 au fost adoptate prin Regulamentul (CE) nr. 1560/2003. Anumite prevederi ale Regulamentului (CE) nr. 1560/2003 ar trebui încorporat în prezentul regulament, din motive de claritate sau deoarece pot servi unui interes comun. În special, este important, atât pentru statele membre, cât și pentru solicitanții de azil vizați, să existe un mecanism general pentru găsirea unei soluții în cazuri de divergențe de opinii între statele membre în ceea ce privește aplicarea unei dispoziții a prezentului regulament. De aceea, se justifică încorporarea în prezentul regulament a mecanismului prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 pentru soluționarea diferendelor referitoare la clauza umanitară și extinderea domeniului de aplicare a acestuia la totalitatea prezentului regulament.

ê343/2003/CE considerentul 14 (adaptat)

ðnou

33. ð Monitorizarea eficace a ï Aaplicareaării √ prezentului Õ regulament ar trebui √ necesită Õ evaluatări periodice.

ê343/2003/CE considerentul 15 (adaptat)

ðnou

34. Ö Prezentul Õ Regulamentul √ respectă Õ drepturile fundamentale și principiile care sunt recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene[32]. În special, √ prezentul regulament Õ acesta caută urmărește să asigure respectarea deplină a dreptului de azil garantat de articolul 18 ð și să promoveze aplicarea articolelor 1, 4, 7, 24 și 47 din Carta menționată anterior și să le pună în aplicare în mod corespunzător ï .

ê343/2003/CE considerentul 16

ðnou

35. Dat fiind că obiectivul măsurii propuse, și anume stabilirea criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil ð protecție internațională ï prezentată într-un stat membru de către un resortisant al unui stat terț ð sau de către un apatrid ï , nu poate fi îndeplinită suficient și, având în vedere dimensiunea și efectele, poate fi prin urmare mai bine îndeplinită la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este menționat la articolul 5 al tratatului. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat de articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea respectivului obiectiv.

ê343/2003/CE considerentul 17 (adaptat)

În conformitate cu articolul 3 al Protocolului privind poziția Marii Britanii și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit și Irlanda au anunțat, prin scrisorile din 30 octombrie 2001 asupra dorinței lor de a lua parte la adoptarea și aplicarea prezentului regulament.

ê343/2003/CE considerentul 18 (adaptat)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, și prin urmare nu este obligată de acesta și nici nu face obiectul aplicării sale.

ê343/2003/CE considerentul 19 (adaptat)

Convenția de la Dublin rămâne în vigoare și continuă să se aplice între Danemarca și statele membre care sunt obligate în temeiul prezentului regulament până când un acord care să permită participarea Danemarcei la regulament va fi încheiat,

ê343/2003/CE (adaptat)

ðnou

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECT ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Ö Obiectul Õ

Prezentul regulament stabilește criteriile și mecanismele de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil ð protecție internațională ï prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe ð sau de către un apatrid ï.

Articolul 2

Ö Definiții Õ

În sensul prezentului regulament:

(a) „resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în sensul articolului 17 alineatul (1) al Tratatului de instituire a Comunității Europene ð și care nu este o persoană care beneficiază de dreptul comunitar de liberă circulație, astfel cum acesta este definit la articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului[33] ï ;

(b) "Convenția de la Geneva" înseamnă Convenția din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967;

(c) „cerere de azil” înseamnă cererea prezentată de un resortisant al unui stat terț care poate fi înțeleasă ca o cerere de protecție internațională din partea unui stat membru, în temeiul Convenției de la Geneva. Orice cerere pentru protecție internațională este prezumată a fi o cerere de azil, cu excepția cazului în care resortisantul statului terț cere, în mod explicit, un alt fel de protecție pentru care poate face cerere separat;

ònou

(b) „cerere de protecție internațională” înseamnă o cerere de protecție internațională, astfel cum este definită la articolul 2 litera (g) din Directiva 2004/83/CE;

ê343/2003/CE (adaptat)

ðnou

(c)(d) „solicitant” sau „solicitant de azil” înseamnă un resortisant al unei țări terțe ð sau un apatrid ï sau un apatrid care a prezentat o cerere de azil ð protecție internațională ï, cu privire la care nu s-a luat încă o decizie definitivă;

(d)(e) „examinarea unei cererii de azil ð protecție internațională ï ” înseamnă orice măsură de examinare, decizie sau hotărâre pronunțată cu privire la cererea de azil ð protecție internațională ï de către o autoritate competentă în conformitate cu dreptul intern ð Directiva 2005/85/CE a Consiliului[34] ï cu excepția procedurilor de determinare a statului membru responsabil în conformitate cu prezentul regulament ð și cu Directiva 2004/83/CE ï;

(e)(f) „retragerea unei cererii de azil ð protecție internațională ï ” înseamnă acțiunea prin care solicitantul de azil încetează procedura inițiată prin prezentarea cererii sale de azil, în conformitate cu dreptul intern ð Directiva 2005/85/CE, ï , fie în mod explicit, fie în mod tacit;

(f)(g) „refugiat” ð „persoana care beneficiază de protecție internațională” ï înseamnă orice √ un Õ resortisant al unei țări terțe ð sau un apatrid a cărui nevoie de protecție internațională, în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 2004/83/CE, a fost recunoscută ï care beneficiază de statutul definit prin Convenția de la Geneva și autorizat să rezide în această calitate pe teritoriul unui stat membru;

ònou

(g) „minor” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid sub vârsta de 18 ani;

ê343/2003/CE (adaptat)

ðnou

(h) „minor neînsoțit” înseamnă persoana necăsătorită, sub vârsta 18 ani ð un minor ï, care sosește √ sosește Õ pe teritoriul statului membru neînsoțit de un adult responsabil pentru el în temeiul legii sau al cutumei și atât timp cât aceștia nu sunt luați în întreținere efectiv de o asemenea persoană; include minori care sunt lăsați neînsoțiți după ce au intrat pe teritoriul statelor membre;

(i) „membri ai familiei” înseamnă, în măsura în care familia exista deja în țara de origine, următorii membri ai familiei solicitantului care sunt prezenți pe teritoriul statelor membre:

(i) soțul solicitantului de azil sau partenerul său necăsătorit într-o relație stabilă, atunci când legislația sau practica statului membru în cauză rezervă cuplurileor necăsătorite un tratament comparabil cu cel rezervat cuplurilor căsătorite, în temeiul legislației sale privind străinii;

(ii) copiii minori ai cuplurilor în sensul punctului (i) sau ai solicitantului, cu condiția căa ei să fie necăsătoriți și care se află în întreținerea sa și indiferent dacă sunt născuți din căsătorie sau în afara căsătoriei sau adoptați astfel cum se definește prin dreptul intern;

ònou

(iii) copiii minori căsătoriți ai cuplurilor menționate la punctul (i) sau ai solicitantului, indiferent dacă sunt născuți din căsătorie sau în afara căsătoriei sau sunt adoptați conform dreptului intern, atunci când este în interesul lor superior să locuiască împreună cu solicitantul;

ê343/2003/CE (adaptat)

ðnou

(iv)(iii) tatăl, mama sau tutorele atunci când solicitantului sau refugiatul √ atunci când acesta din urmă Õ este minor și necăsătorit ð sau în cazul în care acesta este minor și căsătorit, dar este în interesul său superior să locuiască împreună cu tatăl, mama sau tutorele ï ;

ònou

(v) frații minori necăsătoriți ai solicitantului, când acesta din urmă este un minor și necăsătorit sau când solicitantul sau frații săi sunt minori și necăsătoriți, dar este în interesul unuia sau a mai multora dintre ei ca aceștia să locuiască împreună;

ê343/2003/CE

ðnou

(j) „permis de ședere” însemnă orice autorizație eliberată de autoritățile statelor membre care autorizează un resortisant al unui țări terțe ð sau un apatrid ï să stea pe teritoriul său, inclusiv documentele care materializează autorizația de a rămâne pe teritoriu în cadrul unui regim de protecție temporară sau până ce încetează circumstanțele care împiedică ducerea la îndeplinire a unei măsuri de îndepărtare, cu excepția vizelor și a autorizațiilor de ședere eliberate în perioada necesară pentru determinarea statului membru responsabil, astfel cum este stabilit prin prezentul regulament sau în timpul examinării unei cereri de azil ð protecție internațională ï sau a unei cereri de permis de ședere

(k) „viza” înseamnă autorizația sau decizia statului membru necesară în vederea tranzitului sau a intrării pentru o ședere intenționată în acel stat membru sau în mai multe state membre. Tipul vizei este determinat în conformitate cu următoarele definiții:

(i) „viza de ședere de lungă durată” înseamnă autorizația sau decizia statului membru necesară în vederea intrării pentru o ședere intenționată în acel stat membru pentru o perioadă care depășește trei luni;

(ii) „viza de ședere de scurtă durată” înseamnă autorizația sau decizia statului membru necesară în vederea intrării pentru o ședere intenționată în acel stat membru sau în mai multe state membre pentru o perioadă a cărei durată totală nu depășește trei luni;

(iii) „viza de tranzit” înseamnă autorizația sau decizia statului membru necesară în vederea intrării pentru tranzitarea teritoriului acelui stat membru sau al altor state membre, cu excepția tranzitului aeroportuar;

(iv) „viza de tranzit aeroportuar” înseamnă autorizația sau decizia care permite unui resortisant al unui stat terț care este supus, în mod specific, acestei cerințe să treacă prin zona de tranzit a unui aeroport și aceasta fără a intra pe teritoriul național al statului membru în cauză, în timpul unei escale sau al unui transfer între două secțiuni ale unui zbor internațional.

ònou

(l) „riscul sustragerii de la procedură” înseamnă, într-un caz individual, existența unor motive bazate pe criterii obiective definite de lege, de a considera că un solicitant sau un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care este implicat într-o decizie de transfer se poate sustrage procedurii.

ê343/2003/CE (adaptat)

ðnou

CAPITOLUL II

PRINCIPII GENERALE ȘI √ GARANȚII Õ

Articolul 3

Ö Accesul la procedura de examinare a unei cereri de protecție internațională Õ

1. Statele membre examinează √ orice Õ cererea de azil ð protecție internațională ï prezentată de un resortisant al unei țări terțe ð sau de un apatrid ï √ pe teritoriul oricăreia dintre ele, inclusiv Õ oricăruia dintre ele, la frontieră sau pe teritoriul statului membru în cauză ð în zonele de tranzit ï. Cererea este examinată de un singur stat membru și anume acela pe care criteriile stabilite de capitolul III √ din prezentul regulament Õ îl desemnează responsabil.

ê343/2003/CE articolul 13

ðnou

2. Atunci când niciun stat membru responsabil de examinarea cererii ð de protecție internațională ï nu poate fi desemnat pe baza criteriilor menționate în prezentul regulament, primul stat membru în care a fost prezentată cererea de azil ð protecție internațională ï este responsabil de examinarea acesteia.

ê343/2003/CE

ðnou

3. Orice stat membru își rezervă dreptul, în conformitate cu legislația sa internă, de a trimite un solicitant de azil către o țară terță ð sigură ï , în conformitate cu dispozițiile Convenției de la Geneva ð sub rezerva normelor și garanțiilor prevăzute în Directiva 2005/85/CE ï .

