[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 18.11.2008

COM(2008) 773 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE CONSILIU, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

cu privire la punerea în aplicare a legisla ției comunitare privind mediul

{SEC(2008) 2851}{SEC(2008) 2852}{SEC(2008) 2876}

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE CONSILIU, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

cu privire la punerea în aplicare a legisla ției comunitare privind mediul

1. Introducere

Scopul acestei comunicări este acela de a expune modul în care noile abordări prevăzute de Comunicarea „Către o Europă a rezultatelor - aplicarea legislației comunitare” se vor aplica în domeniul mediului.

Aceasta descrie modul în care legislația comunitară privind mediul poate fi mai bine implementată prin combinarea:

- activității legislative și post-legislative având drept scop prevenirea încălcării legii ,

- răspunsurilor la preocupările specifice ale publicului european ,

- tratării mai rapide și mai intensive a celor mai grave încălcări ale legii ,

- unui dialog aprofundat cu Parlamentul European ,

- intensificării transparenței, a comunicării și a dialogului cu publicul și cu părțile interesate.

Această examinare este deosebit de oportună având în vedere extinderea UE în perioada 2004-2007, intensificarea preocupărilor cu privire la mediu, acquis-ul din ce în ce mai însemnat în domeniul mediului, evoluția importantă a jurisprudenței Curții Europene de Justiție (CEJ) și apariția unor noi practici de promovare a respectării legii. Această comunicare reflectă prioritatea sporită acordată implementării legislației, mai ales în sensul în care aceasta este descrisă în al șaselea program de acțiune pentru mediu[1] și în evaluarea sa intermediară[2] și răspunde unui interes exprimat de mult timp de Parlamentul European.

Comunicarea prezintă, într-o primă parte, provocările aplicării la nivelul UE a legislației privind mediul. Sunt apoi expuse modalitățile specifice de promovare și de garantare a respectării legii: prevenirea încălcării legii prin îmbunătățirea calității noii legislații comunitare cu privire la mediu și prin asigurarea unei implementări de bună calitate la nivel național; răspunsul la preocupările specifice ale publicului european, printr-un mecanism ameliorat de soluționare a problemelor și printr-o prezență crescută a Comisiei în statele membre; criterii pentru identificarea tipurilor de încălcare a legii care necesită un nivel ridicat de atenție; și propuneri pentru un dialog aprofundat cu Parlamentul European, cu publicul și cu părțile interesate. Comunicarea este completată de două documente distincte ale Comisiei, unul care conține o descriere a provocărilor la nivel sectorial și o enumerare a măsurilor preventive pentru promovarea respectării legii și altul care conține o sinteză a evaluării impactului[3].

2. PROVOCăRILE GENERATE DE PUNEREA ÎN APLICARE A LEGISLAțIEI COMUNITARE PRIVIND MEDIUL

2.1. Provocări generale

Acquis-ul în domeniul mediului este cuprinzător și ambițios, acoperind domenii precum schimbările climatice, calitatea aerului, gestionarea deșeurilor, protecția resurselor de apă și a biodiversității, controlul substanțelor chimice și evaluarea impactului asupra mediului. Acesta utilizează o gamă largă de tehnici, cum ar fi standarde cu privire la produse, obiective cu privire la situația mediului, interdicții sau restricții, instrumente economice, desemnarea zonelor sensibile, planuri și programe, precum și dispoziții privind participarea și informarea publicului. Acquis-ul trebuie aplicat unor cadre naturale foarte variate, în condițiile existenței unor regimuri administrative naționale și regionale diverse și în situații care au deseori o dimensiune transfrontalieră. Există, de asemenea, un nivel ridicat al interesului public, care se reflectă în exersarea drepturilor privind mediul, incluzând plângeri și petiții.

La acestea trebuie adăugate provocările reprezentate de:

- neacordarea atenției necesare termenelor-limită și integralității , în momentul adoptării legislației naționale și regionale,

- lipsa de cunoștințe și de conștientizare la nivelul administrațiilor naționale și regionale,

- neajunsurile capacităților administrative ,

- slăbiciunea politicilor și practicilor de aplicare a legii la nivel național și regional ,

- lipsa investițiilor suficiente, precum și o întârziere a investițiilor în infrastructura de reducere a poluării.

