[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 23.10.2007

COM(2007) 647 final

2005/0246 (COD)

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) paragraful al doilea din Tratatul CE privind

poziţia comună a Consiliului în legătură cu adoptarea unei propuneri de regulament a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat)

2005/0246 (COD)

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) paragraful al doilea din Tratatul CE privind

poziţia comună a Consiliului în legătură cu adoptarea propunerii de regulament a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat)

1. CONTEXT

Data transmiterii propunerii către Parlamentul European şi către Consiliu [(document COM (2005)608 final - 2005/0246(COD)]: | 30 noiembrie 2005. |

Data avizului Comitetului Economic şi Social European: | 5 iulie 2006 |

Data avizului Parlamentului European, prima lectură: | 12 decembrie 2006 |

Data propunerii modificate, formulate oral către Grupul de lucru al Consiliului privind Uniunea Vamală (legislaţie şi politică) | 11 ianuarie 2007 |

Data acordului politic al Consiliului: | 25 iunie 2007 |

Data adoptării poziţiei comune cu majoritate calificată: | 15 octombrie 2007 |

2. OBIECTIVUL PROPUNERII COMISIEI

Obiectivul propunerii este modernizarea şi simplificarea legislaţiei vamale şi a procedurilor administrative, atât din punctul de vedere al autorităţilor vamale, cât şi din cel al agenţilor economici. Propunerea de simplificare a procedurilor şi proceselor vamale are scopul de a adapta regulile vamale la standardele comune pentru sisteme IT interoperabile.

Propunerea trebuie privită în contextul strategiei europene pentru creştere şi locuri de muncă şi al unei „mai bune reglementări”, în măsura în care va simplifica reglementarea europeană în vederea reducerii cheltuielilor întreprinderilor în Europa şi a creşterii eficienţei, transparenţei şi încrederii cetăţenilor. Propunerea a fost elaborată şi în vederea îndeplinirii obiectivelor iniţiativei eGuvernare, care ar trebui să permită întreprinderilor să beneficieze pe deplin de tehnologia modernă şi, în consecinţă, de facilitarea schimburilor comerciale.

Prezenta propunere are o importanţă politică deosebită, deoarece va contribui la o nouă consolidare a pieţei unice. Ea reprezintă un pas important către eliminarea barierelor care au mai rămas în calea unui teritoriu vamal complet integrat. Propunerea este un element sensibil, deoarece presupune opţiuni dificile şi uneori reforme dureroase (în special pentru realizarea interoperabilităţii sistemelor de compensare ale statelor membre).

3. COMENTARII CU PRIVIRE LA POZIŢIA COMUNĂ

3.1 Generalităţi

Poziţia comună, asupra căreia s-a ajuns la un acord politic prin majoritate calificată la 25 iunie 2007, urmează liniile generale ale propunerii modificate a Comisiei. Modificările au fost făcute pentru a oferi o mai mare claritate şi pentru a pune bazele unei legislaţii mai flexibile şi mai bine adaptate, care să îndeplinească scopul de a menţine un echilibru adecvat între controalele vamale şi facilitarea comerţului legitim.

3.2 Examinarea amendamentelor propuse de Parlament la prima lectură

În poziţia sa comună, Consiliul nu a aprobat toate amendamentele propuse de Parlamentul European, dar a integrat, în întregime sau în principiu, adică ori însoţite de unele modificări necesare din motive de coerenţă sau de claritate, ori în parte, 36 din cele 54 de amendamente adoptate de Parlament.

În tabelul din anexă este prezentată corespondenţa între amendamentele Parlamentului European la expunerea de motive şi la unele dispoziţii din propunerea Comisiei şi expunerea de motive şi dispoziţiile echivalente, astfel cum au fost modificate şi renumerotate în poziţia comună a Consiliului.

Amendamente acceptate de Consiliu şi de Comisie

Amendamentele acceptate în întregime de Consiliu sunt 1, 4, 6, 7, 8, 12, 17, 20, 21, 32, 33, 35, 38, 49, 52 şi 56 ; iar cele acceptate în principiu sunt 2, 3, 9, 10, 16, 18, 31, 36, 37, 39, 42 – 48 şi 50 .

