EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52008DC0177
Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions - The EU - a global partner for development - Speeding up progress towards the millennium development goals {SEC(2008) 431} {SEC(2008) 432} {SEC(2008) 433} {SEC(2008) 434} {SEC(2008) 435}
Comunicarea Comisiei catre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - UE – partener global pentru dezvoltare - Accelerarea progreselor către obiectivele de dezvoltare ale mileniului {SEC(2008) 431} {SEC(2008) 432} {SEC(2008) 433} {SEC(2008) 434} {SEC(2008) 435}
Comunicarea Comisiei catre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - UE – partener global pentru dezvoltare - Accelerarea progreselor către obiectivele de dezvoltare ale mileniului {SEC(2008) 431} {SEC(2008) 432} {SEC(2008) 433} {SEC(2008) 434} {SEC(2008) 435}
/* COM/2008/0177 final */
[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE | Bruxelles, 9.4.2008 COM(2008) 177 final COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR UE – partener global pentru dezvoltare Accelerarea progreselor către Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului {SEC(2008) 431}{SEC(2008) 432}{SEC(2008) 433}{SEC(2008) 434}{SEC(2008) 435} CUPRINS 1. 2008 – an crucial pentru dezvoltare 4 2. 46 miliarde de euro de ajutor european în 2007 - ne vom putea respecta promisiunile? 6 3. Un ajutor mai eficace implică schimbări mai radicale 8 4. Un pol european de coerenţă a politicilor pentru dezvoltare 10 5. Ajutorul pentru comerţ în serviciul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului 12 6. Concluzie – Este nevoie de un nou impuls 13 Sinteză Din 2005, statele membre şi Comisia Europeană împărtăşesc o viziune comună privind dezvoltarea, care se traduce prin Consensul european privind dezvoltarea. Principiile şi obiectivele afişate de Uniunea Europeană constituie un cadru pentru eforturile de ajutor pentru dezvoltare care vizează în principal sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare în ceea ce priveşte strategiile proprii de reducere a sărăciei, în special prin favorizarea accesului la educaţia primară pentru copii, fete şi băieţi, prin consolidarea sistemelor de sănătate din ţările cele mai sărace, prin asigurarea accesului la apă potabilă pentru populaţiile defavorizate sau prin sprijinirea programelor de consolidare a capacităţilor, precum şi prin iniţiative în materie de democraţie şi bună guvernare. Prin Conferinţa de la Monterrey din 2002 privind finanţarea dezvoltării, prin analiza progreselor realizate în îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului şi prin adoptarea Consensului european în 2005, Uniunea Europeană şi-a luat o serie de angajamente în legătură cu volumul ajutorului, eficacitatea acestuia şi coerenţa politicilor de dezvoltare şi de ajutor pentru comerţ. Comisia asigură monitorizarea acestor angajamente în cadrul UE, prezenta comunicare şi documentele de lucru care o însoţesc decurgând din această obligaţie. Obiectivul comunicării este să contribuie la elaborarea unei poziţii comune europene, în special în vederea reuniunilor de la Accra şi de la Doha[1] şi a evenimentului la nivel înalt al Organizaţiei Naţiunilor Unite din septembrie 2008, precum şi să confirme astfel rolul cheie jucat de Uniunea Europeană pe scena internaţională şi mobilizarea sa pentru îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. În ceea ce priveşte componenta ajutor financiar, deşi Uniunea Europeană rămâne principalul finanţator şi partenerul cel mai important al ţărilor în curs de dezvoltare, cu un volumul al ajutorului de 93 de euro pe an, pe cetăţean european, bilanţul anului 2007 arată o reducere a ajutorului. Statele membre sunt invitate să-şi confirme angajamentele politice şi obiectivele financiare pentru anul 2010, respectiv anul 2015. Acestea trebuie să îndeplinească angajamentele luate referitor la previzibilitatea ajutorului, în special prin întocmirea unor calendare previzionale multianuale fundamentate ale fluxurilor financiare proprii. În materie de ajutor pentru comerţ, statele membre trebuie să-şi susţină eforturile şi să sporească în mod colectiv asistenţa tehnică pentru a atinge obiectivele fixate pentru anul 2010. În cele din urmă, statele membre sunt invitate să-şi intensifice eforturile de căutare a unor resurse inovatoare pentru a finanţa acţiuni adecvate ca răspuns la efectele schimbărilor climatice. În materie de eficacitate a ajutorului, având în vedere că Uniunea Europeană recunoaşte că dezvoltarea depinde deopotrivă de volumul şi de calitatea ajutorului, au fost realizate progrese, în special prin adoptarea unor cadre politice şi tehnice în 2007 (de exemplu codul de conduită în materie de diviziune a muncii, cofinanţarea Comisie/state membre, previzibilitatea plăţilor). Acestea au fost totuşi prea timide pentru a avea un efect important. Comisia propune să se acţioneze în vederea punerii în aplicare a acestor principii pe baza propunerilor concrete pe care le-a făcut. La Accra, Uniunea Europeană trebuie să adopte o poziţie ambiţioasă pentru a promova o adevărată diviziune a muncii, creşterea ajutorului bugetar şi o abordare incluzivă a dezvoltării, care să încurajeze egalitatea între sexe şi să implice societatea civilă şi colectivităţile locale atât în Europa, cât