52007DC0860

[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, 21.12.2007

COM(2007) 860 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU, CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

O inițiativă privind piețele-pilot pentru Europa {SEC(2007) 1729} {SEC(2007) 1730}

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU, CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

O inițiativă privind piețele-pilot pentru Europa

INTRODUCERE

Dezvoltarea unei economii orientate către inovare este de o importanță majoră pentru competitivitate. Strategia de inovare extinsă a Comisiei[1] a subliniat necesitatea utilizării coerente și strategice a mijloacelor și instrumentelor favorabile inovării, adoptând o abordare axată pe cerere. Raportul „Crearea unei Europe inovatoare”[2], raportul din 2006 privind competitivitatea UE și consultările părților interesate au dus, de asemenea, la concluzia că Europa trebuie să încerce să dezvolte piețe favorabile inovării într-un mod mai specific, facilitând decisiv comercializarea inovațiilor.

Consiliul Competitivitate[3] a invitat Comisia „ să prezinte în cursul anului 2007 o inițiativă privind piețele-pilot, bazată pe o vastă consultare a părților interesate în vederea definirii unei abordări valide destinate să stimuleze apariția piețelor cu o valoare economică și societală ridicată. Aceasta ar include identificarea domeniilor în care acțiunea concertată prin intermediul instrumentelor politice cheie și a condițiilor-cadru, elaborarea coerentă și coordonată a politicilor de către autoritățile publice relevante, precum și cooperarea consolidată între principalele părți interesate pot accelera dezvoltarea pieței, fără a interfera cu forțele concurențiale. ”

Ca urmare a acestei solicitări, prezenta comunicare lansează o inițiativă privind piețele-pilot. Aceasta identifică o primă serie de piețe care au potențialul de a deveni piețe-pilot. Inițiativa îndeamnă la o acțiune urgentă și coordonată prin intermediul unor planuri de acțiune ambițioase[4] în favoarea acestor piețe, pentru a obține rapid avantaje vizibile pentru economia și consumatorii europeni.

Anexa II intitulată „Explanatory Paper on the European LM Approach: Methodology and Rationale”[5] (Document explicativ privind abordarea europeană a piețelor-pilot: metodologie și justificare) descrie procesul de consultare a părților interesate, natura economică a piețelor-pilot și potențialul global al acestora în ceea ce privește beneficiile economice, sociale și de mediu care justifică eforturile politice necesare pentru lansarea și punerea în aplicare a inițiativei privind piețele-pilot.

INIțIATIVA PRIVIND PIEțELE-PILOT: FACTOR-CHEIE PENTRU REUșITA STRATEGIEI DE INOVARE PENTRU EUROPA

Obiective și principii esențiale ale inițiativei

Inițiativa privind piețele-pilot se diferențiază prin metodologia sa de precedentele inițiative ale UE. Aceasta depășește utilizarea tipică a măsurilor punctuale care nu au decât efecte limitate. De exemplu, inițiativa privind sistemul GSM era limitată, în principal, la un instrument, și anume stabilirea de norme. De asemenea, inițiativa privind piețele-pilot are drept obiectiv asigurarea primei poziții pentru întreprinderile europene pe piețele mondiale aflate în expansiune rapidă, pentru a beneficia de un avantaj concurențial. În schimb, inițiativa europeană din 1997 privind comerțul electronic[6], de exemplu, deși având un domeniu de aplicare similar, viza o piață care luase deja avânt în Statele Unite.

Prioritatea acordată piețelor necesită o abordare tematică. Diferitele categorii de produse și servicii inovatoare se confruntă cu probleme specifice și necesită diferite tipuri de acțiune strategică concertată.

Prin urmare, inițiativa privind piețele-pilot identifică în primul rând piețele emergente promițătoare care trebuie sprijinite printr-o astfel de acțiune strategică concertată, pe baza unei analize aprofundate5, a unor consultări intense și a unor mecanisme de feed-back.

În al doilea rând, aceasta elaborează un proces pentru a asigura o mai bună raționalizare a cadrelor juridice și de reglementare și pentru a accelera creșterea cererii.

Pentru a avea succes, procesul trebuie:

- să încorporeze necesitățile pieței mondiale și preferințele clienților pentru a maximiza potențialul comercial;

- să faciliteze acceptarea standardelor și abordărilor comunitare de către piețe din țări terțe, în special în domenii afectate de evoluțiile globale (de exemplu, aspecte legate de mediu);

- să vizeze reducerea costurilor introducerii pe piață a unor noi produse sau servicii, facilitând accesul pe piață și prevăzând măsuri care să favorizeze regruparea cererii. Trebuie asigurată concurența între diferite concepții inovatoare, încurajând astfel adaptarea permanentă la evoluția exigențelor pieței.

În sfârșit, participarea activă a statelor membre și a sectorului privat[7], în conformitate cu principiul subsidiarității și cu cadrul juridic existent al UE, în special în domeniul concurenței, al ajutoarelor de stat[8] și al achizițiilor publice este primordială.

