[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 19.3.2008

COM(2008) 153 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE CONSILIU, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

RAPORT DE ACTIVITATE PRIVIND PIAȚA UNICĂ EUROPEANĂ A COMUNICAȚIILOR ELECTRONICE 2007 (al 13-lea RAPORT)

{SEC(2008) 356}

1. INTRODUCERE

Prezenta comunicare descrie evoluția sectorului comunicațiilor electronice în cursul anului 2007[1].

Cadrul comunitar de reglementare este conceput astfel încât să aducă beneficii utilizatorilor și consumatorilor, permițând concurenței și unei piețe europene din ce în ce mai integrate să stimuleze investițiile în servicii inovatoare, atractive și la preț rezonabil. Obiectivul său final este eliminarea progresivă a reglementărilor economice ex ante , în măsura în care concurența este suficient de dezvoltată.

Această abordare s-a bucurat de succes. Cu toate acestea, există numeroase posibilități de a beneficia în și mai mare măsură de avantajele aduse de o piață unică mai puternică, de o concurență crescută și de o reducere a sarcinii de reglementare.

Ca urmare, Comisia a emis o recomandare revizuită privind piețele relevante[2] și a prezentat propuneri[3] de modificare a directivelor care constituie cadrul comunitar de reglementare. Acestea vizează în special consolidarea pieței interne prin reglementări naționale mai coerente, un grad sporit de protecție a consumatorilor și consolidarea drepturilor utilizatorilor, precum și eficientizarea gestionării și implementării spectrului radio.

2. Evolu Ț IA PIE Ț EI

Telecomunicațiile sunt componenta cea mai importantă a sectorului comunicațiilor și tehnologiei informației, reprezentând aproximativ 44% din valoarea totală a acestuia[4]. Cu o rată estimată de creștere în 2007 de 1,9%[5], acest sector rămâne esențial pentru economia europeană, contribuind cu aproximativ 12% din creșterea productivității muncii[6]. Veniturile sunt estimate la 293 miliarde EUR, în creștere față de cifra de 289 miliarde EUR înregistrată în 20064. Telefonia fixă înregistrează pierderi de venit, în timp ce sectorul telefoniei mobile continuă să crească, iar serviciile fixe în bandă largă prezintă în continuare o rată puternică de creștere.

În 2007, consumatorii au profitat din nou de o scădere a prețurilor, în special pentru serviciile vocale de telefonie mobilă. Aceste beneficii au fost completate de o disponibilitate crescută a unor servicii, cum ar fi serviciile mobile în bandă largă și serviciile fixe de mare viteză, în special prin fibră optică. Pe majoritatea piețelor din Uniunea Europeană se observă o creștere a ofertei și o scădere a prețurilor, ceea ce sugerează că, pentru consumatorul european mediu de servicii de comunicații electronice, condițiile din 2007 au fost mai avantajoase decât cele din anul precedent.

Comisia și-a menținut vigilența în domeniile în care mecanismele pieței nu au reușit să producă scăderea prețurilor și un raport mai bun calitate-preț. În 2007, Regulamentul privind roaming-ul[7] a atacat tarifele mari percepute în UE pentru serviciile de roaming vocal. Predicțiile pesimiste ale industriei nu s-au concretizat. Comisia va continua să monitorizeze evoluția tarifelor pentru serviciile de SMS și date în roaming și va prezenta Consiliului și Parlamentului un raport în 2008.

Investiții

Se estimează că investițiile cumulate din sector, în termeni de cheltuieli de capital, au depășit 50 miliarde EUR în 2007, ceea ce reprezintă o creștere față de 2006, respectiv al cincilea an consecutiv de creștere a nivelului investițiilor.

În 2007, operatorii tradiționali de telefonie fixă și-au investit aproximativ 13,5% din venituri, la fel ca în 2006. Procentul a fost din nou mai mare în cazul operatorilor alternativi: de exemplu, principalii operatori alternativi din Franța și Italia și-au investit aproximativ 30% din venituri. Investițiile totale ale noilor intrați pe piață se ridică la 25% din cifra globală.