şi în ţările în curs de dezvoltare. De asemenea, eforturile deja începute în vederea creşterii eficacităţii pentru a asigura complementaritatea şi calitatea ajutoarelor europene în materie de sprijin pentru comerţ ar trebui să se intensifice în viitor. Comisia invită statele membre să depună un efort important pentru a estima ajutorul pentru comerţ, în special pentru ţările ACP, şi să i se alăture pentru a elabora, până la sfârşitul acestui an, „pachete europene de ajutor pentru comerţ”, precum şi pentru a crea fonduri regionale de sprijinire a APE şi a procesului de integrare regională atunci când regiunile ACP în cauză doresc acest lucru. În ceea ce priveşte coerenţa politicilor, Uniunea Europeană se situează în primele rânduri şi se concentrează în special asupra efectelor politicilor europene în douăsprezece domenii cheie (de exemplu în materie de comerţ, agricultură, pescuit, mediu şi securitate) asupra ţărilor în curs de dezvoltare şi Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Sunt analizate trei domenii de politici cu potenţial ridicat în materie de dezvoltare (politica în domeniul climatic şi cea energetică, migraţiile şi cercetarea) şi sunt formulate propuneri concrete pentru a intensifica sinergiile cu obiectivele de dezvoltare ale Uniunii Europene. Anul 2008 trebuie să reprezinte un moment de cotitură în acţiunea UE pentru dezvoltare. UE poate şi trebuie să aducă o contribuţie esenţială în acest sens; ea trebuie să dea un semnal politic clar, răspunzând, astfel, aşteptărilor ţărilor partenere. Cu ocazia Consiliului European din iunie, statele membre sunt invitate să adopte o poziţie politică ambiţioasă. Mai mult ca niciodată, Europa trebuie să se mobilizeze şi să-şi unească forţele pentru a îmbunătăţi în mod radical condiţiile de viaţă ale unor populaţii întregi din ţările în curs de dezvoltare. 1. 2008 – AN CRUCIAL PENTRU DEZVOLTARE 2008 va fi un an crucial pentru dezvoltare. Mai multe evenimente la nivel înalt vor face din Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) o prioritate politică. Conferinţa de la Accra[2] va examina punerea în aplicare a Declaraţiei de la Paris, adoptată în 2005, privind eficacitatea ajutorului. Summitul de la Doha[3] va face bilanţul angajamentelor luate cu ocazia conferinţei de la Monterrey din 2002 privind finanţarea dezvoltării. Evenimentul la înalt nivel al Organizaţiei Naţiunilor Unite de la 25 septembrie va trebui să intensifice dorinţa de a acţiona a comunităţii internaţionale astfel încât obiectivele să fie atinse până în 2015. 2008 va fi, de asemenea, un an crucial pentru credibilitatea Europei. În 2005 s-au luat unele angajamente istorice – atât în privinţa volumului, cât şi a calităţii ajutorului – care trebuie respectate. Este o chestiune de responsabilitate individuală şi colectivă a Uniunii în lupta sa împotriva sărăciei. După adoptarea în 2005 a Consensului european privind dezvoltarea[4], axat pe Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului şi pe eradicarea sărăciei în contextul dezvoltării durabile, Uniunea Europeană a luat iniţiative importante pentru a impulsiona agenda de dezvoltare. În decembrie 2007, Consiliul European[5] a invitat Comisia să pregătească un raport privind contribuţia Uniunii la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Prezenta comunicare şi documentele de lucru care o însoţesc constituie un răspuns la această invitaţie. Ele analizează situaţia actuală şi identifică schimbările necesare pentru accelerarea progreselor în vederea îndeplinirii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Comunitatea internaţională s-a angajat să ia o serie de măsuri: ţările dezvoltate, să mărească ajutorul acordat şi eficacitatea acestuia; ţările în curs de dezvoltare, să pună în aplicare politicile axate pe Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului şi să coordoneze sprijinul extern în mod mai eficace. Deşi ţările partenere joacă în mod evident un rol central, şansele de îndeplinire a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului depind în mare măsură de volumul ajutorului, dar şi de eficacitatea acestuia, care este la fel de importantă. S-au realizat progrese semnificative în anumite ţări şi regiuni, însă reducerea sărăciei la jumătate la nivel mondial este departe de a fi o realitate. 11 milioane de copii mor încă în fiecare an de boli curabile, majoritatea având mai puţin de 5 ani. O persoană din patru nu are încă acces la apa potabilă. 114 milioane de copii nu au încă acces la educaţia primară. 