52008DC0395

[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, 26.6.2008

COM(2008) 395 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Orientări pentru o abordare integrată în domeniul politicii maritime:Realizarea celor mai bune practici de guvernare maritimă integrată și de consultare a părților interesate

CUPRINS

1. Introducere 2

2. Tendințe către elaborarea unei politici maritime integrate 4

3. Necesitate și factori determinanți pentru o abordare integrată a guvernării maritime 6

4. Orientări privind cadrele de guvernare integrate pentru mările și oceanele Europei 9

4.1. Elaborarea unei abordări strategice a politicii maritime la nivel național 9

4.2. Cadre de guvernare pentru procesul de luare a deciziilor la nivel național de către autoritățile publice 10

4.3. Rolul regiunilor costiere și al factorilor locali de decizie 10

4.4. Participarea părților interesate la elaborarea unei politici maritime integrate 11

4.5. Legături mai eficiente la nivelul bazinelor marine regionale 11

5. Concluzii 12

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Orientări pentru o abordare integrată în domeniul politicii maritime:Realizarea celor mai bune practici de guvernare maritimă integrată și de consultare a părților interesate

1. Introducere

Oceanele și mările sunt spații foarte complexe, influențate de numeroase activități, interese și politici. Prin urmare, nu este deloc surprinzător că expertiza tehnică și competențele necesare pentru a răspunde numeroaselor provocări din domeniul afacerilor maritime sunt dispersate între numeroși factori privați situați la niveluri diferite ale guvernării, de la Organizația Națiunilor Unite la micile comunități costiere.

Să nu uităm însă că, pe de o parte, mările și oceanele de pe glob sunt interconectate, iar acțiunile care vizează o anumită mare sau un sector de activitate cu impact asupra mării pot să aibă efecte pozitive sau negative, intenționate sau neintenționate asupra altor mări și sectoare de activitate. Pe lângă aceasta, utilizarea tot mai intensă a oceanelor și mărilor de sectoare cum ar fi transportul naval, producția de energie, turismul sau pescuitul, împreună cu schimbările climatice, au sporit presiunea deja existentă asupra mediului marin. Având în vedere această strânsă interdependență, o abordare holistică este cea mai bună metodă de administrare a afacerilor maritime. Un număr din ce în ce mai mare de guverne, din Europa și din alte state ale lumii, adoptă o abordare nouă, transversală și integrată a guvernării în domeniul afacerilor maritime.

Această abordare stă la baza politicii maritime integrate pentru Uniunea Europeană („Cartea albastră”), propusă de Comisie în octombrie 2007[1] și aprobată între timp de Consiliul European și de Parlamentul European[2].

Această abordare este generată, printre altele, și de recunoașterea faptului că fiecare problemă de proporții cu care se confruntă Europa în prezent are și o dimensiune maritimă (producția de energie, schimbările climatice, protecția și conservarea mediului, cercetarea și dezvoltarea, competitivitatea și crearea de locuri de muncă, comerțul internațional, transporturile și logistica). Prin urmare, o abordare integrată la fiecare nivel este un instrument de bază pentru elaborarea și implementarea de politici care să acopere toate sectoarele, nivelurile de guvernare și teritoriile naționale, permițând identificarea sistematică a sinergiilor sau deficiențelor. Astfel, se generează o modalitate mai eficientă de realizare a obiectivelor politice convergente și se deschide totodată calea către elaborarea de instrumente comune și transversale și către crearea unui rezervor comun de cunoștințe care să contribuie la găsirea de soluții eficace și rentabile din punct de vedere al costurilor.

