52008DC0865

[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, 16.12.2008

COM(2008) 865 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Un cadru strategic actualizat pentru cooperare europeană în domeniul educa ției și formării profesionale

{SEC(2008) 3058}{SEC(2008) 3059}

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Un cadru strategic actualizat pentru cooperare europeană în domeniul educa ției și formării profesionale (Text cu relevanță pentru SEE)

1. Introducere

Dezvoltarea unor niveluri tot mai înalte de competență prin îmbunătățirea sistemelor de educație și formare profesională constituie o parte esențială a strategiei europene pentru a răspunde provocărilor viitoare, cum ar fi îmbătrânirea societății și pentru a realiza principalele obiective ale strategiei de la Lisabona: niveluri ridicate de creștere și de ocupare a forței de muncă durabile, bazate pe cunoaștere. Cunoștințele, aptitudinile și competențele unei persoane determină șansele sale de a reuși pe piața muncii și de a avea un rol activ în societate. Acestea sunt esențiale pentru coeziunea socială, precum și pentru competitivitate și capacitatea inovatoare a întreprinderilor și a întregii economii.

Astfel cum s-a menționat în inițiativa privind „Noi competențe pentru noi locuri de muncă”, publicată împreună cu pachetul Lisabona de anul acesta, schimbările de pe piața muncii vor impune atât actualizarea competențelor populației, cât și crearea unor strategii de dezvoltare a competențelor care să răspundă mai bine nevoilor prezente și viitoare de pe piața forței de muncă. Acest lucru se va realiza numai dacă învățarea de-a lungul vieții devine o realitate, nu un slogan, permițând cetățenilor să dobândească competențe cheie la o vârstă timpurie și să-și actualizeze aptitudinile de-a lungul vieții; precum și dacă sistemele de educație și formare profesională devin mai adaptabile la schimbare și mai deschise către lume.

Statele membre ale UE și Comisia cooperează îndeaproape pentru a sprijini reformele naționale ale sistemelor de educație și formare profesională prin intermediul programului de lucru „Educație și formare profesională 2010”. Luând în considerare punctele foarte diferite de plecare ale statelor membre, metoda deschisă de coordonare (MDC) a sprijinit progresul realizat în vederea îndeplinirii unei serii de obiective comune, măsurat în raport cu indicatorii și criteriile de referință comune și în conformitate cu orientările integrate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, care vizează creșterea investiției în capitalul uman prin îmbunătățirea educației și a competențelor, facilitarea inovării și promovarea unei culturi bazate într-o mai mare măsură pe spiritul antreprenorial[1]. Cadrul actual pentru cooperare, adoptat de Consiliul pentru educație în 2001-2002 se apropie de sfârșit, iar acum este momentul potrivit pentru a face bilanțul și pentru a privi înainte.

În urma unei ample consultări cu statele membre și alte părți interesate în cursul anului 2008, prezenta comunicare propune provocări strategice pe termen lung în vederea coordonării cooperării politice pentru perioada rămasă până în 2020. Provocările reflectă contribuția educației și formării profesionale la strategia de la Lisabona și la agenda socială reînnoită. Comunicarea scoate, de asemenea, în evidență cele mai stringente priorități care merită o atenție deosebită în cursul perioadei inițiale care urmează, pentru 2009 și 2010. Aceasta, împreună cu metodele de lucru îmbunătățite, vor întări concentrarea asupra punerii în aplicare și vor face noul cadru mai flexibil pentru a remedia atât anumite puncte slabe identificate de mai mult timp, cât și pentru a extinde cooperarea politică către noi domenii. Ea include, de asemenea, posibilitatea ulterioară de redefinire a priorităților, în lumina progreselor înregistrate, pentru a reflecta noi aspecte pe măsură ce acestea apar în dialogul politic și pentru a adapta obiectivele, criteriile de referință și mecanismele de raportare în funcție de deciziile care vor fi luate în ceea ce privește viitoarea Strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă după anul 2010.

În momentul de față, în care UE încearcă să reducă impactul actualei recesiuni economice și să pregătească terenul pentru relansarea creșterii, este vital să se mențină ritmul în favoarea investiției în educație, care să fie atât eficientă, cât și echitabilă. Măsurile politice corespunzătoare vor contribui simultan la redresarea din recentele șocuri și vor pune bazele capacității de a răspunde cu încredere provocărilor viitoare.

2. care este situa țIA ACTUALă?

2.1. Progres și provocări

Responsabilitatea politicilor în materie de educație și formare profesională revine statelor membre. Rolul Europei constă în sprijinirea îmbunătățirii sistemelor naționale prin intermediul instrumentelor complementare la nivelul UE, al învățării reciproce și a schimbului de bune practici.

Cooperarea politică în domeniul educației și formării profesionale a sprijinit reformele naționale de educație și formare de-a lungul vieții și sistemele de apreciere, modernizarea învățământului superior și dezvoltarea instrumentelor europene care promovează calitatea, transparența calificativelor și mobilitatea în scopuri educaționale. Cu toate acestea, progresele sunt inegale de la un stat membru la altul și insuficiente în anumite domenii cheie. Prin urmare, este necesară o consolidare a punerii în aplicare. Așa cum se arată în graficul 1, cea mai mare parte a criteriilor de referință pe care Consiliul le-a stabilit pentru 2010 nu vor fi îndeplinite. În timp ce criteriul de referință pentru matematică, știință și tehnologie a fost îndeplinit în 2003, progresele în materie de abandon școlar timpuriu, frecventarea învățământului secundar superior și participarea adulților la învățarea de-a lungul vieții sunt insuficiente pentru a atinge obiectivele. Rezultatele celor cu un nivel scăzut al competențelor în ceea ce privește alfabetizarea la citire au cunoscut chiar o deteriorare[2].