584 milioane de femei sunt astăzi analfabete. Africa sub-sahariană înregistrează în continuare o întârziere foarte mare. În alte regiuni, în special în Asia de Sud, numeroase grupuri continua să nu beneficieze de avantajele creşterii economice. Au fost lansate noi iniţiative, în special cea a Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Africa[6] sau „Apelul la acţiune” privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului[7]. Parteneriatul UE-Africa privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, adoptat cu ocazia Summitului de la Lisabona[8], va oferi, de asemenea, un nou cadru de dialog şi acţiune. UE a jucat, şi continuă să joace, un rol de lider, nu numai pentru că 90% din creşterea promisă a ajutorului va proveni de la ţările europene, dar şi pentru că Uniunea a întreprins reforme profunde ale sistemului său de ajutoare bilaterale şi comunitare. În plus faţă de ajutor, UE a decis să asigure coerenţa politicilor sale în raport cu obiectivele de dezvoltare. În prezent, politicile europene din diverse domenii, precum comerţul, securitatea, migraţiile sau mediul, sunt analizate prin prisma impactului pe care îl au asupra dezvoltării, precum şi a posibilităţilor pe care le oferă de a contribui pozitiv la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului implică depunerea unui efort susţinut, pe termen lung. UE trebuie să dea dovadă de ambiţii mari în ceea ce priveşte conferinţele de la Accra şi de la Doha. Cu ocazia Summitului G8, precum şi a evenimentului la nivel înalt al ONU din septembrie, UE trebuie, de asemenea, să mobilizeze sprijinul comunităţii internaţionale. Acest lucru ar reprezenta atât un test de credibilitate pentru comunitatea internaţională şi pentru UE, cât şi o ocazie de a estima drumul care rămâne de parcurs până în 2015. Noile provocări mondiale, în special schimbările climatice, reprezintă o ameninţare suplimentară majoră pentru dezvoltarea durabilă. Opinia publică europeană realizează din ce în ce mai mult că, într-un context de globalizare accelerată, Uniunea nu îşi poate atinge obiectivele interne decât acţionând pe scena internaţională în mod unit şi coerent. Europa dispune atât de instrumente, cât şi de cadrul politic, acum fiind urgent să se treacă de la retorică la acţiune. 2008 trebuie să reprezinte un moment de cotitură în acţiunea UE pentru dezvoltare. Mai mult ca oricând, Europa trebuie să îşi unească forţele pentru a îmbunătăţi radical şansele de realizare a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, luând măsuri în privinţa volumului ajutorului, a eficacităţii acestuia şi coerenţei politicilor pentru dezvoltare. Europa trebuie să creeze dinamica necesară pentru a galvaniza efortul internaţional în materie de acţiuni specifice. 2. 46 MILIARDE DE EURO DE AJUTOR EUROPEAN ÎN 2007 - NE VOM PUTEA RESPECTA PROMISIUNILE? Un nou impuls pentru ajutorul european Pentru al doilea an consecutiv, se înregistrează o scădere globală a volumului ajutorului acordat de comunitatea internaţională pentru dezvoltare. În ciuda unei mobilizări politice puternice în favoarea realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, comunitatea internaţională a finanţatorilor întâmpină în mod clar dificultăţi în a-şi respecta angajamentele. Pentru prima dată, UE se înscrie în această tendinţă negativă. Deşi este adevărat că unele state membre au reuşit să repete sau să-şi depăşească performanţele bune din 2006, tendinţa colectivă este descrescătoare. Exprimat în euro şi ca procentaj din venitul naţional brut, nivelul ajutorului european a atins 0,38% în 2007, în comparaţie cu 0,41% în 2006. În ciuda acestui fapt, Europa este în continuare cel mai important finanţator din lume, în special în Africa, şi rămâne forţa motrice pentru mărirea ajutorului. Europa vrea şi trebuie să joace un rol esenţial în mobilizarea comunităţii internaţionale, în special cu ocazia conferinţei de la Doha din decembrie. În acest scop, Europa trebuie să îşi reconfirme intenţia de a îndeplini acest obiectiv colectiv de 0,56% în 2010, în vederea atingerii nivelului de 0,7% în 2015. Nu este nevoie de noi promisiuni, însă trebuie să transformăm angajamentele existente în rezultate tangibile. O agendă de acţiuni de acest tip ar putea reafirma angajamentele în materie de ajutor ale Uniunii Europene şi redefini etapele şi acţiunile specifice pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în domeniul educaţiei, sănătăţii, mediului, apei, agriculturii, creşterii economice şi al infrastructurilor. În acest sens, este necesară o reafirmare a voinţei politice a tuturor statelor membre şi o conştientizare a faptului că dezvoltarea reprezintă astăzi cel mai bun răspuns pe termen lung la provocările globalizării, fie că este vorba de migraţie, securitate, sisteme financiare şi fiscale, protecţia resurselor naturale ale planetei, securitate alimentară sau stabilitate internaţională. Seriozitate în ceea ce priveşte previzibilitatea ajutorului În conformitate cu promisiunile politice, trebuie să se acorde ţărilor partenere previzibilitatea necesară pentru ca acestea să-şi poată planifica strategiile, priorităţile şi acţiunile. Un ajutor mai puţin volatil şi mai previzibil este, de asemenea, necesar pentru menţinerea stabilităţii macroeconomice. Previzibilitatea ajutorului se măsoară la mai multe niveluri: al fluxurilor de ajutor, al programelor multianuale şi al plăţilor. Pentru fiecare dintre aceste niveluri, Comisia a prezentat propuneri: - în ceea ce priveşte previzibilitatea fluxurilor de ajutor, Comisia insistă asupra necesităţii imperioase de a dispune de calendare multianuale, ambiţioase dar realiste, care să permită măsurarea, pentru fiecare stat membru, a creşterii graduale a bugetelor de ajutor până în 2010 şi 2015. Rezultatele din 2007 vor trebui interpretate din această perspectivă. - în ceea ce priveşte programarea ajutorului, din ce în ce mai multe state membre adoptă în prezent documente de strategie care oferă ţării partenere o indicaţie privind resursele într-o perspectivă pe termen mediu. Acesta este un element pozitiv. În schimb, dorinţa de a se