Pentru a realiza o abordare mai integrată, în 2005 Comisia a instituit un Grup director de comisari în domeniul afacerilor maritime și un Grup interservicii în domeniul afacerilor maritime, care se alătură Direcțiilor Generale ale Comisiei care se ocupă de chestiuni privind mările și oceanele. Recent, direcția generală de profil, redenumită Direcția Generală Afaceri Maritime și Pescuit (DG MARE)[3], a fost restructurată de Comisie și este în prezent formată dintr-o unitate de coordonare, trei unități responsabile de trei bazine maritime europene diferite și o unitate responsabilă de dimensiunea externă a afacerilor maritime, capabile în prezent să se ocupe de coordonarea internă permanentă a afacerilor maritime.

Cu toate acestea, optimizarea elaborării politicilor nu va fi potențată decât dacă abordarea integrată este difuzată la fiecare nivel al guvernării, dacă este adoptată de toți factorii implicați, dacă se regăsește în activitățile de consiliere și cercetare și în activitățile părților interesate. Aceasta depinde de cooperarea între factorii politici și de coordonarea acțiunilor întreprinse la diverse niveluri ale guvernării. De asemenea, pe tot cuprinsul UE se iau măsuri în vederea realizării unei integrări mai pronunțate. Acestea trebuie încurajate, detaliate și aplicate la nivel general. Acesta este motivul pentru care, la implementarea Planului de acțiune privind politica maritimă integrată, Comisia va promova punerea în aplicare a legislației UE și o abordare integrată în domeniul afacerilor maritime în toate statele UE, respectând pe deplin principiul subsidiarității și diviziunea actuală a competențelor.

În conformitate cu Secțiunea 3.1 a Cărții albastre, prezenta comunicare propune un set de orientări menite să încurajeze statele membre și alți factori să ia facă progrese către includerea în cadrele lor de guvernare a unei abordări integrate în domeniul afacerilor maritime.

2. Tendin Ţ E CăTRE ELABORAREA UNEI POLITICI MARITIME INTEGRATE

Comisia a decis să transforme „ necesitatea specifică a unei politici maritime atotcuprinzătoare ” într-unul din obiectivele sale strategice pentru perioada 2005-2009, conform tendinței internaționale către o elaborare mai integrată a politicilor în domeniul afacerilor maritime.

În Preambulul la Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982 se menționează că „ problemele spațiului marin sunt strâns legate între ele și trebuie privite ca un întreg.” În 2002, în planul de implementare al Summitului mondial pentru dezvoltare durabilă de la Johannesburg se conchidea că „ asigurarea unei dezvoltări durabile a oceanelor necesită o coordonare și o cooperare eficiente ”. „UN Oceans”[4] a fost instituit în 2003 pentru a asigura o coordonare mai directă a activităților, organizațiilor și agențiilor ONU având ca obiect oceanele și zonele costiere, pentru a defini acțiunile comune și pentru a promova managementul integrat.

Unele state[5] au început, la rândul lor, elaborarea unor cadre noi de politici în vederea utilizării durabile a oceanelor și mărilor, care acoperă toate aspectele afacerilor maritime și stabilesc obiective clare și predeterminate, într-o abordare multisectorială globală .

- În SUA, în cadrul Biroului executiv al președintelui, a fost instituit un Comitet al politicii maritime, în vederea implementării unui Plan de acțiune privind oceanele, axat, inter alia , pe o mai bună coordonare a politicilor[6].

- În Australia, răspunderea de coordonare a politicii maritime revine Ministerului mediului și al patrimoniului, în timp ce „National Oceans Office” coordonează eforturile de realizare a inițiativelor de politică în acest domeniu.[7]

- În Canada, „Oceans Act, Strategy and Action Plan” reprezintă cadrul juridic pentru programele și politicile maritime, care sunt conduse de Ministerul pescuitului și al oceanelor și se bucură de participarea activă a organizațiilor guvernamentale, a ONG-urilor și a cetățenilor[8].

