[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 03.01.2008

COM(2007) 836 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE CONSILIU, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

privind conținutul creativ online pe piața unică {SEC(2007) 1710}

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE CONSILIU, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

privind conținutul creativ online pe piața unică

1. INTRODUCERE

1.1. Conținutul creativ online

Disponibilitatea și difuzarea benzii largi și posibilitatea din ce în ce mai ridicată de accesare a conținutului creativ și a serviciilor online oriunde și oricând oferă noi oportunități și creează noi provocări. Pentru consumatori, aceasta înseamnă noi modalități de accesare și chiar de influențare a conținutului creativ disponibil în rețelele globale, precum internetul, atât de acasă, cât și folosind dispozitive mobile. Pentru întreprinderi, aceasta înseamnă posibilitatea de a oferi noi servicii și tipuri de conținut și de a dezvolta noi piețe.

Odată cu apariția unor noi dispozitive, rețele și servicii, aceste provocări trebuie abordate de operatorii de conținut și de rețea, de titularii de drepturi, de consumatori, de administrația publică și de autoritățile de reglementare independente. Calitatea răspunsurilor va fi esențială pentru creștere, ocuparea forței de muncă și inovație în Europa.

Aceste aspecte pot fi abordate cel mai bine la nivel european, întrucât cea mai mare parte a acestor servicii noi au nevoie de avantajele duble ale economiilor de scară și de diversitatea culturală oferită de piața internă a Uniunii Europene. Prin urmare, politicile europene ar trebui să vizeze promovarea unei aplicări rapide și eficiente a noilor servicii și a modelelor de afaceri aferente pentru crearea și circulația conținutului și a cunoștințelor europene online. În acest context, Comisia a identificat drept „conținut creativ distribuit online”: conținut și servicii, precum suporturile audiovizuale online (film, televiziune, muzică și radio), jocuri online, publicații online, conținut educațional și conținut creat de utilizatori.

Potrivit studiului intitulat „Conținutul interactiv și convergența”[1] (care cuprinde UE 25), până în 2010, veniturile din conținutul online vor crește mai mult de patru ori de la 1,8 miliarde EUR în 2005 la 8,3 miliarde EUR până în 2010, iar conținutul online va reprezenta o parte semnificativă din veniturile totale în anumite sectoare; aproximativ 20% pentru muzică și 33% pentru jocurile video.

Odată cu răspândirea accesului la internet prin bandă largă, extinderea rețelelor mobile avansate și disponibilitatea în masă a dispozitivelor digitale, este posibilă distribuirea conținutului online pe o piață cu dimensiuni necunoscute până acum. Consumatorii europeni accesează din ce în ce mai mult filme, muzică, știri sau jocuri prin diverse rețele și dispozitive electronice.

1.2. Rezultatele consultării publice

În vederea explorării altor metode de sprijinire a dezvoltării de servicii de conținut creativ online în Europa, în iulie 2006, Comisia a lansat o consultare publică cu tema „Conținutul online pe piața unică”. Această consultare a atras peste 175 de contribuții scrise din partea unei mari varietăți de părți interesate[2].

O serie de contribuții la consultarea publică[3] invită Comisia să dea dovadă de reținere și să nu intervină prematur prin legi suplimentare pe o piață în curs de formare și cu o evoluție rapidă, dat fiind riscul unor efecte adverse. Cu toate acestea, unele părți interesate solicită anumite schimbări ale cadrului juridic privind aspecte, precum licențele pentru drepturile de proprietate intelectuală, taxele pentru copiile private și interoperabilitatea.

Numeroase contribuții solicită Comisiei să încurajeze cooperarea (inclusiv carte și coduri de conduită) între reprezentanții sectorului, titularii de drepturi și consumatori în ceea ce privește aspecte, precum gestionarea drepturilor digitale (DRM – digital rights management ), conținutul online și filmele online.

În plus, au existat solicitări de sprijin financiar și diverse cereri de promovare a unor standarde privind interoperabilitatea DRM.

Consultarea publică a fost completată de studiul independent menționat anterior privind conținutul interactiv și convergența. Având la bază o largă consultare a părților interesate, acesta a oferit o imagine de ansamblu asupra provocărilor care trebuie abordate pentru a facilita dezvoltarea unor noi servicii de conținut în Uniunea Europeană.