Deoarece inițiativa nu își propune să creeze în mod artificial piețe prin intermediul unor standarde sau reglementări sau prin finanțarea specifică a unor anumite tehnologii, nu este necesar un buget comunitar suplimentar. Cu toate acestea, inițiativa ar putea avea un impact asupra stabilirii priorităților pentru utilizarea fondurilor existente.

Metodologia de identificare a piețelor

Pe baza acestor principii, Comisia a întreprins consultări intense cu părțile interesate, care au permis identificarea următoarei serii de criterii pentru piețele-pilot:

- Alegeri bazate pe cerere, și nu pe impulsul tehnologic: Gama de clienți potențiali și necesitățile cărora le face față piața indică faptul că există, într-un interval de timp destul de redus, un puternic potențial comercial atât în Europa, cât și la nivel global.

- Un vast segment de piață: Segmentul de piață este relativ vast, spre deosebire de situația în care strategiile care se bazează pe un singur produs. Un impact semnificativ asupra piețelor poate fi obținut doar în cazul în care o serie de produse și servicii interconectate sunt oferite în același timp. Aceasta duce la creșterea valorii adăugate în lanțul de produse/servicii și oferă un avantaj concurențial mai durabil de-a lungul anilor unui ansamblu mai larg de întreprinderi în Europa.

- Un interes societal și economic strategic: Acest segment de piață oferă avantaje strategice mai extinse pe plan economic sau societal, de exemplu în ceea ce privește sănătatea publică, mediul și protecția climei, securitatea sau ocuparea forței de muncă. Costul eforturilor de coordonare publică întreprinse în cadrul unei inițiative piețe-pilot specifice se justifică în cazul în care acesta este compensat prin astfel de avantaje.

- Valoare adăugată a instrumentelor politice prospective, concertate și specifice, însă flexibile: Pe piețele identificate, nicio măsură politică nu ar putea, prin ea însăși, să elimine obstacolele din calea emergenței unei cereri puternice[9]. Obstacolele identificate sunt de așa natură încât doar o combinație de diverse măsuri și stimulente publice poate fi decisivă. Cu toate că obiectivul măsurilor politice este clar definit, modalitățile de punere în aplicare a acestora trebuie să prevadă o anumită marjă pentru a permite să se reacționeze cu flexibilitate la evoluțiile tehnologice sau comerciale.

- Excluderea alegerii arbitrare a câștigătorilor („no picking of the winners”): Europa dispune de un potențial industrial, de noi tehnologii suficient de mature sau de idei pentru noi utilizări ale tehnologiilor existente care pot servi drept bază pentru gama de produse sau servicii destinate pieței emergente. Caracteristicile pieței permit evitarea riscului favorizării de facto a anumitor întreprinderi, pentru a asigura o concurență loială și deschisă și pentru a evita impunerea unor alegeri tehnologice care ar putea împiedica dezvoltarea unor opțiuni concurente și, eventual, mai avantajoase din punct de vedere economic.

Aceste principii au fost completate printr-o evaluare a fezabilității lansării inițiativei privind piețele-pilot pe piețele respective ținând seama de informațiile disponibile și de lucrările în curs în cadrul Comisiei.

Piețele care fac obiectul inițiativei privind piețele-pilot

Identificarea criteriilor descrise anterior a beneficiat, în special, de acoperirea foarte largă sectorială și tematică a mai mult de 30 de platforme tehnologice europene (PTE)[10][11] conduse de industrie și de contribuția celor 8 grupuri de experți INNOVA[12].

Consultările cu părțile interesate în cadrul unei prime etape de identificare prealabilă au fost, într-adevăr, foarte largi, deoarece au acoperit atât metodologia, cât și alegerea domeniilor. Pe baza acestora și pe baza concluziilor Consiliului din 4 decembrie 20061, PTE și grupurile de experți INNOVA au fost invitate în mod expres, în cadrul unei a doua etape, să evalueze diverse piețe[13] în conformitate cu criteriile convenite, prin intermediul unor ateliere, grupuri de experți și chestionare.

Au fost inițiate noi consultări cu diferite sectoare industriale pentru a aprofunda analiza domeniilor celor mai promițătoare.

Pe această bază, au fost identificate șase piețe pentru etapa inițială a inițiativei – e-sănătate, textile de protecție, construcții durabile, reciclare, bioproduse și energii regenerabile . Aceste piețe sunt extrem de inovatoare, răspund nevoilor consumatorilor, dispun de o bază tehnologică și industrială solidă în Europa și depind, într-o măsură mai mare decât alte piețe, de crearea unor condiții-cadru favorabile prin intermediul unor măsuri de politică publică.