ê343/2003/CE articolul 3 alineatul (4) (adaptat)

ðnou

Articolul 4

√ Dreptul la informare Õ

41. ð De îndată ce o cerere de protecție internațională este prezentată, autoritățile competente ale statelor membre informează ïSsolicitantul de azil este informat în scris într-o limbă pe care se presupune, în mod rezonabil, că o înțelege cu privire la √ în ceea ce privește aplicarea Õ prezentului regulament, termenele și efectele acestuia. ð și, în special, referitor la: ï

ònou

(a) obiectivele prezentului regulament și consecințele depunerii unei alte cereri într-un alt stat membru;

(b) criteriile de alocare a responsabilității și ierarhizarea acestora;

(c) procedura generală și termenele care trebuie respectate de către statele membre;

(d) rezultatele posibile ale procedurii și consecințele acestora;

(e) posibilitatea de a contesta o decizie de transfer;

(f) faptul că autoritățile competente pot face schimb de date referitoare la solicitant numai în scopul punerii în aplicare a obligațiilor care decurg din prezentul regulament;

(g) existența dreptului de acces la datele care îl(o) privesc și a dreptului de a solicita rectificarea datelor inexacte referitoare la persoana sa sau ștergerea datelor prelucrate în mod ilegal care îl(o) privesc, inclusiv dreptul de a primi informații privind procedurile de urmat pentru exercitarea acestor drepturi și datele de contact ale autorităților naționale pentru protecția datelor care tratează plângerile referitoare la protecția datelor cu caracter personal.

2. Informațiile menționate la alineatul (1) sunt furnizate în scris, într-o limbă despre care se presupune, în mod rezonabil, că solicitantul o înțelege. Statele membre folosesc broșura comună elaborată în acest scop în temeiul alineatului (3).

Dacă este cazul, pentru o înțelegere adecvată din partea solicitantului, informațiile îi sunt comunicate, de asemenea, și oral, în cadrul interviului organizat în temeiul articolului 5.

Statele membre furnizează informațiile într-un mod adaptat vârstei solicitantului.

3. O broșură comună care să conțină cel puțin informațiile stipulate la alineatul (1) va fi întocmită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 40 alineatul (2).

Articolul 5

Interviul individual

1. Statul membru care desfășoară procesul de determinare a statului membru responsabil în temeiul prezentului regulament, le oferă solicitanților posibilitatea de a participa la un interviu individual cu o persoană calificată în conformitate cu legislația națională să conducă un astfel de interviu.

2. Interviul individual este menit să faciliteze procesul de determinare a statului membru responsabil, în special să permită solicitantului să furnizeze informațiile relevante necesare pentru identificarea corectă a statului membru responsabil, precum și să informeze oral solicitantul despre punerea în aplicare a prezentului regulament.

3. Interviul individual se desfășoară în timp util după prezentarea unei cereri de protecție internațională și, în orice caz, înainte de luarea oricărei decizii de transferare a solicitantului spre statul membru responsabil, în temeiul articolului 25 alineatul (1).

4. Interviul individual se desfășoară într-o limbă despre care se presupune, în mod rezonabil, că solicitantul o înțelege și în care acesta este capabil să comunice. Dacă este cazul, statele membre aleg un interpret capabil să asigure o comunicare adecvată între solicitant și persoana care conduce interviul individual.

5. Interviul individual are loc în condiții care asigură o confidențialitate corespunzătoare.

6. Statul membru care efectuează interviul individual elaborează un raport succint care conține principalele informații furnizate de către solicitant în cadrul interviului și pune la dispoziția solicitantului o copie a raportului. Raportul este atașat oricărei decizii de transfer efectuate în temeiul articolului 25 alineatul (1).

Articolul 6

Garanții acordate minorilor

1. Interesul superior al copilului reprezintă elementul fundamental pentru statele membre în ceea ce privește toate procedurile prevăzute de prezentul regulament.

2. Statele membre se asigură că un reprezentant reprezintă și/sau asistă minorul neînsoțit în legătură cu toate procedurile prevăzute de prezentul regulament. Acest reprezentant poate fi același cu reprezentantul menționat în articolul 23 din Directiva […/…/CE] [privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil];

3. Pentru evaluarea interesului superior al copilului, statele membre cooperează strâns între ele și țin cont, în special, de următorii factori:

(a) posibilitățile de reîntregire a familiei;

(b) bunăstarea și dezvoltarea socială a minorului, ținând cont, în special, de apartenența sa etnică, religioasă, culturală sau lingvistică.

(c) considerente privind siguranța și securitatea, în special când există riscul ca respectivul copil să fie o victimă a traficului de ființe umane;

(d) opinia minorului, în conformitate cu vârsta și maturitatea sa.

4. În legislațiile lor naționale, statele membre stabilesc proceduri pentru identificarea membrilor familiei sau a altor rude ale minorilor neînsoțiți care se află în statele membre. Acestea încep identificarea membrilor familiei minorului neînsoțit sau a altor rude ale acestuia cât mai curând posibil, după prezentarea cererii de protecție internațională, protejând, în același timp, interesul superior al minorului.

5. Autoritățile competente menționate la articolul 33 care soluționează cererile referitoare la minorii neînsoțiți primesc o instruire corespunzătoare privind nevoile specifice ale minorilor.

ê343/2003/CE (adaptat)

ðnou

CAPITOLUL III

IERARHIA CRITERIILOR

Ö CRITERIILE DE DETERMINARE A STATULUI MEMBRU RESPONSABIL Õ

Articolul 57

√ Ierarhizarea criteriilor Õ

1. Criteriile pentru determinarea statului membru responsabil sunt aplicate în ordinea în care acestea sunt prezentate în acest capitol.

2. Statul membru responsabil în conformitate cu aceste criteriile √ stabilite în acest capitol Õ este determinat pe baza situației existente în momentul în care solicitantul de azil a prezentat prima oară cererea sa de azil ð de protecție internațională ï unui stat membru.

ònou

3. Prin derogare de la alineatul (2), pentru a asigura respectarea principiului unității familiei și al interesului superior al copilului, statul membru responsabil în conformitate cu criteriile prevăzute la articolele 8 și 12 este determinat pe baza situației existente în momentul în care solicitantul de azil a prezentat cea mai recentă cerere de protecție internațională. Prezentul alineat este aplicabil cu condiția ca cererile anterioare ale solicitantului de azil să nu fi făcut obiectul unei prime decizii pe fond.

ê343/2003/CE (adaptat)

ðnou

Articolul 68

Ö Minorii neînsoțiți Õ

1. În cazul în care solicitantul de azil este un minor neînsoțit, statul membru responsabil de examinarea cererii ð de protecție internațională ï veste acela unde un membru al familiei sale are se află în mod legal, cu condiția că aceasta să fie în interesul superior al copilului.

ê343/2003/CE articolul 15 alineatul (3) (adaptat)

ðnou

23 √ În cazul în care Õ solicitantul de azil este un minor neînsoțit care are rude ð aflate în mod legal ï în alt stat membru care pot avea grijă de el, √ respectivul Õ statele membrue reunește minorul cu rudele sale, dacă este posibil, ð este responsabil de examinarea cererii, cu condiția ca acest lucru să fie ï,cu excepția cazului în care aceasta nu este în interesul superior al copilului.

ònou

3. Când membrii familiei solicitantului sau alte rude ale acestuia se află în mod legal în mai mult de un stat membru, statul membru responsabil de examinarea cererii este stabilit în funcție de ceea ce este în interesul superior al copilului.

ê343/2003/CE

ðnou

4. În absența unui membru al familiei ð sau a altei rude ï, statul membru responsabil de examinarea cererii este acela în care minorul și-a prezentat ð cea mai recentă ï cererea de azil ð protecție internațională, cu condiția ca acest fapt să fie în interesul superior al minorului ï .

ê1103/2008/CE, punctul 3 alineatul (1) din anexă

ðnou

5. Condițiile și procedurile pentru punerea în aplicare a prezentului articolalineatelor (2) ð și (3) ï inclusiv, după caz, mecanismele de conciliere pentru soluționarea divergențelor între statele membre cu privire la nevoia de a reuni persoanele în cauză sau cu privire la locul în care să se realizeze acest lucru, sunt adoptate de către Comisie. Aceste măsuri, vizând modificarea unor elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 2740 alineatul (3).

ê343/2003/CE (adaptat)

ðnou

Articolul 79

Ö Membri ai familiei cărora li s-a acordat protecție internațională Õ

În cazul în care solicitantul de azil are un membru al familiei, indiferent dacă familia s-a format anterior în țara de origine, căruia i-a fost permis să rezide în calitate de refugiat ð persoană căreia i s-a acordat protecție internațională ï într-un stat membru, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii de azil ð protecție internațională ï, cu condiția caă persoanaele în cauză √ să-și fi exprimat în scris dorința în acest sens Õ.

Articolul 810

√ Membri ai familiei care solicită protecție internațională Õ

În cazul în care solicitantul de azil are un membru al familiei într-un stat membru a cărui cerere ð de protecție internațională ï √ în respectivul stat membru Õ nu a făcut încă obiectul unei prime decizii pe fond, statul membru este responsabil de examinarea cererii de azil ð protecție internațională, ï cu condiția căa persoana în cauză să dorească aceasta √ să-și fi exprimat în scris dorința în acest sens Õ .

Articolul 1511

√ Rudele aflate în întreținere Õ

21. √ Atunci când Õ persoana în cauză √ solicitantul de azil Õ depinde de asistența altora √ unei rude Õ, pe motiv de graviditate sau copil nou născut, boală gravă, handicap grav sau bătrânețe, √ sau atunci când o rudă depinde de asistența solicitantului Õ ð din aceleași motive, statul membru responsabil de examinarea cererii este considerat ca fiind cel mai în măsură să îi lase împreună sau să îi reunească ï statele membre lasă împreună sau reunesc, în mod normal, solicitantul de azil cu altă rudă prezentă pe teritoriul unuia din statele membre, cu condiția că legăturile de familie să fi existat în țara de origine ð și ca persoanele vizate să-și fi exprimat în scris dorința în acest sens. Pentru determinarea statului membru corespunzător, se ține cont de interesele persoanelor vizate, cum ar fi capacitatea persoanei dependente de a călători. ï

ê1560/2003 articolul 11 alineatul (1) (adaptat)

Articolul 15 alineatul 2 din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 se aplică în cazul în care solicitantul de azil depinde de asistența unui membru al familiei sale aflat în alt stat membru sau în care un membru al familiei aflat în alt stat membru depinde de asistența solicitantului de azil.

ê1103/2008/CE, punctul 3 alineatul (1) din anexă

2.5 Condițiile și procedurile pentru punerea în aplicare a prezentului articol, a alineatului (1) inclusiv, după caz, mecanismele de conciliere pentru soluționarea divergențelor între statele membre cu privire la nevoia de a reuni persoanele în cauză sau cu privire la locul în care să se realizeze acest lucru, sunt adoptate de către Comisie. Aceste măsuri, vizând modificarea unor elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 2740 alineatul (3).

ê343/2003/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 1412

Ö Procedura familială Õ

Atunci când mai mulți membri ai familiei prezintă cereri de azil ð protecție internațională ï în același stat membru simultan sau la date destul de apropiate pentru ca procedurile de determinare a statului membru responsabil să se desfășoare împreună și când aplicarea criteriilor menționate de prezentul regulament ar duce la separarea lor, statul membru responsabil este determinat pe baza următoarelor dispoziții:

(a) responsabilitatea pentru examinarea cererilor de azil ð protecție internațională ï ale tuturor membrilor familiei aparține statului membru pe care criteriile îl indică ca fiind responsabil de a prelua de cel mai mare număr de membri ai familiei;

(b) în celelalte cazuri, responsabilitatea aparține statului membru pe care criteriile îl indică ca fiind responsabil de examinarea cererii celui mai în vârstă dintre aceștia.

Articolul 913

√ Eliberarea permiselor de ședere sau a vizelor Õ

1. În cazul în care solicitantul de azil se află în posesia unui permis de ședere valabil, statul membru care a eliberat documentul este responsabil de examinarea cererii de azil ð protecție internațională ï.

