[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 13.11.2007

COM(2007) 696 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE CONSILIU, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

Raport privind rezultatele revizuirii cadrului de reglementare al UE pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice în conformitate cu Directiva 2002/21/CE şi Sinteză a propunerilor de reformă din 2007

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE CONSILIU, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

Raport privind rezultatele revizuirii cadrului de reglementare al UE pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice în conformitate cu Directiva 2002/21/CE şi Sinteză a propunerilor de reformă din 2007 (Text cu relevanţă pentru SEE)

1. Introducere

Reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice susţin structura economică şi socială a Uniunii Europene. Disponibilitatea largă a reţelelor de comunicaţii în bandă largă sigure şi accesibile este o condiţie cheie pentru realizarea potenţialului de creştere şi creare de locuri de muncă al Uniunii Europene – un obiectiv care stă la baza Strategiei de la Lisabona revizuite. Ca parte a acestei strategii, iniţiativa i2010 lansată de Comisie în iunie 2005[1] promovează o economie digitală deschisă şi competitivă care necesită crearea unui spaţiu informaţional european unic. Principalul instrument avut în vedere în acest sens este reforma cadrului de reglementare al UE pentru comunicaţiile electronice.

Această reformă va constitui un pilon important al Revizuirii pieţei unice, întrucât comunicaţiile electronice au capacitatea de a concretiza contribuţii cheie la integrarea pieţei prin:

- furnizarea mai multor rezultate pentru cetăţeni şi micile întreprinderi;

- obţinerea mai multor avantaje de pe urma globalizării;

- deschiderea unor noi frontiere de cunoaştere şi inovare;

- cuprinderea unei dimensiuni sociale şi de mediu importante.

Prezenta comunicare prezintă detalii cu privire la revizuirea de către Comisie a cadrului de reglementare pentru comunicaţii electronice în temeiul articolului 25 din Directiva 2002/21/CE[2] şi explică principalele schimbări de politici propuse de Comisie (denumite în continuare propunerile de reformă din 2007). Detalii suplimentare pot fi găsite în propunerile legislative[3] şi în studiul de impact aferent[4] ale Comisiei.

2. Obiectivele revizuirii şI PROCESUL DE CONSULTARE

2.1 Contextul şi obiectivele revizuirii

Cadrul de reglementare al UE pentru telecomunicaţii a fost creat în anii '90 cu scopul de a deschide pentru concurenţă pieţe interne care până atunci fuseseră dominate de monopoluri de stat. Acest proces a culminat cu liberalizarea pieţelor interne în 1998. În 2002 s-a mai făcut un pas în acest sens, odată cu adoptarea seriei actuale de norme care ţin cont de convergenţa tehnologiilor şi se aplică tuturor formelor de „comunicaţii electronice”. Modelul de reglementare al cadrului din 2002 se bazează pe punerea în aplicare a unei serii comune de norme ale UE de către diferitele autorităţi naţionale de reglementare (ANR-uri) care sunt abilitate să supravegheze pieţele. De asemenea, cadrul din 2002 a introdus conceptul de dominanţă privind dreptul concurenţei ca fiind punctul de plecare pentru reglementarea ex-ante , pentru a garanta faptul că reglementarea respectivă se impune numai întreprinderilor cu putere semnificativă pe piaţă.

În 2006 şi 2007, Comisia a revizuit funcţionarea cadrului UE în raport cu obiectivele sale principale, care sunt: promovarea concurenţei, consolidarea pieţei interne şi promovarea intereselor cetăţeanului. Având în vedere evoluţia tehnologică şi cea a pieţei, în special o mai bună concurenţă în unele domenii, dar şi, de asemenea, dominanţa persistentă a unuia sau a mai multor operatori pe o serie de pieţe cheie, precum şi lipsa continuă a unei pieţe unice pentru comunicaţii electronice şi divergenţa tot mai mare a abordărilor în materie de reglementare în cadrul Uniunii Europene extinse, Comisia consideră necesară o reformă substanţială a cadrului de reglementare. Propunerile de reformă din 2007 ale Comisiei pot fi grupate în jurul a trei piloni: o mai bună legiferare, realizarea pieţei unice şi conectarea cu cetăţenii.