- E-sănătatea poate contribui la o ameliorare a calității asistenței medicale, implicând, în același timp, costuri mai scăzute în cadrul sistemelor de furnizare de îngrijiri medicale axate pe cetățean. În absența unor reforme semnificative, inclusiv a unei mai bune utilizări a e-sănătății, se prevede o creștere a cheltuielilor din domeniul sănătății de la 9% din PIB în prezent la aproximativ 16% în 2020, ca urmare a îmbătrânirii populației europene. Au fost realizate investiții considerabile de C&D în domeniul e-sănătății. Cu toate acestea, investițiile în materie de TIC în acest domeniu au rămas în urmă față de cele din alte sectoare de servicii. Adoptarea soluțiilor tehnice și organizaționale este adesea limitată de o puternică fragmentare a pieței, datorată, de exemplu, sistemelor de securitate socială diferite și lipsei de interoperabilitate, împiedicând astfel economiile de scară. Această situație este agravată de o lipsă de certitudine juridică în ceea ce privește rambursările și responsabilitățile și de o lipsă de informații privind aplicarea corectă a dispozițiilor legale privind protecția datelor cu caracter personal. Aceasta constituie un obstacol, atât pentru adoptarea de produse, cât și pentru investițiile întreprinderilor.

- Piața construcțiilor reprezintă 10% din PIB și 7% din forța de muncă. Clădirile absorb cea mai mare parte din consumul final total de energie în UE (42%) și produc aproximativ 35% din emisiile de gaze cu efect de seră. Piața foarte diversificată și foarte extinsă a construcțiilor durabile include aspecte referitoare la mediu (de exemplu, aparate electrice și instalații de încălzire eficiente), aspecte privind sănătatea utilizatorilor (de exemplu, calitatea aerului din interiorul clădirilor) și aspecte legate de confort (de exemplu, privind autonomia persoanelor în vârstă). Aceasta include dezvoltarea de soluții durabile pentru clădirile rezidențiale și nerezidențiale, precum și pentru infrastructuri. O coordonare insuficientă a reglementării, nu numai la nivelul UE, ci, mai specific, la nivel național în domeniul construcțiilor, asociată cu o structură predominant locală a întreprinderilor, duce la apariția unor obligații administrative considerabile și a unei fragmentări importante a pieței construcțiilor durabile. Există o lipsă de informații cu privire la posibilitățile oferite de către cadrul juridic actual în ceea ce privește achizițiile publice care ar putea favoriza cererea de soluții axate pe inovație. De asemenea, este nevoie de o abordare anticipativă, atât în ceea ce privește reglementarea, cât și cu privire la deciziile în materie de achiziții publice.

- Textilele de protecție[14] includ îmbrăcămintea și alte sisteme pe bază de textile a căror funcție principală este de a proteja utilizatorii împotriva riscurilor și pericolelor legate de condițiile de muncă ale acestora. Dimensiunea actuală a pieței echipamentelor de protecție individuală (EPI)14 în UE este estimată la 9,5-10 miliarde EUR, 200 000 de locuri de muncă depinzând direct sau indirect de produsele și serviciile legate de EPI. Creșterea rapidă prevăzută în anumite regiuni ale lumii sugerează că exporturile UE de EPI ar putea crește cu aproximativ 50% în următorii ani. O dezvoltare și o utilizare accelerate ale standardelor europene pe piața mondială, combinate cu măsuri adecvate de protecție a proprietății intelectuale, de exemplu, prin intermediul serviciilor de sprijin pentru IMM-uri, ar crea o cerere suplimentară de EPI. Achizițiile efectuate în cadrul achizițiilor publice joacă un rol important în ceea ce privește textilele de protecție, dar se constată o fragmentare a cererii la nivelul autorităților locale.

- Bioprodusele sunt fabricate din materii prime biologice regenerabile, cum ar fi plantele și arborii. Segmentul de piață ales în cadrul acestei inițiative include noile bioproduse și biomateriale nealimentare, cum ar fi materialele bioplastice, biolubrifianții, agenții tensioactivi, enzimele și produsele farmaceutice. Acesta exclude produsele tradiționale pe bază de hârtie și lemn, dar și biomasa ca sursă de energie. Potențialul de creștere al bioproduselor pe termen lung va depinde de capacitatea acestora de a înlocui produsele pe bază de materii fosile, de a răspunde diverselor exigențe ale utilizatorilor finali la un cost competitiv, de a crea cicluri de viață ale produselor care să fie neutre în ceea ce privește gazul cu efect de seră și de a lăsa o amprentă ecologică mai redusă, de exemplu, generând mai puține deșeuri și utilizând mai puțină energie și apă. Europa este bine plasată pe piețele de bioproduse inovatoare, datorită unei poziții de frunte pe care o ocupă în domeniul tehnologic și industrial. Cu toate acestea, sentimentul de incertitudine cu privire la proprietățile produselor, precum și o slabă transparență a pieței împiedică adoptarea rapidă a produselor. Regulamentele privind mediul, standardizarea, etichetarea și încurajarea statelor membre de a construi centrale demonstrative au rolul lor, ca și politica agricolă comună.