2. În cazul în care solicitantul de azil deține o viză valabilă, statul membru care a eliberat viza este responsabil de examinarea cererii de azil ð protecție internațională ï, cu excepția cazului în care viza a fost eliberată în reprezentarea sau pe baza autorizării scrise a altui stat membru. În acest caz, acest din urmă stat membru este responsabil de examinarea cererii de azil ð protecție internațională ï. Atunci când un stat membru consultă mai întâi autoritatea centrală a unui alt stat membru, în special din motive de securitate, răspunsul celui din urmă la consultare nu reprezintă autorizare scrisă în sensul prezentei dispoziții.

3. În cazul în care solicitantul de azil este titularul unuia sau a mai multor permise de ședere sau vize valabile eliberate de diferite state membre, responsabilitatea examinării cererii de azil ð protecție internațională ï este asumată de statele membre în următoarea ordine:

(a) statul membru care a eliberat permisul de ședere care conferă dreptul la cea mai lungă ședere sau, atunci când perioadele de valabilitate sunt identice, statul membru care a eliberat permisul de ședere cu data de expirare cea mai îndepărtată;

(b) statul membru care a eliberat viza cu cea mai îndepărtată dată de expirare atunci când vizele sunt de același tip;

(c) atunci când vizele sunt de tip diferit, statul membru care a eliberat viza cu cea mai lungă perioadă de valabilitate sau, atunci când perioadele de valabilitate sunt identice, statul membru care a eliberat viza cu data de expirare cea mai îndepărtată.

4. Atunci când solicitantul de azil este titularul numai al unuia sau al mai multor permise de ședere care au expirat cu mai puțin de doi ani înainte sau al uneia sau mai multor vize care au expirat cu mai puțin de șase luni înainte și care i-au permis acestuia să intre pe teritoriul statului membru, alineatele (1), (2) și (3) se aplică atât timp cât solicitantul nu a părăsit teritoriile statelor membre.

Atunci când solicitantul de azil este titularul unuia sau a mai multor permise de ședere care au expirat de mai mult de doi ani sau al uneia sau mai multor vize care au expirat de mai mult de șase luni și care i-au permis acestuia să intre pe teritoriul unui stat membru și când acesta nu a părăsit teritoriile statelor membre, statul membru în care este depusă cererea ð de protecție internațională ï este responsabil.

5. Faptul că permisul de ședere sau viza a fost eliberat pe baza unei identități false sau uzurpate sau prin prezentarea unor documente falsificate, contrafăcute sau care nu sunt valabile, nu împiedică atribuirea responsabilității statului membru care le-a eliberat. Cu toate acestea, statul membru care a eliberat permisul de ședere sau viza nu este responsabil dacă poate stabili că s-a comis o fraudă după ce permisul sau viza au fost eliberate.

Articolul 1014

√ Intrarea și/sau șederea Õ

1. Atunci când se stabilește, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanțiale astfel cum sunt descrise în cele două liste menționate la articolul 2218 alineatul (3), inclusiv datele la care face referire capitolul III al Regulamentului (CE) nr. [.../...] √ [privind instituirea sistemului "Eurodac" pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului Dublin] Õ (CE) nr. 2725/2000 că un solicitant de azil a trecut ilegal frontiera într-un stat membru pe uscat, pe mare sau pe calea aerului venind dintr-o țară terță, statul membru în care s-a intrat astfel este responsabil de examinarea cererii de azil ð protecție internațională. ï Aceastaă responsabilitate încetează la douăsprezece luni de la data la care a avut loc trecerea ilegală a frontierei.

2. Atunci când un stat membru nu poate sau nu mai poate fi responsabil în conformitate cu alineatul (1), și atunci când se stabilește, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanțiale astfel cum sunt descrise în cele două liste menționate la articolul 2218 alineatul (3), că solicitantul de azil – care a intrat ilegal pe teritoriile statelor membre sau în împrejurări de intrare care nu pot fi stabilite – la momentul prezentării cererii a locuit anterior pentru o perioada continuă de cel puțin cinci luni √ înainte de a depune cererea de protecție internațională Õ într-un stat membru, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii de azil ð protecție internațională ï .

În cazul în care solicitantul a locuit pentru perioade de timp de cel puțin cinci luni în mai multe state membre, statul membru al ultimei șederi este responsabil de examinarea cererii ð de protecție internațională ï .

Articolul 1115

√ Intrare fără obligația de a deține viză Õ

1. Atunci când un resortisant al unei țări terțe ð sau un apatrid ï intră pe teritoriul unui stat membru în care este exonerat de obligația de a deține viză, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii sale de azil ð protecție internațională ï .

2. Principiul menționat la alineatul (1) nu se aplică în cazul în care resortisantul unei țări terțe ð sau apatridul ï prezintă cererea sa de azil ð protecție internațională ï în alt stat membru, în care de asemenea este exonerat de obligația de a deține viză. În acest caz, acest din urmă stat membru este responsabil de examinarea cererii de azil ð protecție internațională ï.

Articolul 1216

√ Cerere formulată într-o zonă de tranzit internațional a unui aeroport Õ

Atunci când cererea de azil ð protecție internațională ï este formulată într-o zonă de tranzit internațional al unui aeroport al unui stat membru de către un resortisant al unei țări terțe ð sau un apatrid, ï acel stat membru este responsabil de examinarea cererii.

CAPITOLUL IV

CLAUZA UMANITARĂ

√ CLAUZE DISCREȚIONARE Õ

Articolul 1517

√ Clauze discreționare Õ

ê343/2003/CE articolul 3 alineatul (2) (adaptat)

ðnou

1 2.Prin derogare de la articolul 3alineatul (1), fiecare stat membru poate, ð în special din motive umanitare și caritabile, ï √ decide să Õ examineze o cerere pentrude azil √ protecție internațională Õ care îi este prezentată de un resortisant al unei țări terțe ð sau de un apatrid, ï chiar dacă această examinare nu este responsabilitatea sa în temeiul criteriilor prezentate de prezentul regulament, ð cu condiția ca solicitantul își dea consimțământul ï .

În acest caz, acel stat membru devine statul membru responsabil în sensul prezentului regulament și își asumă obligațiile asociate acestei responsabilități. După caz, acesta informează statul membru anterior responsabil, statul membru care conduce o procedură pentru determinarea statului membru responsabil sau statul membru căruia i-a fost solicitat să preia sau să reprimească solicitantul ð prin utilizarea rețelei electronice de comunicații DubliNet, instituită în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003.

Statul membru care devine responsabil în conformitate cu acest alineat indică, de îndată, în EURODAC, că și-a asumat responsabilitatea, în temeiul articolului 17 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. [.../...] [privind instituirea sistemului „EURODAC” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului Dublin] ï .

ê343/2003/CE (adaptat)

ðnou

2. 1 Orice stat membru, chiar și atunci când nu este responsabil în temeiul criteriilor menționate de prezentul regulament, √ Statul membru în care este prezentată cererea de protecție internațională și care desfășoară procesul de determinare a statului membru responsabil sau statul membru responsabil Õ poate ð cere, în orice moment, unui alt stat membru, să primească un solicitant pentru a ï reuni membrii unei familii, precum și alte rude aflate în întreținere, din motive umanitare bazate în special pe din considerente familiale sau culturale ð chiar dacă acest din urmă stat membru nu este responsabil în conformitate cu criteriile prevăzute la articolele 8-12 din prezentul regulament ï. În acest caz, acel stat membru, la cererea altui stat membru, examinează cererea de azil a persoanei în cauză. Persoanele în cauză trebuie să √ își dea Õ consimțământul √ în scris Õ .

ê1560/2003 articolul 13 alineatul (2)

Cererea de preluare conține toate elementele de care dispune statul membru solicitant pentru a permite statului membru solicitat să evalueze situația.

ê1560/2003 articolul 13 alineatul (3) (adaptat)

ðnou

√ Statul membru solicitat face toate verificările necesare Õ pentru a stabili, după caz, existența motivelor umanitare, în special de natură familială sau culturală, gradul de dependență a persoanei în cauză sau capacitatea și angajarea celeilalte persoane în cauză de a oferi asistența dorită. ð pentru a justifica motivele umanitare invocate și ia o decizie privind solicitarea în termen de două luni de la primirea acesteia. O decizie de refuz a cererii trebuie motivată. ï

ê343/2003/CE (adaptat)

ðnou

4. În cazul în care statul membru √ solicitat Õ astfel solicitat accede la această √ acceptă Õ solicitarea, responsabilitatea pentru examinarea cererii îi este transferată.

ê343/2003/CE (adaptat)

ð nou

CAPITOLUL V

PRELUAREA ȘI REPRIMIREA

√ OBLIGAȚIILE STATULUI MEMBRU RESPONSABIL Õ

Articolul 1618

√ Obligațiile statului membru responsabil Õ

1. Statul membru responsabil de examinarea cererii de azil ð protecție internațională ï în conformitate cu prezentul regulament este obligat să:

(a) preia, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolele 21, 22 și 2817–19, un solicitant de azil care a prezentat o cerere într-un stat membru diferit;

(b)(c) reprimească, în condițiile prevăzute la articolulele 23, 24 și 2820, un solicitant a cărui cerere se află în curs de examinare și care ð a prezentat cererea într-un alt stat membru sau care ï se află pe teritoriul altui stat membru fără permisiune ð permis de ședere ï ;

(c)(d) reprimească, în condițiile prevăzute la articolulele 23,24 și 2820, un solicitant care și-a retras cererea aflată în curs de examinare și care a prezentat o cerere în alt stat membru;

(d)(e) reprimească, în condițiile prevăzute la articolulele 23, 24 și 2820,, un resortisant al unei țări terțe ð sau un apatrid ï a cărui cerere a fost respinsă -o și care ð a prezentat o cerere în al stat membru sau care ï se află pe teritoriul altui stat membru fără permisiune ð permis de ședere ï .

2. ð În toate situațiile prezentate la alineatul (1) literele (a)-(d) ï (b) √ statul membru responsabil Õ ð examinează sau ï finalizează examinarea cererii de azil ð protecție internațională prezentată de solicitant, în sensul articolului 2 litera (d). Când statul membru responsabil a întrerupt examinarea unei cereri ca urmare a retragerii acesteia de către solicitant, statul revocă decizia respectivă și finalizează examinarea cererii, în sensul articolului 2 litera (d) ï.

Articolul 19

Ö Încetarea responsabilităților Õ

1. 2.Atunci când un stat membru eliberează un permis de ședere unui solicitant, obligațiile specificate la articolul 18 alineatul (1), sunt transferate acelui stat membru.

2. 3.Obligațiile specificate la articolul 18 alineatul (1), încetează atunci când ð statul membru responsabil de examinarea cererii poate stabili, atunci când i se solicită preluarea sau reprimirea unui solicitant sau altei persoane, astfel cum se prevede la articolul 18 alineatul (1) litera (d), că ï resortisantul țării terțe √ persoana în cauză Õ a părăsit teritoriul statelor membre pentru o perioadă de cel puțin trei luni, cu excepția cazului în care resortisantul țării terțe √ persoana în cauză Õ is este titularul unui permis de ședere valabil eliberat de statul membru responsabil.

ò nou

O cerere depusă după o asemenea absență va fi analizată precum o cerere nouă care dă naștere unei noi proceduri de stabilire a statului membru responsabil.