- În Japonia, „Basic Act on Oceans Policy” din 2007 creează condițiile unei abordări integrate în domeniul afacerilor maritime. În baza acestui cadru juridic a fost instituit un organism central în domeniul politicii maritime, „Maritime Policy Headquarters”, aflat în subordinea primului-ministru. Șeful de cabinet al primului-ministru și proaspăt numitul ministru al politicii maritime ocupă funcțiile de directori adjuncți ai structurii susmenționate. A fost adoptat un Plan de acțiune în domeniul politicii maritime[9].

- Norvegia a prezentat o Strategie maritimă în octombrie 2007. Această strategie este coordonată de o rețea de secretari de stat, aflată sub conducerea secretarului de stat pentru transporturi[10].

Principiile, obiectivele și modalitățile aplicabile tuturor acestor politici maritime sunt, în linii mari, similare. Toate aceste state recunosc contribuția economică importantă pe care o aduc activitățile din sectorul maritim și sunt conștiente că dezvoltarea intensivă a acestor activități reprezintă o amenințare pentru dezvoltarea durabilă și pentru utilizarea resurselor lor marine. Prin urmare, toate aceste state au decis să formuleze o politică generală care să permită o abordare complexă și coordonată, asigurând dezvoltarea durabilă a diverselor resurse și activități maritime.

Evaluarea impactului[11], elaborată înainte de Cartea albastră a politicii maritime integrate pentru Uniunea Europeană, a formulat o serie de concluzii pornind de la această experiență, cum ar fi faptul că, în general, coordonarea este mai bună decât centralizarea. Cu toate acestea, pentru a garanta participarea la proces a tuturor părților interesate, este necesar un factor catalizator care să realizeze o mai bună coordonare și să aibă o concepție de ansamblu. De asemenea, resursele științifice și datele disponibile trebuie puse în comun pentru a conferi politicii o bază solidă care să permită luarea unor decizii strategice și inovatoare.

S-a constatat că, în general, principalii factori responsabili de încetinirea implementării abordării integrate sunt, în afara constrângerilor de ordin financiar, lipsa colaborării, lipsa structurilor de coordonare între părțile implicate și durata prea mare a integrării complete a abordării integrate de către administrații și părțile interesate. Prin urmare, este esențial să se realizeze un dialog și o comunicare clară pe marginea politicii.

Multe state membre ale UE aplică deja sau se orientează către o abordare integrată în domeniul politicii maritime, cum ar fi Franța, Germania, Portugalia, Țările de Jos și Slovenia[12]. Unele au încredințat afacerile maritime unui minister special, cum ar fi Grecia și, mai recent, Spania, sau aplică progresiv concepția de ansamblu sub forma strategiilor tematice, cum ar fi Regatul Unit și Suedia (în domeniul durabilității și al protecției mediului) sau Irlanda (în domeniul strategiei în materie de științe marine).

În ciuda lipsei structurilor formale, toate instituțiile UE au răspuns la consultarea asupra Cărții verzi a politicii maritime a UE[13]. Președinția finlandeză a consultat diverse formațiuni ale Consiliului în cadrul grupului „prietenii președinției”. Președinția germană a organizat o conferință la nivel înalt având ca subiect întregul spectru al afacerilor maritime, iar președinția portugheză a ținut o primă întrunire ministerială informală pe tema politicii maritime în sens foarte larg. Sub președinția portugheză, propunerea Comisiei pentru o politică maritimă integrată a fost discutată și în Consiliul Afaceri Generale și Relații Externe, date fiind implicațiile sale orizontale și generale.

Parlamentul European și-a dat avizul privind Cartea verde a politicii maritime în urma unei proceduri de cooperare consolidată între cinci comisii parlamentare. Avizul Comitetului Regiunilor a fost elaborat de Comitetul pentru dezvoltare durabilă, care deține un mandat extins, nesectorial.

3. Necesitate Ş I FACTORI DETERMINAN Ţ I PENTRU O ABORDARE INTEGRATă A GUVERNăRII MARITIME

În Europa, afacerile maritime au fost în general abordate prin intermediul unor politici sectoriale separate. Această compartimentare a guvernării maritime rămâne trăsătura predominantă a mai multor nivele de competență la nivel internațional, european, național și local.