Consiliul European de primăvară din 2008 a îndemnat, prin urmare, statele membre să acționeze concret pentru a reduce în mod substanțial numărul de persoane care nu pot citi corect și numărul celor care abandonează prematur sistemul școlar, pentru a îmbunătăți nivelul educațional al elevilor și studenților proveniți din familii de migranți sau din grupuri dezavantajate, pentru a atrage mai mulți adulți în continuarea educației și formării profesionale și pentru a facilita și pe mai departe mobilitatea geografică și profesională[3].

Graficul 1: Progresele în vederea îndeplinirii celor 5 criterii de referință pentru 2010 (media UE)[4]

[pic]

2.2. Sistemele europene de educație și formare dintr-o perspectivă mondială

Privite dintr-o perspectivă mai largă, performanțele UE în materie de educație și formare sunt, în mare măsură, comparabile cu cele mai bune din lume. Cu toate acestea, comparațiile cu alte țări ale OCDE dezvăluie rămâneri în urmă semnificative pentru UE, atât la nivelul învățământului elementar, cât și în învățământul superior.

În special, rezultatele PISA pentru alfabetizarea la citire (pentru tinerii în vârstă de 15 ani) arată faptul că procentul de persoane cu un nivel scăzut al competențelor în acest domeniu din UE crește tot mai mult per ansamblu. Graficul 2 arată că procentul în Coreea de Sud, Canada și Australia este relativ stabil și cu mult sub media UE. Populațiile migrante – care înregistrează rezultate slabe la acest indicator în UE[5] – reușesc evident mai bine în Canada și Australia. Graficul 3 arată că unele state membre ale UE au performanțe la un nivel comparabil cu cele mai bune din lume. Cu toate acestea, luând în considerare performanțele slabe ale altor state membre, aceasta rămâne o problemă importantă la nivel european.

Graficul 2: Persoane cu un nivel scăzut al competențelor în materie de citit (în vârstă de 15 ani) pe scara de alfabetizare la citire/lectură (PISA) în UE și țările terțe selectate în 2000 și 2006 (Sursa datelor: OCDE)

[pic]

Graficul 3: Persoane cu un nivel scăzut al competențelor în materie de citit (în vârstă de 15 ani) pe scara de alfabetizare la citire/lectură (PISA) în UE în 2000 și 2006 (Sursa datelor: OCDE)

[pic]

[pic]

În al doilea rând, mulți dintre concurenții-cheie ai UE au o mai mare pondere a populației cu un nivel de studii până la învățământul terțiar. Media UE pentru 25-64 de ani este de 23% în comparație cu 40% pentru Japonia, 39% pentru SUA, 32% pentru Australia și Coreea și 27% pentru Noua Zeelandă.

În sfârșit, în timp ce asigurarea eficienței investițiilor reprezintă o preocupare majoră pentru UE, multe țări din afara Europei investesc în mod substanțial mai mult în învățământul superior, în special din surse private. Investițiile private (0,23% din PIB în UE) sunt mult mai mari atât în Japonia (0,76%), cât și în SUA (1,91%)[6].

Aceste comparații indică faptul că pentru a reuși în ambiția sa de a fi prima economie și societate bazată pe cunoaștere din lume, Europa trebuie să-și intensifice performanțele în aceste domenii.

3. provocări strategice pe termen lung șI PRIORITățI IMEDIATE: RIDICAREA NIVELULUI DE COMPETENțE PRIN ÎNVățAREA DE-A LUNGUL VIEțII

Pe baza consultărilor sale, Comisia propune concentrarea eforturilor cooperării europene în domeniul educației și formării profesionale în anii care au rămas până în 2020 asupra unui număr de patru obiective strategice:

- realizarea în practică a învățării de-a lungul vieții și a mobilității cursanților ;

- îmbunătățirea calității și eficienței ofertei de educație și formare profesională și a rezultatelor;

- promovarea echității și a cetățeniei active ;

- stimularea inovării și creativității, inclusiv a spiritului antreprenorial , la toate nivelurile de educație și de formare profesională.

Aceste provocări ar trebui abordate printr-o politică adresată tuturor sistemelor ca un întreg (învățământul școlar, învățământul superior, educația și formarea profesională (VET) și educația adulților). Prin urmare, învățarea de-a lungul vieții reprezintă o perspectivă fundamentală pentru toate obiectivele menționate mai sus.

În timp ce aceste obiective strategice ar trebui să formeze baza cooperării politice pentru perioada 2009-2020, este necesar să se stabilească obiective mai specifice, cărora să li se acorde o atenție prioritară pe termene mai scurte. Următoarele secțiuni 3.1-3.4 prezintă mai detaliat obiectivele strategice pe termen lung și propun prioritățile relevante pentru prima perioadă, 2009-2010.

3.1. Obiectiv strategic: realizarea în practică a învățării de-a lungul vieții și a mobilității cursanților

Învățarea de-a lungul vieții cuprinde învățarea la toate vârstele (de la educația preșcolară până la perioada de după pensionare) și în orice context, adică incluzând educația în cadru formal, non-formal și informal. Statele membre s-au angajat să instituie până în 2006 strategii naționale cuprinzătoare și coerente pentru învățarea de-a lungul vieții.