ê 343/2003/CE (adaptat)

ð nou

3. 4.Obligațiile specificate la articolul 18 alineatul (1) literele (c)(d) și (d)(e), încetează de asemenea √ când Õ de îndată ce statul membru responsabil de examinarea cererii ð poate stabili, când i se solicită reprimirea unui solicitant sau unei alte persoane, astfel cum se prevede la articolul 18 alineatul (1) litera (d) căï adoptă și a pus în aplicare în mod efectiv ca urmare a retragerii sau respingerii cererii, dispozițiile necesare ca resortisantul țării terțe să se poată deplasa în țara sa de origine sau în altă țară spre care poate călători în mod legal ðpersoana în cauză a părăsit teritoriul statului membru ca urmare a respectării deciziei de întoarcere sau măsurii de îndepărtare pe care a emis-o în urma retragerii sau respingerii cererii.ï

ò nou

O cerere depusă după o asemenea absență va fi analizată precum o cerere nouă care dă naștere unei noi proceduri de stabilire a statului membru responsabil.

ê 343/2003/CE (adaptat)

ð nou

CAPITOLUL VI

√PROCEDURI DE PRELUARE ȘI REPRIMIRE Õ

√SECȚIUNEA I: Începutul proceduriiÕ

Articolul 420

√Începutul proceduriiÕ

1. Procesul de determinare a statului membru responsabil în temeiul prezentului regulament începe imediat ce cererea de azil ð protecție internațională ï este prezentată pentru prima oară într-un stat membru.

2. O cerere de azil ð protecție internațională ï se prezumă că a fost prezentată odată ce un formular depus de solicitantul de azil sau un proces-verbal întocmit de autorități a ajuns la autoritățile competente ale statului membru în cauză. Atunci când o cerere nu este făcută în scris, perioada dintre declarația de intenție și întocmirea procesului-verbal ar trebui să fie cât mai scurtă cu putință.

3. În sensul prezentului regulament, situația unui minor care însoțește solicitantul de azil și răspunde definiției unui membru al familiei menționată la articolul 2 litera (i) nu este disociată de aceea a părintelui sau a tutorelui și este de competența statului membru responsabil pentru examinarea cererii de azil ð protecție internațională ï a părintelui sau tutorelui, chiar dacă minorul nu este solicitant de azil individualð , cu condiția să fie în interesul superior al acestuiaï. Același tratament se aplică copiilor născuți după sosirea solicitantului de azil pe teritoriul statelor membre, fără a fi nevoie să se inițieze o nouă procedură de preluare a acestora.

4. Atunci când cererea de azil ð protecție internațională ï este prezentată autorităților competente ale unui stat membru de către un solicitant care se află pe teritoriul altui stat membru, determinarea statului membru responsabil se face de către statul membru pe al cărui teritoriu se află solicitantul de azil. Acest din urmă stat membru este informat, fără întârziere, de către statul membru care a primit cererea și apoi, în sensul prezentului regulament, este considerat statul membru în care s-a prezentat cererea de azil ð protecție internațională ï.

Solicitantul este informat în scris despre acest transfer și despre data la care acesta a avut loc.

5. Un solicitant de azil care se află în alt stat membru și acolo prezintă o cerere de azil ð protecție internațională ï după retragerea √ primei sale Õ cererii sale √ efectuate într-un alt stat membru Õ în timpul procedurii de determinare a statului membru responsabil este reprimit, în condițiile prevăzute la articoleleul 2023, 24 și 28, de către statul membru în care s-a prezentat √ prima datăÕ cererea de azil ð protecție internațională ï, în vederea finalizării procedurii de determinare a statului membru responsabil de examinarea cererii de azil ð protecție internațională ï.

Această obligație încetează, ðîn cazul în care statul membru căruia i s-a solicitat încheierea procesului de stabilire a statului membru responsabil stabilește că ï în cazul în care solicitantul de azil a părăsit între timp teritoriile statelor membre pentru o perioada de cel puțin trei luni sau a obținut un permis de ședere din partea unui √ alt Õ stat membru.

ò nou

O cerere depusă după o asemenea absență este considerată o cerere nouă, care dă naștere unei noi proceduri de stabilire a statului membru responsabil.

ê 343/2003/CE (adaptat)

ð nou

√Secțiunea II: Proceduri privind cererile de preluareÕ

Articolul 1721

√Prezentarea unei cereri de preluareÕ

1. Atunci când un stat membru în care s-a prezentat o cerere de azil ð protecție internațională ï consideră că alt stat membru este responsabil de examinarea cererii, acesta poate, pe cât de repede posibil și în orice caz în trei luni de la data la care a fost prezentată cererea în sensul articolului 420 alineatul (2), sesiza √ cere Õ celuiălalt stat membru să preia solicitantul.

Atunci când cererea de preluare a unui solicitant nu este făcută în termenul de trei luni, responsabilitatea pentru examinarea cererii de azil ð protecție internațională ï aparține statului membru în care s-a prezentat cererea.

2. Statul membru solicitant poate cere un răspuns urgent în cazurile în care cererea de azil ð protecție internațională ï s-a prezentat ca urmare a refuzării permisiunii de a intra sau de a rămâne, a unei arestări pentru ședere ilegală sau ca urmare a comunicării sau executării unei hotărâri de îndepărtare și/sau atunci când solicitantul de azil este ținut în detenție.

Cererea menționează motivele care justifică un răspuns urgent și perioada în care este așteptat un răspuns. Această perioadă este de cel puțin o săptămână.

3. În ambele situații, cererea de preluare de către alt stat membru este prezentată folosindu-se un formular standard și include probele sau dovezile circumstanțiale astfel cum sunt descrise în cele două liste menționate la articolul 1822 alineatul (3) și/sau elemente relevante din declarația solicitantului de azil care permit autorităților statului membru solicitat să verifice dacă acesta este responsabil în temeiul criteriilor prevăzute de prezentul regulament.

Normele privind determinarea și procedurile de transmitere a cererilor sunt adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 4027 alineatul (2).

Articolul 1822

√Răspunsul la o cerere de preluareÕ

1. Statul membru solicitat face cercetările necesare și hotărăște asupra cererii de preluare a solicitantului de azil în termen de două luni de la data la care cererea a fost primită.

2. În procedura de determinare a statului membru responsabil cu examinarea cererii de azil ð protecție internațională ï stabilită de prezentul regulament, se folosesc elemente de probă și dovezi circumstanțiale.

3. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 2740 alineatul (2) se stabilesc două liste și se revizuiesc periodic, care indică elementele de probă și dovezile circumstanțiale în conformitate cu următoarele criterii:

(a) Elemente de probă:

(i) Se referă la probele formale care determină responsabilitatea în temeiul prezentului regulament, atâta timp cât nu sunt respinse prin proba contrară.

(ii) Statele membre pun la dispoziție comitetului menționat la articolul 2740 modele ale diferitelor tipuri de documente administrative, în conformitate cu tipologia stabilită în lista cu probele formale.

(b) Dovezi circumstanțiale:

(i) Se referă la elemente indicative care deși refutabile, pot fi suficiente, în anumite cazuri, în funcție de valoarea probatorie atribuită acestora.

(ii) Valoarea lor probatorie, în ceea ce privește responsabilitatea pentru examinarea cererii de azil ð protecție internațională ï este evaluată de la caz la caz.

4. Cerința privind proba nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru o bună aplicare a prezentului regulament.

5. În absența unor probe formale, statul membru solicitat își recunoaște responsabilitatea dacă dovezile circumstanțiale sunt coerente, verificabile și suficient de detaliate pentru a stabili responsabilitatea.

6. Atunci când statul membru solicitant a invocat urgența, în conformitate cu dispozițiile articolului 1721 alineatul (2), statul membru solicitat depune toate eforturile pentru a se conforma termenului cerut. În cazuri excepționale, când se poate demonstra că examinarea cererii de preluare a unui solicitant este complexă, statul membru solicitat poate răspunde după termenul cerut, dar în orice caz în termen de o lună. În astfel de situații, statul membru solicitat trebuie să comunice decizia sa de amânare a răspunsului statului membru solicitant în termenul cerut inițial.

7. Absența răspunsului la expirarea termenului de două luni menționat la alineatul (1) și a termenului de o lună menționat la paragraful 6 echivalează cu acceptarea cererii și determină obligația de a prelua persoana în cauză, √ inclusiv obligația de a asigura Õ o buna organizare a sosirii acesteia.

√Secțiunea III. Proceduri privind cererile de reprimireÕ

Articolul 2023

√Prezentarea unei cereri de reprimireÕ

ê 343/2003/CE (adaptat)

ð nou

1. Un solicitant de azil este reprimit ðÎn cazul în care statul membru în care s-a depus o cerere ulterioară de protecție internațională, sau pe teritoriul căruia solicitantul sau altă persoană menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d) locuiește fără a fi titularul unui permis de ședere, consideră că este responsabil un alt stat membru ï, în conformitate cu articolul 420 alineatul (5) și articolul 1618 alineatul (1) literele (c)(b), (d)(c) și (e)(d), după cum urmează: ðpoate cere ca acest alt stat membru să reprimească persoana.ï

ò nou

2. În cazul unei cereri ulterioare de protecție internațională, cererea de reprimire a persoanei în cauză se face cât mai rapid posibil și în orice caz, în termen de două luni de la primirea rezultatului pozitiv transmis de unitatea centrală Eurodac, în conformitate cu articolul 6 alineatul (5) din Regulamentul CE nr. [.../...]. [privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului de la Dublin].

În cazul în care cererea de reprimire a solicitantului care a prezentat cererea de protecție internațională se bazează pe alte dovezi decât cele provenite din sistemul EURODAC, acestea se trimit statului membru solicitat în termen de trei luni de la data depunerii cererii de protecție internațională în sensul articolului 20 alineatul (2).

3 În cazul în care nu există o cerere ulterioară de protecție internațională și în cazul în care statul membru decide să caute în sistemul EURODAC, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul CE nr. [.../...] [privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului de la Dublin], cererea de reprimire a persoanei în cauză se va face cât mai rapid posibil și în orice caz, în termen de două luni de la primirea rezultatului pozitiv transmis de unitatea centrală EURODAC, astfel cum prevede articolul 13 alineatul (4) din regulament.

În cazul în care cererea de reprimire a persoanei în cauză se bazează pe alte dovezi decât cele provenite din sistemul Eurodac, acestea se trimit statului membru solicitat în termen de trei luni de la data la care statul solicitat ia cunoștință de faptul că alt stat membru poate fi responsabil pentru persoana în cauză.

4. În cazul în care cererea de reprimire a unui solicitant sau a unei alte persoane, astfel cum este definită la articolul 18 alineatul (1) litera (d) nu se efectuează în termenul prevăzut la alineatele (2) și (3), responsabilitatea examinării cererii de protecție internațională aparține statului membru în care s-a depus cererea ulterioară sau pe teritoriul căruia locuiește persoana fără permis de ședere.

ê 343/2003/CE (adaptat)

ð nou

5 (a) Cc ererea de reprimire a solicitantului √ sau privind o altă persoană menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d) Õ ð se face folosindu-se un formular standard și include probele sau dovezile circumstanțiale și/sau mențiuni relevante din declarațiile persoanei, ï trebuie să conțină informații care să permită √ autorităților Õ statului membru solicitat să verifice dacă este responsabil.

3. Normele privind probele și dovezile circumstanțiale și interpretarea acestora și determinarea și procedurile de transmitere a cererilor se adoptă în conformitate cu procedura menționată al articolul 2740 alineatul (2).

Articolul 24

√Răspunsul la o cerere de reprimireÕ

(b)1. s Statul membru √ solicitat Õ să reprimească solicitantul efectuează este obligat să facă verificările necesare și √ emite o decizie Õ să răspundă privind cerereaii √ de reprimire a persoanei în cauză Õ cât de curând posibil, și √ în niciun caz Õ nu depășeștească sub nici o formă termenul de o lună √ de la data primirii cererii Õ sesizare. Atunci când cererea se bazează pe date obținute din sistemul EURODAC, acest termen se reduce la două săptămâni;.

