52007DC0798

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 11.12.2007

COM(2007) 798 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR

„Statele membre şi regiunile pun în aplicare Strategia de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă, prin intermediul politicii de coeziune a UE, 2007-2013”

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR

„Statele membre şi regiunile pun în aplicare Strategia de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă, prin intermediul politicii de coeziune a UE, 2007-2013”

1. INTRODUCERE

Prezenta comunicare propune o perspectivă iniţială de ansamblu a rezultatelor negocierilor privind noile generaţii de strategii şi programe în domeniul politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013[1]. Astfel, aceasta face parte din pachetul Lisabona şi oferă o evaluare detaliată a progresului înregistrat corespunzător fiecărui sector politic, pentru primii trei ani ai Strategiei revizuite de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă adoptată în 2005. În special, comunicarea arată modul în care Strategia revizuită de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă a ocupat o poziţie centrală în cadrul strategiilor şi programelor din domeniul politicii de coeziune. În plus, având în vedere Consiliul European din primăvara anului 2008, comunicarea analizează, de asemenea, rolul potenţial al programelor din domeniul politicii de coeziune în continuarea Strategiei de la Lisabona în următorul ciclu de trei ani.

2. POLITICA DE COEZIUNE – ÎN CENTRUL PROCESULUI DE LA LISABONA

Politica de coeziune europeană a devenit una dintre principalele politici comunitare pentru îndeplinirea agendei privind creşterea şi locurile de muncă a Uniunii, odată cu reforma propusă de Comisie în 2004 şi aprobată de Parlament şi de statele membre în 2006. Păstrând principiile tradiţionale ale politicii de coeziune[2], reforma a introdus o serie de noi elemente, ca recunoaştere a nevoii de a orienta în continuare resursele limitate disponibile în sensul promovării creşterii durabile, a competitivităţii şi a ocupării forţei de muncă, şi anume:

- Pentru prima dată, politica a adoptat o orientare strategică mai explicită şi mai transparentă care funcţionează cu ajutorul unui cadru denumit Orientări strategice comunitare (OSC) în domeniul coeziunii, adoptat de Consiliu la 6 octombrie 2006[3] şi conform cu Orientările integrate de la Lisabona[4]. Acest cadru sprijină statele membre şi regiunile să se concentreze asupra acelor zone de investiţii care contribuie la realizarea programelor naţionale de reformă (PNR) şi ia în considerare în acelaşi timp contextul naţional şi regional. Cadrul păstrează aceleaşi trei priorităţi care se situează în centrul strategiei pentru creştere şi locuri de muncă, şi anume:

- transformarea Europei şi a regiunilor sale într-un loc mai atractiv pentru a investi şi pentru a lucra;

- încurajarea inovării, a spiritului antreprenorial şi a dezvoltării economiei bazate pe cunoaştere;

- sporirea şi îmbunătăţirea locurilor de muncă.

- Statelor membre li se solicită „să repartizeze” cea mai mare parte din alocaţiile lor financiare pentru investiţiile care deţin potenţial pentru a contribui în mod semnificativ la îndeplinirea obiectivelor de la Lisabona[5]. Consiliul European din decembrie 2005 a identificat intervenţiile respective ca fiind acelea care pot să genereze impactul cel mai important.În timp ce dispoziţiile privind repartizarea alocaţiilor sunt obligatorii pentru UE-15, Comisia a încurajat toate statele membre şi regiunile să-şi concentreze cheltuielile asupra intervenţiilor care pot contribui la susţinerea reformelor structurale prevăzute în PNR. Metoda de repartizare a alocaţiilor oferă un etalon care va contribui la monitorizarea progresului pentru a garanta că programele se concentrează în continuare pe investiţiile care favorizează creşterea şi crearea de locuri de muncă în perioada 2007-2013.

- Raporturile dintre gestionarea PNR şi programele în materie de politică de coeziune au fost consolidate prin stabilirea unor noi mecanisme de raportare, introduse atât în cadrul Strategiei de la Lisabona, cât şi al politicii de coeziune. Aceste proceduri paralele presupun o raportare frecventă privind contribuţia politicii de coeziune la realizarea creşterii şi la crearea de locuri de muncă şi permit o verificare încrucişată între două domenii politice în vederea asigurării coerenţei. Anul acesta, statele membre au elaborat pentru prima dată o secţiune privind rolul politicii de coeziune în rapoartele lor privind punerea în aplicare a Strategiei de la Lisabona, ceea ce de aici înainte va deveni o practică curentă.