întocmi aceste documente de strategie în contextul unei programări comune nu s-a concretizat decât într-o proporţie nesemnificativă. Dacă analiza comună s-a efectuat în mai multe ţări, numai în Africa de Sud, Sierra Leone şi în Somalia a fost elaborată o adevărată strategie comună de răspuns; în Ghana şi în Mali se lucrează în continuare la acest aspect. În total, 13 state membre participă în prezent la eforturile de realizare a unei programări comune. Revizuirea intermediară, în 2009 şi 2010, a documentelor de strategie pentru fiecare ţară va oferi noi posibilităţi în această privinţă. - previzibilitatea plăţilor constituie un element central al agendei de la Accra şi al iniţiativei Ban Ki-Moon. În acest scop şi ca răspuns la invitaţiile Consiliului şi ale statelor membre, Comisia a propus contractul Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului care permite ca un nivel minim anual de ajutor bugetar să fie acordat ţărilor celor mai performante pe o perioadă de şase ani. Statele membre şi-au luat angajamente[9] în această privinţă. Propunerea privind contractul Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului este singura care corespunde acestor decizii. Necesitatea unui efort echitabil Repartizarea sarcinilor la nivel internaţional trebuie să facă obiectul unei dezbateri serioase între UE şi partenerii săi. UE este de departe finanţatorul cel mai generos, în special dacă se au în vedere angajamentele luate la reuniunea G8 de la Gleneagles, şi, prin urmare, şi-ar putea asuma 90% din mărirea de ajutor în perioada 2007-2010. Uniunea Europeană trebuie să facă uz de toată influenţa sa politică pentru a convinge atât partenerii tradiţionali, reprezentaţi în special de Statele Unite şi Japonia, cât şi ţările emergente (China, India, Coreea de Sud, Brazilia) al căror rol trebuie să crească, să-şi asume o repartizare justă a efortului depus pentru dezvoltare. Găsirea unui răspuns la provocarea majoră reprezentată de schimbările climatice Lumea se confruntă cu un paradox înfricoşător: ţările cele mai sărace şi mai vulnerabile nu sunt responsabile de efectele devastatoare ale schimbărilor climatice, în schimb sunt cele mai afectate de acestea. Climatul nu ţine cont de frontiere, continente sau clivaje între Nord şi Sud[10]. Comunitatea internaţională are responsabilităţi specifice pentru a ajuta aceste state să se orienteze spre o creştere mai econoamă din punct de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră şi să se adapteze la schimbările climatice, astfel cum reiese din acordul încheiat la Bali pentru lansarea negocierilor în vederea încheierii unui acord global privind schimbările climatice până în 2009. Acesta este unul dintre obiectivele pe care şi le-a fixat Uniunea Europeană prin acceptarea propunerii Comisiei de creare a unei Alianţe mondiale împotriva schimbărilor climatice, precum şi prin iniţiative bilaterale şi regionale cu America Latină şi Asia. Nouă ne revine sarcina de a pune în aplicare, în mod organizat, acest obiectiv. În această privinţă, Comisia se felicită în legătură cu activitatea Comisiei internaţionale privind schimbările climatice, creată de către guvernul suedez, ale cărei concluzii le vom putea împărtăşi în cadrul UE. Comisia, convinsă că finanţarea politicilor în domeniul schimbărilor climatice din ţările partenere nu se poate face numai prin intermediul ajutorului oficial pentru dezvoltare, studiază, în consultare cu Banca Mondială, ideea unui împrumut mondial care ar putea utiliza resurse obţinute prin vânzarea la licitaţie a drepturilor de emisie pe viitoarea piaţă a carbonului. Miza este considerabilă. Răspunsul nu poate fi decât o acţiune colectivă. În acest context, Comisia reiterează importanţa pe care o acordă integrării schimbărilor climatice în strategiile de cooperare, precum şi coordonării instrumentelor de ajutor ale UE pentru reducerea riscurilor de catastrofe, în conformitate cu angajamentele din Consensul european privind dezvoltarea şi Consensul european privind ajutorul umanitar[11]. Statele membre sunt invitate să-şi confirme angajamentele politice şi obiectivele financiare pentru anul 2010, respectiv anul 2015. Statele membre sunt invitate, de asemenea, să îşi concretizeze angajamentele luate în privinţa previzibilităţii ajutorului la cele trei niveluri propuse de Comisie, elaborând, printre altele, calendare multianuale care să prezinte creşterea ajutorului oficial pentru dezvoltare. În plus, sunt invitate să-şi intensifice eforturile de căutare a unor resurse inovatoare pentru finanţarea acţiunilor împotriva efectelor schimbărilor climatice. 