(c)2. atunci când statul membru solicitat nu comunică decizia sa √ Absența unui răspuns Õîn termenul de o lună sau de două săptămâni menționat la alineatul (1) litera (b),√ se înțelege acceptarea cererii Õ ,ðși implică obligația ï se consideră că a acceptat să de a reprimiească solicitantul de azil√ persoana în cauză Õ ð , inclusiv obligația de a se asigura de buna organizare a sosirii acesteia ï.

(d) un stat membru care acceptă să reprimească un solicitant de azil este obligat să readmită persoana respectivă pe teritoriul său. Transferul se efectuează în conformitate cu dreptul intern al statului membru solicitant, după consultări între statele membre în cauză, de îndată este posibil, și cel târziu în șase luni de la acceptarea cererii de preluare de către un alt stat membru sau de la decizia privind calea de atac sau revizuirea atunci când au efect suspensiv;

(e) statul membru solicitant notifică solicitantului de azil decizia cu privire la reprimirea sa de către statul membru responsabil. Decizia stabilește motivele pe care se întemeiază. Aceasta conține detalii privind termenul în care se efectuează transferul și, dacă este necesar, conține informații referitoare la data și locul la care solicitantul trebuie să se prezinte, în cazul în care acesta se deplasează spre statul membru responsabil prin mijloace proprii. Această decizie poate face obiectul unei căi de atac sau al unei revizuiri. Calea de atac sau revizuirea acestei decizii nu au efect suspensiv asupra executării transferului, cu excepția cazului în care instanțele judecătorești sau organele competente hotărăsc aceasta, de la caz la caz, dacă legislația internă o permite.

Dacă este necesar, solicitantului de azil i se va furniza de către statul membru solicitant un permis de liberă trecere conform cu modelul adoptat în temeiul procedurii menționate la articolul 27 alineatul (2).

Statul membru responsabil informează statul membru solicitant, după caz, asupra sosirii în siguranță a solicitantului de azil sau asupra faptului că acesta nu s-a prezentat în termenul stabilit.

2. Atunci când transferul nu se efectuează în termenul de șase luni, responsabilitatea aparține statului membru în care s-a prezentat prima dată cererea. Acest termen poate fi prelungit până la maxim un an în cazul în care transferul sau examinarea cererii nu au putut fi efectuate datorită reținerii în închisoare a solicitantului de azil sau până la optsprezece luni în cazul în care solicitantul de azil se sustrage procedurii.

3. Normele privind probele și dovezile circumstanțiale și interpretarea acestora și determinarea și procedurile de transmitere a cererilor se adoptă în conformitate cu procedura menționată al articolul 27 alineatul (2).

4. Norme suplimentare privind efectuarea transferurilor pot fi adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 27 alineatul (2).

√Secțiunea IV.Garanții proceduraleÕ

Articolul 1925

√ Notificarea unei decizii de transferÕ

1. Atunci când statul membru solicitat acceptă √ este de acord Õ să preia √ sau să reprimească Õ solicitantul √ sau altă persoană menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d) Õ statul membru √ solicitant Õ în care s-a prezentat cererea de azil notifică solicitantului de azil decizia de a nu examina cererea precum și obligația de a-l o transfera către statul membru responsabil √ și, după caz, de a nu examina cererea acesteia de protecție internațională Õ. ðAsemenea notificări se fac în scris, într-o limbă în care se presupune în mod rezonabil că persoana o înțelege și într-un termen de maxim cincisprezece zile lucrătoare de la data primirii răspunsului de la statul membru solicitat ï

2. Decizia menționată la alineatul (1) stabilește motivele pe care este întemeiată. ,ðinclusiv o descriere a etapelor principale din cadrul procedurii care permite luarea deciziei. Aceasta conține detalii privind căile de atac disponibile și termenele aplicabile acestor căi de atac, precum și informații referitoare la persoane sau organisme care ar putea oferi asistență juridică specifică și/sau reprezentare pentru persoana în cauzăï. Aceasta conține detalii privind termenul de realizare a transferului și, dacă este necesar, conține informații referitoare la locul și data la care solicitantul √ persoana în cauză Õ trebuie să se prezinte, în cazul în care aceasta se deplasează către statul membru responsabil prin mijloace proprii. ð Termenele pentru efectuarea transferului se stabilesc astfel încât să ofere persoanei o perioadă de timp rezonabilă pentru a introduce o cale de atac în conformitate cu articolul 26. ï Această decizie poate face obiectul unei căi de atac sau al unei revizuiri. Calea de atac sau revizuirea acestei decizii nu au efect suspensiv asupra executării transferului, cu excepția cazului în care instanțele judecătorești sau organele competente hotărăsc aceasta, de la caz la caz, dacă legislația internă o permite.

ò nou

Articolul 26

Căi de atac

1. Solicitantul sau altă persoană menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d) are dreptul la o cale atac în justiție, sub forma unui apel sau unei revizuiri, în fapt și în drept, a deciziei de transfer menționate la articolul 25, în fața unei instanțe naționale.

2. Statele membre prevăd o perioadă de timp rezonabilă în care persoana în cauză să își poată exercita dreptul de a apela la o cale eficientă de atac, în conformitate cu alineatul (1).

3. În cazul unei căi de atac sau a unei revizuiri privind decizia de transfer menționată la articolul 25, autoritatea menționată la alineatul (1) din prezentul articol decide, din oficiu, cât mai curând posibil, și în orice caz nu mai târziu de șapte zile lucrătoare de la introducerea căii de atac sau a revizuirii, indiferent dacă persoana în cauză poate rămâne pe teritoriul statului membru în cauză în așteptarea pronunțării unei hotărâri privind aceste căi de atac sau revizuiri.

4. Nu are loc nici un transfer înainte de luarea deciziei menționate la alineatul 3. O decizie de a nu permite persoanei vizată să ramână pe teritoriul statului membru în cauză în așteptarea pronunțării unei hotărâri privind aceste căi de atac sau revizuiri, va preciza motivele pe care se bazează.

5. Statele membre asigură persoanei în cauză accesul la asistență juridică și/sau reprezentare și, după caz, asistență lingvistică.

6. Statele membre se asigură că asistența juridică și/sau reprezentarea sunt oferite gratuit, dacă persoana în cauză nu își permite cheltuielile aferente.

Procedurile de acces la asistență juridică și/sau reprezentare în asemenea cazuri sunt stabilite în dreptul intern.

Secțiunea V: Detenția în scopul transferului

Articolul 27

Detenția

1. Statele membre nu țin în detenție o persoană numai pentru motivul că aceasta solicită protecție internațională în conformitate cu Directiva 2005/85/CE.

2. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 8 alineatul (2) din Directiva […/…/CE] privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil, atunci când se dovedește a fi necesar și pe baza analizei fiecărui caz, și, dacă nu se pot aplica în mod efectiv măsuri mai puțin coercitive, statele membre pot ține în detenție un solicitant de azil sau o altă persoană menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d), care este supus unei decizii de transfer către statul membru responsabil, într-un anumit loc numai dacă există un risc semnificativ ca aceasta să se sustragă procedurii.

3. La momentul evaluării cererii privind alte măsuri mai puțin coercitive, astfel cum se prevede la alineatul (2), statele membre vor lua în considerare alternativele la măsura detenției, precum obligația de a se prezenta în mod regulat în fața autorităților, depunerea unei garanții financiare, obligația de a rămâne într-un anumit loc sau alte măsuri destinate prevenirii sustragerii de la procedură.

4. Detenția în sensul alineatului (2) poate fi aplicată numai din momentul în care se notifică persoanei în cauză, decizia de transfer către statul membru responsabil, în conformitate cu articolul 25, și până când persoana respectivă este transferată în statul membru responsabil.

5. Detenția în sensul alineatului (2) se dispune pentru o perioada cât mai redusă. Nu poate fi mai lungă decât perioada necesară, în mod rezonabil, de efectuare a procedurilor administrative privind realizarea transferului.

6. Detenția în sensul alineatului (2) se dispune de către autoritățile judecătorești. În cazuri urgente, se poate dispune de către autoritățile administrative, caz în care ordinul de detenție se confirmă de către autoritățile judecătorești într-un termen de 72 de ore de la începutul detenției. In cazul în care autoritățile judecătorești consideră detenția ilegală, persoana în cauză este eliberată imediat.

7. Detenția în sensul alineatului (2) se dispune în scris, cu motivația în fapt și în drept, specificând, în special, motivele pe baza cărora se consideră că există un risc semnificativ de sustragere a persoanei în cauză de la procedură, precum și perioada de timp a detenției.

Persoanele supuse detenției sunt informate imediat cu privire la motivele și durata detenției, precum și procedurile prevăzute în legislația internă pentru contestarea ordinului de detenție, într-o limbă în care se presupune în mod rezonabil că o înțeleg.

8. În orice caz de detenție a unei persoane în sensul alineatului (2), continuarea detenției este revizuită de o autoritate judecătorească, la intervale rezonabile de timp, la cererea persoanei in cauză sau din oficiu. Detenția nu este niciodată prelungită în mod nejustificat.

9. Statele membre asigură accesul la asistență juridică și/sau reprezentare în cazurile de detenție în sensul alineatului (2), care sunt gratuite atunci când persoana în cauză nu își permite cheltuielile aferente.

Procedurile de acces la asistența juridică și/sau reprezentare în asemenea cazuri sunt stabilite în dreptul intern.

10. Minorii nu sunt deținuți decât în interesul lor superior, astfel cum se prevede la articolul 7 din prezentul regulament și conform unei analize individuale a situației acestora, în conformitate cu articolul 11 alineatul (5) din Directiva […/…/CE] privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil.

11. Minorii neînsoțiți nu sunt niciodată ținuți în detenție.

12. Statele membre se asigură că solicitanții de azil ținuți în detenție în sensul prezentului articol se bucură de aceleași condiții de primire ale solicitanților aflați în detenție prevăzute în special, la articolele 10 și 11 din Directiva […/…/CE] privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil.

ê 343/2003/CE (adaptat)

ð nou

√Secțiunea VI: Transferurile Õ

Articolul 1928

√ Modalități și termene Õ

13. Transferul solicitantului √ sau a altei persoane menționate la articolul 18 alineatul (1) litera (d) Õ din statul membru √ solicitant Õ în care s-a prezentat cererea de azil către statul membru responsabil se face în conformitate cu dreptul intern al primului statului membru √ solicitant Õ, după consultări între cele două state membre în cauză, cât de repede posibil, și în cel mult șase luni de la acceptarea cererii de a prelua sau reprimi persoana în cauză sau de la decizia ð finală ï privind calea de atac sau revizuirea atunci când acestea au efectul suspensiv ð este dispus în conformitate cu articolul 26 alineatul (3) ï .

Dacă este necesar, solicitantului de azil i se va furniza de către statul membru solicitant un permis de liberă trecere conform cu modelul adoptat în temeiul procedurii menționate la articolul 4027 alineatul (2).

Statul membru responsabil informează statul membru solicitant, după caz, asupra sosirii în siguranță a solicitantului de azil √ persoanei în cauză Õ sau asupra faptului că acesta nu s-a prezentat în termenul stabilit.

24. Atunci când transferul nu se efectuează în termenul de șase luni, ð statul membru responsabil este exonerat de obligația de a prelua sau reprimi persoana în cauză și responsabilitatea se transferă statului membru solicitant ï responsabilitatea aparține statului membru în care s-a prezentat prima dată cererea de azil. Acest termen poate fi prelungit până la maxim un an în cazul în care transferul nu a putut fi efectuat datorită reținerii în închisoare a solicitantului de azil √ persoanei în cauză Õ sau până la maximum optsprezece luni în cazul în care solicitantul de azil √ persoana în cauză Õ se sustrage procedurii.