Amendamentul 26 este acceptat numai în ceea ce priveşte aplicarea procedurilor simplificate pentru mărfurile comunitare care fac obiectul schimburilor comerciale cu sau între teritorii care fac parte din teritoriul vamal comunitar dar nu sunt incluse din punct de vedere teritorial în a şasea Directivă TVA.

Toate aceste amendamente fuseseră acceptate anterior de Comisie, cu excepţia amendamentelor 21 şi 31 .

În ceea ce priveşte amendamentele 11 şi 13 , Consiliul – deşi a subscris fără rezerve la principiul de aliniere a propunerii la noua procedură de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din decizia privind comitologia – a ajuns la concluzii diferite de cele ale Parlamentului European asupra unor dispoziţii privind abilitarea şi a finalizat activitatea desfăşurată de Parlamentul European prin alinierea altor dispoziţii.

Amendamente respinse atât de Consiliu cât şi de Comisie

Nici Consiliul nu a acceptat următoarele amendamente respinse de Comisie:

Amendamentul 5 , deoarece trimiterile la decizia de modificare a deciziei privind comitologia trebuie făcute în nota de subsol şi nu în corpul textului;

Amendamentul 14 , deoarece niciun sistem de acreditare a agenţilor vamali nu intră în domeniul de aplicare a Codului Vamal;

Amendamentul 22 , deoarece modificarea formulării ar putea pune în pericol capacitatea vămii de a efectua controale prin sondaj;

Amendamentul 23 , deoarece excluderea trimiterii la programul de lucru al birourilor vamale ar compromite obiectivul propunerii de a încadra perceperea de taxe vamale, iar introducerea unei trimiteri la „orice alt act necesar în vederea aplicării legislaţiei vamale” ar permite perpetuarea unei practici curente în anumite state membre, care constă în perceperea de taxe pentru întocmirea declaraţiilor electronice;

Amendamentul 25 , deoarece ar presupune ca statele membre să fie obligate să îşi ţină deschise non-stop toate birourile vamale, ceea ce ar putea fi de dorit dar în prezent nu reprezintă o opţiune realistă;

Amendamentul 26 (în parte), deoarece aplicarea procedurilor simplificate pentru mărfurile care sunt deplasate pe teritoriul unui singur stat membru sau între anumite state membre nu ar face decât să îngreuneze aplicarea uniformă a dispoziţiilor TVA în cadrul pieţei unice;

Amendamentul 28 , deoarece presupune utilizarea Codului Vamal în scopul încadrării directivelor de negociere a regulilor de origine în acordurile preferenţiale, care este prerogativa Consiliului, în conformitate cu articolul 133 din Tratatul CE, după cum este şi punerea în aplicare a articolului 187 din Tratatul CE;

Amendamentul 29 , deoarece articolul a fost modificat de Consiliu, din simplul motiv că debitorii ar trebui să aibă răspundere solidară şi divizibilă pentru datorie;

Amendamentul 30 , deoarece, din punctul de vedere al redactării legislaţiei, introducerea de exemple nu este adecvată şi este suficient să se precizeze în Cod principiul fundamental conform căruia pot fi acceptate şi alte tipuri de garanţie;

Amendamentele 40 şi 41 , deoarece în ambele cazuri amendamentele interpretează în mod eronat dispoziţiile actuale şi pe cele propuse. Convenţia COTIF nu este o convenţie internaţională care instituie un regim de tranzit sau garantează libertatea tranzitului şi, prin urmare, nu poate fi luată în considerare în aceste articole;

Amendamentul 51 , deoarece se bazează pe concepţia greşită că declaraţia sumară de export ar putea fi prelucrată în acelaşi mod ca declaraţia sumară de import;

Amendamentul 53 , deoarece ar contraveni principiului subsidiarităţii.

Amendamente respinse de Consiliu dar acceptate în prealabil de Comisie

Consiliul a respins următoarele amendamente care fuseseră aprobate în prealabil de Comisie:

Amendamentul 15 , deoarece articolul 13 din propunere urmează să fie integrat în articolul 11;

Amendamentul 24 , deoarece, din cauza noii formulări a dispoziţiei, un astfel de amendament ar face ca lista sa devină exhaustivă (presupunând că AM24 nu privea toate versiunile lingvistice);

Amendamentul 54 , deoarece articolul 195 propus a fost eliminat din textul revizuit, Consiliul fiind de părere că respectivul codul şi dispoziţiile de punere în aplicare a acestuia ar trebui să fie suficient de clare pentru a limita necesitatea utilizării notelor explicative şi a îndrumărilor la cazurile excepţionale şi că nu este necesar să se creeze un al treilea nivel de reglementare şi nici să se impună Comisiei, în cod, să facă acest lucru.

