52007IP0014

P6_TA(2007)0014

Integrarea durabilităţii în politicile de cooperare pentru dezvoltare

Rezoluţia Parlamentului European privind integrarea durabilităţii în politicile de cooperare pentru dezvoltare (2006/2246(INI))

Parlamentul European,

- având în vedere articolele 177, 178, 179, 180 şi 181 din Tratatul CE,

- având în vedere noua Strategie de dezvoltare durabilă a UE adoptată de către Consiliul European la Bruxelles, la 15- 16 iunie 2006, şi Strategia de dezvoltare durabilă a UE adoptată anterior de către Consiliul European la Göteborg, în 2001, precum şi dimensiunea externă adăugată la această strategie de către Consiliul European la Barcelona, în 2002,

- având în vedere Planul de implementare de la Johannesburg adoptat de Reuniunea mondială la nivel înalt privind dezvoltarea durabilă, în 2002,

- având în vedere Agenda 21 adoptată la Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) privind mediul şi dezvoltarea, susţinută la Rio de Janeiro în 1992,

- având în vedere Acordul de parteneriat semnat la Cotonou, la 23 iunie 2000, între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe şi Pacific, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de altă parte [1], în special articolele 19, 23 şi 32 ale acestuia,

- având în vedere Declaraţia Mileniului adoptată de către Adunarea Generală a ONU în 2000, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) stabilite în acel context şi raportul ONU din 2005 privind "Investiţia în dezvoltare",

- având în vedere Declaraţia de la Paris privind eficienţa ajutorului pentru dezvoltare, adoptată la 2 martie 2005 la reuniunea la nivel înalt de la Paris,

- având în vedere Consensul de la Monterrey din 2002 adoptat la Conferinţa ONU privind finanţarea dezvoltării,

- având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Ajutorul UE: acordarea unui ajutor mai substanţial, mai eficient şi mai rapid" (COM(2006)0087), şi concluziile Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe din 11 aprilie 2006, care se bazează pe aceasta,

- având în vedere Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în Consiliu, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: "Consensul european" ("Consensul european privind dezvoltarea") [2], semnată la 20 decembrie 2005,

- având în vedere strategia UE intitulată "UE şi Africa: spre un parteneriat strategic", adoptată de către Consiliul European la Bruxelles la 15- 16 decembrie 2005 şi Comunicarea Comisiei intitulată "Un parteneriat UE - Caraibe pentru creştere, stabilitate şi dezvoltare" (COM(2006)0086),

- având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Despre revizuirea Strategiei de dezvoltare durabilă: o platformă de acţiune" (COM(2005)0658),

- având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Revizuirea Strategiei de dezvoltare durabilă a UE pentru 2005: primul bilanţ şi orientări viitoare" (COM(2005)0037) şi anexa acesteia (SEC(2005)0225)),

- având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Coerenţa politicilor în serviciul dezvoltării: accelerarea ritmului progreselor înregistrate în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului" (COM (2005)0134),

- având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Gestionarea apei în ţările în curs de dezvoltare: politică şi priorităţi ale cooperării UE pentru dezvoltare" (COM(2002)0132),

- având în vedere Iniţiativa UE privind apele, lansată în 2002 la Reuniunea mondială la nivel înalt privind dezvoltarea durabilă din Johannesburg,

- având în vedere Iniţiativa europeană privind energia, adoptată la Reuniunea mondială la nivel înalt privind dezvoltarea durabilă, şi Comunicarea Comisiei intitulată "Despre viitoarea evoluţie a Iniţiativei UE privind energia şi despre modalităţile de instituire a unei Facilităţi pentru energie destinată ţărilor ACP" (COM(2004)0711),

- având în vedere acordurile de parteneriat economic dintre UE şi cele şase regiuni ale ţărilor ACP, care urmează să intre în vigoare în 2008,

- având în vedere programul de lucru de la Doha, adoptat de către Consiliul General al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) la 2 august 2004,

- având în vedere raportul privind cea de-a paisprezecea sesiune a Comisiei pentru dezvoltare durabilă a ONU, din 22 aprilie 2005 şi 1- 12 mai 2006,

- având în vedere Comunicarea domnului Almunia către membrii Comisiei intitulată "Indicatori ai dezvoltării durabile pentru monitorizarea punerii în aplicare a Strategiei de dezvoltare durabilă a UE" (SEC (2005)0161),