Trecerea la o abordare mai integrată în domeniul afacerilor maritime în UE nu se realizează doar pentru că este o tendință manifestată în alte părți ale lumii, nici pentru că reprezintă evoluția normală a cadrului de guvernare în contextul predominant al dezvoltării durabile.

Mai mult decât atât, este un răspuns clar, dat în vederea realizării unei mai mari coerențe între diversele sectoare și abordări de politică, care ține seama în special de următorii factori:

- necesitatea evitării dublării competențelor de reglementare a diverselor autorități naționale sau regionale din statele membre și a înlocuirii suprapunerii și deciziilor redundante cu o abordare de tip „ghișeu unic” în fiecare stat membru;

- necesitatea confirmată a unei programări coordonate a activităților maritime concurente și a unei gestionări strategice a zonelor maritime (planificare spațială maritimă);

- necesitatea unei mai bune coordonări la nivelul UE între diversele comitete sectoriale de dialog social implicate în chestiuni maritime;

- adoptarea și implementarea abordării ecosistemice și a Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin;

- necesitatea de a realiza o interfață între știință și politică și de a asigura că politica maritimă se bazează pe o expertiză științifică;

- necesitatea unor statistici fiabile și comparabile care să fie puse la dispoziția factorilor de decizie de la toate nivelurile politicii maritime;

- în cele din urmă, dar nu în ultimul rând, necesitatea facilitării unei coordonări mai strânse în domeniul supravegherii maritime între statele membre și în cadrul acestora.

- Caracterul previzibil la procesului de luare a deciziilor este esențial pentru toate părțile interesate din sectorul maritim. O guvernare maritimă pur sectorială, în care diverși factori de decizie pot adopta diverse abordări față de, să spunem, industriile maritime, inclusiv porturile și transporturile maritime, nu concordă cu mediul propice de afaceri pe care UE urmărește să-l realizeze pe baza Strategiei de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă. În acest sens, o guvernare comună a afacerilor maritime presupune și instituirea unui sistem de tip „ghișeu unic” pentru activitățile maritime la nivelul statelor membre.

- S-a înregistrat o creștere rapidă a activităților maritime, care nu se mai rezumă doar la pescuit și transporturi, ci cuprind și energia produsă în larg (inclusiv sursele regenerabile de energie), turismul maritim (navigația în scop recreativ și croazierele) și maricultura. În zonele marine protejate, activitățile pot fi reglementate sau interzise, în funcție de obiectivele de conservare stabilite. Având în vedere competiția acerbă pentru spațiu în apele costiere europene din ce în ce mai aglomerate, există o posibilitate clară a apariției conflictelor de utilizare. Elaborarea și utilizarea unor instrumente specifice de planificare maritimă la nivelurile corespunzătoare este, prin urmare, un proces recunoscut ca fiind necesar în vederea armonizării, prioritizării și gestionării utilizării mărilor, oceanelor și zonelor costiere. La rândul lor, aceste instrumente de planificare pot fi construite doar pe baza unei abordări integrate în domeniul guvernării maritime.

- Comitetele sectoriale de dialog social au tendința de a aplica o abordare îngustă, strict sectorială, în privința chestiunilor care țin de sectorul lor. Pentru a le extinde perspectiva și pentru a le stimula să aplice o abordare mai globală, este necesar să se instituie mecanisme de încurajare a discuțiilor intersectoriale în domeniul activităților maritime, cum ar fi întrunirile speciale din cadrul forumului de legătură pentru dialog social.