3.3. Dispoziţii noi introduse de Consiliu

Poziţia comună cuprinde anumite modificări suplimentare efectuate de Consiliu, care abordează atât preocupările reflectate în amendamentele propuse de Parlamentul European ţinând seama de opiniile întreprinderilor europene vizate, cât şi cele formulate de administraţiile vamale ale statelor membre. Punctele aduse în discuţie s-au împărţit în două categorii, cele esenţiale, cum ar fi reprezentarea în vamă, vămuirea centralizată şi „ghişeul unic” (pentru care s-a căutat şi s-a primit sprijin politic în cadrul Consiliului de Miniştri), şi cele cu o importanţă mai mică, cum ar fi simplificările la nivel naţional, aplicarea garanţiilor şi dreptul de a fi ascultat, pentru care s-au găsit soluţii practice în măsura posibilului. Modificările aduse procedurii de adoptare a dispoziţiilor de punere în aplicare au avut implicaţii considerabile asupra Codului modernizat.

Modificările principale sunt următoarele:[1]

Trimiterea la un cadru comunitar comun pentru aplicarea de sancţiuni a fost retrasă din motivul 14 (ex motivul 12 din propunerea Comisiei), în conformitate cu articolul 21 (ex articolul 22), iar motivul 32 din propunerea Comisiei a fost eliminat, în conformitate cu regula de eliminare a oricăror trimiteri la accize şi TVA din textul revizuit al Codului, acestea făcând obiectul altei legislaţii. Lista regulamentelor abrogate de la motivul 39 (ex motivul 38) a fost, de asemenea, modificată.

Sprijinul Parlamentului European pentru menţinerea anumitor simplificări naţionale în legislaţia vamală nu a fost preluat integral în poziţia comună. Eliminarea abilitărilor naţionale este o componentă esenţială a reformei propuse, deoarece acestea pot să ducă la aplicarea neuniformă a normelor vamale de către statele membre şi pot să compromită condiţiile echitabile de concurenţă între întreprinderile de pe teritoriul UE. Cu toate acestea, au fost adoptate anumite dispoziţii recomandate de Parlament, în special la articolul 1 alineatul (3), pentru a autoriza utilizarea de proceduri simplificate pentru deplasarea mărfurilor între Comunitatea Europeană şi „teritoriile speciale” ale acesteia, cum ar fi Insulele Aaland, Insulele Channel, Insulele Canare etc.

În ceea ce priveşte reprezentarea în vamă , poziţia comună introduce condiţiile, pe baza criteriilor „comune”, care trebuie îndeplinite de reprezentanţii vamali care acţionează în mai mult de un stat membru, deoarece nici un stat membru nu ar trebui să decidă în mod unilateral în privinţa acestui aspect. Deşi aceasta nu este o „procedură de acreditare”, ar trebui să vizeze preocupările exprimate de PE, de agenţii vamali şi de unele state membre, fiind totodată conformă cu tratatul şi cu directiva privind serviciile. Poziţia comună aduce şi o serie de precizări referitoare la derogările de la articolul 12, referitor la obligaţia de a se face dovada abilitării în calitate de reprezentant vamal. Articolul 13 din propunerea Comisiei a fost eliminat şi a fost încorporat, în principiu, în articolul 11.

La articolul 16 alineatul (4) [ex articolul 17 alineatul (4)], termenul în care trebuie luată o decizie solicitată şi în care trebuie notificat solicitantul de către autorităţile vamale a fost prelungit de către Consiliu la patru luni, acest nou termen fiind mai compatibil cu numeroase norme naţionale actuale.

Articolul 35 din propunerea Comisiei, privind simplificările , a fost eliminat, iar conţinutul acestuia a fost definit mai precis în noul articol 116, în articolul 1, noul alineat (3) şi în articolul 183 alineatul (2) litera (c) (ex articolul 194).

Cerinţa ca statele membre să raporteze Comisiei sancţiunile vamale a fost încorporată în articolul 21 (ex articolul 22), dar a fost limitată de Consiliu la raportarea doar a dispoziţiilor naţionale în vigoare sau pe cale de a intra în vigoare în statele membre.