Provocările ocazionate de recenta extindere merită, de asemenea, să fie citate. Aplicarea acquis-ului în UE-12 necesită eforturi semnificative cu privire la îmbunătățirea infrastructurilor, a dispozițiilor administrative și a facilitării participării cetățenilor. Provocări similare apar în țările candidate la extindere.

2.2. Provocări specifice

Lipsa comunicării privind implementarea legislației la nivel național și regional, precum și unele deficiențe ale acestei implementări afectează toate părțile acquis-ului în domeniul mediului. Apar următoarele provocări specifice:

- Deșeuri - necesitatea, în unele state membre, de a elimina depozitele ilegale de deșeuri, de a instaura rețele adecvate de servicii reglementate privind deșeurile, de a preveni transferul ilegal al acestora și de a sensibiliza și mai mult publicul cu privire la obiectivele de evitare, reutilizare și reciclare a deșeurilor. Este necesară o combinație între investiții și măsuri pentru o aplicare bine structurată a legii și activități de sensibilizare atât la nivel național, cât și regional.

- Apa - necesitatea, în unele state membre, de a investi mai mult în colectarea și tratarea apelor urbane reziduale. Aceasta necesită o planificare pe termen lung și angajamente financiare.

- Natura – deși este în acest moment foarte extinsă, rețeaua cheie de situri naturale europene încă mai are lipsuri. Eforturi suplimentare sunt, de asemenea, necesare pentru a gestiona siturile în conformitate cu obiectivele de conservare a naturii.

- Instalațiile industriale - un număr semnificativ de instalații industriale încă nu dețin autorizații comunitare, și nu îndeplinesc unele cerințe legate de acestea.

- Evaluarea impactului asupra mediului – aspectul respectării normelor comunitare de evaluare a impactului asupra mediului este invocat frecvent în cadrul obiecțiilor la proiecte de anvergură. Provocarea constă în obținerea unei dezvoltări organizate care să țină cont de preocupările îndreptățite cu privire la mediu.

- Calitatea aerului - nerespectarea standardelor comunitare de calitate a aerului în multe orașe europene necesită o acțiune concertată în vederea diminuării concentrațiilor de poluanți.

- Schimbările climatice – există necesitatea în acest moment de a se asigura că toate statele membre furnizează informațiile necesare pentru garantarea unei urmăriri corespunzătoare a Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice[4].

Detalii suplimentare sunt disponibile într-un document anexat.

3. Solu țIILE: SPRE O MAI BUNă PUNERE ÎN APLICARE A LEGISLAțIEI COMUNITARE DE MEDIU

O mai bună punere în aplicare a legislației europene privind mediul necesită acțiuni preventive și corective în domenii cheie. De asemenea, mai există și un element strategic.

Direcția Generală Mediu a instituit grupuri operative ( task forces ) interne pentru conservarea naturii, apei și aerului, pentru schimbările climatice, deșeuri și evaluarea impactului, pentru a garanta coerența politicilor, începând de la concepție și până la aplicare, precum și utilizarea coordonată a numeroaselor instrumente descrise mai jos.

Aceasta a implicat o abordare strategică și sectorială, adică identificarea și rezolvarea problemelor existente la o scară largă și între statele membre. Pentru exemplificare, această abordare a permis Comisiei atât soluționarea lipsei de instalații pentru tratarea apelor reziduale într-un număr mult mai mare de orașe, cât și eliminarea unui număr mult mai ridicat de depozite ilegale de deșeuri decât ar fi fost posibil dacă aceasta s-ar fi concentrat numai asupra unor probleme individuale. În contextul legislației cu privire la natură, această abordare a contribuit la desemnarea a mii de situri în Europa: ea se extinde în prezent și la gestionarea siturilor, de exemplu prin promovarea dialogului și a celor mai bune practici la nivelul sectoarelor economice specifice, cum ar fi porturile și industria extractivă neenergetică. Un raport viitor al Comisiei referitor la un prim bilanț de sănătate al habitatelor și speciilor protejate în conformitate cu legislația comunitară privind natura va arăta cât este de eficientă politica actuală.

3.1. Prevenirea încălcărilor legii

Volumul și complexitatea legislației comunitare cu privire la mediu, precum și numărul ridicat al încălcărilor legii evidențiază importanța pe care o are existența unei strategii bine elaborate care să vizeze, în primul rând, prevenirea nerespectării legii. Măsurile preventive, descrise în cele ce urmează, sunt de fapt folosite în mod sistematic de Comisie. O descriere mai detaliată este inclusă în documentul anexat.