- având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Strategia UE pentru Africa: spre un pact euro-african pentru accelerarea dezvoltării Africii" (COM(2005)0489),

- având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Accelerarea ritmului progreselor înregistrate în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului - finanţare pentru dezvoltare şi eficienţa ajutorului" (COM(2005)0133),

- având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Accelerarea progreselor în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului: contribuţia Uniunii Europene" (COM(2005)0132),

- având în vedere publicaţia Conferinţei ONU privind comerţul şi dezvoltarea intitulată "Dezvoltarea economică în Africa - reconsiderarea rolului investiţiilor străine directe", din 2005,

- având în vedere raportul economic din 2004 cu privire la Africa al Comisiei Economice pentru Africa a ONU, intitulat "Exploatarea potenţialului comercial al Africii",

- având în vedere raportul din 2001 al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), intitulat "Linii directoare ale CAD: strategii de dezvoltare durabilă",

- având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European intitulat "Evaluarea Strategiei de dezvoltare durabilă a UE", din 28 aprilie 2004,

- având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Schimbările climatice în contextul cooperării pentru dezvoltare" (COM(2003)0085),

- având în vedere documentul de lucru pentru personalul Comisiei intitulat "Integrarea consideraţiilor ecologice în alte politici - un bilanţ al procesului de la Cardiff" (COM(2004)0394),

- având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Combaterea sărăciei rurale: politica şi abordarea Comunităţii Europene privind dezvoltarea rurală şi gestionarea durabilă a resurselor naturale în ţările în curs de dezvoltare" (COM(2002)0429),

- având în vedere raportul de sinteză, din noiembrie 2004, privind "Evaluarea Regulamentelor 2493/2000 şi 2494/2000 referitoare la mediu şi la păduri", elaborat de Unitatea de evaluare comună a Oficiului de cooperare - EuropeAid, Direcţiei Generale Dezvoltare şi Direcţiei Generale Relaţii Externe,

- având în vedere propunerea Comisiei privind un regulament al Consiliului referitor la înfiinţarea unui regim de autorizare voluntară FLEGT (Aplicarea legislaţiei forestiere, guvernare şi comerţ) pentru importurile de lemn în Comunitatea Europeană (COM(2004)0515),

- având în vedere documentul de lucru pentru personalul Comisiei intitulat "Integrarea mediului în politica de cooperare pentru economie şi dezvoltare a CE" (SEC(2001)0609),

- având în vedere "Liniile directoare ale OCDE pentru întreprinderile multinaţionale" din 2000,

- având în vedere Rezoluţia sa din 15 ianuarie 1999 privind normele UE aplicabile întreprinderilor europene care funcţionează în ţările în curs de dezvoltare: către un cod de conduită european [3],

- având în vedere Rezoluţia sa din 1 iunie 2006 privind întreprinderile mici şi mijlocii din ţările în curs de dezvoltare [4],

- având în vedere Rezoluţia sa din 6 aprilie 2006 privind eficienţa ajutorului şi corupţia din ţările în curs de dezvoltare, [5]

- având în vedere Rezoluţiile sale din 18 ianuarie 2006 privind aspectele ecologice ale dezvoltării durabile [6], respectiv din 15 iunie 2006 privind revizuirea Strategiei de dezvoltare durabilă [7],

- având în vedere articolul 45, din Regulamentul său de procedură,

- având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0474/2006),

A. întrucât, conform definiţiei din Raportul Brundtland din 1987 al Comisiei mondiale privind mediul şi dezvoltarea, dezvoltarea durabilă înseamnă că nevoile generaţiei actuale trebuie satisfăcute fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile; întrucât este nevoie, în special, să se protejeze capacitatea Pământului de a favoriza viaţa în toată diversitatea sa, să se respecte limitele resurselor naturale ale planetei şi să se promoveze moduri durabile de producţie şi consum, cu scopul de a se întrerupe legătura dintre creşterea economică şi degradarea mediului,

B. întrucât conceptul de dezvoltare durabilă este un obiectiv fundamental al UE încă din 1997, când a fost introdus ca principiu major în Tratat, şi, astfel, ar trebui să stea la baza tuturor politicilor şi activităţilor UE,

C. întrucât, în conceptul de dezvoltare durabilă, aspectele sociale, ecologice şi economice nu sunt considerate a fi contradictorii între ele, ci mai degrabă a fi interdependente şi a se susţine reciproc,