Perspective financiare

Depășind întârzierea acumulată timp de câțiva ani, sectorul comunicațiilor electronice a demarat în forță din 2005, recuperând decalajul față de performanțele economice generale. Numeroși analiști financiari consideră în prezent că sectorul este „supraperformant”, ținând seama de elemente precum volumul mare constant al lichidităților provenite din serviciile de telefonie fixă și în bandă largă, coroborat cu reducerea datoriei din ultimii ani și cu randamentele ridicate ale dividendelor.

[pic]

Telefonia mobilă

Veniturile din serviciile mobile au crescut de la 133 miliarde EUR în 20064 la o valoare estimată de 137 miliarde EUR, înregistrând o creștere de 3,8% față de cea de 4,1% din anul precedent5.

Gradul de penetrare a pieței a crescut în continuare, la o rată teoretică de 111,8% din populație, în comparație cu rata de 103,2% înregistrată anul trecut.

[pic]

Rata de creștere a veniturilor reflectă intensificarea concurenței și scăderea prețurilor cu amănuntul, coroborate cu saturarea pieței în majoritatea țărilor și cu reducerea tarifelor de terminare a apelurilor. În timp ce prețurile din coșul de utilizare scăzută[8] au scăzut cu aproximativ 10%, cele din coșul de utilizare medie și ridicată au scăzut cu aproape 14%.

Cotele relative de piață deținute în fiecare stat membru de marii operatori, de concurenții principali și de operatorii nou-intrați nu s-au modificat semnificativ în raport cu 2004.

[pic]

Serviciile mobile de date

SMS-urile sunt în continuare o sursă importantă de venituri, reprezentând aproximativ 14% din totalul veniturilor din 2007, iar celelalte servicii de date înregistrează creșteri importante, totalizând 7% din venituri, în comparație cu 5% în 2006.

Serviciile 3G au demarat în forță în 2007. 86 de operatori comercializează în prezent servicii 3G în toate statele membre, față de numai 70 anul trecut. Rata de penetrare pe piață a serviciilor 3G a crescut de la 11% la sfârșitul lui 2006 la o valoare estimată de 20% la sfârșitul lui 2007[9], ceea ce reprezintă mai mult de 88 de milioane de abonamente. Cardurile de date pentru serviciile mobile în bandă largă sunt pe cale de a deveni o sursă importantă de venituri (în special în Austria).

Tarifele de terminare a apelurilor în rețelele mobile

Acțiunile de reglementare vizează în continuare scăderea tarifelor de terminare a apelurilor, deși lipsa unei abordări coerente constituie un obstacol în calea pieței unice. Media tarifelor a scăzut sub 10 cenți pentru prima dată în acest an, la 9,67 cenți, ceea ce reprezintă o scădere de 12% în comparație cu octombrie 2006. Cu toate acestea, există diferențe majore între tarifele de terminare a apelurilor din diferite state membre, acestea variind de la 1,93 cenți în Cipru la 22,37 cenți în Estonia, iar tarifele medii sunt de 8,7 ori mai mari decât tarifele de terminare a apelurilor la puncte fixe.

[pic]

Portabilitatea numerelor mobile

Totalitatea numerelor mobile portate a crescut anul trecut cu 7,1 milioane. În octombrie 2007, 46 de milioane (8,31%) de abonați își portaseră numerele, Numai în Italia, mai mult de 14 milioane de clienți și-au portat numerele. Acestea reprezintă 15,96% din totalul numerelor mobile. Cel mai mare procentaj de numere portate se înregistrează în Finlanda (68,18%), urmată de Danemarca (42,06%) și de Spania (27,3%). Cu toate acestea, pe ansamblu, rezultatele rămân inegale, portarea având dimensiuni neglijabile în mai multe state membre, iar impactul potențial asupra concurenței nu se face pe deplin simțit. În consecință, Comisia a propus ca perioada acordată operatorilor pentru a realiza portarea unui număr să fie redusă la o zi lucrătoare.