Eforturile pentru prevenirea încălcărilor trebuie să reflecte o abordare la nivelul ciclului legislativ. Ele trebuie să debuteze prin elaborarea și redactarea legislației și trebuie să conțină, odată ce legislația a fost adoptată, o serie de acțiuni și activități și trebuie să prevadă examinarea și revizuirea legislației. Legislația privind evaluarea impactului, calitatea aerului și deșeurile oferă exemplul unei actualizări care ține cont de experiența câștigată în urma punerii în aplicare și a asigurării respectării legii.

Utilizarea tehnicilor și instrumentelor cum ar fi strategiile tematice, consultarea și evaluarea impactului pot contribui la garantarea coerenței, eficacității și a eficienței atât a noilor acte legislative și politici, cât și a examinării și a reviziei celor existente.

Odată ce legislația și politicile au fost instaurate, o serie de instrumente preventive pot contribui la garantarea realizării adecvate a obiectivelor stabilite de legislație. Dintre acestea fac parte:

- Colectarea eficientă de informații în vederea verificării gradului de eficacitate a legislației și politicilor. De exemplu, rapoartele Comisiei privind calitatea apei pentru scăldat oferă o imagine foarte mediatizată a calității apei pentru scăldat în întreaga Comunitate.

- Tablourile de bord pentru evaluarea performanței - care permit statelor membre și publicului să compare performanțele relative ale statelor membre cu privire la atingerea obiectivelor. Un astfel de tablou de bord este punerea în evidență a progreselor realizate de statele membre cu privire la realizarea unei rețele comunitare de situri naturale protejate[5].

- Utilizarea adecvată a fondurilor comunitare . De exemplu, cheltuielile cu agromediul sprijină fermele care mențin habitatele semi-naturale fragile. Fondurile comunitare finanțează investiții majore în colectarea și tratarea apelor reziduale. Fondurile de Dezvoltare Regională și de Coeziune fac o referire explicită la transportul nepoluant.

- Ajutoarele de preaderare acordate țărilor candidate în vederea ameliorării capacității acestor state de a respecta acquis-ul la momentul aderării lor.

- Elaborarea de către Comisie a documentelor de orientare pentru a ajuta la evitarea litigiilor de interpretare și a neînțelegerilor. De exemplu, Comisia a redactat douăzeci și patru de documente de orientare acoperind aspecte cheie ale cadrului legislativ privind apa. Acest lucru evidențiază implicațiile importante ale legislației respective, precum și interesul ridicat pe care îl poartă acestei legislații părțile implicate.

- Alte forme de sprijin și dialogul structurat cu autoritățile naționale, inclusiv prin intermediul rețelelor de experți, IMPEL[6] și GreenForce[7] și a altor părți interesate. De exemplu, Comisia duce dialoguri cu privire la probleme legate de situri de deșeuri ilegale sau gestionate necorespunzător și de transferul ilegal al deșeurilor.

De asemenea, Comisia intenționează să sprijine finanțarea unui program de formare judiciară în domeniul dreptului mediului și va face schimb de informații și va coopera cu rețelele de judecători cum ar fi Forumul european al judecătorilor pentru mediu sau Federația europeană a judecătorilor administrativi. Scopul este acela de a evidenția rolul central pe care îl au instanțele naționale: acestea se pronunță asupra multor cazuri individuale și, în domenii cum ar fi cel al deșeurilor sau al conservării naturii, interpretarea jurisprudenței CEJ, rezultată din acțiunile directe ale Comisiei întreprinse în temeiul articolului 226 din tratat, a fost completată în mod semnificativ de jurisprudența rezultată din aplicarea articolului 234 din Tratatul CE de către instanțele naționale.

Ca urmare a adoptării unor directive noi, de importanță majoră, cu privire la mediu, Comisia va institui rețele permanente din care vor face parte funcționari ai Comisiei și persoane de contact din statele membre. Acestea vor avea ca scop utilizarea schimburilor de opinii și experiențe în vederea obținerii unei implementări integrale și la timp. De exemplu, astfel de rețele există deja în cadrul legislației comunitare cu privire la natură.