Punerea în aplicare a unor astfel de strategii rămâne o provocare. Au fost înregistrate progrese ca urmare a Cadrului european al calificărilor (CEC)[7] care a declanșat în numeroase țări o activitate de elaborare a cadrelor naționale de apreciere, inclusiv o nouă reorientare asupra rezultatelor învățării (și anume, mai curând asupra ceea ce un cursant cunoaște, înțelege și este capabil să realizeze decât asupra procesului de învățare în sine). Prin creșterea transparenței calificativelor, CEC va facilita mobilitatea cursanților și a lucrătorilor între țări și accesul acestora la învățarea de-a lungul vieții.

Cu toate acestea, mai rămân încă multe de făcut pentru a stabili parcursuri educaționale flexibile, de exemplu prin tranziții mai ușoare între VET și învățământul superior, deschizând calea către universități pentru cursanți netradiționali sau prin validarea educației non-formale. Învățarea trebuie să fie atractivă și accesibilă pentru toți cetățenii, indiferent de vârstă, nivel de educație, încadrare în muncă sau statut social. Se impune o mai bună coordonare între diferitele sectoare din domeniul educației și formării profesionale, un angajament instituțional (inclusiv modele de finanțare durabile) și parteneriate cu toți factorii interesați.

Mobilitatea internațională a cursanților constituie un aspect esențial al învățării de-a lungul vieții și al consolidării capacității de inserție profesională și adaptabilității cetățenilor. Evaluările programelor UE demonstrează că mobilitatea elimină barierele între persoane și grupuri, făcând mai tangibil avantajul cetățeniei europene și ajutând cetățenii să devină mai adaptabili și mai deschiși la mobilitate atunci când se integrează pe piața muncii. Mobilitatea transfrontalieră a cursanților ar trebui să devină mai curând regula decât excepția pe care o reprezintă în prezent. Pentru a atinge acest obiectiv, este necesar un nou angajament al tuturor protagoniștilor, precum și o diversificare a resurselor de finanțare.

Aspecte prioritare de abordat în 2009-2010:

Statele membre și Comisia ar trebui să acorde prioritate realizării unei mai bune puneri în aplicare a:

- strategiilor de învățare de-a lungul vieții: finalizarea procesului de punere în aplicare a strategiilor naționale de învățare de-a lungul vieții, acordând o atenție specială validării învățământului non-formal și informal, precum și orientării;

- Cadrului european al calificărilor: conectarea tuturor sistemelor naționale de apreciere la cadrul european al calificărilor (CEC) până în 2010 și încurajarea utilizării unei abordări fondate pe rezultatele învățării în ceea ce privește standardele și calificativele, procedurile de evaluare și de validare, transferul creditelor, programele de învățământ și asigurarea calității.

Statele membre și Comisia ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea cooperării politice pe planul:

- intensificării mobilității cursanților: colaborarea pentru eliminarea barierelor și pentru a spori posibilitățile de mobilitate ale cursanților în Europa și în întreaga lume, atât pentru învățământul superior cât și pentru alte niveluri de educație, inclusiv prin introducerea unor noi obiective și a unor noi instrumente de finanțare la nivel european și la scară națională[8].

3.2. Obiectiv strategic: îmbunătă țirea calității și eficienței ofertelor de educație și formare profesională și a rezultatelor

Consiliul European a subliniat în repetate rânduri în ce măsură succesul Europei depinde de existența unor sisteme de educație și formare profesională de înaltă calitate, eficiente și echitabile în același timp.

Principala provocare constă în a garanta că oricine poate dobândi competențe-cheie[9], încurajând totodată dezvoltarea excelenței, ceea ce va permite Europei să își păstreze rolul său preponderent pe plan mondial în domeniul învățământului superior. La toate nivelurile, rezultatele educației și formării profesionale trebuie să fie relevante atât pentru viața profesională cât și pentru viața privată.

Calitatea profesorilor, formatorilor și a altor cadre didactice este cel mai important factor intrașcolar care afectează rezultatele elevilor[10]. Întrucât în următorii 15 ani, aproape două milioane de profesori în etate urmează să fie înlocuiți, profesia de cadru didactic trebuie să devină o perspectivă de carieră mai atractivă[11].

Pentru a garanta rezultate de o înaltă calitate pe o bază durabilă, este necesar, de asemenea, să se abordeze guvernanța sistemelor de educație și formare profesională. Instituțiilor de educație și formare profesională ar trebui să li se acorde o mai mare autonomie, ar trebui ca acestea să fie mai deschise către societatea civilă și întreprinderi și să facă obiectul unor sisteme eficiente de asigurare a calității.

Doar o exploatare eficientă și durabilă a resurselor va permite atingerea unui nivel de calitate foarte ridicat. Susținerea investițiilor în educație și formare ca un factor esențial pentru creștere economică și incluziune socială ar trebui să fie consolidată prin dezvoltarea bazei justificative în domeniu[12].

Aspecte prioritare de abordat în 2009-2010

Statele membre și Comisia ar trebui să acorde prioritate realizării unei mai bune puneri în aplicare în următoarele domenii:

- limbi străine: pentru a putea permite cetățenilor să comunice în două limbi străine pe lângă limba maternă, pentru a promova predarea limbilor străine în cadrul învățământului profesional și pentru adulți și pentru a permite migranților să învețe limba țării gazdă[13].