- Reciclarea reduce cantitatea de deșeuri care trebuie eliminate și consumul de resurse naturale și îmbunătățește eficiența energetică. Prin urmare, aceasta joacă un rol esențial în evoluția către un consum și o producție durabile – nu doar pe plan energetic, ci și pe planul ansamblului resurselor pe care le producem. Sectorul reciclării are o cifră de afaceri de 24 de miliarde EUR și asigură aproximativ 500 000 de locuri de muncă în peste 60 000 de întreprinderi. UE reunește, pe plan mondial, aproximativ 30% din industriile ecologice și 50% din industriile de tratare a deșeurilor și de reciclare. În ciuda unui potențial comercial considerabil, există încă obstacole în calea dezvoltării pieței. Există, de asemenea, un potențial semnificativ de îmbunătățire a eficienței și a capacităților, prin încurajarea inovării și prin introducerea unor procedee și tehnologii mai eficiente. Aceasta ar duce la economii de costuri, de energie și de resurse naturale și i-ar permite Europei să fie mai puțin dependentă de prețurile materiilor prime.

- Energia regenerabilă se referă la energia care poate fi produsă din surse de energie regenerabile, cum ar fi energia eoliană, solară, biomasa, energia obținută din deșeurile sau materiile prime biodegradabile, energia geotermică, energia valurilor, a mareelor și cea hidroelectrică. În prezent, sectorul energiei regenerabile din Europa înregistrează o cifră de afaceri anuală 20 de miliarde EUR și oferă locuri de muncă pentru aproximativ 300 000[15] de persoane, satisfăcând aproximativ 8,5% din nevoile energetice ale Europei. Consiliul european din martie 2007 a stabilit un obiectiv obligatoriu de 20% pentru ponderea energiei regenerabile în cadrul consumului de energie al UE până în 2020. Acest obiectiv oferă o enormă oportunitate de dezvoltare producătorilor, permițând reducerea costurilor de producție. Dezvoltarea resurselor regenerabile este împiedicată de trei factori. În primul rând, costurile externe de utilizare a energiei[16] nu se reflectă pe deplin în prețurile energiei. Prin urmare, cererea de energie regenerabilă, ale cărei costuri externe sunt reduse în ansamblu, nu a atins nivelul optim. În al doilea rând, efecte importante legate de acumularea de cunoștințe care ar putea duce la scăderea prețurilor mai multor tehnologii sunt exploatate mai lent din cauza nivelurilor actuale scăzute ale cererii. În sfârșit, fragmentarea sistemelor de susținere a energiei regenerabile și existența barierelor administrative și comerciale fac ca potențialul pieței interne să nu fie pe deplin exploatat.

Anexa 2 prezintă o analiză mai detaliată a acestor șase piețe și a impactului inițiativei privind piețele-pilot. Estimări provizorii, bazate pe ipoteze extrem de prudente, arată că, datorită sprijinului acordat inițiativei privind piețele-pilot prin abordarea axată pe aspecte specifice, volumul cumulat al celor șase piețe ar putea fi mai mult decât dublu în 2020 și ar putea fi create mai mult de un milion de noi locuri de muncă.

Identificarea piețelor pentru prima etapă nu descalifică alte sectoare de piață pentru o eventuală viitoare candidatură; aceasta nu constituie nici o declarație politică privind importanța comparativă a acestora pe plan societal și economic.

Unele argumente convingătoare indică deja domenii care ar putea fi luate în considerare pentru o abordare similară în viitor. Consultările cu părțile interesate[17] și instrumentele de studiu de piață vor sprijini acest proces permanent de identificare prin stabilirea unor mecanisme de monitorizare și de previziune, pe baza instrumentelor diagnostice și analitice existente, cum ar fi ERA-Watch și Observatorul inovației sectoriale ( Sectoral Innovation Watch )[18]. Această abordare a piețelor-pilot ar putea fi integrată în inițiative mai ample care sunt în prezent în curs de lansare[19], ceea ce ar spori avantajele de care pot beneficia europenii în urma dezvoltării piețelor cu o mare intensitate de inovare.

PRINCIPALELE INSTRUMENTE POLITICE

Planurile de acțiune tematice specifice destinate să faciliteze emergența piețelor-pilot în aceste domenii sunt rezumate în anexa 1. Inițiativa privind piețele-pilot va utiliza un ansamblu diversificat de instrumente politice:

- Legislație

Legislația elaborată pentru a răspunde unor obiective politice trebuie, de asemenea, concepută pentru a stimula inovarea și pentru a evita impunerea unor obligații asupra întreprinderilor inovatoare și a altor organizații. Există o oportunitate pentru îmbunătățirea coordonării reglementărilor între diferite domenii politice care afectează piețele de produse și servicii inovatoare. Un cadru legislativ și jurisdicțional fiabil, rațional și bine conceput este indispensabil pentru ca întreprinderile să investească și pentru ca noile produse și servicii să fie adoptate de către consumatori.