3.2. Solu ționarea problemelor - răspunsuri la preocupările specifice ale cetățenilor europeni

Pentru a garanta acceptarea uniformă a legislației comunitare cu privire la mediu, este important ca cetățenii să poată obține informații corecte despre aceasta în orice limbă oficială, să poată pretinde organelor competente respectarea dispozițiilor acesteia și să aibă acces, în anumite circumstanțe, la mecanismele naționale de soluționare a litigiilor derivate din dreptul comunitar. De asemenea, o relație coerentă și eficace ar trebui să existe între diversele organe competente, astfel încât să fie evitată pe cât posibil o duplicare a eforturilor.

Deoarece punerea în aplicare revine, în principal, statelor membre, accentul trebuie pus pe răspunsul eficient și pe un nivel adecvat de responsabilitate la nivel național și regional.

Un răspuns eficient la nivel național și regional, inclusiv proceduri de atac administrative și judiciare

Cererile exprimate de cetățeni la adresa autorităților competente în favoarea respectului legislației derivate din dreptul comunitar în situațiile problematice

Deseori, cetățenii sunt primii care constată activități care încalcă legislația privind mediul derivată din dreptul comunitar, cum ar fi depozitarea ilegală a deșeurilor sau deversarea unor substanțe poluante. Un indicator important pentru o punere în aplicare adecvată este viteza și eficacitatea intervențiilor oficialităților după alertarea, de către cetățeni, a autorităților. Statele membre pot încuraja bunele relații prin diverse mijloace, cum ar fi punerea în funcțiune a unor linii telefonice confidențiale, instituirea unor proceduri de administrare a plângerilor, a unor organisme de control a aplicării legislației sau a mediatorilor.

Situații de litigiu: mecanisme naționale și regionale de soluționare a litigiilor derivate din dreptul comunitar, rolul Convenției de la Aarhus

Se poate întâmpla ca cetățenii, pe de o parte, și autoritățile competente, pe de altă parte, să fie în dezacord cu privire la măsura în care legislația comunitară de mediu este respectată sau nu.

Convenția de la Aarhus[8], la care Comunitatea este parte[9], prevede numeroase dispoziții legate de accesul la justiție. În 2003, Comisia a adoptat o propunere de directivă de implementare cu privire la accesul la justiție în probleme de mediu[10] care este în prezent examinată de co-legislatori. De asemenea, Comisia a publicat un studiu despre modul în care statele membre aplică dispozițiile convenției[11] și a organizat, în lumina concluziilor acestuia[12], o dezbatere publică. Comisia este, în continuare, convinsă că legislația comunitară privind mediul ar fi pusă în aplicare mai bine și mai coerent dacă directiva propusă ar fi adoptată. Dacă ar fi mai ușor să se sesizeze jurisdicțiile naționale, ar fi posibilă rezolvarea problemelor mai aproape de cetățeni. Aceasta ar reduce, de asemenea, necesitatea intervenției Comisiei.

Legislația comunitară de mediu prevede deja mecanisme de examinare pentru cazurile în care litigiile au ca obiect refuzul de a furniza informațiile cerute asupra mediului sau consultarea publică cu privire la evaluarea impactului în domeniul mediului și la deciziile privind autorizațiile legate de prevenirea și controlul integrat al poluării. Prin verificarea calității legislațiilor naționale și a implementării practice, Comisia va depune eforturi pentru a asigura eficacitatea acestor mecanisme de examinare în toate statele membre. În cadrul reexaminării legislației actuale sau a celei nou propuse, Comisia va reflecta la propunerea unor mecanisme de examinare similare.

Rolul Comisiei în cadrul administrării cererilor de informații, a plângerilor și a petițiilor

Deși rolul principal al Comisiei rămâne acela de a se asigura că cetățenii și alți actori implicați primesc răspunsuri satisfăcătoare la nivel național și regional, Comisia are, de asemenea, rolul de a investiga plângerile și petițiile și de a furniza informații cu privire la mediu.

Comisia a instaurat un mecanism pilot de soluționare a problemelor în 15 state membre pentru a testa modalitățile ameliorate de răspuns la întrebările adresate de cetățeni cu privire la aplicarea legislației comunitare. Orice cazuri cu privire la mediu vor fi transmise rapid statelor membre care participă la proiectul pilot. Statele membre vor fi încurajate să aplice cele mai bune practici care decurg din cazurile individuale la o scară mai largă.