- dezvoltarea profesională a cadrelor didactice și a formatorilor: concentrarea asupra elementelor cheie ale formării inițiale a cadrelor didactice și asupra diversificării și calității posibilităților de dezvoltare profesională continuă pentru profesori, formatori și cadre didactice, de exemplu, în activități de administrare sau orientare.

- guvernanță și finanțare: punerea în aplicare a proiectului de modernizare a învățământului superior (inclusiv a programei de învățământ)[14], a cadrului pentru asigurarea calității în învățământul și formarea profesională[15] și elaborarea de standarde pentru personalul calificat din sectorul învățământului pentru adulți. Promovarea politicilor și practicilor bazate pe elemente concrete[16], punând un accent special pe elaborarea unor argumente în favoarea durabilității investițiilor publice și private.

Statele membre și Comisia ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea cooperării politice pe planul:

- competențelor de bază în citire, matematică și științe exacte: crearea unui grup la nivel înalt privind alfabetizarea pentru a investiga motivele deteriorării performanțelor de citire în rândul elevilor de școală[17] și pentru a formula recomandări în vederea îmbunătățirii ratelor de alfabetizare pe întreg teritoriul UE; intensificarea cooperării actuale pentru a extinde prezența matematicii și științelor la niveluri mai înalte de educație și formare și pentru a consolida predarea științelor; statele membre ar trebui să ia în considerare elaborarea unor planuri naționale de acțiune pentru dobândirea competențelor de bază, inclusiv cele destinate adulților.

- „Noi competențe pentru noi locuri de muncă”: asigurarea că evaluarea necesităților viitoare în materie de competențe și acoperirea necesităților pieței forței de muncă sunt pe deplin luate în considerare în ansamblul proceselor de planificare în materie de educație și formare profesională.

3.3. Provocare strategică: promovarea echită ții și cetățeniei active

Politicile de educație și formare ar trebui să permită tuturor cetățenilor, indiferent de vârstă, sex și mediu de proveniență socio-economic să dobândească, să actualizeze și să dezvolte pe tot parcursul vieții atât competențele profesionale specifice cât și competențele-cheie necesare pentru a încuraja învățarea continuă, cetățenia activă și dialogul intercultural.

În ciuda faptului că aspectele referitoare la echitate au fost încă de la început în centrul metodei deschise de coordonare privind educația și formarea profesională, principalele probleme rămân de actualitate. Unul din șase tineri părăsește școala atingând cel mult un nivel de educație corespunzător învățământului obligatoriu. Mulți cursanți din familii de migranți au rezultate mai puțin bune decât colegii lor autohtoni în educație și formare profesională. În timp ce băieții abandonează mai des școala și au rezultate mai puțin bune la citire, femeile sunt minoritare printre absolvenții de matematică, științe și tehnologie. Adulții cu un nivel slab de educație sunt de șapte ori mai puțin susceptibili de a beneficia de continuarea educației și formării decât cei care au urmat niveluri de studii mai înalte. Situația socio-economică a unui cursant continuă să aibă un impact important asupra șanselor sale de a accede la educație și formare profesională, indiferent de nivel și de a reuși[18]. Acestea sunt probleme majore a căror abordare este necesară pentru a promova incluziunea socială și pentru a depăși deficitele în oferta de forță de muncă.

Dezavantajul educațional poate fi remediat printr-un învățământ preșcolar de înaltă calitate și un sprijin orientat, care trebuie asociate cu o integrare corect gestionată în sistemul tradițional de educație și formare profesională.

Educația ar trebui să promoveze competențele interculturale, valorile democratice, respectul drepturilor fundamentale și lupta împotriva discriminării, înzestrându-i pe toți tinerii cu mijloacele de a interacționa pozitiv cu alți tineri provenind din medii diferite.

Aspecte prioritare de abordat în 2009-2010

Statele membre și Comisia ar trebui să acorde prioritate atingerii unor rezultate mai bune în domeniul:

- abandonului școlar timpuriu: consolidarea prevenirii, dezvoltarea unei colaborări mai strânse între sectorul general și cel profesional și eliminarea barierelor din calea reîntoarcerii la educație și formare pentru tinerii care au abandonat școala.

Statele membre și Comisia ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea cooperării politice pe planul:

- învățământului preșcolar: promovarea unui acces echitabil generalizat și sporirea calității ofertei și a sprijinului acordat profesorilor;

- migranților: intensificarea învățării reciproce în materie de bune practici privind educația copiilor din familii de migranți[19];

- cursanților cu nevoi speciale: promovarea învățării personalizate printr-un sprijin regulat și servicii bine coordonate; integrarea acestor servicii în învățământul tradițional și asigurarea unor căi de acces către alte forme de educație și formare.

3.4. Provocare strategică: stimularea inovării și creativității, inclusiv a spiritului antreprenorial, la toate nivelurile de educație și de formare

Inovarea și creativitatea sunt factori-cheie în dezvoltarea întreprinderilor și esențiali pentru capacitatea Europei de a face față provocărilor concurenței internaționale și ale dezvoltării durabile.