Măsurile de reglementare prevăzute de planurile de acțiune ale inițiativei privind piețele-pilot includ propuneri legislative noi, precum și modificări, revizuiri sau eliminări. De exemplu, utilizarea bioproduselor și difuzarea de noi tehnologii pentru producția de bioproduse pot fi încurajate prin raționalizarea măsurilor legislative existente în domeniul prevenirii și controlului integrat al poluării[20] (IPPC). Măsuri similare sunt propuse pentru planul de acțiune în sectorul reciclării, care vizează acordarea unui sprijin în sinergie cu reglementările comunitare specifice, în special directivele privind DEEE[21] (deșeurile de echipamente electrice și electronice) și VSU[22] (vehiculele scoase din uz).

- Achiziții publice

Cheltuielile efectuate în domeniul achizițiilor publice reprezintă 16% din PIB-ul UE, dar se ridică la 40% din cheltuielile în sectorul construcțiilor și la aproape 100% din cheltuielile în domeniul apărării, al securității civile și al operațiunilor de urgență. Prin urmare, apelul adresat autorităților publice de a acționa ca „primi clienți” prin promovarea utilizării practicilor de achiziții publice care favorizează inovația este una dintre caracteristicile frecvente ale planurilor de acțiune.

Aplicarea cadrului juridic comunitar existent[23] în materie de achiziții publice favorizează inițiativa privind piețele-pilot, răspunzând fragmentării pieței și încurajând dezvoltarea de soluții competitive. Un ghid recent publicat de către Comisie[24] descrie modul în care inovarea poate fi stimulată prin folosirea achizițiilor publice. Aceste soluții ar necesita modificări ale procedurilor administrative folosite în mod obișnuit de către oficiile de achiziții publice la nivel național, regional și local pentru pregătirea procedurilor de ofertare (de exemplu, în ceea ce privește practicile de obținere a informațiilor privind soluțiile tehnice existente sau, după caz, noi și în ceea ce privește noi servicii și produse sau practicile de aflare a unor informații mai detaliate privind posibilitatea de a identifica și de a selecționa „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic” pe baza unei evaluări a costului ciclului de viață). Aceeași procedură se aplică pentru mijloacele de facilitare a obținerii unei mase critice care contribuie la dezvoltarea unei piețe-pilot. Ar putea fi utile stabilirea unor cerințe de interoperabilitate și înlocuirea achizițiilor individuale la scară mică prin comenzi grupate. Sporirea eforturilor privind formarea și sensibilizarea responsabililor de achiziții publice, precum și constituirea de rețele între oficiile de achiziții publice reprezintă măsuri transversale care ar putea fi benefice pentru toate piețele-pilot.

- Standardizarea, etichetarea și certificarea

Standardele pot facilita dezvoltarea de piețe-pilot, cu condiția ca acestea să nu excludă tehnologiile concurente, să nu limiteze în mod necorespunzător concurența sau să nu constituie un obstacol în calea cererii emergente. Standarde mai coerente tehnice, de performanță și de produse de-a lungul întregului lanț de producție, de la materii prime la produse finite, ar permite ca standardizarea să devină mai favorabilă inovării. Standardele ar trebui, de preferință, să se bazeze pe performanță, fiind, în același timp, neutre din punct de vedere tehnologic.

Pe cele șase piețe în cauză, procesul actual de standardizare este fragmentat. Aceasta duce la standarde concurente care împiedică interoperabilitatea soluțiilor. Lipsa de interoperabilitate complică încorporarea de cunoștințe și de diverse componente în produse și servicii noi de natură complexă. Coexistența standardelor concurente noninteroperabile împiedică aplicarea soluțiilor inovatoare în ansamblul lanțului valorii. Prin urmare, în contextul inițiativei privind piețele-pilot, alegerile între astfel de standarde ar trebui făcute într-un mod inclusiv și, de preferință, la nivelul UE, evitând în același timp excluderea tehnologiilor concurente[25]. Platformele de standardizare paneuropene, cum ar fi rețelele de standardizare Europe INNOVA, pot contribui la identificarea celor mai adecvate standarde pentru a răspunde unei probleme date pe baza unui larg consens industrial. Comunicarea cu privire la standarde ar trebui îmbunătățită pentru a orienta cererea cumpărătorilor și utilizatorilor informați și pentru a garanta luarea în considerare a standardelor în cadrul proiectelor de cercetare.