[pic]

Roaming-ul

Regulamentul privind roaming-ul a intrat în vigoare la 30 iunie 2007 și a fost pus în aplicare în toate statele membre fără dificultăți majore. Consumatorii fac economii importante, de aproximativ 60%, la apelurile în roaming. Comisia examinează în prezent funcționarea regulamentului, în special oportunitatea prelungirii aplicării după iunie 2010 și necesitatea reglementării tarifelor pentru SMS-uri și descărcări de date în roaming.

Telefonia vocală fixă

Veniturile din serviciile de telefonie vocală fixă continuă să scadă cu aproximativ 5%4, ca și în 2006. Veniturile sunt estimate la 79 miliarde EUR4. Scăderea volumului de trafic se poate explica prin trecerea la serviciile IP și de telefonie mobilă, această tendință confirmându-se în continuare.

Cotele de piață ale operatorilor tradiționali de telefonie fixă (în termeni de venituri din comercializarea cu amănuntul și volum de trafic) sunt aproape stabilizate, dar nu și în ceea ce privește apelurile internaționale, segment în care aceste cote de piață au continuat să scadă. În unele țări, operatorii tradiționali de telefonie fixă și-au consolidat însă poziția, iar piața este în continuare foarte concentrată. Cu toate acestea, s-a înregistrat o creștere a numărului de linii de acces direct furnizate de noii intrați, iar portabilitatea numerelor fixe contribuie în continuare în mod semnificativ la concurență.

[pic] Pachetele de servicii

Alături de convergența platformelor, se confirmă tendința de adoptare a pachetelor de servicii, adică acele oferte incluzând telefonie vocală fixă, tehnologii în bandă largă, TV și telefonie mobilă, pe care operatorii le propun la un preț fix. Cu toate acestea, este esențial ca operatorii alternativi să aibă acces la inputurile en gros necesare pentru a putea oferi servicii competitive, iar libertatea utilizatorilor de a schimba operatorul nu trebuie restrânsă în mod necuvenit. Un sondaj UE[10] a arătat că 29% din gospodării s-au abonat la cel puțin un pachet de servicii, ceea ce înseamnă o creștere de 18% în comparație cu anul trecut.

Serviciile VoIP

Deși serviciile VoIP sunt din ce în ce mai utilizate în mai multe state membre, reprezentând de exemplu 14% din totalitatea traficului fix în Franța, 6,3% în Austria și 5,6% în Slovenia, abordările divergente aplicate de autoritățile naționale de reglementare ar putea limita potențialul acestei tehnologii. Divergențele sunt evidente la nivelul unor aspecte precum tratarea ca serviciu tradițional de telefonie, atribuirea numerelor, portabilitatea, interconectarea, calitatea serviciului și furnizarea de informații către serviciile de urgență cu privire la localizarea apelantului. Grupul european al autorităților de reglementare (ERG) a prezentat recent o poziție comună asupra unora dintre aceste aspecte[11], ceea ce contribuie la o mai mare coerență a abordării.

Banda largă

Veniturile din serviciile fixe de date, în special în bandă largă, înregistrează în continuare o creștere puternică. În ansamblu, acest sector a generat venituri estimate la 62 miliarde EUR, în creștere față de cifra de 58,5 miliarde EUR înregistrată în 20064.

Numărul liniilor fixe de acces în bandă largă depășea 99 milioane la 1 ianuarie 2008, față de 80 milioane în ianuarie 2007.

Rata medie de penetrare a crescut în UE de la 16,3% în ianuarie 2007 la 20% în ianuarie 2008.

[pic]

Diferența dintre statele membre cu cea mai mare și cea mai mică valoare a ratei de penetrare a crescut de la 27,4 puncte procentuale în ianuarie 2007 la 28 de puncte procentuale în ianuarie 2008.

De asemenea, există diferențe semnificative în ceea ce privește disponibilitatea benzii largi în zonele urbane și în cele rurale. De exemplu, acoperirea DSL în zonele rurale este de 71,3%, în comparație cu o rată de acoperire de 89,3% la nivel național (94% numai în mediul urban). În ceea ce privește accesul prin cablu, diferența este chiar mai mare, rata de acoperire fiind de numai 7,4% pentru zonele rurale, în raport cu 35,6% la nivel național. Diferența dintre zonele rurale și media națională în ceea ce privește acoperirea prin DSL și cablu este deosebit de mare în Slovacia, Italia, Letonia și Germania[12].