ò nou

3. În cazul în care o persoană a fost transferată în mod eronat sau o decizie de transfer este schimbată în urma exercitării unei căi de atac, după ce a avut loc transferul, statul membru care a efectuat transferul acceptă înapoi, imediat, persoana în cauză.

ê 1103/2008/CE, punctul 3 alineatele (2) şi (3) din anexă

45. Comisia poate adopta norme suplimentare privind efectuarea de transferuri. Aceste norme, destinate modificării elementelor neesențiale din regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 4027 alineatul (3).

ò nou

Articolul 29

Cheltuieli de transfer

1. Costurile necesare transferului unui solicitant sau unei alte persoane, menționate la articolul 18 alineatul (1) litera (d) către statul membru responsabil sunt suportate de statul membru care efectuează transferul.

2. Atunci când persoana în cauză trebuie trimisă înapoi într-un stat membru, ca urmare a unui transfer eronat sau a unei decizii care a fost schimbată în urma exercitării unei căi de atac, după efectuarea transferului, statul membru care a efectuat transferul inițial este responsabil pentru costurile de transferare a persoanei înapoi, pe teritoriul său.

3. Persoanele transferate în temeiul prezentului regulament nu suportă costurile unor astfel de transferuri.

4. Normele suplimentare privind obligația statului membru expeditor de a suporta costurile de transfer poate fi adoptată în conformitate cu procedura menționată la articolul 40 alineatul (2).

Articolul 30

Schimbul de informații relevante înaintea efectuării transferurilor

1. În toate cazurile de transfer, statul membru expeditor comunică statului membru de destinație dacă persoana este aptă pentru transfer. Numai asemenea persoane „apte pentru transfer” sunt transferate.

2. Statul membru care efectuează transferul comunică statului membru responsabil datele cu caracter personal referitoare la solicitantul care va fi transferat, date care sunt adecvate, relevante și neexcesive cu unicul scop de se asigura că autoritățile competente ale statului membru responsabil au posibilitatea de a oferi asistența adecvată, inclusiv asistența medicală necesară, precum și de a asigura continuitatea protecției și drepturilor conferite de prezentul regulament și Directiva […/…/CE] [privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil]. Aceste informații sunt comunicate din timp și cel târziu cu șapte zile lucrătoare înainte de efectuarea transferului, cu excepția cazurilor în care statul membru află aceste informații într-o fază ulterioară.

3. Statele membre efectuează, în special, următorul schimb de informații:

(a) datele de identificare ale membrilor familiei solicitantului sau a altor rude, din statul membru de destinație, după caz;

(b) în cazul minorilor, informații privind nivelul de educație al acestora;

(c) informații privind vârsta solicitantului;

(d) orice alte informații pe care statul membru expeditor le consideră esențiale în vederea conservării drepturilor și nevoilor speciale ale solicitantului în cauză.

4. În scopul unic de administrare a unor îngrijirii sau tratamente, în special privind persoanele cu handicap, persoanele vârstnice, femeile însărcinate, minorii și persoanele care au fost supuse torturii, violurilor sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală, statul membru care efectuează transferul transmite informații cu privire la orice nevoi speciale ale persoanei care va fi transferată, care, în cazuri specifice, pot include informații privind starea fizică și mentală a persoanei transferate. Statul membru responsabil se asigură că aceste nevoi speciale sunt tratate corespunzător, incluzând, în special, orice asistență medicală de bază care poate fi necesară.

5. Orice informații menționate la alineatul (4) vor fi transmise de statul membru care efectuează transferul către statul membru responsabil, numai după obținerea acordului explicit al solicitantului si/sau al reprezentantului acestuia sau atunci când această transmitere este esențială protecției intereselor vitale ale persoanei sau ale altei persoane, în cazul în care acesta nu este apt, din punct de vedere fizic sau psihic să-și exprime consimțământul. Odată transferul încheiat, aceste informații sunt imediat șterse de statul membru care a efectuat transferul.

6. Prelucrarea datelor cu caracter personal privind sănătatea este efectuată numai de un cadru medical care, în conformitate cu dreptul intern ori cu normele stabilite de autoritățile naționale competente, are obligația păstrării secretului profesional sau de altă persoană supusă, de asemenea, unei obligații echivalente în ceea ce privește confidențialitatea. Aceste cadre medicale și persoane care primesc și prelucrează aceste informații primesc o instruire medicală corespunzătoare, precum si o instruire privind prelucrarea adecvată a datelor sensibile cu caracter personal, privind starea de sănătate.

7. Schimbul de informații în temeiul prezentului articol are loc numai între autoritățile notificate Comisiei, în conformitate cu articolul 33, prin intermediul rețelei de comunicare electronică „DubliNet”, stabilită conform articolului 18 din regulamentul CE nr.1560/2003. Autoritățile notificate conform articolului 33 din prezentul regulament precizează, de asemenea, cadrele medicale autorizate să prelucreze informațiile menționate la alineatul (4). Informațiile schimbate pot fi folosite numai în scopurile prevăzute la alineatele (2) și (4) din prezentul articol.

8. În vederea facilitării schimbului de informații între statele membre, se adoptă un formular standard pentru transferul datelor cerute prin prezentul articol, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 40 alineatul (2).

9. Normele menționate la articolul 32 alineatele (8) și (12) se aplică schimbului de informații în temeiul prezentului articol.

Secțiunea VII: Suspendarea temporară a transferurilor

Articolul 31

1. În cazul în care un stat membru se confruntă cu o situație deosebit de urgentă care pune o presiune excepțională asupra capacităților de primire ale acestuia, asupra sistemului de azil sau infrastructură, și când transferul solicitanților de protecție internațională în sensul prezentului regulament riscă să se adauge acestei sarcini, statul membru poate cere ca asemenea transferuri să fie suspendate.

Cererea se adresează Comisiei, care indică motivele pe care se bazează și include în special:

(a) o descriere detaliată a situației deosebit de urgente care implică o sarcină excepțională asupra capacităților, sistemului de azil sau infrastructurii statului membru solicitant, inclusiv statistici relevante și probe justificative;

(b) o previziune concretă privind evoluția posibilă a situației pe termen scurt;

(c) o explicație motivată a sarcinii suplimentare pe care transferul solicitanților de protecție internațională, în conformitate cu prezentul regulament o poate adăuga asupra capacităților, sistemului de azil sau infrastructurii statului membru solicitant, inclusiv statistici relevante și alte probe pertinente;

2. Atunci când Comisia consideră că circumstanțele existente într-un stat membru pot conduce la aplicarea unui nivel de protecție al solicitanților de protecție internațională care nu este conform cu legislația comunitară, în special cu Directiva […/…/CE] privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre și cu Directiva 2005/85/CE, poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (4), ca toate transferurile solicitanților către statul membru vizat să fie suspendate, în conformitate cu prezentul regulament.

3. În cazul în care un stat membru se preocupă de faptul că circumstanțele proprii unui alt stat membru pot avea ca rezultat un nivel inadecvat de protecție a solicitanților de protecție internațională, care nu este conform cu legislația comunitară, în special cu Directiva […/…/CE] privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil și cu Directiva 2005/85/CE, poate cere ca toate transferurile solicitanților către statul membru vizat în temeiul prezentului regulament să fie suspendate.

Cererea se adresează Comisiei, care indică motivele pe care se bazează și, în special, informații detaliate privind situația din statul membru în cauză, care reflectă o posibilă lipsă de conformitate cu legislația comunitară, în special cu Directiva […/…/CE] privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil și cu Directiva 2005/85/CE.

4. În urma primirii unei cereri în conformitate cu alineatul (1) sau (3) sau în urma unei inițiativei proprii în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate decide suspendarea tuturor transferurilor solicitanților către un stat membru vizat, în conformitate cu prezentul regulament. O asemenea decizie se ia cât mai rapid posibil și cel târziu la o lună după primirea cererii. Decizia de suspendare a transferurilor enumeră motivele pe baza căreia s-a efectuat și include, în special:

(a) examinarea circumstanțelor proprii fiecărui stat membru către care pot fi suspendate transferurile;

(b) examinarea impactului posibil al suspendării transferurilor asupra celorlalte state membre;

(c) data propusă de la care ar trebui să intre în vigoare suspendarea transferurilor;

(d) orice condiții specifice impuse fiecărei suspendări.

5. Comisia notifică atât Consiliul cât și statele membre cu privire la decizia de suspendare a tuturor transferurilor solicitanților către un stat membru, în conformitate cu prezentul regulament. Orice stat membru poate supune Consiliului decizia Comisiei în termen de o lună de la primirea notificării. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate lua o altă decizie în termen de o lună de la data sesizării statului membru.

6. În urma deciziei Comisiei de suspendare a transferurilor către un stat membru, celelalte state membre, în care se află solicitanții ale căror transferuri au fost suspendate, sunt responsabile de examinarea cererilor de protecție internațională a acestor persoane.

Decizia de suspendare a transferurilor către un stat membru ia în considerare, în mod corespunzător, nevoia de a asigura protecția minorilor și a unității familiei.

7. O decizie de suspendare a transferurilor către un stat membru, în conformitate cu alineatul (1) justifică furnizarea de asistență pentru măsurile de urgență prevăzute la articolul 5 din Decizia nr. 573/2007/CE Parlamentului European și a Consiliului[35], în urma unei cereri de asistență de la statul membru respectiv.

8. Transferurile pot fi suspendate pe o perioada maximă de șase luni. În cazul în care motivele măsurii persistă după cele șase luni, Comisia poate decide extinderea aplicării măsurilor pentru încă alte șase luni, la cererea statului membru în cauză, menționat la alineatul (1) sau din proprie inițiativă. Se aplică alineatul (5).

9. Nicio prevedere din prezentul articol nu se interpretează ca permițând statelor membre derogarea de la obligațiile generale ale acestora de a lua toate măsurile corespunzătoare, generale sau specifice, pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor ce rezultă din legislația comunitară privind azilul, în special prezentul regulament, Directiva […/…/CE] privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil și Directiva 2005/85/CE.

ê 343/2003/CE (adaptat)

ð nou

CAPITOLUL VIVII

COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ

Articolul 2132

√ Schimbul de informații Õ

1. Fiecare stat membru comunică oricărui alt stat membru care cere aceasta date cu caracter personal referitoare la solicitantul de azil care sunt adecvate, relevante și neexcesive, pentru:

(a) determinarea statului membru responsabil cu examinarea cererii de azil ð protecție internațională; ï

(b) examinarea cererii de azil ð protecție internațională; ï

(c) punerea în aplicare a oricărei obligații în temeiul prezentului regulament.

2. Informațiile prevăzute la alineatul (1) pot acoperi numai:

(a) datele de identificare ale solicitantului și, după caz, ale membrilor familiei sale (nume complet și, după caz, numele anterior, porecle sau pseudonime, cetățenia actuală și anterioară, data și locul nașterii);

(b) documentele de identitate și de călătorie (referințe, durata de valabilitate, data eliberării, autoritatea emitentă, locul eliberării etc.);

(c) alte informații necesare pentru stabilirea identității solicitantului, inclusiv amprente digitale prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2725/2000 [.../...]√[privind instituirea sistemului „EURODAC” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului de la Dublin] Õ;

(d) locurile de ședere și itinerarele de călătorie;

(e) permisele de ședere sau vizele eliberate de un stat membru;

(f) locul în care a fost prezentată cererea;

(g) data depunerii oricărei cereri anterioare de azil ð protecție internațională; ï, data prezentării actualei cereri, stadiul la care s-a ajuns cu procedura și conținutul deciziei luate, după caz.