Pot fi dezvoltate noi abordări cu privire la autocertificare, pe baza experiențelor din cadrul industriei. Pe baza unui sistem revizuit de atribuire a etichetei ecologice a UE, noi extinderi ar putea include caracteristici care să pună în evidență, de exemplu, „bioprodusele UE” sau produsele „refabricate în Europa” (reciclare), care vor fi susceptibile de a atrage noi clienți. Informațiile privind performanța care depășesc exigențele legale minime ar putea determina deciziile potențialilor clienți în ceea ce privește achizițiile. De exemplu, directiva de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor consumatoare de energie (2005/32/CE) oferă instrumentele pentru dezvoltarea unei transformări eficiente și dinamice a pieței. Aceasta poate impulsiona piața prin intermediul unor exigențe minime, interzicând produsele cele mai puțin performante, în timp ce criteriile de referință – care urmează a fi identificare în măsurile de punere în aplicare a directivei referitoare la anumite produse specifice (anexa I.3.2) – pot asigura un mediu previzibil și dinamic pentru industrie. Etichetele de performanță obligatorii care trebuie expuse la punctele de vânzare sunt esențiale pentru a le permite consumatorilor să aleagă în cunoștință de cauză. Etichetele „Energy star” și cele ecologice vor fi atribuite doar produselor celor mai performante din perspectivă ecologică.

Standarde dinamice și sisteme de tip „top-runner”5 (alinierea la standardele celui mai eficient produs dintr-un anumit interval) ar putea fi dezvoltate[26]. Viitoarea comunicare privind standardizarea și inovarea acordă o atenție deosebită impactului standardizării asupra piețelor-pilot, ca și planul de lucru stabilit în cadrul directivei privind proiectarea ecologică[27].

- Instrumente complementare

Alte acțiuni ar putea accelera și îmbunătăți fluxul interactiv de informații între furnizori și utilizatori, contribuind astfel la o mai mare transparență a pieței. De asemenea, aceasta va duce la un avantaj concurențial pentru întreprinderi prin crearea unor condiții mai bune pentru a răspunde provocărilor multidisciplinare pe piețele identificate. Ar putea fi necesare platforme[28], precum și un sprijin financiar adecvat, în special în cele două cazuri de mai jos:

( Servicii de sprijin în favoarea întreprinderilor și a inovării, formare și comunicare

Pe anumite segmente de piață, tinerele întreprinderi inovatoare ar beneficia de sprijin, cum ar fi activități de facilitare a transferului de cunoștințe, a incubatoarelor de afaceri și a accesului la finanțare prin intermediul serviciilor de consultanță sau al formării. Pe lângă furnizarea unor astfel de servicii specifice din punct de vedere tematic prin intermediul sprijinului oferit de fondurile structurale sau de noua rețea de sprijin în favoarea întreprinderilor și a inovării în cadrul PCI (program-cadru pentru competitivitate și inovare), punerea în aplicare a planurilor de acțiune ar putea fi sprijinită printr-o utilizare mai coordonată a proiectelor de constituire de rețele și a platformelor[29] în vederea învățării reciproce și a schimbului de cunoștințe. Cooperarea în cadrul grupărilor regionale bazate pe cunoaștere și între acestea la scară europeană ar putea accelera fluxul de idei și cunoștințe. Contribuția potențială a politicii de coeziune la investițiile directe, precum și la constituirea de rețele ar trebui exploatată de către statele membre și de către regiuni în diverse domenii ale piețelor-pilot[30]. Aceasta ar putea contribui la menținerea elanului politic și a angajamentului părților interesate și la sporirea numărului de părți interesate vizate de piețele-pilot[31].

( Sprijin și stimulente de ordin financiar

Apariția unor noi oportunități comerciale extrem de semnificative în domeniile acoperite de inițiativa privind piețele-pilot este de natură să stimuleze investițiile private. În acest caz precis, intervenția publică poate fi determinantă pentru facilitarea accesului la finanțare.

Planurile de acțiune ar putea suscita propuneri în contextul programelor naționale și comunitare[32]. La nivelul UE[33] sau al statelor membre, fondurile publice destinate C&D și inovării ar putea fi utilizate pentru a dovedi fezabilitatea anumitor cicluri de produse.

Banca Europeană de Investiții (BEI) și Fondul European de Investiții (FEI) gestionează sume substanțiale reprezentând sprijinul financiar comunitar, de exemplu, în cadrul mecanismului de finanțare a repartizării riscurilor și al mecanismului în favoarea IMM-urilor inovatoare și cu o creștere puternică integrat în PCI. Fondurile BEI, alături de fonduri private și, după caz, fonduri structurale, ar putea sprijini „demonstrația” de bunuri și servicii inovatoare și trecerea la faza de industrializare a acestora. De asemenea, JEREMIE, o inițiativă comună lansată de Comisie împreună cu FEI și BEI, le poate oferi IMM-urilor un acces îmbunătățit la finanțare, de exemplu, microcreditul, capitalul de risc, împrumuturile sau garanțiile. Pot fi preconizate noi modele de parteneriate public-privat la care ar putea participa investitori și alte părți interesate. Aceasta ar putea încuraja investitorii privați să sprijine noi activități legate de inițiativa privind piețele-pilot.