3. UN AJUTOR MAI EFICACE IMPLICă SCHIMBăRI MAI RADICALE Creşterea resurselor trebuie să fie însoţită de mecanisme de punere în aplicare mai eficace. Dacă dublarea ajutorului acordat Africii ar însemna dublarea numărului de proiecte, situaţia ar deveni imposibil de gestionat. Tanzania trebuie să întocmească anual 2 400 de rapoarte pentru finanţatori. În Mali, numai în sectorul dezvoltării rurale, activează un număr de peste 26 de finanţatori. Cadrul internaţional al ajutorului devine tot mai complex, prin crearea unor structuri verticale, precum fondurile şi programele globale şi prin apariţia unor noi actori publici şi privaţi care intervin adesea în afara sferei de aplicare a codurilor stabilite şi a mecanismelor de coordonare existente. De aceea este nevoie de un ajutor mai bine armonizat şi bine aliniat în raport cu ţările partenere. Nu este numai o chestiune de proceduri, ci este vorba de un progres calitativ, o adevărată schimbare de cultură. UE, care a jucat un rol crucial în 2005 la adoptarea Declaraţiei de la Paris şi la Summitul ONU, are o responsabilitate deosebită astăzi. Ea trebuie să fie în continuare motorul acestui proces global. Cu toate acestea, după trei ani, în pofida anumitor succese reale, „masa critică” necesară reuşitei nu a fost atinsă; până în prezent, nu toţi actorii şi-au însuşit noile instrumente. Evenimentul de la Accra va fi determinant. Obiectivele noastre sunt duble. Trebuie să facem bilanţul acţiunilor realizate, al dificultăţilor întâlnite şi al cauzelor acestora, dar şi al succeselor şi experienţelor reuşite. Vom face acest lucru ţinând seama atât de indicatorii fixaţi în Declaraţia de la Paris, precum şi de angajamentele suplimentare luate de UE. Dar Accra nu se poate rezuma la un simplu bilanţ. Declaraţia ministerială („ Accra Agenda for Action ”) trebuie să fie ambiţioasă şi vizionară. Trebuie să trecem de la concepte şi angajamente politice la realizări concrete. În acest scop, patru aspecte necesită soluţii curajoase: - diviziunea muncii trebuie să devină realitate. Codul de conduită adoptat în mai 2007, a cărui aplicare se află încă în stadiu embrionar, trebuie să fie pus în aplicare în mod mai activ, ceea ce presupune ca toţi actorii, inclusiv operatorii UE de pe teren, să şi-l însuşească. Comisia va face propuneri concrete pentru fiecare ţară în parte. - finanţatorii trebuie să folosească sistemele ţărilor, astfel cum a procedat în special Comisia, mărind proporţia de ajutor bugetar general şi sectorial[12]. - gestionarea pe baza rezultatelor impune regândirea modului în care condiţiile noastre sunt concepute şi aplicate. - previzibilitatea trebuie garantată la nivelul fluxurilor, programării şi plăţilor. În plus: - atlasele întocmite de Comisie începând cu 2005 reprezintă unul dintre instrumentele necesare pentru o mai bună eficacitate a ajutorului şi pentru transparenţa informaţiilor referitoare la acţiunea şi rezultatele finanţatorilor pe teren. În 2008, Comisia va prezenta un nou atlas al finanţatorilor, un atlas al situaţiilor de fragilitate şi mai multe atlase regionale. Se vor întocmi periodic (de exemplu la fiecare şase luni) atlase tematice sau pe subregiuni pentru a servi ca suport pentru discuţiile şi deciziile de la nivelul UE referitoare la diviziunea muncii. - cofinanţarea trebuie să fie o practică din ce în ce mai răspândită. Cofinanţarea comunitară s-a bucurat de mai puţin succes decât cofinanţarea bilaterală, dar se preconizează o reînnoire a interesului ca urmare a ajustărilor făcute cadrului de reglementare. În acest domeniu, se cunosc atât obstacolele, cât şi soluţiile. Acestea trebuie puse în aplicare fără întârziere. UE numără în prezent 12 noi state membre care nu au fost pe deplin asociate la pregătirea Declaraţiei de la Paris şi care pot aduce o contribuţie esenţială, pe baza propriei lor experienţe în materie de tranziţie şi de primire de ajutor oficial[13]. Aceste state pot ajuta UE să aducă o contribuţie esenţială la Accra. Organizaţiile societăţii civile (OSC) au constituit „elementul absent” al Declaraţiei de la Paris. Forţa acestor organizaţii rezidă în diversitatea rolurilor pe care le au. Societatea civilă este un actor cu drepturi depline în domeniul dezvoltării. Este indicat ca aceasta să fie inclusă în proces şi să fie susţinută în eforturile de definire a propriilor principii de eficacitate a ajutorului. Acest lucru se aplică şi colectivităţilor locale, care îşi exprimă din ce în ce mai mult dorinţa de a deveni participanţi şi actori în domeniul dezvoltării. Avem aici o nouă dimensiune a politicii de dezvoltare, pe care trebuie să o explorăm. În acest sens, experienţa dobândită în domeniul politicii europene de dezvoltare regională în materie de consolidare a dimensiunii regionale şi teritoriale a dezvoltării economice ar putea servi drept sursă de inspiraţie pentru ţările în curs de dezvoltare. Comisia consideră că agenda eficacităţii ajutorului trebuie, de asemenea, să fie integrată în problematica prevenirii conflictelor şi a fragilităţii. Promovarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi ca drept uman fundamental şi ca strategie în serviciul realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului trebuie să fie inclusă în agenda eficacităţii. Consiliul este invitat să adopte o poziţie ambiţioasă în numele UE, la Accra, în favoarea unei diviziuni reale a muncii, a unui ajutor bugetar mărit, a unei previzibilităţi sporite şi a unei abordări incluzive, care să implice societatea civilă, colectivităţile locale şi egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. UE poate şi trebuie să aducă o contribuţie esenţială în acest sens; ea trebuie să dea un semnal politic clar, răspunzând astfel aşteptărilor ţărilor partenere. 