- Abordarea ecosistemică, consacrată în recent adoptata Directivă-cadru privind strategia pentru mediul marin, aduce cu sine o serie de provocări. Procesul de luare a deciziilor nu mai poate fi organizat exclusiv după criteriile politicilor sectoriale tradiționale, deoarece în cadrul acestuia este necesar să țină seama de ecosistemele marine transfrontaliere de dimensiuni mari, care trebuie conservate în vederea menținerii bazei de resurse pe care se axează toate activitățile maritime. Este deci necesar ca în acest context al protejării mediului marin să se pună accent pe bazinele maritime și pe regiunile și subregiunile prevăzute de directivă.

- Perspectiva Comisiei în ceea ce privește oceanele și mările Europei este una bazată pe excelență în cercetarea științifică, tehnologie și inovare. Această perspectivă este împărtășită și sprijinită de toate celelalte instituții UE și de comunitatea științifică și tehnologică marină și maritimă europeană, care încurajează o Strategie europeană pentru cercetarea marină și maritimă. Un obiectiv cheie al acestei noi strategii este sprijinirea politicii maritime integrate prin crearea condițiilor de îmbunătățire a interfeței între știință și politică. Această interfață va realiza un dublu obiectiv: va permite comunității științifice să informeze mai bine sfera politică și sferei politice să orienteze strategic cercetarea pentru a răspunde mai bine provocărilor importante și necesităților societale din Europa. Prin urmare, un dialog între comunitatea științifică și sfera politică reprezintă în același timp un factor determinant pentru abordarea integrată, interdisciplinară și informată în domeniul guvernării maritime și un răspuns la aceasta.

- Eurostat a inițiat un program de lucru intersectorial având ca obiect statisticile socio-economice referitoare la sectoarele maritime și la regiunile costiere. Statele membre au interesul de a lucra împreună cu Eurostat pentru a obține statistici comparabile și fiabile.

- În cele din urmă, supravegherea maritimă are o importanță majoră pentru utilizarea în condiții de siguranță a zonelor maritime europene. Îmbunătățirea cooperării, coordonării și, uneori, chiar a coerenței agențiilor de supraveghere maritimă, precum și interoperabilitatea sistemelor de supraveghere ale acestora la nivel european, necesită, de asemenea, o abordare mai integrată a guvernării maritime la nivelurile de competență corespunzătoare. Fără această abordare integrată, va fi imposibilă coordonarea diverselor activități sectoriale realizate în larg (privind, de exemplu, pescuitul, activitățile infracționale, securitatea portuară, poluarea, salvarea pe mare, controlul la frontieră și generarea de sinergii între acestea. În mod similar, la nivel european, rețeaua europeană de supraveghere preconizată de Cartea albastră va necesita mecanisme de guvernare noi și mai integrate.

Toate cele de mai sus sunt cerințe preliminare ale unei gestionări eficiente și durabile a resurselor maritime europene și reprezintă totodată factori determinanți ai unui cadru coerent și mai integrat al guvernării afacerilor maritime.

4. Orientări privind cadrele de guvernare integrate pentru mările Ş I OCEANELE EUROPEI

4.1. Elaborarea unei abordări strategice a politicii maritime la nivel na țional

Este necesar ca statele membre să își elaboreze propriile politici maritime integrate.

După cum s-a precizat în propunerea Comisiei pentru o politică maritimă integrată pentru UE, nu există un șablon general aplicabil în acest domeniu: există modalități diferite și la fel de valabile de a face să funcționeze o abordare integrată în domeniul afacerilor maritime. Unele state membre își elaborează propriile abordări, în conformitate cu legislația națională și pornind de la contextul lor economic, social, politic, cultural și ecologic. Aceste abordări diferite sunt într-adevăr necesare pentru adaptarea la provocările specifice fiecărui bazin marin și pentru adaptarea cât mai lină la structurile și tradițiile din fiecare stat membru.

Prin urmare, orientările de mai jos nu au în niciun caz rolul de a invita statele membre să adopte un sistem unic de guvernare maritimă. Acestea sunt concepute pentru a încuraja statele membre să își elaboreze propriile politici maritime integrate, în strânsă colaborare cu părțile interesate din acest sector și pentru a intensifica și facilita cooperarea la toate nivelurile guvernării maritime, inclusiv la nivel european.