Reorientarea sistemelor de ajutoare de stat naționale sau regionale ar putea fi folosită de către statele membre pentru a exploata noile posibilități de sprijinire a cercetării, dezvoltării și inovării oferite de noul cadru comunitar al ajutoarelor de stat[34] în acest domeniu. Reorientarea sprijinului oferit de fondurile structurale pentru regiuni are o importanță deosebită. Toate statele membre au rezervat o parte din resursele de care dispun în cadrul politicii de coeziune în favoarea acțiunilor legate de agenda reînnoită pentru creștere și locuri de muncă. Transferul cel mai important de investiții în cadrul politicii de coeziune vizează C&D și inovarea. Aproximativ 83 de miliarde EUR, reprezentând 25% din bugetul global al politicii de coeziune, vor fi alocate acestui tip de investiții. Este clar că identificarea piețelor-pilot constituie un instrument de orientare util pentru investițiile private și publice legate de utilizarea acestor fonduri.

GUVERNANță șI URMăTOARELE ETAPE

Necesitatea unei coordonări riguroase a numărului considerabil de acțiuni diferite pe termen scurt transformă aceste planuri de acțiune[35] într-un demers extrem de ambițios. Succesul va depinde de angajamentul instituțiilor europene și al statelor membre de a coopera îndeaproape în vederea punerii în aplicare a acestor planuri de acțiune, respectând termene foarte stricte și, în acest astfel, încurajând interesul durabil al părților interesate din sectorul privat de a investi în aceste piețe promițătoare.

Comisia va institui structurile de coordonare necesare pentru a asigura eficiența inițiativei.

Consiliul1, care a invitat la lansarea inițiativei privind piețele-pilot, va juca un rol esențial în asigurarea progresului procesului inițiat prin intermediul prezentei comunicări. Acesta oferă un forum pentru stabilirea foii de parcurs care va defini contribuția inițiativei privind piețele-pilot la strategia pentru creștere și locuri de muncă și pentru monitorizarea progresului. Într-adevăr, deoarece această inițiativă constituie o contribuție majoră la realizarea obiectivelor mai multor orientări integrate incluse în parteneriatul pentru creștere și locuri de muncă[36], statele membre pot prezenta cu pertinență în acest context rapoarte cu privire la acțiunile de punere în aplicare a inițiativei privind piețele-pilot[37].

Principalele părți interesate vor fi informate și consultate cu regularitate. Vor fi asigurate o informare și o comunicare specifice către factorii de decizie naționali și subnaționali relevanți, luând în considerare inițiativele statelor membre.

Pentru a consolida promovarea inițiativei privind piețele-pilot și pentru a implica în mod activ părțile interesate în acest proces, va fi instituită de către Comisie o platformă electronică a părților vizate de această inițiativă , cu pagini tematice pentru fiecare plan de acțiune.

Comisia va lua în considerare posibilitatea de a completa prezenta inițiativă privind piețele-pilot cu planuri de acțiune vizând alte piețe, în cazul în care gradul de participare a statelor membre și a părților interesate la această inițiativă demonstrează că extinderea acestei abordări este realizabilă și în cazul în care, pe baza mecanismului de monitorizare permanentă care urmează a fi stabilit, reiese că noile sectoare de piață care răspund criteriilor identificate au atins un stadiu propice unei astfel de inițiative.

În 2009, va fi prezentat un raport de evaluare intermediară privind progresele realizate în ceea ce privește punerea în aplicare a planurilor de acțiune și privind angajamentul demonstrat de părțile interesate din sectorul public și privat.

În 2011, va fi prezentat un raport final elaborat de experți independenți cu privire la prima etapă a inițiativei privind piețele-pilot, incluzând o evaluare ex-post ; raportul va analiza impactul acțiunilor politice și – în măsura în care acest lucru este posibil – impactul real asupra segmentelor de piață.

CONCLUZIE

În cazul în care este pusă în aplicare la timp și obține sprijinul politic adecvat, inițiativa privind piețele-pilot le poate oferi întreprinderilor europene șanse echitabile și mai bune de a avea acces pe noi piețe mondiale aflate în creștere rapidă cu un avantaj concurențial ca producători de prim-plan, contribuind astfel la o creștere durabilă a locurilor de muncă și a bogăției. Aceasta le poate oferi cetățenilor europeni șansa de a beneficia mai rapid de inovațiile din sectoarele de piață emergente care prezintă un potențial economic și societal deosebit de ridicat.

Pentru a pune în aplicare această inițiativă:

- Comisia va elabora propunerile legislative necesare, astfel cum s-a precizat în planurile de acțiune și va lansa cereri de ofertă pentru a pune în aplicare acțiunile de sprijin.

- statele membre sunt invitate să pună în aplicare acțiunile pe care sunt capabile să le desfășoare cel mai bine, astfel cum se precizează în anexa I, și să încurajeze participarea actorilor naționali și regionali relevanți la mecanismele de coordonare care vor consolida impactul inițiativei și vor favoriza coerența între diferitele măsuri.

- întreprinderile și alte părți interesate din sectorul privat sunt încurajate să participe la acțiuni, în special dând curs acțiunilor în cadrul cărora, în conformitate cu planurile de acțiune, sunt considerate ca fiind actori importanți și interacționând în mod constant cu autoritățile competente pentru chestiuni care țin de competența lor.