- În cadrul politicii de coeziune, este necesar ca statele membre să raporteze anual cu privire la investiţiile prevăzute care sunt susţinute de fiecare program operaţional în parte. În plus, în 2009 şi 2012, fiecare ţară va prezenta un raport strategic care va include informaţii privind contribuţia politicii de coeziune la agenda de la Lisabona. Prezentarea acestor rapoarte va fi urmată, în 2010 şi 2013, de un raport al Comisiei care va sintetiza contribuţiile naţionale şi va analiza oportunitatea şi necesitatea de a adapta programele la noile provocări.

- Reforma politicii de coeziune a permis o descentralizare sporită a responsabilităţilor către partenerii locali şi regionali. Prin reunirea cunoştinţelor, expertizei şi resurselor locale şi regionale, precum şi prin conceperea unor strategii locale şi regionale integrate şi specifice, politica de coeziune se poate concentra mai bine asupra investiţiilor care deţin cel mai ridicat impact asupra creşterii şi locurilor de muncă. La rândul său, descentralizarea poate contribui la îmbunătăţirea guvernanţei la toate nivelele, prin sporirea pe teren a responsabilităţii şi a adeziunii faţă de Strategia de la Lisabona.

Îndeplinirea Strategiei de la Lisabona necesită depunerea de eforturi continue şi comune, precum şi angajarea politică a instituţiilor europene, a statelor membre şi a regiunilor. Pe parcursul anului 2007, statele membre şi Comisia au conlucrat îndeaproape pentru a pregăti strategiile naţionale şi regionale în vederea sprijinirii priorităţiilor de investiţii identificate în PNR şi a recomandărilor specifice pentru fiecare ţară în parte adoptate de Consiliu[6]. În acelaşi timp, ţinând seama de faptul că situaţia iniţială este diferită în ţările şi regiunile Europei, îndeplinirea obiectivelor de la Lisabona trebuie să ia în considerare contextele şi provocările specifice. În prezent, aceste strategii sunt în curs în toate cele 27 de state membre, dar munca efectivă abia începe pentru a asigura că, prin intermediul programelor, se depun eforturi sporite pe teren în favoarea creşterii şi a locurilor de muncă. Va fi foarte important ca acest efort să fie menţinut pe parcursul întregii perioade 2007-2013 şi ca resursele să nu fie direcţionate către domenii cu o prioritate mai scăzută.

3. CARACTERISTICI PRINCIPALE ALE PROGRAMELOR ÎN DOMENIUL POLITICII DE COEZIUNE PENTRU PERIOADA 2007-2013

3.1. Asigurarea coerenţei cu programele naţionale de reformă

În cursul negocierilor cu majoritatea statelor membre, s-a înregistrat un grad ridicat de cooperare între, pe de o parte, persoanele responsabile de coordonarea punerii în aplicare a PNR şi, pe de altă parte, responsabilii de pregătirea strategiilor (cadrele strategice naţionale de referinţă - CSNR) şi programelor din domeniul politicii de coeziune. Un număr semnificativ de CSNR include o descriere a modalităţii de organizare a acestei cooperări, ceea ce este un nou factor de o importanţă ridicată, având în vedere că numai în câteva ţări aceleaşi ministere sunt responsabile de ambele procese politice. În unele ţări, autorităţile au decis că o coordonare eficientă necesită schimbări administrative. Cu toate acestea, statele membre trebuie să depună mai multe eforturi în materie de coordonare atunci când cooperarea nu este încă în întregime eficientă.

3.2. Concentrarea asupra priorităţilor de la Lisabona

Bugetul total disponibil aferent perioadei 2007-2013 pentru politica europeană de coeziune se ridică la 347 de miliarde de euro (la preţurile curente). La acesta se va adăuga cofinanţarea naţională publică şi privată în valoare de aproximativ 160 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă că, luând în considerare contribuţia resurselor naţionale publice şi private, programele în domeniul politicii de coeziune vor mobiliza anual peste 70 de miliarde de euro în perioada 2007-2013.