D. întrucât unul dintre obiectivele esenţiale ale Noii strategii de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene mai sus menţionate este acela de a promova activ dezvoltarea durabilă în întreaga lume,

E. întrucât cooperarea pentru dezvoltare a UE are ca scop favorizarea dezvoltării economice, ecologice şi sociale durabile a ţărilor în curs de dezvoltare, integrarea uşoară şi treptată a ţărilor în curs de dezvoltare în economia mondială şi contribuirea la campania de reducere a sărăciei în ţările în curs de dezvoltare,

F. întrucât perpetuarea tendinţelor fără caracter durabil, atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare, în multe sectoare, cum ar fi resursele agricole, transportul, schimbările climatice, pescuitul, epuizarea biodiversităţii sau consumul resurselor, are mai presus de toate un efect negativ asupra populaţiilor sărace din ţările în curs de dezvoltare,

G. întrucât peste un miliard de persoane, în special din ţările cel mai puţin dezvoltate (LDC), locuiesc într-o sărăcie extremă, cu mai puţin de 1 USD pe zi, iar între 1,5 şi 3 miliarde de persoane trăiesc sub pragul sărăciei de 2 USD pe zi,

H. întrucât două treimi din populaţia săracă a lumii trăiesc în zone rurale şi depind de resursele naturale pentru a-şi asigura existenţa [8]; întrucât pădurile asigură existenţa pentru 90 % din cei peste un miliard de oameni care trăiesc într-o sărăcie extremă [9]; şi întrucât peste un miliard de persoane din întreaga lume, în special cele care trăiesc în comunităţile sărace, depind de peşte pentru a-şi asigura cel puţin 30 % din proteinele animale de care au nevoie [10],

I. întrucât fluxurile de asistenţă oficială pentru dezvoltare (ODA) îndreptate spre Africa încă se află cu mult sub nivelul record din 1990 şi întrucât se estimează că există un deficit anual de 20-25 miliarde USD,

J. întrucât statele membre UE s-au angajat să atingă până în 2015 obiectivul ODA de 0,7% din venitul naţional brut (VNB), iar noile state membre s-au angajat să mărească raportul ODA/PNB la 0,33 % până în 2015,

K. întrucât eradicarea sărăciei poate duce la modele durabile de gestionare a consumului şi a resurselor în ţările în curs de dezvoltare doar dacă se înscrie în cadrul unor eforturi care vizează ridicarea nivelului în domeniile educaţiei, sănătăţii şi capacităţii instituţionale; întrucât combaterea sărăciei va produce rezultate pozitive doar dacă resursele ecologice şi naturale sunt gestionate într-o manieră durabilă,

L. întrucât respectarea normelor democratice şi înfiinţarea unor instituţii de stat transparente şi eficiente şi, în special, a capacităţii administrative, precum şi consolidarea lor sunt esenţiale pentru abordarea în mod eficient a problemelor economice, sociale şi ecologice din ţările în curs de dezvoltare,

M. întrucât corupţia subminează eficienţa ajutorului, prejudiciind astfel politicilor de dezvoltare ale UE şi constituind un impediment grav în calea dezvoltării ţărilor partenere ale UE,

N. întrucât este nevoie de noi abordări pentru a face pieţele să funcţioneze în vederea atingerii unei dezvoltări durabile, iar sectorul privat ar trebui să funcţioneze în vederea realizării unor societăţi echitabile şi viabile,

O. întrucât absenţa unor sisteme juridice eficiente şi a unor drepturi de proprietate economică şi intelectuală constituie o barieră semnificativă în calea stabilirii unui climat de investiţii care să poată declanşa o dezvoltare economică solidă, şi astfel un progres social în multe ţări din categoria LDC,

P. întrucât politicile de dezvoltare solide şi ajutoarele pentru dezvoltare substanţiale sunt importante, dar nu vor determina nicio schimbare în dezvoltarea durabilă dacă nu vor fi transpuse în mod eficient în acţiuni de dezvoltare coerente în ţările beneficiare, care trebuie să recunoască şi să abordeze în mod durabil oportunităţile şi ameninţările legate de mediu,

Q. întrucât publicaţia menţionată anterior, intitulată "Dezvoltarea economică în Africa - reconsiderarea rolului investiţiilor străine directe" demonstrează că stabilirea unei legături între ajutor şi protecţia mediului poate reduce în mod eficient sărăcia,