Fiecare guvern își stabilește propriile priorități în domeniul politicii maritime. Aceasta nu exclude posibilitatea ca diverse entități guvernamentale să elaboreze obiective comune. În acest sens și pentru a servi la orientarea diverselor servicii publice responsabile, este necesară elaborarea unui plan strategic care să stabilească orientările politice generale, obiectivele și modalitățile de implementare. În acest plan ar trebui să se expună beneficiile și rezultatele pe care această abordare integrată le va aduce.

În cadrul acestor politici maritime naționale integrate vor exista diferențe generate de contextele constituționale, geofizice, economice, sociale, culturale și ecologice diferite, însă acestea vor trebui să țină seama de perspectiva europeană asupra mărilor și oceanelor aprobată de Consiliul European în decembrie 2007.

Prin urmare, este necesar ca politicile maritime naționale integrate să se bazeze pe recunoașterea faptului că toate chestiunile maritime sunt interconectate și trebuie abordate ca un întreg.

Ca și politica maritimă integrată a UE, politicile maritime naționale integrate trebuie să fie axate pe principiile subsidiarității, competitivității și dezvoltării economice, pe abordarea ecosistemică și pe principiul participării părților interesate.

4.2. Cadre de guvernare pentru procesul de luare a deciziilor la nivel na țional de către autoritățile publice

Este necesar ca statele membre să ia în considerare crearea de structuri interne de coordonare pentru afacerile maritime în cadrul structurilor lor guvernamentale.

Aceste structuri trebuie să includă un mecanism de furnizare de orientări politice la cel mai înalt nivel. Unele state membre au instituit un comitet interministerial ca structură principală de coordonare a afacerilor maritime.

Responsabilitatea asumării rolului de lider politic și factor catalizator pentru abordarea integrată la nivel politic trebuie desemnată în mod clar. Această funcție trebuie să aibă o pondere suficient de mare pentru a putea să structureze dialogul între interesele sectoriale.

Pe lângă aceasta, rolul central al parlamentelor în definirea interesului public face ca angajamentul lor de a sprijini o abordare globală în domeniul afacerilor maritime să fie esențial[14].

De asemenea, structurile administrației publice trebuie să reflecte abordarea integrată stabilită la nivel politic, fiecărui stat membru revenindu-i sarcina de a realiza demersul organizatoric care este în acord cu tradițiile sale administrative. Conform practicilor existente în unele state membre, comitetele interministeriale sunt în general sprijinite de un birou sau agenție de coordonare condusă de un înalt oficial, a cărei sarcină este de a asigura că deciziile luate de comitetul interministerial sunt implementate. Aceasta implică faptul că directorul biroului sau agenției de coordonare trebuie să se situeze la un nivel ierarhic superior. Abordarea integrată trebuie să consolideze și procesele de coordonare și raportate necesare în contextul punerii în aplicare a legislației comunitare în statele membre, reducând astfel numărul de proceduri de încălcare a legislației comunitare în domeniul afacerilor maritime.

4.3. Rolul regiunilor costiere și al factorilor locali de decizie

Nivelurile decizionale subnaționale (regionale și locale) contribuie la acest proces.

Regiunile costiere sunt, pe lângă beneficiari ai abordării integrate în domeniul politicii maritime, și posibile victime ale absenței unor politici maritime coerente. Având în vedere legăturile lor strânse cu marea, mai multe regiuni costiere își elaborează propriile strategii integrate, adaptate necesităților specifice. Ca atare, acestea sunt adesea responsabile, în cadrul statelor membre, de gestionarea integrată a zonelor costiere sau de reglementarea desfășurării în spațiu a activităților economice aferente. Deoarece dispun adesea de un know-how și de o capacitate unice, reprezentând totodată interese cheie în domeniul afacerilor maritime, aceste regiuni joacă un rol important în elaborarea de politici integrate, conform responsabilităților specifice ce le revin în acest domeniu în fiecare stat membru.