Dispoziţia de la articolul 29 (ex articolul 31) privind prelungirea termenului de păstrare a documentelor şi altor informaţii , care anterior se aplica numai procedurilor de apel, se aplică în prezent şi procedurilor judiciare.

O serie de considerente politice au stat la baza menţinerii de către Consiliu a caracterului autonom al Regulamentului (CE) nr. 82/2001 al Consiliului privind normele privind originea pentru Ceuta și Melilla, acceptând totodată ca acest regulament să fie actualizat, în vederea alinierii sale la alte norme privind originea. Articolul 39 (ex articolul 42) a fost modificat în consecinţă.

Normele detaliate privind legătura şi normele aplicabile metodei alternative de evaluare au fost transferate în dispoziţiile de punere în aplicare şi, în consecinţă, articolul 46 din propunerea Comisiei a fost eliminat.

Consiliul a reintrodus în articolul 51 (ex articolul 56) principiul conform căruia, în cazul în care există mai mulţi debitori , aceştia răspund solidar şi divizibil pentru datorie. În acelaşi timp, propunerea menită să încurajeze autorităţile vamale să recupereze datoria, în primă instanţă, de la persoanele care au încălcat în mod deliberat legislaţia vamală, a fost lăsată deoparte. Cu toate acestea, opţiunea de suspendare a termenului limită pentru plata drepturilor într-un astfel de caz a fost menţinută în articolul 72 alineatul (3) [ex articolul 77 alineatul (3)].

Consiliul a introdus, printre altele, o măsură de protecţie împotriva unei posibile eludări a măsurilor tarifare (cum ar fi taxa antidumping), în cadrul măsurilor de punere în aplicare de la articolul 54 (ex articolul 59), privind calculul taxei .

În ceea ce priveşte garanţiile , au apărut discuţii pe marginea propunerii de extindere a răspunderii garantului în vederea acoperirii datoriilor vamale apărute în urma mărfurilor nedeclarate şi a controalelor a posteriori. Prin modificarea articolului 56 (ex articolul 61), Consiliul a clarificat că extinderea răspunderii se aplică garanţiilor în general dar că utilizarea garanţiei pentru recuperarea datoriilor exigibile în urma controalelor a posteriori este opţională pentru statele membre şi că, în orice caz, nu se poate aplica decât în cazul în care garanţia nu a fost eliberată. Poziţia comună precizează, de asemenea, necesitatea de adoptare a dispoziţiilor de punere în aplicare privind dispoziţiile generale care vizează garanţiile, în special în privinţa altor cazuri în care nu este necesară instituirea unei garanţii, cum ar fi anumite modalităţi de trafic/transport, sau în care garanţia are valabilitate limitată. În ceea ce priveşte garanţii, articolul 61 (ex articolul 66) defineşte acum şi mai bine instituţiile care pot prezenta o garanţie fără aprobare. Propunerea de restricţionare a utilizării garanţiei globale cu o sumă redusă, sau a scutirilor de garanţie, la agenţii economici autorizaţi (AEO), a fost eliminată de la articolul 62 (ex articolul 67); în paralel, s-au introdus criterii identice cu acelea impuse AEO (în special dovedirea solvabilităţii), criterii care vor trebui îndeplinite pentru utilizarea fiecărui tip de simplificare.

Deoarece noul Cod creează condiţiile necesare pentru controalele bazate pe sisteme, Consiliul a acceptat în linii mari principiul „ autoevaluării ”, promovat de unele state membre în Consiliu, conform căruia formalităţile vamale sunt simplificate pe cât posibil şi, după caz sau dacă este fezabil, agenţilor autorizaţi li se permite să se autoreglementeze (sau să se „autoevalueze”). Dreptul autorităţilor vamale de a accepta sume din drepturile exigibile, determinate de declarant, este inclus în prezent în articolul 66 alineatul (2) [ex articolul 71 alineatul (2)] şi, ca în cazul vămuirii centralizate, a fost introdusă o definiţie într-un nou articol, articolul 116 , prin care se specifică şi se clarifică principiul de bază al autoevaluării, care va fi totuşi limitat la agenţii economici autorizaţi.