Strategiile elaborate de statele membre pentru perioada de programare 2007-2013 indică faptul că o schimbare clară de orientare este în curs, în favoarea priorităţilor-cheie de la Lisabona. În conformitate cu dispoziţiile privind repartizarea alocaţiilor, statele membre ale UE-15 au obligaţia de a investi cea mai mare parte din alocaţiile lor financiare[7], şi anume 60% din fondurile destinate regiunilor aferente obiectivului de „convergenţă” şi 75% din fondurile destinate regiunilor aferente obiectivului „competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”, în categorii care prezintă o importanţă deosebită pentru investiţiile care favorizează creşterea şi crearea de locuri de muncă. În ceea ce priveşte ţările UE-12, obiectivele sunt opţionale, dar toate noile state membre au adoptat metoda de repartizare a alocaţiilor, deşi la nivele diferite.

În ansamblu, rezultatele au fost încurajatoare. În regiunile mai puţin dezvoltate din UE-27 din cadrul obiectivului „convergenţă” , cărora le revine în total peste 80% din resursele corespunzătoare politicii de coeziune, 65% din fonduri urmează să fie investite în obiectivele de la Lisabona. Aceasta înseamnă o creştere cu 11 puncte procentuale faţă de perioada de programare anterioară. Regiunile care deţin programe din cadrul obiectivului „competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” , care beneficiază de 16% din resursele corespunzătoare politicii de coeziune şi care, în mod tradiţional, au fost nevoite să-şi concentreze alocaţiile mai limitate către investiţii cu un grad mai ridicat de productivitate, planifică continuarea investirii unei proporţii semnificative din fonduri, şi anume 82% din totalul pentru perioada 2007-2013 , în priorităţile de la Lisabona.

În mod normal, circumstanţele determină existenţa unor diferenţe între UE-15 şi UE-12. Pentru statele membre ale UE-15, pentru care repartizarea alocaţiilor este obligatorie, cifrele aferente, astfel cum este de aşteptat, sunt cu puţin mai ridicate - 74% pentru obiectivul „convergenţă” şi, respectiv, 83% pentru obiectivul „competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” . Aceste procente însă variază semnificativ atât de la un stat membru la altul, cât şi la nivelul diferitelor regiuni.

În cazul statelor membre ale UE-12 (pentru care dispoziţiile privind repartizarea alocaţiilor nu sunt obligatorii), cifra este de aproximativ 59% pentru obiectivul „convergenţă”, aceeaşi cifră înregistrându-se pentru numărul foarte restrâns de programe în aceste state membre din cadrul obiectivului „competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”.

[pic]

După cum se indică, cifrele corespunzătoare fiecărui stat membru în parte au tendinţa de a varia semnificativ. În vârful clasamentului se situează regiunile de „convergenţă” din Portugalia şi Spania care au repartizat investiţii în medie de 80% din totalul fondurilor acordate, în timp ce, pentru regiunile de „competitivitate”, Danemarca înregistrează cea mai ridicată cifră, respectiv 92% din totalul acestora[8]. Pentru UE-12, cifrele respective sunt relativ mai modeste, dar este important de amintit faptul că, în numeroase regiuni, este încă nevoie de investiţii într-o serie de sectoare esenţiale pentru a asigura progresul economic. Cu toate acestea, în mod încurajator, Bulgaria, Polonia şi România, care au nevoi semnificative în ceea ce priveşte infrastructura de bază, au decis să-şi concentreze un procent însemnat din resurse pentru priorităţile de la Lisabona.

Resursele alocate pentru promovarea ocupării forţei de muncă şi a capitalului uman sunt, în general, asociate categoriilor de la Lisabona, ceea ce rezultă în nivele ridicate de repartizarea a alocaţiilor. Statele membre, cu ajutorul Comisiei, trebuie totuşi să asigure că resursele politicii de coeziune se concentrează efectiv asupra acţiunilor care generează cel mai mare impact în ceea ce priveşte creşterea şi locurile de muncă. Noile mecanisme de raportare încrucişată coroborate cu dispoziţiile privind repartizarea alocaţiilor ar trebui să contribuie la acest proces.

Nivelul de repartizare a alocaţiilor pe stat membru pentru perioada

2007-2013

(în % din totalul fondurilor)

[pic][pic]

3.3. Sprijinirea celor patru acţiuni prioritare ale Consiliilor Europene din primăvara lui 2006 şi 2007

Consiliul European din primăvara lui 2006 a identificat patru domenii prioritare în cadrul Strategiei revizuite de la Lisabona, asupra cărora UE şi statele membre ar trebui să-şi concentreze eforturile, inclusiv din cadrul programelor politicii de coeziune: investiţii sporite în cunoştinţe şi inovare, valorificarea potenţialului întreprinderilor, în special pentru IMM-uri, îmbunătăţirea nivelului de ocupare a forţei de muncă prin flexicuritate şi ameliorarea gestionării resurselor energetice. Comisia a încurajat statele membre să acorde o atenţie deosebită continuării acestor priorităţi şi integrării lor în strategiile naţionale şi regionale.