Cu titlu experimental, Comisia detașează funcționari pentru mediu la reprezentanțele sale din patru state membre[13]. Ea va apropia, astfel, specialiști în legislația mediului de cetățeni și alte părți interesate, punând la dispoziția acestora informații juridice și de altă natură, sensibilizându-i, identificând și evaluând problemele și soluțiile și realizând legătura cu autoritățile naționale și cu organele responsabile cu punerea în aplicare. Activitățile lor vor fi strâns legate de alte inițiative de implementare ale Comisiei, inclusiv de mecanismul ameliorat de soluționare a problemelor. După primele indicații, această inițiativă este utilă pentru identificarea problemelor și soluțiilor la un stadiu incipient.

Ansamblul modurilor de promovare și asigurare a respectării întregii legislații cu privire la mediu va fi examinată și evaluată prin prisma obiectivelor de implementare integrală în termenele stabilite și de capacitate de răspuns la preocupările cetățenilor.

3.3. Tratarea mai rapidă și mai intensivă a încălcărilor grave

Hotărârile CEJ au jucat un rol important în îmbunătățirea aplicării legislației comunitare în materie de mediu. De exemplu, hotărârile legate de incapacitatea Țărilor de Jos[14] de a desemna un număr suficient de zone umede și de alte zone drept arii de protecție specială pentru păsările sălbatice și eșecul cu privire la desemnarea unui număr suficient de habitate, de către Germania[15] și Franța[16], pentru integrarea într-o rețea europeană de situri naturale importante, au contribuit la desemnarea în aceste țări a unor zone extinse pentru protecția speciilor pe cale de dispariție. Hotărârile cu privire la încălcarea generalizată, în Irlanda[17], a regulilor comunitare în materie de deșeuri și la tolerarea, în Grecia[18], a unui număr ridicat de depozite ilegale de deșeuri se află la originea unor importante reforme ale gestionării deșeurilor în aceste state membre.

Este important ca procedura privind încălcarea dreptului comunitar să fie utilizată într-un mod eficace pentru a permite rezolvarea celor mai grave probleme. Deși toate plângerile și încălcările trebuie să se afle în centrul unor proceduri, expresia o „Europă a rezultatelor” vizează trei categorii de încălcări care trebuie tratate mai rapid și mai intensiv.

1. Prima categorie, care include necomunicarea măsurilor de implementare a directivelor, prezintă o importanță deosebită pentru mediu deoarece în acest domeniu acquis-ul comunitar este compus în mod majoritar din directive.

2. A doua categorie este nerespectarea hotărârilor CEJ într-un termen mediu de referință cuprins între 12 și 24 de luni, cu excepția circumstanțelor speciale ale cazurilor excepționale. În domeniul mediului, un număr semnificativ de hotărâri se referă la obligațiile de rezultat, cum ar fi respectarea unui standard de calitate a mediului sau punerea în funcțiune a unor instalații de tratare a apelor reziduale. Comisia va ține cont de jurisprudența CEJ pentru aplicarea indicatorilor de referință[19].

3. A treia categorie este constituită de încălcări ale dreptului comunitar, inclusiv cazuri de neconformitate, care ridică probleme de principiu sau care au un impact negativ semnificativ asupra cetățenilor , precum cele referitoare la aplicarea principiilor tratatului și a elementelor principale prevăzute de regulamentele și directivele cadru. Pentru cazurile de neconformitate, criteriile trebuie stabilite pentru fiecare sector în parte.

În ceea ce privește politica privind mediul, încălcările care au un impact negativ semnificativ asupra cetățenilor se referă la situații grave sau repetitive, în care cetățenii sunt sau ar putea fi expuși pe viitor unui risc de prejudiciu direct sau în care calitatea vieții lor este grav compromisă ca urmare a nerespectării obligațiilor cu privire la standardele de calitate a mediului sau a dispozițiilor de reglementare a activităților poluante. Caracterul ireversibil al prejudiciului este un factor pentru stabilirea gradului de gravitate.

Probleme de principiu pot apărea din diverse motive. De exemplu, un stat membru poate compromite în mod grav eficacitatea globală a legislației comunitare privind mediul prin adoptarea unor măsuri de transpunere care încalcă în mod semnificativ dispozițiile directivei vizate sau neluând măsuri în vederea participării la o acțiune specifică decisă la nivel comunitar, cum ar fi sistemul de comercializare a emisiilor.