1.3. Obiectivele prezentei comunicări

Pe baza rezultatelor procesului de consultare și în vederea completării inițiativelor deja adoptate în contextul strategiei i2010, Comisia intenționează să întreprindă acțiuni suplimentare pentru a sprijini dezvoltarea unor modele de afaceri inovatoare și implementarea furnizării transfrontaliere a unei game diverse de servicii de conținut creativ online.

Piața de conținut creativ online este în curs de dezvoltare și evoluează rapid. Aceasta necesită o abordare dublă pentru a răspunde provocărilor deja identificate care trebuie rezolvate rapid și pentru a iniția discuții suplimentare privind unele din provocările existente și viitoare. Prin urmare, prezenta comunicare lansează o consultare publică orientată în vederea pregătirii adoptării unei recomandări privind conținutul creativ online de către Consiliu și Parlamentul European și creează o platformă de discuții și de cooperare a părților interesate, denumită în continuare „platforma de conținut online”, pentru a demara activitățile privind provocările viitoare.

Prezenta comunicare abordează un prim set de provocări, de o importanță esențială pentru difuzarea serviciilor de conținut online în Europa. Alte inițiative ale Comisiei, precum analiza privind piața internă și revizuirea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor, revizuirea directivei privind difuzarea de programe prin satelit și retransmisia prin cablu (93/83/CEE)[4], raportul privind aplicarea directivei din 2001 privind drepturile de autor (2001/29/CE)[5], cartea verde aflată în curs de elaborare de către Comisie privind drepturile de autor în economia bazată pe cunoaștere, raportul privind punerea în aplicare a recomandării de gestionare online a drepturilor muzicale (2005/737/CE)[6] și al doilea raport de evaluare a directivei privind accesul condiționat (98/84/CE)[7], oferă oportunități suplimentare pentru rezolvarea provocărilor legate de conținutul creativ online.

2. PROVOCăRI ŞI PROPUNERI

Distribuția online a conținutului creativ prezintă o serie de provocări considerabile, care variază de la aspecte juridice legate de acordarea de licențe la calitatea sistemelor de facturare sau aspecte privind banda largă și spectrul radioelectric. Ultimul punct va fi analizat în contextul procesului de modernizare a cadrului juridic pentru comunicațiile electronice, iar celelalte subiecte vor trebui abordate în contextul cel mai potrivit.

Transferul de servicii de conținut creativ spre mediul online este un exemplu de schimbare sistemică fundamentală. Pentru ca această schimbare să producă cele mai bune rezultate, factorii de decizie trebuie să îndeplinească trei obiective corelate:

- garantarea obținerii întregului potențial de către conținutul european prin contribuția la competitivitatea Europei și prin facilitarea disponibilității și a circulației marii diversități de creare de conținut european și a patrimoniului cultural și lingvistic al Europei;

- actualizarea/clarificarea dispozițiilor juridice posibile care împiedică inutil distribuția online a conținutului creativ în Uniunea Europeană, recunoscând în același timp importanța drepturilor de autor pentru creație;

- promovarea rolului activ al utilizatorilor în selectarea, distribuirea și crearea de conținut.

Pe baza rezultatelor consultării publice și a studiului privind conținutul interactiv și convergența, Comisia consideră că există patru provocări orizontale principale care trebuie abordate la nivel european: disponibilitatea conținutului creativ; acordarea de licențe multiteritoriale pentru conținutul creativ; interoperabilitatea și transparența DRM și ofertele legale și pirateria[8].

2.1. Disponibilitatea conținutului creativ

Lipsa de disponibilitate a conținutului creativ pentru distribuția online și lipsa de licențe active ale drepturilor pentru noile platforme rămân obstacole importante în calea dezvoltării de servicii de conținut online. Întrucât conținutul online reprezintă o piață incipientă, valoarea noilor forme de distribuție este uneori necunoscută încă. Rezultă dificultăți importante în găsirea unui acord privind condițiile comerciale de exploatare online a conținutului creativ. Titularii de drepturi se tem de pierderea controlului, deoarece copiile ilegale din mediul digital s-au dovedit extrem de dăunătoare. În timp ce oferta online legitimă de conținut creativ este considerată pe scară largă drept unul din mijloacele de combatere a copiilor ilegale, unii titulari de drepturi preferă să protejeze fluxurile de venit existente decât să acorde în mod activ licențe pentru drepturile asupra noilor platforme. Acordarea de licențe pentru exploatarea online este împiedicată și de conflictele potențiale cu drepturile deja atribuite pentru principalele forme de exploatare.