[1] COM(2006)502 final din 13.9.2006.

[2] http://ec.europa.eu/invest-in-research/action/2006_ahogroup_en.htm.

[3] Concluziile din 4 decembrie 2006 privind politica în domeniul inovării și competitivitatea.

[4] A se vedea anexa I, SEC XXX. Documente tematice pregătitoare vor fi disponibile, de asemenea, pe site-ul internet Europa al Comisiei.

[5] SEC XXX.

[6] COM(97)157 din 16.4.1997.

[7] De exemplu, prin intermediul platformelor tehnologice europene (PTE).

[8] În cazul în care statele membre preconizează noi măsuri în domeniul ajutoarelor de stat, acestea ar trebui să vizeze o deficiență a pieței bine definită, să aibă un efect stimulativ, să fie proporționale și să aibă un efect negativ limitat asupra concurenței și a comerțului. Ajutoarele nu trebuie să acopere costurile generate de îndeplinirea cerințelor impuse de legislația comunitară.

[9] În acest caz, nu ar mai fi nevoie să se aplice inițiativa privind piețele-pilot pentru acea piață.

[10] A se vedea lista pe site-ul http://cordis.europa.eu/technology-platforms/individual_en.html.

[11] PTE – Seminar al liderilor industriali: pe 6.12.2006 (http://cordis.europa.eu/technology-platforms/seminar7_en.html)

[12] Industria aerospațială, industria de automobile, biotehnologii, TIC, textile, energie, eco-inovație și „gazelles” (IMM-uri cu un potențial de creștere ridicat); http://www.europe-innova.org/index.jsp.

[13] În conformitate cu sugestiile formulate de către Comisie în documentul COM(2006)502 și de către Consiliu în concluziile din 4.12.2006.

[14] Textile tehnice pentru îmbrăcăminte și echipamente de protecție individuală (EPI) inteligente.

[15] Consiliul european privind energia regenerabilă.

[16] De exemplu, costurile legate de emisiile de gaze cu efect de seră, de poluarea aerului, de securitatea aprovizionării.

[17] Cum ar fi PTE și grupurile de experți Europa INNOVA.

[18] http://www.europe-innova.org.

[19] De exemplu, planul de acțiune „A îmbătrâni frumos în societatea informațională” (COM(2007)332 final).

[20] Directiva 96/61/CE a Consiliului privind prevenirea și controlul integrat al poluării, JO L 257, p. 26-40.

[21] Directiva 2002/96/CE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE), JO L 37, p. 24.

[22] Directiva 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, JO L 269, p. 34.

[23] Directivele 2004/17/CE și 2004/18/CE.

[24] http://www.proinno-europe.eu/doc/procurement_manuscript.pdf.

[25] Procedura de selecție a standardelor va depinde de natura standardelor, formală sau informală, și ar trebui să fie suficient de flexibilă pentru a se adapta în timp la condițiile de piață aflate în schimbare.

[26] Viitorul plan de acțiune în favoarea unui consum și a unei producții durabile, reexaminarea cadrului aplicabil produselor consumatoare de energie în 2010 și revizuirile etichetelor ecologice prevăzute în 2008 vor oferi posibilitatea de a concretiza aceste abordări dinamice. Cf. http://ec.europa.eu/enterprise/environment/sip_en.htm.

[27] Articolul 16 din Directiva 2005/32/CE.

[28] În special platforme electronice de schimburi de informații asociind parteneri publici și privați, la nivel intersectorial și având o dimensiune europeană.

[29] De exemplu, după modelul acțiunilor PRO INNO sau pe baza rețelelor sectoriale Europe INNOVA.

[30] Inițiativa Comisiei „Regiunile, actori ai schimbării economice” este, de asemenea, relevantă pentru aceste piețe-pilot.

[31] De exemplu, sectorul asigurărilor ar putea interveni în protecția climei sau în acțiuni privind securitatea.

[32] În ceea ce privește Al șaptelea program-cadru, aceasta nu ar trebui să modifice sau să înlocuiască procedura normală de revizuire a programului de lucru.

[33] În special Al șaptelea program-cadru și PCI.

[34] JO C 323 p. 1 și următoarele, în special noile posibilități de susținere a inovării, http://ec.europa.eu/invest-in-research/policy/state_aid_en.htm.

[35] Măsurile individuale conținute în planurile de acțiune vor fi evaluate în conformitate cu normele de evaluare a impactului relevante, sub rezerva procedurilor decizionale aplicabile.

[36] Orientarea integrată nr. 10 prevede deja „dezvoltarea de noi tehnologii și de noi piețe” (http://ec.europa.eu/growthandjobs/pdf/integrated_guidelines_en.pdf).

[37] Consiliul European din decembrie 2006 a declarat că „progresele realizate în ceea ce privește obținerea rezultatelor vor fi analizate cu ocazia viitoarelor reuniuni ale Consiliului European de primăvară, în cadrul Strategiei de la Lisabona.”