Următoarele criterii se aplică în domeniul mediului, în acest context:

a) Neconformitatea legislației cheie, considerată ca prezentând un risc semnificativ cu privire la punerea în aplicare a regulilor în domeniul mediului și, în consecință, cu privire la eficacitatea globală a acestora . Este prevăzută limitarea acestui criteriu la acele directive și dispoziții ale directivelor care stabilesc cadrul principal de protecție a mediului. Criteriul se referă la legislația națională defectuoasă sau lacunară care limitează în mod semnificativ domeniul de aplicare a dispozițiilor directivei sau care compromite în mod semnificativ rezultatele vizate. De exemplu, pentru conservarea naturii și evaluarea impactului, acțiuni în justiție privind conformitatea sunt în curs în cadrul directivei „păsări”[20], a directivei „habitate”[21] și a directivei „evaluării impactului”[22]. Acțiuni similare sunt angajate în mod treptat pentru directivele principale din domeniul gestiunii deșeurilor, cel al apei și cel al protecției aerului.

b) Încălcări sistematice ale măsurilor privind calitatea mediului sau ale altor cerințe de protecție a mediului, care generează consecințe nefaste sau riscuri grave pentru sănătatea umană și pentru bunăstare, sau pentru alte aspecte ale naturii cu o valoare ecologică ridicată . Acest criteriu se referă la situații în care există încălcări repetate sau la scară largă, pe de o parte, ale obligațiilor importante legate de situația mediului, cum ar fi cele care impun respectarea unor niveluri maxime de poluare a aerului sau a apei ori prevenirea deteriorării habitatelor naturale sau, pe de altă parte, ale obligațiilor fundamentale legate de proceduri sau activități, cum ar fi cele care impun deținerea, de depozitele de deșeuri, a autorizațiilor necesare în acest sens, sau deținerea, de unele industrii, a unei autorizații IPPC[23] ori cele care impun colectarea și tratarea apelor urbane reziduale. Deși urmărirea unor cazuri individuale ar putea fi eficace, experiența a arătat că, în general, este mai eficient și mai echitabil să se încerce rezolvarea unor probleme larg răspândite printr-o abordare sistematică. Printre exemplele de încălcări sistematice pe care Comisia le-a urmărit sau le urmărește, sunt incluse, de exemplu: pentru apă, încălcarea standardelor cu privire la apa pentru scăldat sau la apa potabilă sau încălcarea obligației de a colecta și a trata apele urbane reziduale; pentru deșeuri, tolerarea unor activități ilegale legate de deșeuri; și pentru natură, nerespectarea regulilor de vânătoare sau a condițiilor de derogare. Comisia intenționează să se inspire din aceste exemple și, pe baza dovezilor disponibile, să-și concentreze eforturile asupra încălcărilor sistematice ale dispozițiilor fundamentale ale directivelor privind mediul, cum ar fi de exemplu cerințele legate de protecția siturilor, prevăzute de directiva „habitate”.

c) Încălcarea obligațiilor strategice, fundamentale, de care depinde respectarea unor alte obligații. Acest criteriu se referă la nerespectarea obligațiilor de desemnare, de planificare, de programare, de comunicare și a altor obligații similare care se află în centrul unor acte legislative specifice privind mediul și care au ca scop definirea unui cadru strategic pentru alte obligații. Următoarele exemple pot fi citate: în cadrul legislației privind natura, acțiunile în justiție ale Comisiei pentru garantarea desemnării și nominalizării unor rețele de situri importante de protecție a faunei și florei sălbatice; în cadrul legislației privind apa, programe de acțiuni conforme pentru reducerea poluării apelor cauzată de utilizarea îngrășămintelor agricole; în cadrul comercializării emisiilor, adoptarea planurilor naționale de alocare; și în cadrul legislației privind deșeurile, planurile de gestionare a deșeurilor.

d) Încălcări legate de mari proiecte de infrastructură sau de intervenții care beneficiază de finanțare europeană sau care au efecte nefaste semnificative . În lumina Convenției de la Aarhus, nivelul cel mai indicat pentru tratarea unor astfel de încălcări ale legii este cel al jurisdicțiilor naționale. Cu toate acestea, acțiunea Comisiei poate fi necesară, de exemplu atunci când cofinanțarea comunitară este implicată. Comisia va lua în considerare factori precum prejudiciile ecologice ireversibile și, dacă este cazul, se va adresa CEJ pentru hotărârea unor măsuri provizorii. Deși nu se recurge la ele decât în mod excepțional, măsurile provizorii reprezintă o garanție importantă pentru a asigura faptul că încălcările nu generează situații ireversibile extrem de prejudiciabile.