După caz și în funcție de atribuțiile constituționale ale acestor niveluri decizionale, ar fi utilă elaborarea de politici maritime regionale integrate, în conformitate cu politicile naționale și politicile UE din domeniu.

4.4. Participarea păr ților interesate la elaborarea unei politici maritime integrate

Se recomandă insistent participarea activă a părților interesate din sectorul maritim la politicile integrate naționale, regionale sau locale.

Perspectiva europeană asupra mărilor și oceanelor, astfel cum a fost prezentată în Cartea albastră a politicii maritime integrate, nu vizează numai guvernele naționale, ci și toate părțile interesate, în special cele care au interese specifice în sectorul maritim. Aceste părți interesate au reprezentat motorul care a propulsat consultarea desfășurată de-a lungul unui an întreg, organizată de Comisie după publicarea Cărții verzi „Viitoarea politică maritimă a Uniunii”. Ele cuprind multe industrii și servicii ale căror activități economice depind de mare și de resursele marine, parteneri sociali, ONG-uri ecologiste și de alte tipuri, instituții științifice și de cercetare și organizații de apărare a patrimoniului maritim.

Recent, Comisia a declarat, cu ocazia festivităților dedicate primei zile maritime europene, la 20 mai, că participarea părților interesate la implementarea politicii maritime integrate a Uniunii Europene este o înaltă prioritate.

Operatorii economici trebuie să adopte o abordare integrată prin formarea de „poluri de activitate maritimă” care, la rândul lor, să poată coopera cu alte părți interesate prin instituirea de forumuri de dialog ale societății civile și de rețele de părți interesate din sectorul maritim.

Statelor membre care elaborează propriile lor politici maritime naționale integrate li se recomandă să promoveze și să faciliteze formarea de structuri ale părților interesate, permițând participarea importantă a acestora la guvernarea afacerilor maritime și garantând transparența procesului decizional.

4.5. Legături mai eficiente la nivelul bazinelor marine regionale

În perioada de consultare s-a constatat că multe aspecte ale unei politici maritime integrate pot fi abordate cel mai eficient la nivelul bazinului marin regional. De asemenea, intrarea în vigoare a Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin aduce cu sine necesitatea unei mai bune cooperări la acest nivel între statele membre și Comisie și a utilizării optime, după caz, a valorii adăugate furnizate de convențiile maritime regionale multilaterale, cum ar fi HELCOM[15], OSPAR[16] sau Convențiile de la Barcelona[17] și București[18].

Ca răspuns la solicitarea Consiliului European din 14 decembrie 2007, Comisia Europeană elaborează în prezent o Strategie UE pentru regiunea Mării Baltice, care va include măsuri de implementare a unui politici maritime integrate pentru Marea Baltică, al cărei domeniu de aplicare va fi mai extins decât cel al politicii maritime. De asemenea, Comisia a început elaborarea unei strategii de implementare a unei abordări globale în domeniul politicii maritime în ceea ce privește Mediterana și are în vedere publicarea unui document de orientare pe această temă în toamna anului 2008. Provocarea guvernării este optimizarea eficienței în cooperare cu bazinele marine regionale și garantarea faptului că aceasta adaugă valoare demersurilor actuale desfășurate la nivel european, în cadrul statelor membre și al statelor riverane.

Pentru o funcționare optimă a guvernării integrate în domeniul afacerilor maritime în Europa, este esențial să se instituie un anumit nivel de coordonare transfrontalieră care să permită schimbul de bune practici și o cooperare mai strânsă între statele cu rol în domeniile cheie, cum ar fi cele legate de protecția mediului marin, de siguranța, securitatea și supravegherea vastelor spații maritime europene, precum și de cercetarea maritimă.