4. UN POL EUROPEAN DE COERENţă A POLITICILOR PENTRU DEZVOLTARE Ajutorul este indispensabil, dar nu suficient. Principiul coerenţei politicilor adoptat de UE este atât un principiu de eficacitate, cât şi un principiu moral. Impactul politicilor de combatere a sărăciei pe care Europa le desfăşoară în favoarea populaţiilor celor mai defavorizate nu trebuie subminat de efectele altor politici europene. Fiecare decizie de politică europeană trebuie să ţină seama de efectele pe care le are asupra Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. UE s-a angajat să sporească coerenţa în douăsprezece domenii cu impact potenţial important asupra Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. În acest scop, trebuie adoptate măsuri preventive sub forma analizelor de impact, corective sub forma reformelor adaptate, ca în cazul politicii agricole sau de pescuit şi trebuie întreprinse eforturi de găsire a unor sinergii care să le permită ţărilor celor mai sărace să profite de oportunităţile oferite de politicile europene[14]. Această abordare a principiului coerenţei permite multiplicarea contribuţiei Uniunii la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. UE îşi va intensifica eforturile de creare a unor politici coerente cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în toate domeniile identificate în 2005. În plus, Comisia a explorat marjele de manevră existente în trei domenii specifice, şi anume: - politicile în materie de energii regenerabile şi, în special, de biocombustibili , în cadrul politicilor în domeniul climatului şi al energiei. UE trebuie să ajute ţările în curs de dezvoltare să profite de oportunităţile oferite de piaţa biocombustibililor pentru a lupta împotriva sărăciei, continuând să supravegheze atent impactul pe care această politică îl poate avea în special asupra producţiei de alimente, utilizării terenurilor, precum şi asupra mediului. Aceasta implică o monitorizare periodică care să ţină seama pe deplin de dimensiunea dezvoltare, de respectarea criteriilor de durabilitate, de promovarea comerţului cu biocombustibili, în special cu ţările cele mai sărace, de cercetare şi de transferurile de tehnologii; - politicile în domeniul migraţiei şi problema exodului creierelor , problematică deosebit de importantă în sectoare precum sănătatea, educaţia sau cercetarea şi inovarea. Comisia propune programe de „formare pentru export”, îmbunătăţirea drepturilor - în special sociale – ale lucrătorilor care se întorc în ţara lor de origine, precum şi acorduri privind ocuparea forţei de muncă între statele membre şi ţările în curs de dezvoltare, care să permită gestionarea procesului de recrutare în paralel cu protejarea sectoarelor vulnerabile. În cele din urmă, se cuvine să fie examinate diferite sisteme în materie de cetăţenie, pentru a întări legăturile migranţilor cu ţara gazdă, precum şi cu cea de origine; - politicile de cercetare . Pentru o mai bună coordonare a eforturilor europene în acest domeniu, Comisia va propune Consiliului o strategie comună de cercetare pentru dezvoltare. Comisia se angajează, ca primă etapă a acestei strategii, să încurajeze, prin intermediul celui de-al şaptelea program-cadru, o mai mare participare a centrelor de cercetare din ţările sărace şi să intensifice activităţile de cercetare în domeniile care pot avea o contribuţie deosebit de utilă la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (în special cercetarea agronomică, sănătatea, inclusiv cercetarea în domeniul bolilor cauzate de sărăcie şi neglijate, sistemele publice de sănătate şi sănătatea reproducerii, migraţia, energiile regenerabile, apa şi dezvoltarea durabilă). Aceste iniţiative trebuie însoţite de măsuri de ajutor destinate consolidării capacităţilor de cercetare, acolo unde este necesar. Consiliul este invitat să promoveze principiile de coerenţă a politicilor pentru dezvoltare în cadrul agendei internaţionale pentru Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului şi eficacitatea ajutorului. Consiliul este invitat, de asemenea, să se pronunţe în legătură cu orientările politice ce urmăresc exploatarea potenţialului de dezvoltare al biocombustibililor, migraţiei şi cercetării. 5. AJUTORUL PENTRU COMERţ ÎN SERVICIUL OBIECTIVELOR DE DEZVOLTARE ALE MILENIULUI UE este primul partener dintre ţările dezvoltate care a adoptat o strategie de ajutor pentru comerţ[15]. Aceasta reprezintă o etapă majoră care trebuie să permită UE să atingă obiectivele financiare pe care şi le-a fixat şi să aplice în mod concret, în acest domeniu, principiile eficacităţii ajutorului. UE s-a angajat în mod colectiv să consacre 2 miliarde de euro pe an până în 2010 (1 miliard de la Comunitate, 1 miliard de la statele membre) pentru asistenţa tehnică în materie de comerţ şi să îşi mărească ajutorul în celelalte domenii (capacităţi de producţie şi infrastructuri). Se acordă prioritate statelor ACP dat fiind situaţia lor specială şi provocările pe care le reprezintă acordurile de parteneriate economice care sunt în curs de negociere cu UE: 50% din creşterea asistenţei tehnice în materie de comerţ va fi alocată ţărilor ACP. Pe lângă dimensiunea financiară, a doua componentă esenţială a acestei strategii o constituie principiile de eficacitate, în special alinierea şi însuşirea de către ţările partenere. Cu toate că această strategie n-a fost adoptată decât recent, raportul de monitorizare al Comisiei prezintă rezultate încurajatoare, dar inegale. Ajutorul pentru comerţ este, în prezent, integrat în cooperarea pentru dezvoltare a Uniunii Europene. În 2006, valoarea asistenţei tehnice în