Noile programe de coeziune pun accentul pe sporirea investiţiilor în cunoştinţe şi inovare . Peste 85 de miliarde de euro sunt alocate investiţiilor din aceste domenii[9], iar mai mult de jumătate din această sumă – 49,5 miliarde de euro – va fi investită în îmbunătăţirea capacităţii novatoare a întreprinderilor, prin sprijinirea transferurilor tehnologice şi a reţelelor de cooperare, precum şi a C&D şi a inovării ecologice (tehnologii şi produse). Restul alocaţiilor sunt repartizate între asistenţa pentru difuzarea şi utilizarea TIC de către întreprinderi şi de către cetăţeni, precum şi pentru dezvoltarea de tehnologii TIC, sprijinirea înfiinţării de întreprinderi şi a activităţilor independente, îmbunătăţirea competenţelor şi încurajarea unei forţe de muncă mai flexibile şi mai adaptabile. Politica de coeziune va investi, de asemenea, în acţiuni care asigură că urmărirea atingerii excelenţei şi realizării inovării devine un element crucial la toate nivele de educaţie şi instruire. În comparaţie cu perioada 2000-2006, rezultatul global pentru toate programele este o creştere preconizată a C&D şi a inovării care este echivalentă cu, respectiv, mai mult decât dublarea eforturilor aferente, precum şi cu triplarea resurselor financiare disponibile[10]. În noile state membre, ponderea cheltuielilor aferente C&D şi inovării, din bugetul total disponibil, va fi de patru ori superioară celei din perioada anterioară. În cazul altor state membre, alocaţia globală corespunzătoare C&D şi inovării a crescut semnificativ. De exemplu, deşi contribuţia din partea fondurilor structurale în Spania s-a redus cu aproape 40% în raport cu perioada 2000-2006, cheltuielile aferente C&D se vor dubla pentru a ajunge la peste 7,5 miliarde de euro.

Valorificarea potenţialului polilor de excelenţă actuali şi, atunci când este posibil, încurajarea investiţiilor private suplimentare vor fi importante pentru investiţiile în domeniul C&D şi în cel al inovării. Cu toate acestea, este necesar să se identifice noi modalităţi de dezvoltare a capacităţilor de C&D şi de inovare la nivel naţional şi regional, precum şi de îmbunătăţire a folosirii potenţialului existent al CDT. În acest scop, Comisia propune lansarea unei noi generaţii de laboratoare, de instrumente şi de infrastructură de nivel mondial pentru cercetarea fundamentală care vor necesita o acţiune comună pe cuprinsul UE şi vor permite statelor membre şi regiunilor, pentru următoarele decenii, să ocupe poziţia de frunte în domeniul cercetării. Investiţiile necesare ar putea fi parţial sprijinite prin programe de coeziune, potrivit obiectivelor acestora specifice.

Promovarea spiritului antreprenorial în cadrul noilor programe este direct legată de prioritatea Consiliului privind valorificarea potenţialului întreprinderilor, în special pentru IMM-uri şi constituie un alt aspect esenţial pentru perioada 2007-2013. Statele membre şi regiunile au acordat o atenţie deosebită asigurării de servicii de asistenţă pentru întreprinderi pentru a le permite acestora, îndeosebi IMM-urilor, să-şi sporească nivelul competitivităţii şi să acceadă pe pieţe internaţionale. Serviciile de asistenţă pentru întreprinderi care vizează IMM-urile urmează să primească aproape 19 miliarde de euro în următorii şapte ani, ceea ce echivalează cu 5% din resursele UE disponibile. Politica de coeziune va sprijini IMM-urile să investească în mod eficient în capitalul uman al acestora, să stabilească structuri competente de management şi să anticipeze mai bine schimbările economice. Asistenţa din partea UE pentru IMM-uri va include totodată investiţii destinate să contribuie la crearea unui mediu mai favorabil întreprinderilor şi să reducă nivelul de birocraţie. Se preconizează că aceste eforturi vor ajuta statele membre să facă progrese către modelul de tipul „birou unic” pentru a sprijini întreprinderile.