Majoritatea dificultăților privind disponibilitatea conținutului sunt considerate inerente pentru piețele în curs de dezvoltare și se așteaptă ca părțile interesate să găsească soluții inovatoare și de colaborare pentru a exploata conținutul online și pentru a preveni sau remedia gruparea, exclusivitatea sau neutilizarea drepturilor de difuzare[9]. Ca răspuns la cererea părților interesate, Comisia intenționează să își sporească rolul de mediator și să încurajeze înțelegerile benefice tuturor părților implicate și acordurile intersectoriale în cadrul noii platforme de conținut online.

Aplicarea dreptului concurenței poate în unele cazuri să evite abuzurile legate de exploatarea sau gruparea drepturilor.

Un alt aspect se referă la costurile de tranzacționare, adesea ridicate, pentru acordarea de drepturi. O problemă deosebit de acută vizează operele orfane, și anume cărți, fotografii, materiale cinematografice și alte lucrări cu drept de autor pentru care titularii de drepturi sunt dificil sau chiar imposibil de identificat sau localizat[10]. Eforturile de identificare și localizare sunt costisitoare și îndelungate. Prin urmare, în multe cazuri, operele orfane nu pot fi exploatate și nu produc niciun beneficiu financiar autorului (necunoscut sau imposibil de localizat), așadar nu sunt productive nici din punct de vedere economic, nici social.

Problemele create de operele orfane sunt abordate în special în contextul inițiativei i2010 privind bibliotecile digitale, al cărei obiectiv este plasarea online a patrimoniului cultural și științific european. În recomandarea sa din 24 august 2006 privind digitalizarea și accesibilitatea online a materialului cultural și conservarea digitală[11], Comisia a solicitat statelor membre să creeze mecanisme de facilitare, în special, a utilizării operelor orfane. Concluziile Consiliului din 13 noiembrie 2006[12] au susținut abordarea Comisiei și au subliniat necesitatea de a asigura eficacitatea soluțiilor naționale pentru operele orfane într-un context transfrontalier. Aceasta este și o recomandare esențială din raportul referitor la aspectele legate de drepturile de autor al grupului de experți la nivel înalt privind bibliotecile digitale[13]. Comisia va monitoriza îndeaproape punerea în aplicare a recomandării și necesitatea de a întreprinde acțiuni suplimentare la nivel european.

2.2. Acordarea de licențe multiteritoriale pentru conținutul creativ

O altă schimbare radicală a pieței provocată de convergență este capacitatea furnizorilor de servicii de conținut de a ajunge la noi categorii de public prin difuzarea conținutului pe platforme noi la nivel european și chiar mondial. Ca urmare a teritorialității drepturilor de autor, un furnizor de servicii de conținut trebuie să obțină dreptul de a face conținutul disponibil în fiecare stat membru. Costurile aferente pot fi dăunătoare exploatării unei mari majorități a operelor culturale europene în afara piețelor lor naționale.

Mediul online permite ca serviciile de conținut să fie disponibile în cadrul pieței interne. Cu toate acestea, lipsa de licențe multiteritoriale de drepturi de autor îngreunează posibilitatea ca serviciile online să beneficieze pe deplin de potențialul oferit de piața internă.

Deși este în primul rând responsabilitatea titularilor de drepturi de a aprecia beneficiile potențiale oferite de acordarea de licențe multiteritoriale, este necesară o îmbunătățire a mecanismelor existente de acordare de licențe pentru a permite dezvoltarea unor mecanisme pentru licențe multiteritoriale, de exemplu prin promovarea unei concurențe echitabile pe piața pentru gestionarea drepturilor. Trebuie remarcat că pentru tipuri diferite de conținut se aplică practici diferite.