Propunerile de reformă ale Comisiei vor contribui la remedierea acestor diferențe prin facilitarea utilizării unor părți ale spectrului de frecvențe radio care vor fi disponibile în urma trecerii la tehnologiile digitale, în vederea sporirii accesului în bandă largă în zonele rurale prin intermediul tehnologiilor fără fir.

Comparații la nivel internațional

În iulie 2007, Danemarca și Țările de Jos au înregistrat cele mai mari rate de penetrare a serviciilor în bandă largă din lume, iar alte state membre ale UE s-au situat pe primele poziții la nivel internațional în acest domeniu. Chiar dacă și SUA și Coreea de Sud și-au îmbunătățit performanțele în 2007, opt state membre ale UE au în prezent rate mai mari de penetrare a serviciilor în bandă largă decât SUA.

[pic]

În UE, ratele cele mai mari de creștere s-au înregistrat în Finlanda, Germania, Suedia, Irlanda și Cipru. În timp ce în Finlanda și Suedia rata de creștere era deja ridicată, pentru celelalte trei țări este vorba de o „recuperare a decalajului”.

[pic]

Tehnologii de acces în bandă largă

Reprezentând aproape 80% din toate liniile, DSL este, de departe, tehnologia predominantă de acces în bandă largă din UE. Cu toate acestea, poziția relativă a liniilor DSL în raport cu alte tehnologii s-a modificat, înregistrând o creștere de 22,4% în 2007 față de 34,5% în 2006. În același timp, tehnologiile alternative, în special cablul, dar și fibra optică la domiciliu (FTTH), bucla locală radio (WLL) și tehnologiile mobile încep să ofere posibilități de concurență semnificativă între platforme.

Creșterea serviciilor în bandă largă prin cablu a fost de 21,7% în ianuarie 2007 și s-a dovedit a fi foarte puternică în Germania, în Polonia, în Regatul Unit, în Spania, în Ungaria și în Belgia. În Suedia, Lituania și Estonia, statele membre cu cel mai mare nivel al accesului prin fibră optică, cota de piață a FTTH a crescut în comparație cu sfârșitul anului 2006; WLL este un mijloc de acces important în Republica Cehă, în Irlanda și în Slovacia, în această ultimă țară înregistrându-se o creștere semnificativă în cursul anului 2007.

Concurență

Deși cota deținută de operatori tradiționali pe piața serviciilor în bandă largă pare a fi în scădere (46,3% în ianuarie 2008 față de 46,8% în ianuarie 2007 în medie), concurența se bazează încă în mare măsură pe revânzarea liniilor acestor operatori. De exemplu, în Regatul Unit, cota de piață a operatorului tradițional, excluzând liniile revândute, este de 25,8%, dar are o valoare aproape dublă dacă și aceste linii sunt luate în calcul. Această diferență este de 18 puncte în Germania și de 10,8 puncte în Luxemburg. Cota de piață a operatorului tradițional variază între 17,2% în România și 88% în Cipru.

Deși se bazează în mare măsură pe revânzarea liniilor pentru a furniza servicii în bandă largă clienților lor, noii intrați pe piață mizează din ce în ce mai puțin pe concurența bazată pe un serviciu simplu. Piața de gros a buclelor locale cu acces necondiționat, care reprezintă acum 12,8% din liniile PSTN din UE, a crescut în cursul anului (cu 54,2% pentru accesul total și cu 33,8% pentru accesul partajat), în timp ce piața bitstream a cunoscut o creștere de 10,5%. Faptul că în prezent există 23,5 milioane linii cu acces necondiționat, în comparație cu 11,6 milioane revândute și 6 milioane linii de tip bitstream, sugerează că operatorii nou-intrați pe piață încep să urce pe „scara investițiilor”.

3. Cadrul de reglementare

Cadrul instituțional

Competențele și resursele autorităților naționale de reglementare

Comisia examinează preocupările legate de lipsa unor competențe reale de executare ale autorităților naționale de reglementare, în special în ceea ce privește penalizările financiare maxime ce pot fi impuse (Bulgaria, Estonia, Austria), precum și îndoielile legate de capacitatea acestor autorități de a interveni în probleme de acces și de interconectare (Polonia, Suedia).