O acţiune conexă în acest domeniu a îmbunătăţit accesul întreprinderilor la finanţare din alte surse decât subvenţiile, precum împrumuturile şi capitalul de risc. Noile iniţiative de inginerie financiară convenite între Comisie şi Grupul BEI prezintă o importanţă deosebită: aşa-numitele iniţiative JEREMIE[11] şi JESSICA[12] care vizează să îmbunătăţească disponibilitatea produselor novatoare de inginerie financiară în regiuni. Resursele provenind din programele în domeniul politicii de coeziune care urmează să fie investite prin iniţiativa JEREMIE în perioada 2007-2013 sunt estimate, în această etapă iniţială, la peste 2,5 miliarde de euro. De curând, Comisia a adoptat o iniţiativă în domeniul asistenţei pentru microcredite, ceea ce este important pentru îmbunătăţirea ocupării forţei de muncă şi a incluziunii sociale[13].

Comisia a adoptat recent o comunicare care oferă orientări autorităţilor naţionale şi regionale privind sinergiile dintre intervenţiile în domeniul politicii de coeziune a UE, programele-cadru pentru cercetare şi programul pentru competiţie şi inovare[14]. Comunicarea propune, de asemenea, o serie de modalităţi de acţiune viitoare ale Comisiei, pentru a permite diverselor surse de finanţare să fie utilizate în modul cel mai eficient, subliniind concomitent faptul că statele membre şi regiunile trebuie să deţină ele înseşi un rol de frunte în folosirea optimă a fondurilor europene care se află la dispoziţia acestora.

Noile programe vor viza, de asemenea, să îmbunătăţească nivelul de ocupare a forţei de muncă prin flexicuritate , oferind sprijin lucrătorilor, întreprinderilor şi antreprenorilor în eforturile acestora de adaptare continuă la noile provocări ale pieţelor aflate în proces de globalizare. Aproape 13,5 miliarde de euro au fost alocate pentru a ajuta întreprinderile să-şi dezvolte strategii anticipative în materie de resurse umane, pentru a introduce tipuri de activitate şi de organizare a activităţii novatoare şi mai productive, precum şi pentru a facilita procesul de tranziţie rezultat în urma restructurării. În paralel, politicile active privind piaţa muncii şi acţiunile de formare continuă le oferă cetăţenilor oportunitatea de a dobândi competenţele şi calificările de care au nevoie într-o lume în schimbare. Aceasta include asistenţă directă pentru acţiunile individuale şi sistematice în vederea îmbunătăţirii funcţionării pieţei muncii. Noile programe la un loc prevăd aproximativ 32 de miliarde de euro pentru îmbunătăţirea accesului la ocuparea forţei de muncă, acţiunile variind de la asistenţă personală la modernizarea instituţiilor responsabile de ocuparea forţei de muncă. Potrivit concluziilor Consiliului, punerea în aplicare efectivă a reformelor privind piaţa muncii este posibilă exclusiv prin participarea activă a partenerilor sociali, care va beneficia de o asistenţă în valoare de aproximativ 50 de milioane de euro din bugetul de coeziune. Primele estimări arată că, în următorii şapte ani, politica de coeziune va sprijini diferitele elemente ale flexicurităţii cu aproximativ 50 de miliarde de euro.

Luând în considerare rentabilitatea economică importantă a investiţiilor în educaţie din primele etape ale vieţii, resursele destinate îmbunătăţirii capitalului uman vor creşte semnificativ în această nouă perioadă de programare, în raport cu perioada anterioară. Fonduri în valoare de aproximativ 25,3 miliarde de euro sunt prevăzute pentru sprijinirea reformei sistemelor de învăţământ şi de formare. În acest sens, se va acorda o atenţie deosebită generaţiilor mai tinere, în calitatea lor de resursă importantă de forţă de muncă calificată. Astfel cum a fost convenit de Consiliu, această metodă a avut drept rezultat un angajament ferm privind programele de coeziune pentru a veni în sprijinul îndeplinirii obiectivelor legate de abandonul şcolar timpuriu şi de asistenţa pentru tinerii şomeri.