În sectorul muzical, pentru a facilita introducerea unui sistem multiteritorial de acordare de licențe pentru drepturi de autor pentru serviciile muzicale online, în octombrie 2005, Comisia a emis o recomandare privind gestionarea online a drepturilor muzicale. Această recomandare are ca obiectiv facilitarea acordării de licențe multiteritoriale pentru utilizarea online a operelor muzicale prin afirmarea dreptului titularilor de drepturi de a însărcina cu gestionarea oricărora dintre drepturile online necesare pentru funcționarea serviciilor muzicale online legitime, într-un domeniu de aplicare teritorial la alegerea lor, un director de drepturi colective la alegerea lor, indiferent de statul membru de reședință sau de naționalitatea directorului de drepturi colective sau a titularului de drepturi. Comisia a invitat recent toate părțile interesate să își prezinte opiniile și observațiile privind experiența lor inițială referitoare la această recomandare și, în general, privind modul în care sectorul muzical online s-a dezvoltat de la adoptarea acesteia.

Acordarea de licențe multiteritoriale a devenit un aspect important în alte sectoare de conținut creativ, precum sectorul audiovizual. În acest sector, în timp ce noua directivă privind serviciile media audiovizuale va facilita dezvoltarea transfrontalieră a serviciilor la cerere, numeroși titulari de drepturi optează în continuare pentru acordarea de licențe numai pentru un număr redus de teritorii naționale, încetinind disponibilitatea operelor audiovizuale în cataloagele video la cerere din străinătate. Dezvoltarea unui sistem în care titularii de drepturi ar fi încurajați să acorde, pe lângă licența principală, o a doua licență multiteritorială va reprezenta unul dintre aspectele care vor fi abordate în cadrul consultării publice privind pregătirea unei propuneri de recomandare, precum și un subiect de discuție în cadrul platformei de conținut online. În plus, Comisia are în vedere finanțarea unui studiu independent care să analizeze consecințele economice pentru operele audiovizuale europene care ar putea rezulta dintr-o asemenea practică.

2.3. Interoperabilitatea și transparența sistemelor de gestionare a drepturilor digitale (DRM)

Difuzarea unor servicii legitime necesită rezolvarea problemei pirateriei digitale prin sporirea cooperării dintre diferiți participanți în lanțul de valori și prin elaborarea unor oferte și modele de afaceri atractive pentru distribuirea conținutului digital. În acest sens, DRM reprezintă o tehnologie esențială, care le permite titularilor de drepturi să își consolideze drepturile în mediul digital și să dezvolte modele de afaceri adaptate cerințelor și nevoilor consumatorilor. Cu toate acestea, de ceva timp, DRM și măsurile de protecție tehnologică (TPM) asociate au fost percepute uneori în mod negativ, ca o tehnologie folosită numai pentru a restricționa copierea și concurența, nereușind să răspundă așteptărilor inițiale ale utilizatorilor și întreprinderilor. Acest fapt a condus la o situație în care anumiți jucători de pe piață optează pentru distribuția online a conținutului fără mecanisme de restricționare a copierii. Totuși, aceste evoluții vizează în principal un tip de conținut și model de afaceri, și anume plata pentru descărcarea de muzică. Tehnologiile care permit gestionarea de drepturi în mediul online ar putea fi un mediator important pentru trecerea la difuzarea digitală a sectorului de conținut și pentru dezvoltarea de modele de afaceri inovatoare, în special cu privire la conținutul de mare valoare.

Trecerea la un mediu protejat pentru DRM conduce la o transformare de paradigmă importantă pentru cetățenii și consumatorii europeni. Utilizarea reglementată de acordurile de acordare de licențe aplicate prin măsuri tehnice completează în prezent utilizarea operelor protejate prin drepturi de autor reglementate de lege. Prin urmare, consumatorii trebuie să compare din ce în ce mai mult condițiile contractuale complexe atunci când achiziționează muzică, filme sau alt conținut creativ online și nu sunt neapărat conștienți pe deplin de restricțiile de utilizare aplicate sau de folosirea datelor lor personale. Aceasta este percepută ca afectând grav interesele utilizatorilor și periclitând echilibrul existent între interesele titularilor de drepturi și cele ale utilizatorilor. În același timp, pe măsură ce în ultimii ani au fost lansate numeroase servicii de conținut protejate de DRM, părțile interesate sunt din ce în ce mai preocupate de faptul că lipsa de interoperabilitate, de standardizare și de caracter intuitiv între platforme în domeniul DRM conduce la situații de control al accesului. Pentru a nu periclita viitorul acestei tehnologii ca factor de facilitare, este esențială rezolvarea problemei interoperabilității.