Mai multe detalii în legătură cu încălcările constatate de Comisie sunt disponibile în documentul complementar. Comisia este pregătită să examineze, împreună cu Parlamentul European și părțile interesate, criteriile descrise mai sus, inclusiv modul lor de aplicare în domenii specifice cum ar fi conservarea naturii, apa și deșeurile. De asemenea, Comisia este dispusă să adapteze sau să reexamineze aceste crierii prin intermediul unor raporturi anuale privind aplicarea legislației comunitare. De asemenea, Comisia va ține cont și de orice opinii exprimate de Consiliu.

În cadrul monitorizării progresului, o atenție deosebită trebuie acordată progresului realizat în cazurile descrise mai sus. Pentru a asigura pertinența criteriilor generale și sectoriale, celelalte cazuri vor fi examinate într-o manieră și într-un ritm care să nu compromită tratarea eficace și efectivă a cazurilor importante. Se vor depune eforturi maxime pentru garantarea soluționării celorlalte cazuri prin mijloacele descrise în secțiunile 3.1 și 3.2.

3.4. Dialogul cu Parlamentul European

În calitatea sa de co-legislator, Parlamentul European are un interes vădit pentru o punere în aplicare efectivă. Aproximativ 10% din întrebările parlamentare adresate Comisiei se referă la mediu. Comisia pentru mediu se reunește periodic pentru a examina punerea în aplicare a legislației comunitare privind mediul, acesta fiind, în prezent, subiectul principal a 35% din petițiile de care se ocupă Comisia pentru petiții.

Lucrările acestor comisii pot facilita dialogul cu privire la aspectele strategice ale implementării, cum sunt de exemplu acelea care se referă la evaluările care vor fi prezentate de Comisie în raporturile anuale privind aplicarea legislației comunitare. De exemplu, sesiunile Comisiei pentru mediu cu privire la implementare oferă ocazia de a examina situația în anumite sectoare, cum ar fi cel al apei, al deșeurilor sau al conservării naturii. Mecanismul ameliorat de soluționare a problemelor ar trebui să ajute Comisia pentru petiții cu tratarea plângerilor depuse de cetățeni. Se preconizează că Parlamentul va interacționa, de asemenea, cu parlamentele naționale, în special datorită rolului pe care acestea îl au în transpunerea directivelor al căror co-legislator este. Comisia este dispusă să furnizeze asistență în cadrul acestor interacțiuni.

3.5. Transparen ța, comunicarea și dialogul cu publicul și cu părțile interesate

Transparența și comunicarea au o importanță deosebită într-un domeniu în care interesul pentru un public activ și bine informat asupra mediului este recunoscut de un număr mare de dispoziții legislative. Informațiile și statisticile cheie, care arată în special progresul în cazurile importante, vor fi făcute publice prin rapoarte anuale ale Comisiei. Tablouri de bord actualizate în mod regulat vor fi utilizate pentru obiectivele majore, cum ar fi desemnarea siturilor naturale protejate. Se vor realiza, de asemenea, activități de sensibilizare, evenimente mediatice și publicații destinate marelui public sau specialiștilor. Strategiile de comunicare vor constitui subiectul unei analize prealabile și vor fi adaptate cerințelor operaționale, internetul fiind utilizat atunci când va fi necesar.

Organizațiile non-guvernamentale de protecție a mediului joacă un rol cheie în promovarea implementării corecte și în sensibilizarea cetățenilor. Este propus un dialog regulat cu acestea, la Bruxelles sau în alte capitale, prin intermediul reprezentanțelor. Prin dialog, Comisia va încerca să obțină informații cu privire la principalele probleme și preocupări legate de implementare, să încurajeze analiza strategică, precum și să se asigure că diversele instrumente pentru soluționarea problemelor, inclusiv cele care există la nivel național, sunt utilizate în mod optim.

Dialogul va continua împreună cu alte părți interesate, Comisia putând lua în considerare cât mai multe puncte de vedere în momentul în care formulează pozițiile generale cu privire la punerea în aplicare a acquis-ului în domeniul mediului.