materie de comerţ acordată de statele membre a atins 641 milioane de euro, la care se adaugă un ajutor comunitar de 941 milioane de euro, echivalentul a aproximativ 60% din total. Prin urmare, Comunitatea şi-a respectat practic, deja, angajamentul de a atinge nivelul de 1 miliard de euro pe an. În ceea ce priveşte statele membre, pentru a atinge în mod colectiv acest nivel de un miliard preconizat, acestea vor trebui să îşi mărească asistenţa tehnică acordată cu 56% până în 2010. Acest obiectiv poate fi realizat, dar implică un efort susţinut. În ceea ce priveşte ajutorul pentru comerţul global acordat de UE (care cuprinde asistenţa tehnică în materie de comerţ, capacităţile de producţie şi infrastructurile), acesta a crescut semnificativ, atingând 7,279 miliarde de euro în 2006. Referitor la previziuni, este îngrijorător totuşi faptul că numai şase state membre sunt în măsură să prezinte previziuni de creştere a asistenţei lor tehnice în materie de comerţ până în 2010 şi că niciunul dintre acestea nu poate confirma dacă va putea fi respectat obiectivul de alocare a 50% din creşterea ajutoarelor pentru statele ACP. Programele regionale din cadrul celui de-al 10-lea FED le vor oferi statelor membre ocazia de a face acest lucru, aprobând previziunile privind sprijinul acordat în completarea ajutorului comunitar. În privinţa calităţii ajutorului european pentru comerţ, raportul de monitorizare arată că există intenţii bune de a se realiza progrese în domeniul coordonării şi complementarităţii. Nouă state membre au demarat deja o analiză comună a situaţiei comerciale, iar şapte dintre acestea au lansat un proces de programare comună. Şase state membre şi Comisia, care reprezintă împreună 83% din ajutorul UE pentru comerţ, au pus deja în aplicare majoritatea recomandărilor Consiliului[16]. Consiliul este invitat să recomande statelor membre să îşi continue eforturile şi să îşi mărească în mod colectiv asistenţa tehnică în materie de comerţ, astfel încât în 2010 să se depăşească cu 56% nivelul din 2006, pentru a se respecta obiectivele financiare fixate, precum şi să îşi intensifice eforturile deja începute de asigurare a complementarităţii şi a calităţii ajutoarelor europene. Comisia invită statele membre să depună un efort important pentru a estima ajutorul pentru comerţ, în special în ţările ACP, şi să i se alăture pentru a elabora, până la sfârşitul acestui an, „pachete europene de ajutor pentru comerţ”, precum şi pentru a crea fonduri regionale de sprijinire a APE şi a procesului de integrare regională atunci când regiunile ACP în cauză doresc acest lucru. 6. CONCLUZIE – ESTE NEVOIE DE UN NOU IMPULS Consiliul şi statele membre reunite în cadrul Consiliului sunt invitate să adopte ansamblul propunerilor expuse anterior, în vederea confirmării şi respectării angajamentelor financiare, schimbării în profunzime a metodelor de gestionare a ajutorului şi îmbunătăţirii sinergiilor dintre politicile europene şi Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, prin aplicarea principiilor coerenţei politicilor pentru dezvoltare. Pe lângă volumul şi eficacitatea ajutorului, pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului este nevoie de acţiuni specifice, în domeniul educaţiei, sănătăţii, mediului, apei, agriculturii, creşterii economice şi infrastructurilor. Aceasta este misiunea pe care şi-a fixat-o grupul la nivel înalt privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Africa. Acesta este şi obiectivul iniţiativei „Apel la acţiune”. Aceste iniţiative, motivate de necesitatea imperioasă de a accelera progresul către Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului implică o agendă de acţiuni pentru un răspuns colectiv al Uniunii, pe care Consiliul este invitat să o promoveze, în contextul activităţilor desfăşurate în cadrul proiectului european de cercetare în domeniul politicilor pentru dezvoltare[17]. În această privinţă, Comisia intenţionează să pună la dispoziţia Consiliului European din iunie un prim document axat pe Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Astfel de eforturi sunt indispensabile. Dar aceste propuneri nu fac decât să traducă în termeni operaţionali angajamente care au fost luate deja în 2005. Tratarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului cu seriozitate înseamnă, de asemenea, că trebuie să privim spre viitor şi să ţinem seama de două elemente esenţiale. Pe de o parte, atingerea obiectivelor fixate nu este un obiectiv în sine, în măsura în care sărăcia va fi redusă doar la jumătate în 2015; pe de altă parte, provocări majore noi, precum schimbările climatice, evoluţiile demografice, instabilitatea de pe pieţele financiare, sistemele fiscale, degradarea resurselor naturale şi a mediului, îngreunează realizarea obiectivelor fixate acum 8 ani. Toate acestea trebuie să incite Uniunea Europeană să îşi intensifice eforturile de respectare a obiectivelor financiare şi politice pe care şi le-a fixat şi să-i incite pe ceilalţi finanţatori să îşi asume partea de efort care le revine în încurajarea dezvoltării. Figura 1: Fluxuri de ajutor global 2000 – 2010 (în milioane € la preţuri constante 2006) [pic] Sursa: Calculele ale Comisiei Europene pe baza datelor OCDE/CAD. Ajutor oficial pentru dezvoltare (AOD) UE 2004-2007 – Estimări AOD 2008-2010 | 2004 |2005 |2006 |2007 |2008 |2009 |2010 | | |AOD în milioane € | AOD în % din VNB | AOD în milioane € | AOD în % din VNB | AOD în milioane € | AOD în % din VNB | AOD în milioane € | AOD în % din VNB | AOD în milioane € | AOD în % din VNB | AOD în milioane € | AOD în % din VNB | AOD în milioane € | AOD în % din VNB | | | | | | | | | | | | | | | | | | Austria |546 |0,23 |1 266 |0,52 |1 193 |0,47 |1 313 |0,49 |933 |0,33 |970 |0,33 |1 552 |0,51 | | Belgia |1 178 |0,41 |1 580 |0,53 |1 576 |0,50 |1 427 |0,43 |1751 |0,50 |2191 |0,60 |2 669 |0,70 | | Bulgaria |ND |ND |ND |ND |1 |0,00 |16 |0,06 |33 |0,10 |51 |0,14 |68 |0,17 | | Cipru |4 |0,03 |12 |0,09 |21 |0,15 |18 |0,12 |21 |0,13 |24 |0,14 |28 |0,15 | | Republica Cehă |87 |0,11 |109 |0,11 |128 |0,12 |131 |0,11 |134 |0,10 |144 |0,10 |155 |0,10 | | Danemarca |1 639 |0,85 |1 697 |0,81 |1 782 |0,80 |1 872 |0,81 |1 932 |0,80 |2 014 |0,80 |2 109 |0,80 | | Estonia |4 |0,04 |8 |0,07 |12 |0,09 |17 |0,12 |23 |0,14 |29 |0,15 |35 |0,16 | | Finlanda |547 |0,37 |726 |0,46 |664 |0,40 |711 |0,40 |838 |0,44 |956 |0,48 |1 067 |0,51 | | Franța |6 820 |0,41 |8 067 |0,47 |8 446 |0,47 |7 261 |0,39 |8772 |0,45 |9 791 |0,48 |10 810 |0,51 | | Germania |6 064 |0,28 |8 112 |0,36 |8 314 |0,36 |8 961 |0,37 |10 567 |0,42 |12 183 |0,46 |13 798 |0,51 | | Grecia |258 |0,16 |309 |0,17 |338 |0,17 |366 |0,16 |603 |0,25 |839 |0,32 |1 076 |0,39 | | Ungaria |56 |0,07 |80 |0,10 |119 |0,13 |66 |0,07 |69 |0,07 |130 |0,13 |182 |0,17 | | Irlanda |489 |0,39 |578 |0,42 |814 |0,54 |869 |0,54 |913 |0,54 |1 036 |0,58 |1 139 |0,60 | | Italia |1 982 |0,15 |4 096 |0,29 |2 901 |0,20 |2 870 |0,19 | 5 235 |0,33 |6 905 |0,42 |8 706 |0,51 | | Letonia |7 |0,06 |8 |0,07 |10 |0,06 |12 |0,06 |13 |0,06 |16 |0,06 |20 |0,07 | | Lituania |8 |0,04 |12 |0,06 |18 |0,08 |30 |0,11 |37 |0,12 |49 |0,14 |67 |0,17 | | Luxemburg |190 |0,83 |206 |0,86 |232 |0,84 |266 |0,90 |299 |0,91 |326 |0,92 |358 |0,93 | | Malta |8 |0,18 |8 |0,18 |7 |0,15 |8 |0,15 |9 |0,17 |10 |0,17 |10 |0,17 | | Ţările de Jos |3 384 |0,73 |4 116 |0,82 |4 344 |0,81 |4 540 |0,81 |4754 |0,80 |5 072 |0,81 |5 245 |0,80 | | Polonia |95 |0,05 |165 |0,07 |239 |0,09 |260 |0,09 |340 |0,10 |517 |0,14 |679 |0,17 | | Portugalia |830 |0,63 |303 |0,21 |315 |0,21 |294 |0,19 |495 |0,30 |697 |0,41 |898 |0,51 | | România |ND |ND |ND |ND |3 |0,00 |80 |0,07 |136 |0,12 |191 |0,15 |247 |0,17 | | Slovacia |23 |0,07 |45 |0,12 |44 |0,10 |49 |0,09 |73 |0,12 |97 |0,15 |120 |0,17 | | Slovenia |25 |0,10 |29 |0,10 |35 |0,12 |40 |0,12 |54 |0,15 |61 |0,16 |69 |0,17 | | Spania |1 962 |0,24 |2 428 |0,27 |3 039 |0,32 |4 196 |0,41 |5422 |0,50 |6149 |0,54 |7 218 |0,60 | | Suedia |2 191 |0,78 |2 706 |0,94 |3 151 |1,02 |3 166 |0,93 |3539 |1,00 |3709 |1,00 |3 875 |1,00 | | Regatul Unit |6 339 |0,36 |8 666 |0,47 |9 932 |0,51 |7 247 |0,36 |8 554 |0,44 |10 006 |0,49 |12 232 |0,56 | | TOTAL UE 15 |34 418 |0,35 |44 857 |0,44 |47 040 |0,43 |45 361 |0,40 |54 605 |0,47 |62 845 |0,51 |72 752 |0,57 | | TOTAL UE 10/12 |316 |0,07 |479 |0,08 |637 |0,09 |726 |0,09 |942 |0,10 |1319 |0,13 |1 681 |0,16 | | TOTAL UE 25/27 |34 735 |0,33 |45 336 |0,41 |47 676 |0,41 |46 087 |0,38 |55 547 |0,44 |64 164 |0,49 |74 432 |0,54 | | | | | | | | | | | | | | | | | | AOD în USD – UE 25/27 |43 156 | |56 344 | |59 839 | |63 090 | | | | | | | | | Surse: OCDE/DAC pentru perioada 2004-2006. datele Comisiei, pe baza informaţiilor transmise Comisiei de către statele membre sau DAC pentru 2007. Celulele în gri conţin informaţii furnizate de statele membre; celulele albe conţin datele Comisiei sau simulări. AOD este exprimat în preţuri curente. [1] Al treilea forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului, Accra, 2-4 septembrie 2008; Conferinţa internaţională de monitorizare privind finanţarea dezvoltării, 29 noiembrie - 2 decembrie 2008. [2] Al treilea forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului, Accra, 2-4 septembrie 2008. [3] Conferinţa internaţională de monitorizare privind finanţarea dezvoltării, 29 noiembrie-2 decembrie 2008. [4] JO C 46, 24.2.2006, p. 1. [5] Consiliul European, 14 decembrie 2007, punctul 77 din concluzii. [6] Grup de coordonare la nivel înalt. [7] Lansat în iulie 2007. [8] Decembrie 2007. [9] Concluziile CAGRE din 24 mai 2005 şi punctul 27 din Consensul european. [10] A se vedea în special raportul PNUD 2007-2008 „Combaterea schimbărilor climatice: solidaritatea umană într-o lume divizată”. [11] JO C 25, 30.1.2008, p. 1. [12] 44 % pentru ţările ACP în cadrul celui de-al 10-lea FED. [13] Toate aceste state au subscris la Consensul european din 2005, iar patru dintre ele au semnat Declaraţia de la Paris. [14] Raportul UE privind coerenţa politicilor în serviciul dezvoltării, 20.9.2007 - COM(2007) 545 şi SEC(2007) 1202. [15] Consiliul Uniunii Europene – Documentul 13070/07 – 11 octombrie 2007. [16] Principiile de eficacitate a strategiei de ajutor pentru comerţ se referă în special la mecanismele de evaluare a nevoilor unei ţări, integrarea comerţului în strategia de dezvoltare şi cooperare, includerea aspectelor legate de durabilitate, analiza programării şi finanţările comune. [17] CAGRE 11.4.2006 „Primesc cu satisfacţie propunerea Comisiei destinată să promoveze o reţea europeană a centrelor de cercetare în domeniul dezvoltării şi aşteaptă cu interes continuarea lucrărilor din cadrul acestei iniţiative”.