R. întrucât exploatările forestiere ilegale cauzează daune ecologice, costă guvernele din ţările în curs de dezvoltare miliarde de dolari în venituri pierdute, favorizează corupţia, subminează statul de drept şi buna guvernare şi finanţează conflicte armate,

S. întrucât 2,6 miliarde de persoane, sau peste 40 % din populaţia globului, nu au acces la serviciile sanitare de bază şi întrucât un miliard de persoane utilizează surse de apă potabilă nesigure,

T. întrucât perpetuarea poluării, a degradării şi a epuizării resurselor naturale ar putea duce la situaţii conflictuale în multe ţări în curs de dezvoltare,

U. întrucât economiile din ţările în curs de dezvoltare sunt slăbite de fluctuaţiile preţurilor energiei şi suferă de o lipsă de diversificare energetică, aceste ţări cheltuind adesea o proporţie importantă din surplusurile lor comerciale pe importul de energie, lucru care afectează în mod negativ stabilitatea dezvoltării lor economice,

V. întrucât creşterea demografică puternică reprezintă una dintre problemele dezvoltării durabile datorate utilizării necorespunzătoare a resurselor naturale, ceea ce duce la o degradare gravă a mediului,

1. salută faptul că noua Strategie privind dezvoltarea durabilă a UE menţionată anterior reafirmă promovarea dezvoltării durabile în întreaga lume, ca fiind unul dintre obiectivele sale esenţiale;

2. salută faptul că în Consensul european privind dezvoltarea menţionat anterior se stabileşte ca obiectiv primar şi major al cooperării UE pentru dezvoltare eradicarea sărăciei în contextul dezvoltării durabile;

3. consideră că, pe lângă faptul că asigură protecţia mediului, promovarea creşterii economice durabile şi eradicarea sărăciei se numără printre provocările cele mai importante ale politicilor UE de cooperare pentru dezvoltare şi nu pot fi realizate fără a se stabili nişte obiective sociale şi ecologice care să includă protecţia mediului şi accesul echitabil la beneficiile resurselor naturale, precum şi partajarea acestora;

4. subliniază că o schimbare în direcţia unui acces mai echitabil la resursele energetice/naturale şi o distribuire mai echitabilă a acestora reprezintă o premisă pentru dezvoltarea durabilă şi un element intrinsec al demnităţii umane;

5. salută includerea în Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de instituire a unui instrument financiar de cooperare pentru dezvoltare [11] a unui program tematic pentru mediu şi gestionarea durabilă a resurselor naturale, inclusiv a energiei;

6. subliniază nevoia de a se asigura că cele trei componente ale dezvoltării durabile, şi anume protecţia mediului, echitatea şi coeziunea socială, şi prosperitatea economică, sunt integrate şi puse în aplicare în mod corespunzător în toate politicile de cooperare pentru dezvoltare; îndeamnă Comisia să revizuiască în mod regulat acest proces;

7. solicită mecanisme consolidate pentru monitorizarea progresului înregistrat în vederea atingerii obiectivelor stabilite în Planul de implementare de la Johannesburg menţionat anterior şi în ODM, cum ar fi un angajament mai puternic în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă, integrarea aspectelor economice, sociale şi ecologice ale dezvoltării durabile şi promovarea statului de drept şi a instituţiilor publice şi altele;

8. reaminteşte că dezvoltarea durabilă este o chestiune interdisciplinară care necesită o consolidare a coeziunii politice în toate sectoarele, pentru a garanta buna funcţionare a acestora;

9. subliniază că este nevoie de mai multe eforturi pentru a combate evoluţiile actuale fără caracter durabil, îndeosebi acelea care provoacă emisii de gaze cu efect de seră, epuizarea resurselor halieutice şi pierderea biodiversităţii; în ceea ce priveşte ultimul aspect, îndeamnă toate părţile interesate importante să ia măsurile corespunzătoare pentru a atinge obiectivul de inversare a pierderii biodiversităţii, până în 2010;

10. îndeamnă Comisia să-şi intensifice eforturile pentru a integra preocupările legate de mediu, precum gestionarea resurselor naturale, în sectoarele principale ale politicilor de dezvoltare;

11. invită Comisia să adapteze modul în care acordă ajutorul în funcţie de strategiile naţionale de dezvoltare durabilă din ţările cărora le furnizează ajutorul respectiv;