5. Concluzii

Ca parte a eforturilor sale de promovare a unei definiții a politicii maritime integrate la diverse niveluri de guvernare, Comisia va furniza informații cu privire la acest demers la nivel global, european, al statelor membre și regional pentru a facilita acest proces și pentru a furniza orientări pentru părțile interesate care sunt în căutarea unor modele de cele mai bune practici.

Comisia invită instituțiile europene și statele membre să facă schimb de informații cu privire la demersurile pe care le efectuează în vederea realizării guvernării maritime integrate.

După cum se precizează în Cartea albastră a politicii maritime integrate pentru Uniunea Europeană, Comisia va prezenta, până la sfârșitul anului 2009, un raport privind progresele realizate în vederea unei abordări integrate în domeniul afacerilor maritime.

Anexă – Format pentru schimbul de informații privind abordările integrate prin intermediul internetului

Structură | Dialog | Strategie | Gestionare și implementare |

|Direcție politică |Organizare administrativă |Legături între diversele niveluri de guvernare |Dialog transparent și exhaustiv |Perspectivă |Cunoștințe de specialitate și consiliere științifică |Funcții publice realizate în larg |Poluri de activitate maritimă |Planificarea desfășurării în spațiu | | SM |Ministerul de resort |Direcția de coordonare

|Descrierea competențelor de guvernare deferite și a rolului regiunilor |Dialog structurat

Instrumente de comunicare

Evenimente periodice |Document

Rapoarte anuale, inclusiv privind bugetul |Comitete consultative

Rețele științifice |Organizarea serviciilor de pază de coastă/a agențiilor maritime naționale

Sisteme de supraveghere |Organizarea polurilor de activitate |Rezumatul sistemului de planificare

Licențe | | | Membrul grupului de contact la nivel înalt | | | | | | | | |Tabelul va recapitula elementele principale privind guvernarea maritimă integrată și consultarea părților interesate și va conține informații privind site-uri web și persoane de contact.

[1] COM(2007) 575.

[2] www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressData/en/ec/97669.pdf; www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=TA&reference=P6-TA-2008-0213&language=EN&ring=A6-2008-0163.

[3] ec.europa.eu/dgs/fisheries/organi/oganig_en.pdf.

[4] www.oceansatlas.org/www.un-oceans.org.

[5] http://ioc3.unesco.org/abelos/index.php?option=com_content&task=view&id=55&Itemid=62

[6] ocean.ceq.gov/.

[7] www.environment.gov.au/coasts/oceans-policy/index.html.

[8] www.dfo-mpo.gc.ca/oceans-habitat/oceans/ri-rs/cos-soc/index_e.asp.

[9] www.kantei.go.jp/jp/singi/kaiyou/konkyo5.pdf

[10] www.regjeringen.no/en/dep/nhd/Press-Centre/Press-releases/2007/--Norwegian-maritime-industry-is-to-be-t-2.html?id=482329.

[11] SEC (2007) 1280.

[12] Prezentată în cadrul grupului de contact la nivel înalt, 22.4.2008, http://ec.europa.eu/maritimeaffairs/focal-points-meeting_en.html.

[13] ec.europa.eu/maritimeaffairs/post_green_en.html (EP Opinion: Nr. 484; Avizul Comitetului Regiunilor: Nr. 93; Avizul Comitetul Economic și Social; Nr. 147).

[14] Răspunsurile parlamentelor naționale la Cartea verde: cele două camere germane: Nr. 309 și 129; Parlamentul suedez: No 254, ec.europa.eu/maritimeaffairs/post_green_en.html.

[15] www.helcom.fi/.

[16] www.ospar.org/.

[17] www.unep.ch/regionalseas/regions/med/t_barcel.htm.

[18] www.blacksea-commission.org/OfficialDocuments/Convention_iframe.htm.