Chiar dacă eficacitatea autorităților naționale de reglementare a fost consolidată în unele țări (Italia, Irlanda, Ungaria, Suedia, Țările de Jos), Comisia examinează anumite probleme persistente legate de lipsa resurselor în Bulgaria, Grecia, Luxemburg, Polonia și în Slovacia.

Autoritățile naționale de reglementare, în special cele din statele membre de mici dimensiuni, întâmpină dificultăți în a reuni expertiza și resursele necesare pentru a realiza studii de piață și pentru a monitoriza punerea în aplicare a soluțiilor pe piețe din ce în ce mai complexe.

Independența

Independența autorităților naționale de reglementare este o condiție prealabilă a siguranței în materie de reglementare. În Letonia și Ungaria s-au luat măsuri sau se preconizează acțiuni de sporire a independenței autorităților naționale de reglementare. Cu toate acestea, în Bulgaria și în Luxemburg, și în special în Polonia, persistă motive de îngrijorare în ceea ce privește normele de revocare din funcție a directorului autorității naționale de reglementare. Prin urmare, Comisia a inclus dispoziții de consolidare a independenței autorităților naționale de reglementare în propunerile sale de revizuire a cadrului de reglementare.

Căi de atac

Recursurile sistematice și de lungă durată contra deciziilor autorităților naționale de reglementare continuă să obstrucționeze punerea în aplicare a acestora, în ciuda eforturilor depuse de câteva state membre în vederea raționalizării procesului (Germania, Grecia, Irlanda, Malta, Polonia și Suedia). Propunerile Comisiei de reformă în materie ar trebui să descurajeze înaintarea sistematică de recursuri ca modalitate de a întârzia punerea în aplicare a deciziilor de reglementare.

Punerea în aplicare a măsurilor de reglementare

Analize de piață

Primul ciclu de analize de piață s-a încheiat practic în toate statele membre, cu excepția Bulgariei și României. Deși Comisia a închis în consecință procedurile de încălcare a dreptului comunitar împotriva a 11 state membre, piețele din aceste țări nu au beneficiat în mod vizibil de reglementarea specifică aplicată în statele membre în care analizele au fost realizate la timp.

În statele membre în care primul ciclu de analize de piață s-a încheiat la timp și a fost impusă o reglementare adecvată la nivelul pieței de gros, aceasta a permis autorităților să dereglementeze unele piețe cu amănuntul. Este probabil ca viitoarele analize de piață realizate de autoritățile naționale de reglementare, ținând seama de recomandarea revizuită a Comisiei privind piețele relevante, să conducă la dereglementarea și pe mai departe a piețelor cu amănuntul.

Aplicarea remediilor

Situația variază în ceea ce privește impunerea și asigurarea punerii în aplicare a remediilor cu caracter de reglementare. În unele state membre, măsurile finale nu au fost încă adoptate (de exemplu în Ungaria și Polonia), iar perioada dintre încheierea analizei de piață și impunerea unei obligații definitive este un motiv de preocupare accentuată în țări ca Germania, Estonia, Irlanda și Luxemburg.

Chiar și acolo unde au fost impuse obligații definitive, nivelul de detaliere nu este suficient în numeroase cazuri pentru a garanta o bază solidă de investiții și de acces pe piață. Demararea operațiunilor comerciale este adesea amânată până când detaliile esențiale sunt clarificate prin recursuri sau prin proceduri individuale de soluționare a litigiilor.

În afară de aceasta, condițiile tarifare propuse în ofertele de referință pentru produse specifice reglementate nu sunt întotdeauna de natură să stimuleze lansarea unor servicii concurente de către operatorii alternativi (de exemplu, în Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Slovacia și Suedia). De altfel, dificultățile întâmpinate în procesul de furnizare a produselor en gros (inclusiv discriminarea netarifară în raport cu sectorul cu amănuntul al operatorului cu putere semnificativă de piață, probleme în materie de contracte de servicii, colocare, schimbare de produse sau portabilitate) pot întârzia punerea în aplicare și pot submina competitivitatea ofertelor cu amănuntul alternative.