12. invită UE să acorde consultanţă ţărilor în curs de dezvoltare cu privire la modul în care îşi pot dezvolta capacităţile de evaluare a impactului ecologic pe care le au politicile lor în materie de resurse naturale şi gestionare a resurselor, care ar putea fi puse în aplicare apoi în cadrul programelor de cooperare cu ţările respective;

13. reafirmă importanţa determinantă a monitorizării amprentei ecologie mondiale a UE, deoarece aceasta demonstrează angajamentul UE faţă de promovarea dezvoltării durabile la nivel mondial;

14. subliniază importanţa protejării biodiversităţii şi sugerează ca aceasta să fie ori adăugată ca un nou aspect cheie în cadrul Strategiei de dezvoltare durabilă, ori, cel puţin, să i se acorde o importanţă specială în cadrul secţiunii privind gestionarea resurselor naturale;

15. invită Comisia să lucreze împreună cu ţările ACP pentru a preveni descărcarea ilegală a deşeurilor toxice, fie prin operatori locali, fie prin operatori internaţionali stabiliţi în UE;

16. subliniază că trebuie ajutate urgent ţările în curs de dezvoltare să se adapteze la provocările determinate de schimbările climatice şi să facă demersurile necesare pentru un sprijin mai mare al investiţiilor în tehnologii curate şi eficiente în ţările aflate în curs de dezvoltare; recunoaşte, de asemenea, că UE trebuie săşi atingă urgent obiectivele privind reducerea emisiilor şi să le depăşească, pentru a limita schimbările climatice periculoase, care ar avea impactul cel mai grav asupra ţărilor în curs de dezvoltare şi asupra populaţiilor celor mai sărace;

17. invită UE să facă demersurile necesare pentru a-i ajuta pe partenerii noştri din ţările în curs de dezvoltare să-şi onoreze angajamentele pe care şi le-au luat în timpul recentelor negocieri la nivel mondial privind o Strategie de dezvoltare durabilă şi, îndeosebi, privind combaterea schimbărilor climatice, din cauza cărora populaţiile lor sunt primele care au de suferit (Kyoto, Monterrey, Doha, Johannesburg);

18. încurajează dezvoltarea şi răspândirea unor tehnologii energetice alternative şi accentuează nevoia urgentă de a mări substanţial proporţia la nivel global de resurse de energie regenerabilă;

19. invită Comisia să iniţieze proiecte, împreună cu anumite corporaţii europene specializate în energii regenerabile, care să faciliteze şi să consolideze transferul şi utilizarea unor surse de energie ecologice pentru uz individual şi corporativ în ţările în curs de dezvoltare;

20. subliniază că infrastructura poate fi un element esenţial al dezvoltării durabile dacă respectă liniile directoare ecologice şi sociale şi invită Comisia să se asigure că se efectuează evaluări ecologice strategice şi evaluări ale impactului asupra mediului şi că acestea sunt puse la dispoziţia publicului pentru fiecare program sau proiect care primeşte sprijin financiar din partea UE, îndeosebi în cazul noului Parteneriat UEAfrica privind infrastructura, propus de către Comisie prin Comunicarea către Consiliu şi Parlamentul European (COM(2006)0376), care va furniza sprijin pentru proiecte referitoare la infrastructura transfrontalieră, ceea ce ar putea duce la acoperirea lacunelor din proiectele referitoare la infrastructura regională şi care - potrivit consensului european - ar trebui să acorde tuturor statelor membre posibilitatea de a prezenta propuneri de proiecte corespunzătoare, făcând abstracţie de orice contribuţie directă;

21. constată că durabilitatea economică a fiecărui proiect de infrastructură în parte - coroborată, dacă este cazul, cu reforme privind redevenţele - ar trebui asigurată şi că durabilitatea ecologică nu trebuie pusă în pericol;

22. recunoaşte că în Africa există numeroase resurse de apă transfrontaliere şi folosite în comun, că acestea sunt vulnerabile în faţa schimbărilor climatice, a exploatării excesive şi a poluării; invită Comisia să promoveze gestionarea integrată a resurselor de apă în cadrul parteneriatului pentru infrastructură, cu scopul de a asigura aprovizionarea cu apă, pentru bunăstarea populaţiei şi pentru durabilitatea economică;

23. recunoaşte că impactul ecologic şi social al proiectelor de infrastructură de mare amploare pot fi grave; sugerează ca procesul decizional legat de proiecte de anvergură în materie de baraje să se bazeze pe criteriile enunţate de Comisia Mondială a Barajelor, printre care se numără analiza opţiunilor şi participarea populaţiei;