Articolul 84 din propunerea Comisiei a fost eliminat, iar definiţiile termenilor rambursare şi remitere au fost transferate la articolul 4, celelalte dispoziţii fiind incluse în articolul 79 (ex articolul 85).

La articolul 86 (ex articolul 92), Consiliul a căutat să clarifice condiţiile de stingere a unei datorii vamale în cazul în care mărfurile sunt reţinute sau confiscate. Pe lângă aceasta, recunoscând rolul debitorilor în sprijinirea luptei împotriva fraudei, Consiliul a retras propunerea de introducere a unei dispoziţii prin care să se permită în mod special stingerea unei datorii vamale apărute cu ocazia unei livrări supravegheate, efectuate în scopul identificării infractorilor, deoarece această practică nu este în vigoare în toate statele membre.

La capitolul 2 de la Titlul V – Plasarea mărfurilor sub un regim vamal , poziţia comună include acum un articol nou, articolul 106, care descrie şi clarifică ideea de bază a vămuirii centralizate , care nu va mai fi limitată doar la AEO, deşi solicitanţii vor trebui să îndeplinească criteriile aplicabile AEO.

Structura acestui capitol a fost modificată pentru a urma un decurs mai logic; normele aplicabile declaraţiilor simplificate şi suplimentare figurează acum la acelaşi capitol unde figurează cele aplicabile declaraţiilor normale şi dispoziţiile comune care le reglementează pe toate acestea. (Articolele 125 şi 128 din propunerea Comisiei au fost renumerotate 109 şi 110, iar articolele 114-117 au fost renumerotate 111-114).

Consiliul a eliminat restricţia privind utilizarea declaraţiilor simplificate numai de către AEO de la articolul 109 (ex articolul 125), care face inutilă dispoziţia privind declaraţiile simplificate „ocazionale” de la articolul 127 din propunerea Comisiei, şi a reintrodus [dar la articolul 112 (ex articolul 114)] o limitare a dreptului de derogare de la obligaţia de a prezenta mărfurile în vederea întocmirii declaraţiei simplificate prin simpla înscriere a datelor în registru. Prin urmare, articolele 126 şi 127 din propunerea Comisiei au fost eliminate.

La articolul 111 (ex articolul 114), poziţia comună reintroduce trimiterea din Cod la anumite persoane care nu trebuie să fie stabilite pe teritoriul vamal al Comunităţii pentru a putea depune o declaraţie.

La titlul V, un nou capitol 3 – Verificarea mărfurilor şi liberul de vamă – separă în mod logic aspectele vămuirii mărfurilor care fac obiectul unei declaraţii de plasare sub un regim. ( Articolele 118-124 din propunerea Comisiei sunt renumerotate 117-121, 123 şi 124). Noul articol 122 prevede măsurile de punere în aplicare. [ex capitolul 3 – Simplificări privind declaraţiile vamale – din propunerea Comisiei a devenit capitolul 2, secţiunea 3 a aceluiaşi titlu, iar articolul 129 din propunerea Comisiei a fost eliminat.]

Articolul 138 (ex articolul 146) a fost, de asemenea, modificat în poziţia comună, deoarece sfârşitul unui regim de tranzit este o procedsură total diferită de încheierea regimului de tranzit, iar dispoziţiile conform cărora un regim de tranzit ia sfârşit au fost transferate corespunzător la articolul 146 (ex articolul 155). Articolul introductiv 154 din propunerea Comisiei a fost eliminat, considerându-se inutil.

În conformitate cu propunerile pentru Codul modernizat, depozitarea temporară devine o procedură vamală şi, ca în cazul mărfurilor aflate în antrepozite vamale sau în zonele libere, nu se stabileşte o limită de timp în care mărfurile pot fi plasate în depozitare temporară sub un alt regim vamal, astfel încât se evită naşterea automată a unei datorii vamale după un anumit termen limită. Articolul 150 (ex articolul 159) recunoaşte acum mai multe situaţii în care pot fi stabilite termenele de depozitare temporară, în special atunci când unitatea de depozitare este exploatată chiar de autoritatea vamală şi nu există acorduri comerciale, precum şi în anumite cazuri excepţionale. Acelaşi articol prevede acum adoptarea dispoziţiilor de punere în aplicare, care să reglementeze aceste cazuri excepţionale.