Unul dintre domeniile cu cea mai evidentă lipsă de coerență în aplicarea remediilor este cel al metodelor de orientare în funcție de costuri și de contabilitate analitică. De asemenea, adoptarea metodei de orientare în funcție de costuri poate face obiectul unor calendare foarte diferite și poate implica diverse grade de asimetrie, care nu se justifică neapărat prin condițiile diferite de pe piețele naționale.

Aceste diferențe reprezintă o sarcină suplimentară pentru operatorii care doresc să ofere servicii paneuropene și obstrucționează realizarea pieței interne a serviciilor de comunicații electronice. Faptul că autoritățile naționale de reglementare nu dispun de competențe suficiente de executare sau că nu sunt dornice să exercite aceste puteri poate fi o altă explicație pentru întârzierea punerii în practică a remediilor.

Aceste deficiențe au convins Comisia că ar trebui să adopte o poziție cu privire la aceste remedii și că autoritățile naționale de reglementare ar trebui să dispună de competențe sporite de executare, ambele idei fiind integrate în propunerile de reformă ale Comisiei.

Dificultățile întâmpinate de autoritățile naționale de reglementare în a impune în timp util respectarea principiului nediscriminării pe piețele reglementate au determinat mai multe dintre aceste autorități (de exemplu, în Italia, Polonia și Suedia) să preconizeze introducerea unei separări funcționale între serviciile de acces la rețeaua locală a operatorului tradițional de telefonie fixă și celelalte unități comerciale de gros și cu amănuntul ale acestuia, astfel încât sectorul cu amănuntul al operatorului tradițional și operatorii alternativi să beneficieze de egalitate de tratament în ceea ce privește accesul la inputurile en gros. În Irlanda, operatorul tradițional a fost cel care a propus o formă de separare structurală. Aceste evoluții subliniază necesitatea găsirii unui mecanism de asigurare a coerenței abordărilor în statele membre.

Gestionarea spectrului radio

În 2007 s-au înregistrat alte progrese către o piață unică a comunicațiilor fără fir, prin intermediul mai multor măsuri de armonizare luate la nivelul UE în vederea utilizării spectrului radio fără drepturi individuale de utilizare (dispozitive cu rază mică de acțiune, RFID și R-LAN). Tendința unei utilizări sporite a abordărilor bazate pe piață în gestionarea spectrului radio a continuat, de asemenea. Se preconizează că modificările propuse ale cadrului de reglementare vor consolida această tendință, lucru necesar ținând seama de evoluția noilor tehnologii și a cererilor de servicii, precum și de globalizarea în creștere a piețelor.

În unele state membre există și tendința ca autorizările de utilizare a spectrului să fie neutre din punct de vedere al tehnologiei și al serviciilor, în conformitate cu propunerile prezentate de Comisie în legătură cu abrogarea directivei GSM și cu modificările cadrului de reglementare. De exemplu, autoritățile de reglementare din Suedia și din Regatul Unit și-au anunțat intenția ca cel puțin o parte a spectrului eliberat în urma trecerii la tehnologiile digitale să fie neutră din punct de vedere al tehnologiei și al serviciilor, iar alte state membre au demarat un proces vizând utilizarea de către serviciile 3G a benzii de 900 MHz, rezervată în prezent pentru serviciile GSM[13]. Malta, Danemarca și Finlanda pregătesc, de asemenea, reforme majore ale gestionării spectrului radio.

Deși deciziile Comisiei în materie de armonizare a spectrului radio, adoptate în conformitate cu Decizia 676/2002/CE privind spectrul radio în perioada 2004-2007, au fost puse în aplicare în majoritatea statelor membre, un efort semnificativ se impune în continuare pentru a încheia acest proces. O dificultate suplimentară este reprezentată de faptul că legislația UE în materie de armonizare a spectrului radio este dublată de acordurile interguvernamentale necoercitive din cadrul CEPT.