Totodată, noile programe indică o atenţie susţinută în ceea ce priveşte îmbunătăţirea gestionării resurselor energetice şi orientarea către o politică energetică comunitară eficientă şi integrată . O mare parte din eforturile din acest sector revine sectorului privat şi, prin urmare, nivelele absolute de cheltuieli din cadrul programelor par modeste în comparaţie cu alte sectoare. Cu toate acestea, în raport cu perioada 2000-2006, investiţiile în sursele de energie regenerabile şi în eficienţa energetică vor fi de cinci ori mai mari în cadrul obiectivului „convergenţă” şi de şapte ori mai mari în cadrul obiectivului „competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”.

3.4. Abordarea altor recomandări-cheie ale Consiliului şi priorităţi la nivel comunitar

Investiţiile în categoriile de la Lisabona vor aborda o serie amplă de aspecte pentru a sprijini statele membre să depăşească dificultăţile specifice pe care le întâmpină în procesul de îndeplinire a obiectivelor stabilite prin orientările integrate şi recomandările specifice pentru fiecare ţară.

Noile programe în domeniul politicii de coeziune vizează să genereze situaţii profitabile pentru toate părţile prin consolidarea sinergiilor potenţiale între protecţia mediului, prevenirea riscurilor şi creştere . Printre priorităţile din acest domeniu se numără asigurarea de servicii de mediu precum furnizarea de apă potabilă, asigurarea de infrastructuri pentru tratarea deşeurilor şi a apelor uzate, îmbunătăţirea gestionării resurselor naturale, decontaminarea terenurilor în vederea pregătirii acestora pentru noi activităţi economice, precum şi protecţia împotriva riscurilor de mediu. Se preconizează că, per ansamblu, aproximativ 51 de miliarde de euro vor fi investite în aceste domenii.

O reţea de transport adecvată constituie o condiţie preliminară de bază pentru dezvoltarea economică în orice regiune sau ţară. În consecinţă, statele membre şi regiunile eligibile pentru finanţare în cadrul obiectivului „convergenţă” sau în cadrul Fondului de coeziune au acordat o prioritate clară dezvoltării reţelelor de transport transeuropene (TEN-T). Aproximativ o jumătate din totalul alocaţiilor prevăzute pentru transporturi (76 de miliarde de euro) va fi repartizată proiectelor TEN-T (38 de miliarde de euro[15]). Printre acestea se numără proiecte-cheie precum dezvoltarea căii ferate „Rail Baltica” care leagă Helsinki de Varşovia, a „coridorului Est-Vest” – un drum care uneşte porturile maritime letone şi Riga cu Rusia, a axei multimodale care leagă Portugalia şi Spania de restul Europei şi multe altele. Alte investiţii în transporturi care urmează să fie finanţate prin programele din domeniul politicii de coeziune includ conectări secundare pentru îmbunătăţirea accesibilităţii la reţelele TEN-T, precum şi promovarea unor sisteme de transport mai durabile din punct de vedere ecologic. Valoarea acestor investiţii se ridică la aproape 45% din totalul alocaţiilor prevăzute pentru transporturi, ceea ce este echivalent cu aproximativ 34 de miliarde de euro.

Consiliul a făcut o recomandare anumitor state membre[16] în sensul dezvoltării unei metode de ocupare a forţei de muncă pe durata întregii vieţi, precum şi al promovării unei pieţe a muncii care să integreze acele grupuri care sunt expuse riscului de excluziune socială. De exemplu, Consiliul a încurajat autorităţile din Polonia să finalizeze reforma serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă pentru a extinde acţiunile care vizează grupurile defavorizate, ceea ce a determinat alocarea unei sume de 1,5 miliarde de euro. Rapoartele de implementare din statele membre subliniază, de asemenea, rolul important al programelor din domeniul politicii de coeziune în atingerea unui procent de 25% din şomerii pe termen lung, cu ajutorul măsurilor active de ocupare a forţei de muncă, precum şi contribuţia acestora la garantarea oferirii unui nou început pentru fiecare şomer în parte.

Punerea în aplicare a agendei de la Lisabona depinde de eficienţa administraţiilor şi serviciilor publice . Aproape 3,6 miliarde de euro vor fi folosite pentru sprijinirea modernizării administraţiilor şi serviciilor publice la nivel naţional, regional şi local în vederea dezvoltării şi punerii în aplicare a unor politici şi programe eficiente. Din aceste acţiuni fac parte îmbunătăţirea calităţii şi aplicării legislaţiei, întocmirea de studii de impact şi înfiinţarea de servicii accesibile şi de calitate pentru cetăţeni şi întreprinderi. Pe lângă sprijinirea îmbunătăţirii legislaţiei, intervenţiile vor lua în considerare, în egală măsură, nevoia de a simplifica procedurile administrative şi de a dezvolta competenţele personalului. De exemplu, intervenţiile politicii de coeziune vor ajuta Grecia să pună în practică recomandările privind modernizarea administraţiei publice şi consolidarea capacităţilor sale de reglementare, control şi de aplicare a legislaţiei. În mod similar, Bulgaria şi România au conceput programe specifice pentru a sprijini dezvoltarea capacităţii administrative, având în vedere că aceasta este considerată drept o condiţie preliminară pentru punerea în aplicare eficientă a tuturor celorlalte reforme structurale.