O mai bună interoperabilitate a sistemelor DRM va îmbunătăți nivelul de concurență și de acceptare a consumatorilor necesar pentru asumarea distribuției online a conținutului creativ. Pentru consumatori, interoperabilitatea DRM înseamnă că pot opta între diverse dispozitive și le pot folosi în continuare cu diferite servicii de descărcare definitivă ( download-to-own) . Pentru producătorii sau integratorii de conținut, interoperabilitatea înseamnă că nu sunt blocați într-un singur canal de distribuție care controlează accesul pe piață. Pentru dezvoltatorii de dispozitive și TIC, interoperabilitatea înseamnă că produsele lor pot fi folosite cu servicii de conținut diferite[14].

Întrucât discuțiile îndelungate între părțile interesate nu au condus la aplicarea unor soluții interoperabile pentru DRM, este necesar, în orice caz, să se stabilească un cadru pentru transparența DRM privind interoperabilitatea, prin asigurarea unei informări corecte a consumatorilor în legătură cu restricțiile de utilizare și interoperabilitate. A oferi consumatorilor un sistem de etichetare precis și ușor de înțeles privind interoperabilitatea și restricțiile de utilizare, care să le permită să aleagă în cunoștință de cauză, va îmbunătăți drepturile cetățenilor și va reprezenta o bază solidă pentru o mai mare disponibilitate a conținutului online.

2.4. Ofertele legale și pirateria

Sectoarele muzicale și cinematografice și-au exprimat punctul de vedere conform căruia Comisia trebuie să fie pregătită să adopte măsuri legislative pentru a garanta reconcilierea în mod corespunzător a interesului public de a asigura un nivel potrivit de protecție a datelor cu alte obiective importante ale politicilor publice, precum necesitatea de a combate activitățile ilegale și de a proteja drepturile și libertățile terților.

Pirateria, precum și încărcarea și descărcarea neautorizate de conținut protejat de drepturi de autor rămân o preocupare majoră. Lupta împotriva pirateriei online implică o serie de elemente complementare: (1) dezvoltarea de oferte legale; (2) inițiative educaționale; (3) punerea în aplicare a drepturilor legale; (4) căutarea unei cooperări îmbunătățite din partea furnizorilor de servicii de internet (ISP) pentru oprirea difuzării de conținut ilicit. Ideea de educație și de creștere a gradului de conștientizare a importanței drepturilor de autor pentru disponibilitatea conținutului este recunoscută pe scară largă ca un instrument de luptă împotriva pirateriei.

Proprietarii de conținut susțin creșterea cooperării în lupta împotriva pirateriei. Anexa I la propunerea legislativă adoptată recent pentru reforma directivei privind autorizarea include trimiteri la conformitatea cu măsurile naționale de punere în aplicare a directivei privind drepturile de autor (2001/29/CE) și a directivei privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (2004/48/CE)[15]. În plus, articolul 20 alineatul (6) din propunerea legislativă de modificare a directivei privind serviciul universal prevede obligația furnizorilor de servicii de internet de a informa clar abonații înainte de încheierea contractului și, în mod regulat, după încheierea acestuia, cu privire la obligațiile lor de a respecta dreptul de proprietate intelectuală și drepturile asociate acestuia[16].

În Franța, la 23 noiembrie 2007 s-a semnat un memorandum de înțelegere[17] între producătorii de muzică și de filme, furnizorii de servicii de internet și administrația centrală. În temeiul acestui acord, Franța urmează să înființeze o nouă autoritate de internet care va putea suspenda sau limita accesul la web pentru cei care partajează ilegal fișiere.

Într-adevăr, pare oportun să se inițieze proceduri de cooperare (un „cod de conduită”) între furnizorii de acces/servicii, titularii de drepturi și consumatori pentru a asigura o ofertă online diversificată și atractivă de servicii de conținut online favorabile consumatorilor, o protecție adecvată a operelor protejate de drepturi de autor, o creștere a gradului de conștientizare/educație privind importanța drepturilor de autor pentru disponibilitatea conținutului și o strânsă cooperare în lupta împotriva pirateriei/partajării neautorizate de fișiere.