Decizia 2007/98/CE privind armonizarea utilizării spectrului radio în vederea punerii în aplicare a sistemelor care furnizează servicii mobile prin satelit (MSS) a fost urmată în august 2007 de o propunere a Comisiei de decizie a Parlamentului European și a Consiliului vizând stabilirea unui baze juridice pentru selectarea și autorizarea paneuropeană a operatorilor de MSS. De asemenea, în prezent se desfășoară o acțiune coordonată la nivel paneuropean în vederea facilitării comunicațiilor mobile la bordul aeronavelor.

Și alte proceduri de armonizare sunt în mod evident necesare la nivel comunitar pentru licențele de utilizare a frecvențelor radio utilizate în furnizarea de servicii paneuropene să fie acordate în mod coordonat și în timp util. Comisia a propus, așadar, ca un nou organism, Autoritatea europeană pentru piața de comunicații electronice, să aibă rolul de a facilita procesul de acordare a licențelor pentru serviciile paneuropene.

4. Interesele consumatorilor

Autoritățile naționale de reglementare s-au concentrat în mai mare măsură pe aspectele legate de consumatori, probabil ca răspuns la intensificarea concurenței asociate cu convergența piețelor, la gruparea ofertelor de servicii diferite și la eforturile pe care operatorii trebuie să le depună în consecință pentru a câștiga clienți și pentru a-i păstra.

Transparența tarifelor

Transparența tarifelor rămâne o preocupare, chiar dacă din ce în ce mai multe autorități de reglementare dezvoltă instrumente on-line de comparare a prețurilor, pe care consumatorii le pot utiliza pentru a alege furnizorul care oferă serviciul cel mai adaptat la nevoile lor.

Mai multe state membre au introdus, de asemenea, măsuri de sporire a transparenței în ceea ce privește numerele cu tarif special și alte servicii care utilizează numere non-geografice, în cazul cărora costurile ascunse și lipsa informațiilor privind tarifele sunt adesea motive de îngrijorare.

Comisia salută aceste evoluții, care sunt în spiritul modificărilor propuse ale cadrului de reglementare.

Serviciul universal

Germania și Luxemburg rămân singurele state membre în care serviciul universal este furnizat în condiții normale de piață. Cu toate acestea, și alte state membre au ales să excludă elementele individuale din desemnare (de exemplu, anuarele și serviciile de informații electronice în Italia și Estonia, și numai cele din urmă în Irlanda și Austria). Republica Cehă nu mai include accesul la un punct fix ca element desemnat, iar Suedia și Finlanda analizează soluțiile mobile. România limitează serviciul la furnizarea de telecentre în vederea asigurării accesului în zonele rurale.

Utilizatorii cu dizabilități și cu nevoi speciale se confruntă în continuare cu numeroase limitări ale accesului la servicii esențiale pentru viața socială și economică. Deși cadrul de reglementare încurajează statele membre să ia măsuri de facilitare a accesului la serviciile disponibile pentru majoritatea utilizatorilor, acțiunile întreprinse și rezultatele obținute variază considerabil în interiorul UE.

Portabilitatea numerelor

Portabilitatea numerelor este acum o opțiune disponibilă pentru utilizatorii de telefonie mobilă și fixă din toate statele membre, cu excepția Bulgariei și României. Unele state membre au luat măsuri în vederea facilitării portării numerelor pentru serviciile VoIP și pentru serviciile implicând operatori de rețele mobile virtuale (MVNO), dar normele diferă în mod semnificativ, în funcție de clasificarea și de utilizarea numerelor corespunzătoare. Perioada de timp necesară pentru portarea unui număr (precum și costul) este esențială în asigurarea concurenței. Deși au fost înregistrate unele ameliorări (de exemplu, în Franța, Spania și în Regatul Unit), termenele prea lungi sunt în continuare un obstacol în calea concurenței în numeroase state membre. De aceea, Comisia a propus o cerință legală de realizare a portării în termen de o zi lucrătoare.

112

Numărul european de urgență 112 poate fi utilizat pentru a apela gratuit serviciile de urgență, de pe telefoane fixe sau mobile, în toate statele membre, cu excepția Bulgariei.