O primă provocare constă în a garanta că toți cetățenii pot dobândi competențe transversale fundamentale cum ar fi „a învăța să înveți” și competențe de comunicare, spiritul întreprinzător și de inițiativă, competențe în utilizarea noilor tehnologii informaționale și de comunicație (inclusiv competențe mediatice[20]), sensibilitate culturală și expresie artistică[21]. Aceste competențe și utilizarea noilor tehnologii – statele membre ar trebui să aibă ca obiectiv ca toate școlile să fie dotate cu acces la internet de mare viteză până în 2010[22] – trebuie să se reflecte în programele de învățământ, în metodele pedagogice și în calificative. O cooperare sporită între universități și mediul de afaceri va stimula mentalitatea antreprenorială în rândul studenților și cercetătorilor.

A doua provocare este de a garanta o bună funcționare a triunghiului cunoașterii: educație-cercetare-inovare. Institutul European de Inovare și Tehnologie poate inspira și stimula schimbarea pentru a se atinge excelența în materie de învățământ și cercetare, în special prin încurajarea multidisciplinarității, parteneriate între instituții de învățământ și întreprinderi. Parteneriatele între comunitatea de afaceri și diferitele niveluri și sectoare ale educației, formării și cercetării pot contribui la asigurarea unei mai bune concentrări asupra aptitudinilor și competențelor necesare pe piața muncii și asupra încurajării inovării și spiritului antreprenorial în toate formele de învățământ . Crearea unui spațiu european de cercetare și a unui spațiu de grupuri de nivel mondial ar trebui să faciliteze numeroase astfel de parteneriate.

Anul european al creativității și inovării (2009) va fi și o ocazie de a aborda câteva din provocările cheie. În contextul dezvoltării cooperării politice, cercetarea, analiza și schimbul de idei privind modul de evaluare a competențelor în materie de creativitate și de inovare trebuie să fie încurajate la nivel european precum și în cadrul organizațiilor internaționale relevante.

Aspecte prioritare de abordat în 2009-2010

Statele membre și Comisia ar trebui să acorde prioritate realizării unei mai bune puneri în aplicare a:

- competențelor cheie transversale: integrarea deplină a competențelor cheie transversale în programele de învățământ, evaluare și calificări[23].

Statele membre și Comisia ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea cooperării politice pe planul:

- creării unor instituții propice inovării: promovarea creativității și inovării prin elaborarea unor metode de predare și învățare specifice (inclusiv utilizarea noilor instrumente informatice și formarea cadrelor didactice);

- creării de parteneriate: dezvoltarea de parteneriate între furnizorii de educație și formare profesională și întreprinderi, instituții de cercetare, actori culturali și industrii „creative”.

4. îmbunătă țIREA METODELOR DE LUCRU PENTRU VIITOAREA METODă DESCHISă DE COORDONARE

Succesul metodei deschise de coordonare în materie de educație și formare profesională depinde de angajamentul politic și de capacitatea sa de a susține și de a avea un impact real asupra reformelor naționale. Cooperarea politică ar trebui să fie relevantă și concretă, să producă rezultate vizibile și să ajungă la părțile interesate și la factorii de decizie, inclusiv la cel mai înalt nivel. Este esențial să se evalueze progresul către atingerea obiectivelor convenite.

4.1. Guvernan ță și parteneriat

Perspectiva învățării de-a lungul vieții presupune o coordonare și o definire a priorităților între diferitele sectoare ale educației și formării profesionale. Au fost stabilite agende politice specifice pentru școli[24], educația și formarea profesională[25], învățământul superior[26] și educația adulților[27]. Schimbul de politici și activitatea de punere în aplicare în toate sectoarele trebuie să contribuie la prioritățile strategice globale.

În acest scop, ar trebui consolidat rolul grupului informal la nivel înalt consacrat politicilor de educație și formare profesională pentru a-i permite să joace un rol strategic în orientarea metodei deschise de coordonare prin: identificarea priorităților și monitorizarea progresului activităților în toate sectoarele; pregătirea opiniilor în vederea dezbaterilor din cadrul Consiliului pentru Educație, de exemplu pe baza activităților de învățare reciprocă și evaluare colegială; și urmărind acordarea atenției cuvenite cooperării politice în materie de educație și formare atât în cadrul mai larg al procesului de la Lisabona, cât și în politicile naționale.

O mai mare implicare a părților interesate, a partenerilor sociali și a societății civile este de asemenea prioritară, întrucât contribuția acestora, atât la dialogul politic cât și la punerea în aplicare a politicilor este considerabilă. Comisia va organiza un forum anual cu organizațiile europene interesate iar părțile interesate relevante vor fi sistematic implicate în activități de învățare reciprocă.

4.2. Învă țarea reciprocă, transferul de inovare și elaborarea de politici

Învățarea reciprocă este un element central al metodei deschise de coordonare în domeniul educației și formării profesionale. Aceasta își aduce contribuția la inițiativele politice europene și vine în sprijinul elaborării de politici naționale. Ea constituie, de asemenea, un mijloc important de diseminare și de punere în aplicare a instrumentelor și măsurilor europene, cum ar fi Cadrul European al Calificărilor[28] sau recomandarea privind competențele-cheie pentru învățarea de-a lungul vieții[29].

Pentru viitor, obiectivul ar trebui să fie consolidarea învățării reciproce pentru a garanta că aceasta reflectă pe deplin provocările prioritare identificate mai sus și pentru a-i spori impactul pe plan politic. Activitățile trebuie să se fondeze pe mandate, calendare și obiective clare (de exemplu recomandări politice sau manuale, compendii de exemple de bune practici). Acestea trebuie să fie suficient de flexibile la schimbare și la adaptare în funcție de apariția noilor problematici și evoluția temelor politice. Ar trebui elaborat un program continuu de învățare reciprocă și evaluare colegială pe baza evoluției priorităților politice, începând cu prioritățile definite pentru 2009-2010.