Articolul 166 din propunerea Comisiei, privind procedurile din zonele libere , a fost eliminat, iar dispoziţia a fost integrată în articolul 159 (ex articolul 169).

În poziţia comună, există acum dispoziţii, la articolul 177 (ex articolul 187), în cadrul formalităţilor de ieşire , privind prezentarea mărfurilor care părăsesc teritoriul vamal al Comunităţii la vama din punctul de plecare, şi anume la biroul vamal de ieşire. În Codul actual, această prezentare este clar menţionată în normele care reglementează anumite regimuri, cum ar fi exportul sau tranzitul, dar nu în toate cazurile, acest lucru fiind în prezent necesar pentru controalele de securitate şi de siguranţă.

Aplicarea Deciziei nr. 2006/512/CE a Consiliului[2] privind comitologia , de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei, se reflectă în prezent în întregul Cod, fiecare articol care abilitează Comisia să adopte măsuri de punere în aplicare fiind modificat astfel încât să specifice procedura care se aplică în fiecare caz. În multe cazuri, la aceste dispoziţii s-a adăugat un cadru mai detaliat pentru procedura de comitologie.

3.4. Aspecte esenţiale neabordate în amendamente/declaraţii

„Vămuirea centralizată” va avea impact asupra sumelor colectate de fiecare stat membru şi, prin urmare, asupra procentului (25%) taxelor vamale pe care acestea le primesc sub forma cheltuielilor de colectare, asupra TVA şi a statisticilor. Pentru ca asemenea aspecte străine de subiect să nu amâne adoptarea Codului modernizat, s-a căzut de acord în privinţa unei declaraţii a Consiliului, care susţine crearea unui mecanism de reajustare a fluxului cheltuielilor de colectare. Acest mecanism ar trebui să fie elaborat în cadrul forurilor competente şi să primească un statut care să aibă caracter obligatoriu pentru statele membre, să fie în vigoare la data intrării în vigoare a Codului modernizat şi să fie funcţional la data la care Codul devine aplicabil.

În declaraţia Consiliului se precizează, de asemenea, că sistemul de vămuire centralizată ar putea să necesite modificări în ceea ce priveşte TVA, statisticile şi interdicţiile şi restricţiile naţionale, precum şi faptul că aceste aspecte ar trebui clarificate în cadrul forurilor competente înainte de intrarea în vigoare a dispoziţiilor din Codul Vamal Modernizat privind vămuirea centralizată.

Într-o altă declaraţie, Consiliul şi Comisia convin să evalueze funcţionarea sistemului de vămuire centralizată la trei ani după intrarea în vigoare a Codului modernizat.

4. CONCLUZIE

Comisia sprijină pe deplin poziţia comună, care încorporează şi îmbunătăţeşte o serie de amendamente aduse de Parlamentul European.

Anexa 1

Tabel de corespondenţă

între cele 54 de amendamente ale Parlamentului European, motivele/dispoziţiile echivalente din propunerea Comisiei (COM(2005)0608) şi motivele/dispoziţiile renumerotate în poziţia comună a Consiliului

(Amendamentele Parlamentului European respinse fie de Comisie, fie de Consiliu fie de ambele apar pe fond gri)

No EP Amendment | No Recital/Article (Commission's proposal) | No Recital/Article (Council's common position) |

1 | 1 | 1 |

2 | new Recital 6a | Recital 8 |

3 | Recital 8 | Recital 10 |

4 | Recital 9 | Recital 11 |

5 | Recital 36 | Recital 35 |

6 | Recital 38 | Recital 39 |

7 | 2 | 2 |

8 | 4 (4) | 4 (5) |

9 | 4 (new 4a) | 4 (6) |

10 | 4 (new 8a) | 4 (11) |

11 (Comitology) | 5 (1) sub-par. 2, 11 (2), 59 (c), 61, 68, 77, 81, 83, 93 (3)(a), 93 (3)(c), 95, 107, 115, 116, 117, 128, 137, 138, 141, 143 (2), 144 (2), 145, 150, 172, 174, 186, 191, 192, 193 | 5 (1) sub-par. 2, 11 (3) (a), 59 (c), 61 (9), 68 (3), 77 (3), 81, 83 (1) sub-par. 2, 83 (5), 95 (2) (a), (b) and (c), 107 (2) (a) and (b), 117 (1) sub-par. 3, 120 (3), 121 (2), 141, 143 (2), 145 (2), 150 (1) sub-par. 4, 150 (2) sub-par 2, 150 (3) sub-par 2, 191 sub-par. 3, 192 (2) |