24. solicită o creştere a procentului de ajutor pentru dezvoltare acordat pentru proiectele legate de sensibilizarea populaţiei cu privire la chestiunile legate de mediu şi de sănătate;

25. regretă că dimensiunea externă a Strategiei de dezvoltare durabilă a UE nu are o legătură mai strânsă cu unele aspecte legate de sănătatea publică, precum HIV/SIDA şi tuberculoza; subliniază că aceste chestiuni trebuie abordate atât în UE, cât şi la nivel mondial;

26. subliniază că implicarea societăţii civile, a ONG-urilor şi, în special, a femeilor în dezbateri şi în procesul decizional privind dezvoltarea durabilă este esenţială pentru sensibilizarea opiniei publice în legătură cu această chestiune; insistă asupra importanţei educaţiei pentru cultivarea unor alegeri ecologice durabile, mai ales în rândul populaţiilor mai sărace;

27. invită Comisia să sprijine dezvoltarea de capacităţi şi participarea comunităţilor locale şi a populaţiilor autohtone din ţările în curs de dezvoltare la accesul, controlul şi gestionarea resurselor naturale;

28. subliniază că o participare consolidată necesită transparenţă în transmiterea informaţiilor relevante şi o accesibilitate îmbunătăţită a documentelor UE;

29. solicită stabilirea unor indicatori de dezvoltare durabilă care să fie aplicaţi în legătură cu politicile de cooperare pentru dezvoltare ale UE, precum şi crearea unor mecanisme consolidate de informare şi de monitorizare în materie de biodiversitate şi de durabilitate ecologică;

30. solicită un angajament mult mai serios din partea noilor şi vechilor state membre de a atinge obiectivul de a aduce cooperarea pentru dezvoltare la un raport ODA/VNB de 0,7 %;

31. subliniază importanţa obţinerii compatibilităţii între acordurile multilaterale privind mediul, cum ar fi Protocolul de la Kyoto, pe de o parte, şi cadrul OMC, pe de altă parte, în special cu privire la aplicarea articolului XX din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) privind sectoarele în care s-au făcut excepţii generale cu privire la măsuri precum: (b) măsurile necesare pentru protejarea vieţii sau a sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor; şi (g) măsurile legate de conservarea resurselor naturale epuizabile, dacă aceste măsuri sunt aplicate în coroborare cu restricţii privind producţia sau consumul la nivel naţional; reafirmă, în acest sens, rolul evaluării impactului durabilităţii ecologice în legătură cu propunerile comerciale;

32. invită SUA, China şi India să ratifice Protocolul de la Kyoto şi, împreună cu UE, să-şi asume responsabilitatea dezvoltării durabile în întreaga lume;

33. subliniază că UE ar trebui să reexamineze efectul negativ al subvenţiilor la export asupra ţărilor în curs de dezvoltare, îndeosebi asupra ţărilor cel mai puţin dezvoltate, şi să depună eforturi mai susţinute pentru a le aboli, prin intermediul unor negocieri comerciale internaţionale;

34. reafirmă importanţa reducerii datoriilor pentru ţările cel mai puţin dezvoltate ale căror guverne respectă principiile drepturilor omului şi ale bunei guvernări;

35. consideră că Reţeaua europeană de dezvoltare durabilă ar putea servi ca punct focal care să permită statelor membre să facă schimb de experienţă şi să folosească în comun cele mai bune practici, de exemplu, prin mecanisme de evaluare între egali;

36. consideră că înfiinţarea unui organ consultativ şi de monitorizare permanent pentru dezvoltarea durabilă, care să includă statele membre şi reprezentanţi ai societăţii civile şi să controleze integrarea acestui concept în politicile şi programele UE, concentrându-se în special asupra cooperării pentru dezvoltare, ar fi de o mare importanţă şi esenţială pentru sprijinirea Grupului inter-servicii intern al Comisiei în vederea integrării mediului în cooperarea pentru dezvoltare;

37. subliniază că ţările dezvoltate ar trebui să fie primele care să promoveze conceptul de dezvoltare durabilă;

38. subliniază că dezvoltarea durabilă se completează cu existenţa unor instituţii durabile, de unde şi nevoia unor măsuri de constrângere, precum stabilirea unei legături între reducerea datoriilor şi respectarea drepturilor omului şi a bunei guvernări; consideră că acest lucru ar putea iniţia un proces dinamic de tipul "donator-donator" şi ar putea constitui o cooperare pentru dezvoltare bazată pe principiile egalităţii, parteneriatului şi proprietăţii;