4. Concluzie

Punerea în aplicare efectivă a legislației comunitare privind mediul va utiliza o combinație de mijloace. Prin utilizarea instrumentelor de evaluare a impactului și de consultare, pregătirea legislației se va concentra asupra celor mai eficiente metode de îndeplinire a obiectivelor privind mediul. Lucrările ulterioare se vor concentra asupra prevenirii încălcării legii, prin sprijinirea statelor membre în adoptarea legislației naționale și regionale, precum și a altor măsuri punctuale, complete și corecte. În paralel, Comisia va răspunde preocupărilor specifice ale cetățenilor europeni prin promovarea răspunsurilor la nivel național și regional, aplicarea mecanismului ameliorat de rezolvare a problemelor și punerea la dispoziția statelor membre a unor cunoștințe specializate în legislația privind mediul, cu titlu experimental pentru început. O serie de criterii vor fi folosite pentru identificarea oricăror încălcări care cer un nivel ridicat de atenție, inclusiv, dacă este necesar, solicitarea CEJ pentru luarea de măsuri provizorii. Este, de asemenea, prevăzută instaurarea unui dialog aprofundat cu Parlamentul European, cu publicul și cu părțile interesate și, dacă este necesar, o perfecționare a abordării Comisiei în lumina acestui dialog.

Ca urmare a combinației de instrumente, această strategie ar trebui să permită Comisiei să câștige în eficacitate, să se concentreze mai bine asupra promovării conformității și aplicării legislației, să răspundă mai bine cetățenilor și părților interesate și să facă eforturi mai mari pentru a răspunde provocărilor din statele membre, precum și din țările candidate la extindere. Eficacitatea acestei strategii va fi supravegheată și, dacă este necesar, Comisia va propune măsuri suplimentare pentru garantarea unei mai bune puneri în aplicare a legislației comunitare privind mediul.

ABREVIERI șI EXPLICAțII

CE = Comunitatea Europeană

CEJ = Curtea Europeană de Justiție

UE = Uniunea Europeană

UE12 = statele membre care au intrat în Uniunea Europeană în perioada 2004-2007

Acquis = totalitatea legislației aplicabile

[1] Decizia nr. 1600/2002/CE.

[2] Comunicarea Comisiei COM(2007) 225.

[3] SEC(2008) 2851 și SEC(2008) 2852.

[4] Decizia 280/2004.

[5] Acest tablou de bord este cunoscut sub numele „Natura 2000 barometer” (Barometrul naturii 2000). Pentru mai multe informații, accesați site-ulhttp://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/barometer/index_en.htm.

[6] Rețeaua europeană pentru punerea în aplicare și respectarea legislației privind mediul. Această rețea de inspectori naționali a fost înființată în 1992. Pentru mai multe informații, accesați site-ulhttp://ec.europa.eu/environment/impel/index.htm.

[7] Rețeaua europeană a profesioniștilor din statele membre, atât în domeniul conservării naturii, cât și în cel forestier. Pentru mai multe informații, accesați site-ulhttp://ec.europa.eu/environment/greenforce/index_en.htm.

[8] Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu.

[9] A se vedea Decizia 2005/370/CE a Consiliului (JO L 124, 17.5.2005).

[10] COM(2003) 624.

[11] Studiul este intitulat „Măsuri ale accesului la justiție în probleme de mediu [articolul 9 alineatul (3)]”. Este disponibil la adresa http://ec.europa.eu/environment/aarhus/study_access.htm.

[12] A se vedea nota de subsol precedentă. Studiul indică, în linii mari, că accesul la justiție ar putea fi ameliorat în mod semnificativ la nivelul întregii Comunități.

[13] Spania, Portugalia, Italia și Polonia.

[14] Cauza C-3/96, Comisia/Spania [1998] Rec I-3031.

[15] Cauza C-71/99 Comisia/Germania [2001] Rec I-5811.

[16] Cauza C-220/99 Comisia/Franța [2001] Rec I-5831.

[17] Cauza C-494/01, Comisia/Irlanda [2005] Rec I-3331.

[18] Cauza C-502/03, Comisia/Grecia .

[19] Cauza C-278/01 Comisia/Spania [2003] Rec I-14141, alineatele (26)-(30).

[20] Directiva 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice, (JO L 103, 25.4.1979).

[21] Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992) .

[22] Directiva 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, 5.7.1985).

[23] Prevenirea și controlul integrat al poluării ( Integrated pollution prevention and control ).