3. De asemenea și în măsura în care este necesar pentru examinarea cererii de azil ð protecție internațională; ï , statul membru responsabil poate cere altui stat membru să îl informeze asupra motivelor pe care și-a întemeiat solicitantul de azil cererea și, după caz, asupra motivelor oricărei decizii luate în ceea ce privește solicitantul. Statul membru poate refuza să răspundă cererii primite, în cazul în care comunicarea acestor informații este de natură să aducă atingere intereselor esențiale ale statului membru sau protecției libertăților și drepturilor fundamentale ale persoanei în cauză sau ale altora. În orice caz, comunicarea informațiilor solicitate este subordonată consimțământului scris din partea solicitantului de azil ð protecție internațională, obținută de statul membru solicitat ï. √În acest caz, solicitantul trebuie să știe pentru ce tip de informații își dă consimțământul. Õ

4. Orice cerere de informații ð se trimite numai în contextul unei cereri individuale de protecție internațională. Aceasta ï prezintă motivele pe care se întemeiază și, atunci când scopul ei este să verifice dacă există un criteriu care poate determina responsabilitatea statului membru solicitat, menționează pe ce dovezi, inclusiv informații relevante din surse de încredere referitoare la metodele și mijloacele prin care solicitanții de azil intră pe teritoriul statelor membre sau pe ce element specific și verificabil din declarația solicitantului de azil se întemeiază. Se înțelege că astfel de informații relevante din surse de încredere nu sunt suficiente prin ele însele a determina responsabilitatea și competența statului membru în temeiul prezentului regulament, dar acestea pot contribui la evaluarea altor indicații referitoare la solicitantul de azil.

5. Statul membru solicitat este obligat să răspundă în termen de șase ð patru ï săptămâni. ð Orice întârziere a răspunsului este justificată în mod corespunzător. În cazul în care cercetarea efectuată de statul membru solicitat, care nu a respectat termenul limită maxim, prezintă informații conform cărora acesta este responsabil, acest stat membru nu poate invoca expirarea termenului limită prevăzut la articolele 21 și 23 ca motiv pentru refuzul de a se conforma cererii de preluare sau reprimire. ï

6. Schimbul de informații se efectuează la cererea unui stat membru și are loc numai între autoritățile a căror desemnare de către fiecare stat membru a fost comunicată Comisiei, care informa celelalte state membre cu privire la aceasta ð în conformitate cu articolul 33 alineatul (1). ï

7. Informațiile schimbate pot fi folosite numai în scopurile prevăzute la alineatul (1). În fiecare stat membru, aceste informații nu pot fi comunicate, în funcție de tipurile lor și de competențele autorităților destinatare, decât autorităților și instanțelor judecătorești însărcinate cu:

(a) determinarea statului membru responsabil cu examinarea cererii de azil ð protecție internațională; ï

(b) examinarea cererii de azil ð protecție internațională; ï

(c) punerea în aplicare a oricărei obligații în temeiul prezentului regulament.

8. Statul membru care transmite informația se asigură că este corectă și actualizată. În cazul în care statul membru a transmis informații care nu sunt corecte sau care nu ar fi trebuit transmise, statul membru destinatar este informat imediat despre aceasta. Acestea sunt obligate să corecteze astfel de informații sau să le șteargă.

9. Solicitantul de azil are dreptul de a fi informat, la cerere, asupra oricăror date prelucrate care îl privesc.

În cazul în care acesta constată că informațiile au fost prelucrate cu încălcarea prezentului regulament sau a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date[8], în special deoarece sunt incomplete sau inexacte, el are dreptul ca aceste date să fie corectate,√ sau Õ șterse sau blocate.

Autoritatea care corectează, √ sau Õ șterge sau blochează datele informează, după caz, statul membru care transmite sau primește informația.

ò nou

Solicitantului de azil are dreptul de a introduce o acțiune sau de a depune o plângere în fața autorităților competente sau a instanțelor din statul membru care i-au refuzat dreptul de acces la date care îl privesc sau dreptul de rectificare sau eliminare a acestor date care îl privesc.

ê 343/2003/CE (adaptat)

ð nou

10. În fiecare stat membru în cauză se ține o evidență în dosarul individual al persoanei în cauza sau/și într-un registru a transmiterii sau primirii informațiilor schimbate.

11. Informațiile schimbate sunt păstrate pe o perioadă care să nu depășească pe aceea în scopul căreia sunt schimbate.

12. Atunci când datele nu sunt prelucrate automat sau nu sunt conținute, sau nu se intenționează a fi înregistrate într-un dosar, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea prezentului articol prin verificări eficiente.

Articolul 2233

√Autoritățile competente și resursele Õ

1. Comisiei îi sunt notificate de către √ fiecare Õ statele membrue ð , de îndată, ï autoritățile ð specifice ï responsabile pentru îndeplinirea obligațiilor care decurg din prezentul regulament ð și a oricăror modificări privind aceste autorități. ï √ Acestea se Õ și asigură că aceste autorități au resursele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor și în special pentru a răspunde în termenul prevăzut la cererile de informații, cererile de preluare și a cererilor de reprimire a solicitanților de azil.

ò nou

2. Comisia publică o listă consolidată a autorităților menționate la alineatul (1) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul în care există modificări ale listei, Comisia publică o dată pe an o listă consolidată actualizată.

3. Autoritățile menționate la alineatul (1) primesc pregătirea necesară în sensul aplicării prezentului regulament.

ê 343/2003/CE (adaptat)

ð nou

24. Normele privind instituirea mijloacelor de transmisie electronică sigură între autoritățile menționate la alineatul (1) pentru transmiterea cererilor ð , răspunsurilor și întregii corespondențe scrise ï și asigurarea că expeditorii primesc în mod automat o dovadă electronică a recepției sunt stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 4027 alineatul (2).

Articolul 2334

√Aranjamente administrative Õ

1. Statele membre pot stabili între ele, pe baze bilaterale, aranjamente administrative cu privire la detaliile practice de punere în aplicare a prezentului regulament pentru a facilita aplicarea și a mări eficiența acestuia. Astfel de aranjamente se pot referi la:

(a) schimbul de ofițeri de legătură;

(b) simplificarea procedurilor și scurtarea termenelor referitoare la transmiterea și examinarea cererilor de preluare sau reprimire a solicitanților de azil.

2. Aranjamentele menționate la alineatul (1) sunt comunicate Comisiei. Comisia ð aprobă ï verifică dacă aranjamentele prevăzute la alineatul (1) litera (b), √ după ce verifică dacă acestea nu încălcă Õ nu încalcă prezentul regulament.

ê 1560/2003 (adaptat)

ð nou

√ CAPITOLUL VIII Õ

Concilierea

Articolul 1435

√Concilierea Õ

1. Atunci când statele membre nu pot soluționa un litigiu, fie cu privire la necesitatea de a realiza un transfer, fie cu privire la reunirea persoanelor în cauză în temeiul articolului 15 din Regulamentul (CE) nr. 343/2003, sau cu privire la statul membru în care ar trebui să se realizeze reunificarea, ð privind orice alt aspect legat de aplicarea prezentului regulament,ï acestea pot recurge la procedura de conciliere prevăzută la alineatul 2 al prezentului articol.

2. Procedura de conciliere este inițiată la cererea unuia dintre statele membre aflate în litigiu înaintată președintelui comitetului prevăzut la articolul 2740 al Regulamentului (CE) nr. 343/2003. Prin acceptarea de a recurge la procedura de conciliere, statele membre respective se angajează să ia în considerare cât mai mult soluția propusă.

Președintele comitetului desemnează trei membri ai comitetului reprezentând trei state membre neimplicate în litigiu. Aceștia primesc argumentele celor două părți fie în scris, fie oral și, după deliberări, propun o soluție în termen de o lună, dacă este necesar în urma supunerii la vot.

Președintele comitetului sau supleantul acestuia, prezidează deliberările. Acesta își poate exprima opinia, dar nu are drept de vot.

Indiferent dacă este adoptată sau respinsă de către părți, soluția propusă este finală și irevocabilă.

ê 343/2003/CE

CAPITOLUL VIIIX

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI DISPOZIȚII FINALE

ò nou

Articolul 36

Sancțiuni

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că orice utilizare frauduloasă a datelor manipulate în conformitate cu prezentul regulament se pedepsește prin sancțiuni, inclusiv sancțiuni de natură administrativă și/sau penală în conformitate cu legislația națională, care sunt eficace, proporționale și disuasive.

ê 343/2003/CE (adaptat)

Articolul 2437

√Măsuri tranzitoriiÕ

1. Prezentul regulament înlocuiește Convenția de determinare a statului responsabil cu examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul din statele membre ale Comunității Europene, semnată la Dublin, la 15 iunie 1990 (Convenția de la Dublin).

2. Cu toate acestea, pentru a asigura continuitatea regimului de determinare a statului membru responsabil pentru o cerere de azil, aAtunci când o cerere de azil a fost prezentată după data menționată la articolul 2944 alineatul (2), faptele care pot atribui responsabilitatea unui stat membru în temeiul prezentului regulament sunt luate în considerare, chiar dacă ele preced aceasta dată, cu excepția faptelor menționate la articolul 1410 alineatul (2).

3. Atunci când, în Regulamentul (CE) nr. 2725/2000 se face trimitere la Convenția de la Dublin, o astfel de trimitere se consideră făcută la prezentul regulament.

Articolul 2538

√ Calcularea termenelor Õ

1. Termenele prevăzute de prezentul regulament se calculează după cum urmează:

(a) atunci când termenul este exprimat în zile, săptămâni sau luni se calculează de la momentul la care apare un eveniment sau este efectuat un act, ziua în care evenimentul apare sau în care este efectuat actul nu este calculată în termenul în cauză;

(b) un termen exprimat în săptămâni sau luni se încheie la expirarea zilei din ultima săptămână sau lună care reprezintă aceeași zi a săptămânii sau aceeași dată ca ziua în care actul sau evenimentul de la care s-a calculat termenul a avut loc. În cazul în care, într-un termen exprimat în luni, ziua în care ar trebui să expire termenul nu apare în ultima lună, termenul se încheie la expirarea ultimei zile din acea lună;

(c) termenele includ sâmbete, duminici și sărbătorile oficiale în oricare din statele membre în cauză.

2.Cererile și răspunsurile sunt trimise folosind orice mijloc care furnizează o dovadă de primire.

Articolul 2639

√Domeniul de aplicare teritorial Õ

În ceea ce privește Republica Franceză, prezentul regulament se aplică numai pe teritoriul său european.

Articolul 2740

√Comitetul Õ

1. Comisia este sprijinită de un Comitet.

2. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada menționată la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE ce se stabilește la trei luni.

ê 1103/2008/CE, punctul 3 alineatul (4) din anexă

3. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5a alineatele (1)-(4) și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

ê 343/2003/CE (adaptat)

Articolul 2841

√Monitorizare și evaluare Õ

La cel mult trei ani de la data menționată la articolul 4429 alineatul (1), Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentului regulament și, după caz, propune modificările necesare. Statele membre transmit Comisiei toate informațiile necesare pentru pregătirea acestui raport, cel târziu cu șase luni înainte de expirarea termenului.

√După Õ prezentarea acestui raport, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentului regulament în același timp cu prezentarea rapoartelor cu privire la punerea în aplicare a sistemului Eurodac prevăzut la articolul 4 alineatul (5)28 din Regulamentul (CE) nr. 2725/2000 [.../...] √ [privind instituirea sistemului „EURODAC” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenției de la Dublin Õ .

ò nou

Articolul 42

Statisticile

În conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și Consiliului[36], Comisiei (Eurostat) îi sunt comunicate de statele membre statisticile privind aplicarea prezentului regulament și a Regulamentului (CE) nr. 1560/2003.

⎢

Articolul 43 Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 343/2003 se abrogă.

Articolele 11 alineatul (1), 13, 14 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei se abrogă.