În plus, vor fi utilizate, de asemenea, următoarele instrumente:

- Programul de învățare de-a lungul vieții[30] va sprijini dezvoltarea, evaluarea, transferul și punerea în aplicare a noilor metode și inovarea.

- Agenții precum Cedefop și Fundația Europeană de Formare, rețele precum Eurydice și grupuri de experți[31], inclusiv proiectele de colaborare cu organizațiile internaționale relevante, vor susține activitățile de cercetare și analiză.

- dialogul politic cu mai multe țări partenere din afara UE poate furniza un cadru comparativ mai larg și noi idei: ar trebui deci consolidat și legat mai strâns de MDC.

4.3. Îmbunătă țirea raportării privind progresele realizate și a vizibilității

O dată la doi ani, Comisia și Consiliul publică un raport comun privind progresele realizate pe baza rapoartelor naționale ale statelor membre, în care acestea prezintă măsurile politice destinate să răspundă obiectivelor generale ale MDC. Pe viitor, rapoartele ar trebui să se concentreze mai îndeaproape asupra anumitor priorități specifice de acțiune. Astfel, s-a propus ca următorul raport comun privind progresele înregistrate, prevăzut pentru 2010, să se concentreze asupra uneia sau mai multora dintre prioritățile imediate evidențiate în secțiunea 3. Raportul comun ar trebui consolidat în continuare prin includerea unor evaluări ale situației în diferitele țări, care vor contribui la rândul lor la evaluarea componentelor de educație, formare profesională și competențe din programele naționale de reformă din cadrul strategiei de la Lisabona. Pentru moment, nu este prevăzută nicio schimbare în frecvența rapoartelor – o dată la doi ani.

Este necesară continuarea eforturilor de sensibilizare la nivel european, național și regional față de sprijinul și oportunitățile oferite de metoda deschisă de coordonare în educația și formarea profesională, în special față de prioritățile și rezultatele acesteia. Un site internet va furniza informații cu privire la inițiativele politice și va oferi exemple concrete de bune practici identificate în contextul MDC.

4.4. Indicatori și criterii de referință

Cele cinci criterii de referință actuale

Indicatorii și criteriile de referință elaborate în contextul programului de lucru „Educație și formare profesională 2010” s-au dovedit utile în monitorizarea și comunicarea progreselor înregistrate la nivel european și în furnizarea de orientări pentru identificarea provocărilor. Trei dintre aceste cinci criterii de referință (referitoare la abandonul școlar timpuriu, frecventarea învățământului secundar superior și participarea adulților la învățarea de-a lungul vieții) fac parte din orientările integrate pentru creștere economică și locuri de muncă.

Așa cum se arată în secțiunea 2.1, progresele realizate în vederea îndeplinirii acestor cinci criterii sunt insuficiente în raport cu obiectivele fixate pentru 2010. Prin urmare, este important să se accelereze eforturile în vederea îmbunătățirii rezultatelor în aceste domenii. În acest scop, statele membre ar trebui să adopte obiective naționale corespunzătoare domeniilor în care au fost convenite criteriile de referință la nivel european.

Actualizarea criteriilor de referință pentru perioada de după 2010

Cooperarea politică în perioada de până în 2020 ar trebui să se sprijine pe criterii de referință care reflectă pe deplin provocările strategice identificate pe termen lung și care reflectă un aspect cheie al agendei „Noi competențe pentru noi locuri de muncă” – necesitatea de perfecționare a competențelor și a capacității de inserție profesională în ansamblul populației. Viitoarele criterii de referință în domeniul educației și formării ar trebui, de asemenea, să fie suficient de flexibile pentru a lua în considerare obiectivele și indicatorii care vor fi utilizați în cadrul Strategiei UE pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă de după anul 2010 – Strategia Lisabona pentru perioada post-2010. În aceste condiții, s-a propus ca statele membre și Comisia să se bazeze pe experiența dobândită din utilizarea criteriilor actuale și să analizeze un nou set de criterii pe baza următoarelor elemente:

- revizuirea și, după caz, actualizarea criteriilor actuale, de exemplu, posibila extindere a criteriului referitor la persoanele cu un nivel scăzut al competențelor de citire pentru a include matematica și științele exacte;

- integrarea obiectivelor fixate de Consiliul European de la Barcelona din 2002 în cadrul criteriilor de referință (și anume, participarea la învățământul preșcolar și accesul la învățarea limbilor străine de la o vârstă fragedă);

- introducerea unor noi criterii în domeniile care au apărut de la lansarea cooperării sau care reflectă noi priorități strategice, de exemplu, privind frecventarea învățământului terțiar; sau mobilitatea în domeniul educației și formării profesionale;

- lansarea de proiecte de dezvoltare vizând crearea de noi indicatori privind legătura dintre nivelul de studii și nivelul de ocupare a forței de muncă și privind educația pentru inovare și creativitate, inclusiv spiritul antreprenorial.

În consecință, Comisia propune statelor membre o dezbatere pe baza următoarelor criterii de referință în perspectiva viitoarei MDC.