3. CONCLUZIE

În timp ce procesul de revizuire a directivelor care afectează distribuția conținutului, precum directiva privind difuzarea de programe prin satelit și retransmisia prin cablu, directiva din 2001 privind drepturile de autor și directiva privind accesul condiționat, este în curs de desfășurare, prezenta comunicare lansează un proces de abordare a celor mai presante provocări identificate referitoare la distribuția online a conținutului creativ. Comisia dorește să abordeze provocările prezentate în acest document prin două mijloace:

- constituirea „platformei de conținut online”, un cadru de discuții la nivel european. Această platformă dedicată negocierilor intersectoriale sau specifice conținutului cu privire la aspecte legate de distribuția online a conținutului creativ trebuie să includă, potrivit agendei fiecărei reuniuni, furnizori de conținut, titulari de drepturi, întreprinderi și organizații din sectoarele de telecomunicații și tehnologie, precum și consumatori. Atribuțiile platformei de conținut online vor cuprinde aspectele menționate în prezenta comunicare, precum: disponibilitatea conținutului, îmbunătățirea mecanismului de acordare a drepturilor, dezvoltarea unui sistem de acordare a unor licențe multiteritoriale, gestionarea drepturilor de autor online, mecanisme de cooperare pentru îmbunătățirea respectării drepturilor de autor în mediul online. De asemenea, activitatea platformei trebuie să contribuie la elaborarea unui ghid pentru consumatorii și utilizatorii de servicii din societatea informațională[18].

- luarea în considerare a pregătirii, la jumătatea anului 2008, a unei propuneri de recomandare a Parlamentului și a Consiliului privind conținutul creativ online care să vizeze următoarele aspecte: transparența (etichetarea) și interoperabilitatea DRM; încurajarea sistemelor de acordare de licențe inovatoare în domeniul operelor audiovizuale și ofertele legale și pirateria. Cu privire la elementele principale ale viitoarei propuneri, Comisia dorește să continue consultarea părților interesate. Prin urmare, toate părțile interesate sunt invitate să adopte o poziție față de elementele enumerate în anexa la prezenta comunicare până la 29.02.2008.

ANEXĂ

Conținutul creativ online – Aspecte de politică/reglementare pentru consultare

Gestionarea drepturilor digitale

1) Sunteți de acord că promovarea adoptării unor sisteme DRM interoperabile trebuie să susțină dezvoltarea unor servicii de conținut creativ online pe piața internă? Care sunt principalele obstacole în calea unor sisteme DRM complet interoperabile? Ce practici ați recomanda în ceea ce privește interoperabilitatea DRM?

2) Sunteți de acord că informarea consumatorilor cu privire la elementele de interoperabilitate și de protecție a datelor personale ale sistemelor DRM ar trebui îmbunătățită? Care ar fi, după părerea dumneavoastră, cele mai potrivite mijloace și proceduri de îmbunătățire a informării consumatorilor cu privire la sistemele DRM? Ce practici ați recomanda în ceea ce privește etichetarea produselor și serviciilor digitale?

3) Sunteți de acord că reducerea complexității și sporirea lizibilității acordurilor de licență ale utilizatorului final (EULA – end-user licence agreement ) ar sprijini dezvoltarea serviciilor de conținut creativ online pe piața internă? Ce practici ați recomanda în ceea ce privește EULA? Identificați vreun aspect deosebit legat de EULA care trebuie abordat?

4) Sunteți de acord că mecanismele alternative de rezolvare a litigiilor privind aplicarea și administrarea sistemelor DRM ar crește încrederea consumatorilor în produse și servicii noi? Ce practici ați recomanda în acest sens?

5) Sunteți de acord că este necesară asigurarea unui acces nediscriminatoriu (de exemplu, pentru IMM-uri) la soluțiile DRM pentru a menține și a stimula concurența pe piața distribuției de conținut digital?

Acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturi

6) Sunteți de acord că aspectul legat de acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturi trebuie abordat prin intermediul unei recomandări a Parlamentului European și a Consiliului?