Trimiterile la regulamentul sau articolele abrogate se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

ê 343/2003/CE(adaptat) (adaptat)

ð nou

Articolul 2944

√ Intrare în vigoare și aplicabilitate Õ

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică cererilor de azil ð protecție internațională ï prezentate începând din prima zi din a șasea lună următoare intrării sale în vigoare și, de la acea dată, se aplică oricărei cereri de preluare sau de reprimire a solicitanților de azil, indiferent de data la care cererea a fost prezentată. Statul membru responsabil cu examinarea unei cereri de azil ð protecție internațională ï prezentate înainte de acea dată este determinat în conformitate cu criteriile menționate √ în Regulamentul (CE) No 343/2003 Õ de Convenția de la Dublin.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la [...]

Pentru Parlamentul European

Președintele […]

Pentru Consiliu

Președintele […]

⎡

ANEXA I

REGULAMENTUL ABROGAT (MENțIONAT LA ARTICOLUL 43)

Regulamentul (CE) nr. 343/2003

(JO L 50, 25.2.2003)

Numai articolele 11 alineatele (1), 13, 14 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei

(JO L 222, 5.9.2003)

⎡

ANEXA II

TABEL DE CORESPONDENță

Regulamentul (CE) nr. 343/2003 | Prezentul regulament |

Articolul 1 | Articolul 1 |

Articolul 2 litera (a) | Articolul 2 litera (a) |

Articolul 2 litera (b) | șters |

Articolul 2 litera (c) | Articolul 2 litera (b) |

Articolul 2 litera (d) | Articolul 2 litera (c) |

Articolul 2 litera (e) | Articolul 2 litera (d) |

Articolul 2 litera (f) | Articolul 2 litera (e) |

Articolul 2 litera (g) | Articolul 2 litera (f) |

- | Articolul 2 litera (g) |

Articolul 2 literele (h)-(k) | Articolul 2 literele (h)-(k) |

- | Articolul 2 alineatul (1) |

Articolul 3 alineatul (1) | Articolul 3 alineatul (1) |

Articolul 3 alineatul (2) | Articolul 17 alineatul (1) |

Articolul 3 alineatul (3) | Articolul 3 alineatul (3) |

Articolul 3 alineatul (4) | Articolul 4 alineatul (1), partea introductivă |

- | Articolul 4 alineatul (1) literele (a)-(g) |

- | Articolul 4 alineatele (2) și (3) |

Articolul 4 alineatele (1)-(5) | Articolul 20 alineatele (1)-(5) |

- | Articolul 20 alineatul (5), al treilea paragraf |

- | Articolul 5 |

- | Articolul 6 |

Articolul 5 alineatul (1) | Articolul 7 alineatul (1) |

Articolul 5 alineatul (2) | Articolul 7 alineatul (2) |

- | Articolul 7 alineatul (3) |

Articolul 6 primul paragraf | Articolul 8 alineatul (1) |

- | Articolul 8 alineatul (3) |

Articolul 6 al doilea paragraf | Articolul 8 alineatul (4) |

Articolul 7 | Articolul 9 |

Articolul 8 | Articolul 10 |

Articolul 9 | Articolul 13 |

Articolul 10 | Articolul 14 |

Articolul 11 | Articolul 15 |

Articolul 12 | Articolul 16 |

Articolul 13 | Articolul 3 alineatul (2) |

Articolul 14 | Articolul 12 |

Articolul 15 alineatul (1) | Articolul 17 alineatul (2), primul paragraf |

Articolul 15 alineatul (2) | Articolul 11 alineatul (1) |

Articolul 15 alineatul (3) | Articolul 8 alineatul (2) |

Articolul 15 alineatul (4) | Articolul 17 alineatul (2), al patrulea paragraf |

Articolul 15 alineatul (5) | Articolele 8 alineatul (5) și 11 alineatul (2) |

Articolul 16 alineatul (1) litera (a) | Articolul 18 alineatul (1) litera (a) |

Articolul 16 alineatul (1) litera (b) | Articolul 18 alineatul (2) |

Articolul 16 alineatul (1) litera (c) | Articolul 18 alineatul (1) litera (b) |

Articolul 16 alineatul (1) litera (d) | Articolul 18 alineatul (1) litera (c) |

Articolul 16 alineatul (1) litera (e) | Articolul 18 alineatul (1) litera (d) |

Articolul 16 alineatul (2) | Articolul 19 alineatul (1) |

Articolul 16 alineatul (3) | Articolul 19 alineatul (2), primul paragraf |

- | Articolul 19 alineatul (2), al doilea paragraf |

Articolul 16 alineatul (4) | Articolul 19 alineatul (3) |

Articolul 19 alineatul (3), al doilea paragraf |

Articolul 17 | Articolul 21 |

Articolul 18 | Articolul 22 |

Articolul 19 alineatul (1) | Articolul 25 alineatul (1) |

Articolul 19 alineatul (2) | Articolele 25 alineatul (2) și 26 alineatul (1) |

- | Articolul 26 alineatele (2)-(6) |

Articolul 19 alineatul (3) | Articolul 28 alineatul (1) |

Articolul 19 alineatul (4) | Articolul 28 alineatul (2) |

- | Articolul 28 alineatul (3) |

Articolul 19 alineatul (5) | Articolul 28 alineatul (4) |

Articolul 20 alineatul (1), partea introductivă | Articolul 23 alineatul (1) |

- | Articolul 23 alineatul (2) |

- | Articolul 23 alineatul (3) |

- | Articolul 23 alineatul (4) |

Articolul 20 alineatul (1) litera (a) | Articolul 23 alineatul (5), primul paragraf |

Articolul 20 alineatul (1) litera (b) | Articolul 24 alineatul (1) |

Articolul 20 alineatul (1) litera (c) | Articolul 24 alineatul (2) |

Articolul 20 alineatul (1) litera (d) | Articolul 28 alineatul (1), primul paragraf |

Articolul 20 alineatul (1) litera (e) | Articolul 25 alineatele (1), (2), articolul 26 alineatul (1), articolul 28 alineatul (1), al doilea și al treilea paragraf; |

Articolul 20 alineatul (2) | Articolul 28 alineatul (2) |

Articolul 20 alineatul (3) | Articolul 23 alineatul (5), al doilea paragraf |

Articolul 20 alineatul (4) | Articolul 28 alineatul (4) |

- | Articolul 27 |

- | Articolul 29 |

- | Articolul 30 |

- | Articolul 31 |

Articolul 21 alineatele (1)-(9) | Articolul 32 alineatul (1), de la primul la al treilea paragraf |

Articolul 32 alineatul (9), al patrulea paragraf |

Articolul 21 alineatele (10)-(12) | Articolul 32 alineatele (10)-(12) |

Articolul 22 alineatul (1) | Articolul 33 alineatul (1) |

- | Articolul 33 alineatul (2) |

- | Articolul 33 alineatul (3) |

Articolul 22 alineatul (2) | Articolul 33 alineatul (4) |

Articolul 23 | Articolul 34 |

Articolul 24 alineatul (1) | șters |

Articolul 24 alineatul (2) | Articolul 37 |

Articolul 24 alineatul (3) | șters |

Articolul 25 alineatul (1) | Articolul 38 |

Articolul 25 alineatul (2) | șters |

Articolul 26 | Articolul 39 |

Articolul 27 alineatele (1), (2) | Articolul 40 alineatele (1), (2) |

Articolul 27 alineatul (3) | șters |

Articolul 28 | Articolul 41 |

Articolul 29 | Articolul 44 |

- | Articolul 35 |

- | Articolul 36 |

- | Articolul 42 |

- | Articolul 43 |

Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 | Prezentul regulament |

Articolul 11 alineatul (1) | Articolul 11 alineatul (1) |

Articolul 13 alineatul (1) | Articolul 17 alineatul (2), primul paragraf |

Articolul 13 alineatul (2) | Articolul 17 alineatul (2), al doilea paragraf |

Articolul 13 alineatul (3) | Articolul 17 alineatul (2), al treilea paragraf |

Articolul 13 alineatul (4) | Articolul 17 alineatul (2), primul paragraf |

Articolul 14 | Articolul 35 |

Articolul 17 alineatul (1) | Articolele 9, 10, 17 alineatul (2), primul paragraf |

Articolul 17 alineatul (2) | Articolul 32 alineatul (3) |

[1] JO L 50, 25.2.2003, p.1.

[2] Raportul Comisiei către Parlament și Consiliu asupra evaluării sistemului Dublin, COM (2007) 299 final, SEC (2007) 742. „Sistemul Dublin” are ca scop determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil introduse de un resortisant al unei țări terțe pe teritoriul unuia dintre statele membre. Acesta este format din Regulamentul Dublin și Regulamentul Eurodac.

[3] Cartea verde cu privire la viitorul sistemului european comun de azil, COM (2007) 301.

[4] Comunicare a Comisiei către Parlamentul european, Consiliu, Comitetul Social și Economic European și Comitetul Regiunilor privind „Planul strategic în materie de azil - o abordare integrată a protecției în ansamblul UE” din 17 iunie 2008, COM(2008) 360, COM(2008) 360.

[5] Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (CE) nr […/…] de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid, COM (2008) 825.

[6] Propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre, COM (2008) 815.

[7] Directiva 2004/83/CE privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională, și referitoare la conținutul protecției acordate, JO L 304, 30.9.2004, p. 12.

[8] Directiva 2005/85/CE a Consiliului privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat, JO L 326, 13.12.2005, p.13.

[9] JO C 254, 19.8.1997, p.1. Convenția a intrat în vigoare la 1 septembrie 1997 pentru cele douăsprezece semnatare inițiale, la 1 octombrie 1997 pentru Austria și Suedia, și la 1 ianuarie 1998 pentru Finlanda.

[10] JO L 316, 15.12.2000, p.1.

[11] JO L 31, 6.2.2003, p.18.

[12] JO L 222, 5.9.2003, p.3.

[13] JO L 62, 5.3.2002, p.1.

[14] JO L 304, 14.11.2008, p.80.

[15] P6_TA-PROV(2008)0385

[16] Acordul între Comunitatea Europeană și Regatul Danemarcei privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate în Danemarca sau în orice alt stat membru al Uniunii Europene și sistemul „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în vederea aplicării efective a Convenției de la Dublin, J.O. L66, 8.3.2006, p.38.

[17] Acord între Comunitatea Europeană, Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-un stat membru, în Islanda sau în Norvegia, JO L 93, 3.4.2001, p.40.

[18] Decizia Consiliului privind încheierea unui acord între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-un stat membru sau în Elveția, JO L 53, 27.2.2008, p.5.

[19] Protocol între Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil introduse într-un stat membru sau în Elveția [COM (2006)754, încheiere în curs].

[20] Protocolul între Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein la Acordul între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-un stat membru sau în Elveția (2006/0257 CNS, încheiat la data de 24.10.2008, în curs de publicare în JO) și Protocolul la Acordul între Comunitatea Europeană, Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-un stat membru, în Islanda sau în Norvegia (JO L 57, 28.2.2006, p. 16).

[21] JO C […], […], p. […].

[22] JO C […], […], p. […].

[23] JO C […], […], p. […].

[24] JO L 50, 25.2.2003, p. 1.

[25] JO L 304, 30.9.2004, p. 12.

[26] JO C […], […], p. […].

[27] JO L222, 5.9.2003, p.3.

[28] JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

[29] JO C 316, 15.12.2000, p. 1.

[30] JO L 218, 13.8.2008, p. 60.

[31] JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

[32] JO C 364, 18.12.2000, p. 1.

[33] JO L 105, 13.4.2006, p.1.

[34] JO L 326, 13.12.2005, p.13.

[35] JO L 144, 6.6.2007, p.1.

[36] JO L 199, 31.7.2007, p.23.