În sfârşit, instrumentul de asistenţă tehnică JASPERS[17], care este gestionat printr-un nou parteneriat cu BEI şi BEDR, va ajuta statele membre să-şi dezvolte capacităţile de elaborare de proiecte de înaltă calitate, inclusiv de proiecte organizate ca parteneriate public-privat (PPP), în vederea obţinerii de asistenţă din partea Uniunii.

3.5. Promovarea parteneriatelor

Calitatea parteneriatului dintre toţi factorii implicaţi, atât cei la nivel regional, cât şi local, în pregătirea şi punerea în aplicare a programelor din cadrul politicii de coeziune reprezintă unul dintre factorii esenţiali care sporeşte valoarea adăugată şi eficienţa politicii de coeziune. Această politică a dezvoltat un sistem unic de guvernanţă cu nivele multiple, care implică atât parteneri pe plan „vertical” (Comunitatea, autorităţile naţionale, regionale şi locale), cât şi factori pe plan „orizontal” (reprezentanţi ai mediului de afaceri, sindicate, ONG-uri etc.). O examinare iniţială a documentelor de programare arată că metodele de abordare a parteneriatului variază de la ţară la ţară[18] în funcţie de contextul instituţional. În timp ce, în numeroase state membre, structurile de implicare a partenerilor în procesul de programare s-au îmbunătăţit în comparaţie cu situaţia anterioară, cooperarea intensivă dintre toţi factorii-cheie privind programul reformei trebuie dezvoltată în continuare pe parcursul punerii în aplicare a programului în vederea asigurării concentrării resurselor în favoarea strategiei pentru creştere şi locuri de muncă.

4. CONCLUZII

Analiza noii generaţii de strategii şi programe în domeniul politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013 arată că cea mai mare parte din resursele disponibile vor fi folosite pentru a continua principala prioritate politică a Uniunii, şi anume Strategia de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă. Aceasta se datorează în primul rând reformei majore a politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013, care a pus bazele unei abordări mai strategice a planificării investiţiilor, fondată pe Strategia de la Lisabona, şi ale unei adeziuni sporite pe teren faţă de strategie, prin intermediul unui grad mai ridicat de descentralizare a gestionării şi al unui rol mai important acordat partenerilor.

Încurajată de noile dispoziţii privind repartizarea alocaţiilor, reforma politicii de coeziune pare să fi schimbat natura discursului dintre Comisie şi autorităţile naţionale şi regionale, acesta concentrându-se mai mult decât în prealabil asupra modalităţilor de dezvoltare a factorilor legaţi de competitivitatea economică şi de crearea de locuri de muncă. Recent, Comisia a atras, de asemenea, atenţia asupra importanţei acestor elemente ca principii de bază pentru asigurarea eficienţei şi eficacităţii politicii comunitare în general, în vederea pregătirii dezbaterii privind bugetul UE pentru perioada ulterioară anului 2013[19].

De fapt, în cadrul general de redistribuire a fondurilor, accentul se îndreaptă din ce în ce mai mult spre aspecte legate de modalităţile optime de folosire a resurselor.

În această etapă, documentele de programare prezintă intenţiile statelor membre şi ale regiunilor pentru perioada următoare, iar faza de punere în aplicare se află doar la început. Aşteptările ridicate în ceea ce priveşte noile programe nu pot fi îndeplinite decât prin concretizarea rezultatelor în anii următori. Prin urmare, va fi deosebit de important să se asigure punerea în aplicare eficientă şi oportună a acţiunilor planificate şi, dacă este necesar, să se consolideze dispoziţiile convenite pentru a se garanta că raportul strâns dintre politica de coeziune şi priorităţile de la Lisabona poate fi menţinut pe parcursul întregii perioade de programare.