39. subliniază importanţa consolidării întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) ca instrument esenţial în promovarea dezvoltării ecologice, sociale şi economice în ţările în curs de dezvoltare; în consecinţă, solicită depunerea unor eforturi mai intense, împreună cu autorităţile din ţările partenere, pentru conceperea unor politici, programe şi proiecte care să favorizeze dezvoltarea IMM-urilor şi funcţionarea lor în conformitate cu principiile dezvoltării durabile; îşi reiterează propunerea de a sprijini şi de a finanţa instituţiile regionale care promovează IMM-urile;

40. invită statele membre ale OCDE să ajute ţările în curs de dezvoltare prin lărgirea accesului la fluxurile şi la pieţele de investiţii necesare şi prin conceperea unor programe de cooperare pentru dezvoltare mai eficiente;

41. solicită ca accentul pus pe PIB pentru măsurarea progresului social să fie echilibrat de o preocupare similară pentru aspectele calitative ale creşterii, deoarece aceasta este o premisă pentru dezvoltarea durabilă;

42. subliniază nevoia unor măsuri complementare, cum ar fi măsuri fiscale şi achiziţii publice durabile, precum şi reducerea şi eliminarea treptată a subvenţiilor, care denaturează comerţul şi, în acelaşi timp, prejudiciază mediului;

43. invită sectorul privat din ţările dezvoltate şi din cele în curs de dezvoltare să se adapteze şi să respecte codurile de conduită corporative care prezintă în mod public contribuţia lor la obiectivul de dezvoltare durabilă;

44. invită Comisia să monitorizeze în mod regulat şi să prezinte informaţii cu privire la eficienţa codului de conduită în cazul întreprinderilor europene care funcţionează în unele ţări în curs de dezvoltare, în special în ceea ce priveşte punerea în aplicare a cerinţelor referitoare la dezvoltarea durabilă;

45. salută abordarea Comisiei privind promovarea la nivel internaţional a unor aspecte privind răspunderea socială a societăţilor (RSS); îndeamnă, însă, Comisia să adauge un plus de valoare problematicii RSS prin elaborarea de norme mai restrictive pentru societăţile europene care funcţionează în ţările în curs de dezvoltare, în special în ceea ce priveşte normele fundamentale ale muncii definite de Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) şi protecţia mediului;

46. reaminteşte Comisiei nevoia de a-şi baza programele de dezvoltare pe transparenţă şi responsabilitate, deoarece, în ţările în curs de dezvoltare, corupţia susţine adeseori în mod negativ tendinţele fără caracter durabil, de exemplu, în domenii precum exploatările forestiere ilegale; şi subliniază nevoia de a sprijini înfiinţarea unor organe de supraveghere anticorupţie independente în ţările în curs de dezvoltare, prin alocarea unor resurse suficiente pentru astfel de proiecte;

47. invită Comisia să lucreze împreună cu statele membre pentru a identifica şi a-i aduce în faţa justiţiei pe cei vinovaţi de importarea lemnului şi a produselor din lemn cu origine ilegală, şi să sprijine statele membre ACP în acţiunile care au ca scop oprirea comerţului şi comercializării acestor produse;

48. reafirmă importanţa investiţiilor străine directe pentru ţările în curs de dezvoltare şi încurajează Comisia şi statele membre să îşi conceapă politicile de dezvoltare într-o manieră care să îmbunătăţească starea actuală a instituţiilor economice şi climatul investiţiilor în ţările în curs de dezvoltare;

49. consideră că autorităţile locale din ţările în curs de dezvoltare nu sunt întotdeauna în măsură să furnizeze volumele de finanţare necesare pentru efectuarea de investiţii majore în construirea şi întreţinerea reţelelor de infrastructură, de exemplu, pentru aprovizionarea cu apă sau furnizarea de servicii sanitare, şi că, prin urmare, numai aporturile suplimentare de capital privat, prin parteneriate public-privat, vor fi capabile să furnizeze volumul de finanţare necesar;

50. reiterează solicitarea sa adresată Comisiei de a susţine cu fermitate regimul de autorizare FLEGT şi acordurile de parteneriat voluntare (APV); consideră că ar trebui să se acorde o importanţă deosebită procesului de convingere a ţărilor partenere să semneze APV-uri şi să se alăture regimului de autorizare, înlăturând astfel posibilitatea ca ţările partenere să evite acest regim prin efectuarea de exporturi în ţări terţe în care nu sunt aplicate regimuri de autorizare;