Furnizarea de informații către serviciile de urgență cu privire la localizarea apelantului rămâne un aspect problematic. Comisia a decis să sesizeze Curtea de Justiție în legătură cu șase state membre (Italia, Țările de Jos, Lituania, Slovacia, Letonia și Polonia) și a inițiat o procedură împotriva României din cauza neasigurării de către aceasta a furnizării informațiilor cu privire la localizarea apelantului în cazul apelurilor la numărul 112 efectuate de pe telefoane mobile.

Calitatea răspunsurilor la apelurile de urgență variază considerabil în interiorul UE, dat fiind că acest domeniu nu face obiectul unor norme armonizate. În așteptarea modificării reglementărilor comunitare actuale în vederea asigurării unui cadru de bune practici în materie, Comisia acționează prin intermediul Comitetului pentru comunicații și al subgrupului specializat în chestiuni de urgență, precum și prin intermediul Comitetului pentru protecția civilă, în scopul promovării calității răspunsurilor la apelurile primite la numărul 112.

5. Concluzii

Sectorul continuă să înregistreze venituri ridicate datorită creșterii continue a cifrei de afaceri a serviciilor mobile și a celor în bandă fixă. În același timp, consumatorii au beneficiat de o consolidare a mediului concurențial, reflectată în prețuri mai mici.

Modelul comunitar de reglementare s-a dovedit capabil să asigure o concurență crescută pe piețe, oferind în același timp consumatorilor o protecție solidă și un serviciu de bază garantat.

În statele membre în care reglementările au fost aplicate conform celor mai bune practici, avantajele potențiale pentru consumatori s-au confirmat, de exemplu în cazul utilizării serviciilor inovatoare în bandă largă. Acțiunile cu caracter de reglementare s-au dovedit deosebit de fructuoase în cazurile în care procesul de analiză a pieței s-a desfășurat la timp, acolo unde soluțiile impuse operatorilor cu putere semnificativă de piață au fost suficient de precise și de detaliate și atunci când procedurile de recurs și acțiunile justiției au fost eficiente, iar autoritățile de reglementare au putut interveni activ în chestiuni de altă natură decât tarifară.

Cu toate acestea, cadrul de reglementare permite în prezent o marjă largă de alegere în ceea ce privește normele de aplicat și modul de aplicare a acestora. Ca urmare, mediul de reglementare se bazează adesea pe abordări a căror lipsă de coerență constituie un obstacol major pentru realizarea unei piețe unice reale în Uniune și pentru avantajele economice care decurg din aceasta. Printre exemplele de diferențe în materie de reglementare se numără dispozițiile privind tarifele de terminare a apelurilor în rețelele mobile și perioadele de tranziție, metodele contabile, tratamentul serviciilor VoIP, portabilitatea numerelor mobile și discriminarea netarifară practicată de operatorii dominanți.

Propunerile Comisiei, studiate în prezent de Parlamentul European și de Consiliu, vizează soluționarea acestor chestiuni, utilizând abordări inovatoare acolo unde este cazul, dar păstrând conceptul general de bază al cadrului din 2002.

[1] Cu excepția cazului în care se specifică altfel, situația este cea existentă la 31 decembrie 2007, iar datele de piață sunt cele disponibile la 1 octombrie 2007.

[2] Recomandarea 2007/879/CE a Comisiei.

[3] COM(2007) 697- 699.

[4] Observatorul european al tehnologiilor informației (EITO) 2007.

[5] Actualizarea EIT0, 2007.

[6] Estimări bazate pe date UE KLEMS.

[7] Regulamentul (CE) nr. 717/2007.

[8] Metodologia OCDE - a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei.

[9] IDATE - PAC Consultants – Coe-Rexecode, noiembrie 2007.

[10] Studiu privind comunicațiile electronice la nivelul gospodăriilor (noiembrie-decembrie 2007).

[11] ERG (07) 56 rev 2.

[12] „Broadband Coverage in Europe” ( Accesul în bandă largă în Europa ), IDATE 2007 (date la 31 decembrie 2006).

[13] O propunere de decizie UE se află în curs de elaborare.