Comisia va continua să colaboreze îndeaproape cu statele membre, folosind sistemele şi procedurile care au fost instituite pentru monitorizarea, evaluarea şi, dacă este necesar, adaptarea programelor la circumstanţele şi priorităţile în schimbare. Comisia va raporta în continuare privind punerea în aplicare a programelor, pe măsură ce devin disponibile mai multe informaţii, iar în primăvara lui 2008, după încheierea tuturor negocierilor privind programele aferente perioadei 2007-2013, va prezenta un raport mai detaliat. Totodată, Comisia va folosi oportunitatea oferită de ciclul de guvernanţă de la Lisabona pentru a semnala Consiliului orice îmbunătăţiri care pot fi necesare pentru punerea în aplicare a programului, după cum este cazul, inclusiv recomandări specifice fiecărei ţări. Evaluarea rezultatelor va fi importantă pentru a înţelege mai bine efectele exerciţiului de repartizare a alocaţiilor asupra creşterii şi locurilor de muncă.

În concluzie, reuşita noilor programe de coeziune este deosebit de importantă pentru realizarea în ansamblu a planurilor ambiţioase ale Uniunii, care vizează creşterea economică puternică, locuri de muncă mai multe şi de o calitate mai bună şi un standard mai ridicat de viaţă pentru cetăţenii acesteia.

[1] Datele se bazează pe informaţiile cele mai recente privind noile programe, înregistrate de statele membre începând din 27 noiembrie 2007.

[2] Capitolul IV din Regulamentul 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 indică principiile de intervenţie din domeniul politicii de coeziune a UE (complementaritate, coerenţă, coordonare, conformitate, programare, parteneriat, nivelul teritorial al punerii în aplicare, intervenţia proporţională, gestionarea partajată, adiţionalitate, egalitatea între bărbaţi şi femei şi nediscriminarea, precum şi dezvoltarea durabilă).

[3] http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/2007/osc/index_en.htm

[4] http://ec.europa.eu/growthandjobs/pdf/integrated_guidelines_en.pdf.

[5] Articolul 9 alineatul (3) şi anexa IV la Regulamentul (CE) 1083/2006 al Consiliului, (JO L 210/25 din 31.7.2006).

[6] Concluziile Consiliului European din primăvara anului 2007.

[7] Articolul 9 alineatul (3) şi anexa IV la Regulamentul (CE) 1083/2006 al Consiliului, (JO L 210/25 din 31.7.2006).

[8] Aceste cifre pot încă să facă obiectul unor modificări, în funcţie de versiunile finale ale programelor operaţionale.

[9] Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SEC(2007)1547 din 14.11.2007 prezintă o analiză mai detaliată a conţinutului CDTI al programelor adoptate şi al proiectelor de programe de la sfârşitul lui octombrie 2007.

[10] Ponderea aferentă a cheltuielilor privind CDTI creşte de la aproape 11% la 25%, în timp ce volumul financiar se ridică de la 25,5 miliarde de euro la 85,2 miliarde de euro.

[11] JEREMIE (Joint European Resources for Micro to Medium Enterprises – Resurse europene comune pentru microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii).

[12] JESSICA (Joint European Support for Sustainable Investment in City Areas – Asistenţă europeană comună pentru investiţii durabile în zonele urbane).

[13] „O nouă iniţiativă europeană pentru dezvoltarea microcreditelor în favoarea creşterii şi ocupării forţei de muncă” COM(2007) 708 din 13 noiembrie 2007.

[14] COM(2007) 474 din 16 august 2007, „Regiuni europene competitive datorită cercetării şi inovării – O contribuţie în favoarea consolidării creşterii şi a îmbunătăţirii cantitative şi calitative a locurilor de muncă”.

[15] Valoarea alocaţiilor se ridică la 44,2 miliarde de euro atunci când sunt incluse investiţiile în sistemele inteligente de transport, în aeroporturi şi porturi care fac parte, de asemenea, din reţelele TEN-T.

[16] HU, SK, PL, EE.

[17] Joint Assistance in Support of Projects in European Regions – Asistenţă comună pentru sprijinirea proiectelor din regiunile europene.

[18] În acest sens, activitatea Platformei de monitorizare a Strategiei de la Lisabona din cadrul Comitetului Regiunilor a fost deosebit de folositoare. A se consulta pagina web: http://lisbon.cor.europa.eu/.

[19] Comisia Europeană (2007) - Reforma bugetului, schimbarea Europei - SEC(2007) 1188.