4.4.1. Realizarea în practică a învă țării de-a lungul vieții și a mobilității cursanților

- Participarea adulților la educația și formarea de-a lungul vieții : Criteriul actual prevede o rată de participare a adulților (cu vârsta cuprinsă între 25-64 de ani) la educația și formarea de-a lungul vieții de 12,5%. Deși au fost realizate progrese rezonabile în vederea atingerii acestui criteriu de referință din anul 2002 până în prezent (dacă se păstrează tendințele actuale, este posibil ca criteriul de referință să fie atins în jurul anului 2017), acestea rămân neuniforme și inegale între statele membre. Având în vedere tendințele tehnologice și demografice și impactul inevitabil al actualei recesiuni economice asupra locurilor de muncă, perfecționarea și actualizarea competențelor adulților sunt chiar și mai stringente. Prin urmare, Comisia propune să se ridice acest obiectiv la o participare de 15% a adulților la educația și formarea de-a lungul vieții. Este, de asemenea, important ca statele membre să-și reducă dezechilibrul de participare între adulții slab calificați și cei având un nivel înalt de calificare la educația și formarea de-a lungul vieții; statele membre ar trebui să fie invitate să-și fixeze obiective naționale pentru a realiza acest lucru.

- Mobilitate: ar trebui elaborat un nou criteriu pe baza concluziilor Consiliului pentru Educație și Tineret din noiembrie 2008 care propune obiective pentru mobilitatea studenților din învățământul superior, a elevilor din învățământul general, a sectorului învățământului și formării profesionale precum și a cadrelor didactice și formatorilor.

4.4.2. Îmbunătățirea calității și eficienței ofertei de educație și formare și a rezultatelor acestora

- Persoane cu nivel scăzut al competențelor de bază : Ca urmare a Consiliului European de primăvară din 2008, care a îndemnat statele membre să ia măsuri concrete pentru a rezolva această problemă, Comisia dorește să propună următorul criteriu de referință: procentajul de tineri de 15 ani cu un nivel scăzut al competențelor de bază (citire, matematică și științe exacte) ar trebui să fie mai mic de 15% în medie și o atenție specială ar trebui acordată reducerii dezechilibrului între sexe. Scopul urmărit ar fi extinderea domeniul de aplicare al criteriului de referință anterior bazat doar pe alfabetizare, fără a ridica pragul.

- Limbi străine : Comisia dorește să propună un nou criteriu de referință: cel puțin 80% din elevii din ciclul de învățământ secundar inferior ar trebui să învețe cel puțin două limbi străine. Această propunere urmărește să răspundă obiectivului fixat de Consiliul European de la Barcelona privind învățarea a cel puțin două limbi străine de la o vârstă fragedă. S-a înregistrat recent o creștere rapidă în predarea limbilor străine în învățământul preșcolar. În 2000, 40% dintre elevii din învățământul preșcolar beneficiau de școlarizare în două limbi străine; până în 2006 (cele mai recente cifre disponibile) acest procent crescuse la 52%. Scopul urmărit ar fi să se stimuleze în continuare acest progres semnificativ.

- Investițiile în învățământul superior : Comisia dorește să propună un nou criteriu de referință: procentul de investiții în modernizarea învățământului superior ar trebui să atingă cel puțin 2% din PIB[32]. Acest obiectiv ar reflecta dezbaterea politică referitoare la modernizarea învățământului superior ca urmare a summit-ului de la Hampton Court din 2005 și ar urmări să ridice nivelul investițiilor în învățământul superior (în prezent 1,3% din PIB din surse publice și private) mai aproape de nivelul concurenților cheie, precum SUA și Japonia, ale căror investiții (publice și private) reprezintă 2,45% și, respectiv 1,85% din PIB.

- Frecventarea învățământului terțiar : Comisia dorește să propună un nou criteriu de referință: procentul de adulți cu vârsta cuprinsă între 30-34 de ani care a atins un nivel de studii superioare ar trebui să fie de cel puțin 45%. Prezenta propunere reflectă tendința ascendentă actuală în procentul de populație cu vârsta cuprinsă între 30-34 de ani cu un nivel de studii superioare, dar urmărește, după cum s-a menționat anterior, să încurajeze politicile de a apropia performanțele UE (în prezent 30%) de nivelurile concurenților cheie precum SUA și Japonia (ale căror rate de participare pentru grupul de vârstă comparabil cel mai apropiat 25-34 de ani sunt de 39% și respectiv 54%). Criteriul de referință actual privind numărul de absolvenți de matematică, știință și tehnologie a fost atins și poate fi abandonat; cu toate acestea, ar trebui să fie monitorizată în continuare problema dezechilibrului între femei și bărbați în acest tip de studii.

- Capacitatea de inserție profesională : Comisia dorește să propună analizarea elaborării unui nou criteriu de referință legat de participarea pe piața muncii a persoanelor în funcție de nivelul lor de studii. Succesul pe piața muncii este strâns legat de nivelul de studii al unei persoane, și, după cum s-a explicat în comunicarea Comisiei privind „Noi competențe pentru noi locuri de muncă”, acest lucru va fi cu atât mai valabil în viitor. Acest obiectiv ar permite consolidarea contribuției sistemelor de educație și formare la agenda de la Lisabona.