12 | 9 (2) | 9 (2) (phrase deleted) |

13 (Comitology) | 10 (3), 16, 17, 21, 27, 35, 41, 42 (3), 42 (4), 59 (b), 60, 63, 64, 67, 93 (3)(b), 99, 109, 113 (1), 125, 143 (1), 143 (3), 152, 153, 157, 174, 186, 194 (a), 194 (c) | 1 (3) sub-par 2 &3, 10 (2), 16, 17 (5), 21 (7) c), 27 (3), 41, 42 (3) & (4), 59 b), 60 (2) sub-par 2), 63 sub-par 2, 64 (1) sub-par 2, 67 (3), 93 (3), 99 (2), 107 (2) b), 109, 113 (1) sub-par 2, 114 (2)&(3), 123, 143 (1) sub-par 4, & (3) sub-par 2, 152 (2), 153 (3) sub-par 2, 157 (2) sub-par 2, 174 sub-par 1, 186 (1), 194 (1)&(2) |

14 | 11 (new 2a and 2b) | 11 |

15 | 13 | Article deleted |

16 | 14 (2) | 13 (2) |

17 | 14 (3) | 13 (3)(a) |

18 | 15 (d) &(e) | 14 (d)&(e) |

20 | 16 (e) | 15 (e) |

21 | 22 (1) | 21 (1) |

22 | 27 (2), sub-par 1 | 25 (2), sub-par 1 |

23 | 32 (1) | 30 (1), sub-par 1 |

24 | 32 (2) | 30 (1), sub-par. 2 |

25 | 32 (2) (a) | 30 (1), sub-par 2 (a) |

26 | 35 (new 2a and 2b) | 1 (3) [+ 116, 183 (2) (c)] |

27 | 38 (not in EN) | 35 (not in EN) |

28 | 42 (new 5a) | 39 |

29 | 56 (new 1a) | 51 (paragraph deleted) |

30 | 64 (1) (c) | 59 (1) (c) |

31 | 67 (2) | 62 (2) |

32 | 94 (new 4a) | 88 (4) |

33 | 101 (4) (c) | 95 (4) |

34/35 | 114 (1) | 112 (1) |

36 | 115 (2) | 111 (2) |

37 | 125 | 109 (1) |

38 | 141 | Article deleted |

39 | 152 (1) (b) | 144 (1) (b) |

40 | 153 (2) (new f a) | 145(2) |

41 | 152 (3) (new f a) | 144 (3) |

42 | 155 (1) (c) | 146 (1) (c) |

43 | 157 (2) (b) | 148 (1) (b) |

44 | 158 (2) | 149 (2) (phrase deleted) |

45 | 160 (3) | 151 (3) |

46 | 172 (1), sub-par 2 | 162 (1) (a) |

47 | 178 (1) (b) | 168 (1) (b) |

48 | 187 (2), sub-par 2 | 177 (1) |

49 | 190 (1) | 180 (1) |

50 | 190 (2), sub-par 2 (new 2a) | 180 (3) |

51 | 190 (new 3a) | 180 |

52 | 193 | Article deleted |

53 | 194 (a) | 183 (1) |

54 | 195 (new 1a) | Article deleted |

55 | 196 (new 2a) | 184 (4) |

56 | 198 | 186 |

Anexa 2

DECLARAŢIA COMUNĂ A CONSILIULUI ŞI A COMISIEI PRIVIND EVALUAREA FUNCŢIONĂRII SISTEMULUI DE VĂMUIRE CENTRALIZATĂ

Consiliul şi Comisia convin ca, la trei ani de la data intrării în vigoare a Codului Vamal Modernizat, Comisia să evalueze funcţionarea sistemului de vămuire centralizată.

Pe baza contribuţiilor din partea statelor membre, serviciile Comisiei vor trimite un raport Consiliului şi Parlamentului European, iar Comisia va face, după caz, propunerile necesare de modificări legislative.

[1] Aceste comentarii fac trimitere la articolele renumerotate din poziţia comună; numărul lor anterior, din propunerea Comisiei, apare în paranteze.

[2] JO L 200, 22.07.2006, p.11.