7) Din punctul dumneavoastră de vedere, care este cel mai eficient mod de promovare a acordării de licențe multiteritoriale pentru drepturi în domeniul operelor audiovizuale? Sunteți de acord că un model de licențe online bazat pe o distincție între o piață multiteritorială primară și una secundară poate facilita acordarea de licențe multiteritoriale sau la nivel european pentru conținutul creativ cu care lucrați?

8) Sunteți de acord că modelele de afaceri bazate pe ideea de a vinde mai puțin din mai mult, așa cum demonstrează teoria „ long tail ” (lungă coadă), să beneficieze de licențe multiteritoriale pentru drepturi pentru operele de la sfârșitul cataloagelor (de exemplu, operele mai vechi de doi ani)?

Ofertele legale și pirateria

9) Cum se poate îmbunătăți respectarea drepturilor de autor în mediul online printr-o cooperare sporită și eficientă între părțile interesate?

10) Considerați că memorandumul de înțelegere, adoptat recent în Franța, constituie un exemplu de urmat?

11) Considerați că aplicarea unor măsuri de filtrare ar fi un mod eficient de a preveni încălcările drepturilor de autor online?

Vă rugăm să vă prezentați observațiile în format electronic până la 29.02.2008. Toate observațiile depuse vor fi publicate pe site-ul web al Comisiei, dacă nu se solicită altfel. Pentru contribuțiile care trebuie tratate în mod confidențial, trebuie să se indice acest lucru în partea de sus a primei pagini. În cazul în care doriți să adăugați o scrisoare de însoțire, vă rugăm să adăugați un document separat. În cazul în care observațiile dumneavoastră depășesc patru pagini, vă rugăm să furnizați un rezumat. Toate observațiile depuse trebuie transmise prin e-mail la adresa de e-mail funcțională a Unității de politici audiovizuale și mass-media din cadrul Direcției Generale Societatea Informațională și Mass-media: avpolicy@ec.europa.eu. |

[1] Studiul „ Conținutul interactiv și convergența: implicații pentru societatea informațională ” comandat de Direcția Generală Societatea Informațională și Mass-media a Comisiei Europene, publicat la 25 ianuarie 2007

[2] http://ec.europa.eu/avpolicy/other_actions/content_online/contributions/index_en.htm

[3] Pentru un rezumat al consultării publice, a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind conținutul creativ online.

[4] JO L 248, 6.10.1993, p. 15.

[5] JO L 167, 22.6.2001, p. 10.

[6] JO L 276, 21.10.2005, p. 54 – JO L 284, 27.10.2005, p. 10.

[7] JO L 320, 28.11.1998, p. 54.

[8] Pentru celelalte aspecte abordate în cadrul procesului de consultare publică, a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind conținutul creativ online.

[9] Conținutul interactiv și convergența: implicații pentru societatea informațională, 2007, p. 13.

[10] Raportul Gowers privind proprietatea intelectuală, decembrie 2006, p. 69: „British Library estimează că 40% din toate lucrările tipărite sunt opere orfane.”

[11] JO L 236, 31.8.2006, p. 28.

[12] JO C 297, 7.12.2006, p. 1.

[13] A se vedea: http://ec.europa.eu/information_society/activities/digital_libraries/hleg/index_en.htm

[14] În măsura în care DRM reprezintă o formă de sistem de acces condiționat, în al doilea raport de evaluare al directivei privind accesul condiționat care va fi adoptat în anul 2008, Comisia va evalua gradul în care această directivă a facilitat sau ar putea facilita implementarea DRM.

[15] COM (2007) 697 final.

[16] COM(2007) 698 final.

[17] „Accord pour le développement et la protection des œuvres et programmes culturels sur les nouveaux réseaux” (Acord pentru dezvoltarea și protecția operelor și programelor culturale pe noile rețele) – http://www.culture.gouv.fr/culture/actualites/index-olivennes231107.htm

[18] A se vedea raportul din proprie inițiativă a europarlamentarului Z. Roithova (PPE) privind încrederea consumatorilor în mediul digital și Rezoluția Parlamentului European din 21 iunie 2007 privind încrederea consumatorilor în mediul digital (2006/2048(INI)) - http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P6-TA-2007-0287+0+DOC+XML+V0//EN&language=EN