4.4.3. Promovarea echită ții și cetățeniei active

- Învățământul preșcolar : Comisia dorește să propună un nou criteriu de referință: participarea copiilor mici (în vârstă de 4 ani) ar trebui să atingă cel puțin 90%. Rata medie de participare pe UE se apropie deja de 90%, dar acest nivel înalt general de participare maschează diferențe semnificative în performanțele la scară națională. Această propunere urmărește să sprijine progresele în vederea realizării obiectivului fixat de Consiliul European de la Barcelona privind crearea unor facilități pentru îngrijirea copiilor pentru cel puțin 90% din copii.

- Abandonul școlar timpuriu : Comisia dorește să propună menținerea neschimbată a criteriului de referință actual: procentajul din populația cu vârsta între 18-24 de ani care a absolvit numai ciclul de învățământ secundar inferior și care nu urmează un program de educație sau formare profesională nu ar trebui să depășească 10%. Propunerea de a lăsa neschimbat criteriul de referință reflectă faptul că progresele în vederea atingerii acestui obiectiv, de la adoptarea sa în 2002 au fost lente. Comisia își exprimă speranța într-o atenție mai mare acordată punerii în aplicare a politicilor pentru a face progrese reale înspre atingerea acestui criteriu cheie. Pentru a reflecta această nevoie de a pune accentul pe punerea în aplicare, criteriul referitor la numărul de absolvenți ai învățământului secundar superior, fiind strâns legat de acesta, ar putea fi abandonat.

4.4.4. Stimularea inovării și creativității, inclusiv a spiritului antreprenorial, la toate nivelurile de educație și de formare

- Inovare și creativitate : Comisia dorește să propună elaborarea de indicatori și să analizeze împreună cu statele membre fezabilitatea elaborării unui criteriu de referință pentru a aborda modul în care sistemele de educație promovează inovarea și creativitatea, inclusiv spiritul antreprenorial. Schimburile care urmează a fi întreprinse în cursul anului 2009, Anul european al creativității și inovării, ar trebui să fie și o ocazie de a reflecta asupra ceea ce constituie un domeniu foarte nou de schimburi de politici.

5. Concluzii

Educația și formarea profesională rămân elemente esențiale ale politicilor privind realizarea obiectivelor de creștere economică și de ocupare a forței de muncă, incluziune socială și cetățenie activă dar se confruntă în continuare cu provocări majore. Progresele privind anumite aspecte cheie educaționale cum ar fi alfabetizarea sau abandonul școlar timpuriu se înregistrează într-un ritm mai lent decât s-a preconizat. Atenția acordată în prezent crizei economice nu trebuie să ne distragă atenția de la necesitatea definirii unor politici adecvate pe termen lung în materie de educație și formare profesională. După cum se subliniază în prezenta comunicare, Europa trebuie să remedieze o serie de lacune în domeniul educației, pentru a evita o rămânere în urmă pe scena mondială. Pentru aceste motive, este necesară, mai mult ca niciodată, o metodă deschisă de coordonare eficientă care să susțină îmbunătățirea politicilor privind educația și formarea profesională.

Comisia invită Consiliul să aprobe prezentul cadru propus pentru viitoarea cooperare europeană în domeniul educației și formării, setul de provocări strategice pe termen lung până în 2020 și aspectele prioritare pentru perioada 2009-2010, precum și propunerile de metode de lucru îmbunătățite.

Acest cadru ar trebui să fie revizuit și modificat corespunzător, în lumina deciziilor adoptate în ceea ce privește Strategia pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă de după anul 2010.

[1] Orientările 23, 24, 8, 15.

[2] JO C 86, 5.4.2008, p.1; SEC(2008) 2293.

[3] Concluziile Consiliului European, martie 2008, punctul 15.

[4] Cele mai recente date pentru absolvenții de MST, persoane cu nivel scăzut al competențelor în materie de citire: 2006. Altele: 2007.

[5] COM(2008) 423.

[6] SEC(2008) 2293, pp. 69, 89, 148.

[7] JO C 111, 6.5.2008, p.1.

[8] Concluziile Consiliului din 20 și 21 noiembrie 2008 privind mobilitatea tinerilor.

[9] JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

[10] COM(2007) 392.

[11] Concluziile Consiliului din 15 noiembrie 2007, JO C 300, 12.12.2007, p. 6.

[12] COM(2006) 481.

[13] COM(2008) 566.

[14] COM(2006) 208.

[15] COM(2008) 179.

[16] SEC(2007) 1098.

[17] SEC(2008) 2293.

[18] SEC(2008) 2293.

[19] COM(2008) 423.

[20] COM(2007) 833.

[21] JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

[22] Concluziile Consiliului European din martie 2008, punctul 7; a se vedea, de asemenea SEC(2008) 2629 și COM(2007) 833 privind competența mediatică.

[23] JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

[24] COM(2008) 425.

[25] Concluziile Consiliului cu privire la prioritățile viitoare în vederea îmbunătățirii cooperării europene în materie de învățământ și formare profesională (VET) din 20 și 21 noiembrie 2008.

[26] COM(2006) 208 și procesul interguvernamental de la Bologna.

[27] COM (2006) 614; COM(2007) 558.

[28] JO C 111, 6.5.2008, p.1.

[29] JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

[30] JO L 327, 24.11.2006, p. 45.

[31] Acestea includ Centrul de cercetare pentru educația și formarea de-a lungul vieții (CRELL), Institutul de studii privind tehnologiile prospective (IPTS) și rețelele de experți în economie și în științele sociale ale educației (EENEE, NESSE).

[32] COM(2005) 152.