51. subliniază importanţa îmbunătăţirii dialogului social cu societăţile economice locale din ţările în curs de dezvoltare, cu scopul de a promova cooperarea şi responsabilităţile comune în vederea obţinerii unui consum şi a unei producţii durabile, precum şi a sprijinirii schimburilor de cunoştinţe Sud-Sud şi Nord-Sud în acest sens;

52. invită Comisia să pună un accent deosebit, în timpul negocierii acordurilor de parteneriat economic, pe strategiile de promovare a unei mai mari diversificări a exporturilor din ţările ACP şi să susţină modele de creştere şi dezvoltare care să fie durabile din punct de vedere ecologic şi echitabile din punct de vedere social;

53. reafirmă că, în cazul ţărilor în curs de dezvoltare, accesul la sursele de energie constituie o prioritate esenţială; în această privinţă, solicită promovarea accesului la energie prin intermediul Iniţiativei UE privind energia şi prin îmbunătăţirea eficacităţii energetice în cadrul programelor de dezvoltare;

54. subliniază că, într-un context de creştere urbană anarhică, apa urbană şi serviciile sanitare reprezintă un element cheie al dezvoltării, deoarece bunele practici în domeniul guvernării democratice pe plan local pot fi construite în jurul serviciilor publice locale;

55. invită ţările în curs de dezvoltare, cu scopul de a asigura exploatarea durabilă a resurselor lor de apă, să descentralizeze gestionarea apelor la nivel local, pentru a implica utilizatorii şi factorii decizionali în formularea unor politici în domeniul apei, la un nivel cât mai apropiat de nevoile cetăţenilor;

56. solicită ca autorităţile din UE să fie încurajate să folosească o parte din veniturile obţinute în urma taxelor încasate de la utilizatori pentru serviciile de aprovizionare cu apă şi de igienizare, să ia măsuri de cooperare descentralizate pentru a finanţa proiecte prin care să se îmbunătăţească accesul la apă în ţările în curs de dezvoltare;

57. invită UE să ajute la întocmirea unor strategii care să încurajeze o cale de dezvoltare economică şi agricolă compatibilă cu menţinerea sau restaurarea unui nivel ridicat al calităţii apei, de la apa freatică până la apa cu care este aprovizionat consumatorul final;

58. consideră că este necesară integrarea conceptului de dezvoltare durabilă în procesul de cercetare şi de inovare;

59. invită toate părţile să stabilească obiective de dezvoltare durabilă concrete, pe termen scurt şi pe termen lung, şi să monitorizeze progresul făcut în vederea atingerii acestor obiective;

60. consideră că, în cadrul coerenţei politicilor pentru dezvoltare şi în ceea ce priveşte imigrarea, statele membre vor ajunge la un consens pentru a face faţă provocării pe care o presupune imigrarea; în acest sens, reaminteşte că ar trebui acordată o atenţie deosebită expedierilor de fonduri din străinătate şi mijloacelor prin care politicile care generează exodul specialiştilor să poată fi transformate în procese de revenire a specialiştilor; subliniază că UE nu ar trebui să cauzeze un exod pe termen lung al specialiştilor din ţările în curs de dezvoltare;

61. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor din statele membre şi din ţările candidate.

[1] JO L 317, 15.12.2000, p. 3.

[2] JO C 46, 24.2.2006, p. 1.

[3] JO C 104, 14.4.1999, p.180.

[4] JO C 298 E, 8.12.2006, p. 171.

[5] JO C 293 E, 2.12.2006, p. 316.

[6] JO C 287 E, 24.11.2006, p. 185.

[7] Texte adoptate, P6_TA(2006)0272.

[8] WWF (2004) Ajutorul UE: Reducerea sărăciei printr-un mediu durabil: De ce trebuie ajutorul UE să abordeze în mod corespunzător legătura dintre sărăcie şi mediu?.

[9] Banca Mondială (2002) O strategie revizuită privind pădurile pentru Grupul Băncii Mondiale, 31.10.2002.

[10] FAO (2002). Situaţia pescuitului şi a acvaculturii în lume. FAO, Roma, Italia.

[11] JO L 378, 27.12.2006, p.41.

--------------------------------------------------