i) O mai bună legiferare pentru comunicaţii electronice concurenţiale

Prin propunerile de reformă din 2007, Comisia doreşte înainte de toate simplificarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului de reglementare prin reducerea reglementării ex-ante , atunci când evoluţia pieţei o permite, şi prin simplificarea procedurii de analiză a pieţei. În plus, o mai bună reglementare a spectrului radio – prin simplificarea accesului şi a utilizării acestei resurse limitate şi trecerea la o alocare a spectrului mai orientată către piaţă – va îmbunătăţi concurenţa în ceea ce priveşte serviciile fără fir şi va exploata potenţialul economic al spectrului.

ii) Realizarea pieţei unice de comunicaţii electronice

Conform seriei actuale de norme, ANR-urile manifestă o putere discreţionară considerabilă în punerea în aplicare a cadrului de reglementare, dar perspectiva acestora se limitează foarte mult la frontierele interne, în ciuda eforturilor întreprinse pentru îmbunătăţirea coordonării prin intermediul Grupului european al autorităţilor de reglementare (ERG), un forum care reuneşte autorităţile naţionale de reglementare. Conform seriei actuale de norme, ANR-urile manifestă o putere discreţionară considerabilă în punerea în aplicare a cadrului de reglementare, dar perspectiva acestora se limitează foarte mult la frontierele interne, în ciuda eforturilor întreprinse pentru îmbunătăţirea coordonării prin intermediul Grupului european al autorităţilor de reglementare (ERG), un forum care reuneşte autorităţile naţionale de reglementare. Prin urmare, Comisia propune instituirea unei Autorităţi europene pentru piaţa de comunicaţii electronice, o entitate independentă care se va baza pe expertiza reunită a ANR-urilor şi care va îmbunătăţi mecanismele de coordonare în vigoare. În acelaşi timp, se propune întărirea independenţei şi a competenţelor de execuţie ale autorităţilor naţionale. Acest lucru va garanta o punere coerentă în aplicare a (de)reglementării pe tot cuprinsul Uniunii Europene, sub supravegherea Comisiei, precum şi condiţii echitabile de concurenţă pentru operatorii de pe piaţa unică.

iii) Conectarea cu cetăţenii

Într-un mediu de piaţă în plină schimbare, sunt necesare noi măsuri pentru a conserva şi îmbunătăţi protecţia consumatorului şi drepturile utilizatorilor şi pentru a garanta faptul că toţi consumatorii pot beneficia pe deplin de avantajele unei pieţe de comunicaţii dinamice şi tot mai nelimitate. În special, propunerile Comisiei vizează întărirea securităţii şi a vieţii private, grăbirea şi eficientizarea portabilităţii numerelor şi promovarea unei calităţi superioare a serviciului şi a accesului liber la resursele digitale şi online. Propunerile de reformă vor garanta, de asemenea, îmbunătăţirea accesului la serviciile de comunicaţii electronice pentru utilizatorii cu handicap, utilizatorii vârstnici şi persoanele cu nevoi speciale.

2.2 Procesul de consultare

Consultarea a cuprins două etape: etapa I, care a început la sfârşitul lui 2005, a constat într-o „cerere de contribuţii” care a avut drept rezultat aproximativ 160 de observaţii scrise[5]. Aceste observaţii au fost luate în considerare în pregătirea comunicării Comisiei din iunie 2006 privind revizuirea[6], a documentului de lucru complementar al serviciilor Comisiei şi a evaluării impactului. Cu aceste documente, Comisia a lansat etapa a II-a a consultării, care a durat până în octombrie 2006 şi a cuprins un workshop public.

Au fost primite în total 224 de răspunsuri, din cadrul Uniunii Europene şi din afara acesteia[7]. 52 de asociaţii industriale, 12 asociaţii profesionale şi sindicate ale lucrătorilor şi 15 asociaţii de utilizatori au trimis comentarii scrise, precum şi 18 state membre şi Grupul european al autorităţilor de reglementare, care cuprinde 27 de autorităţi naţionale de reglementare. Comisia a continuat propunerea ERG cu un dialog privind reglementarea, desfăşurat între noiembrie 2006 şi februarie 2007, în vederea explorării opţiunilor de reducere a incoerenţelor de reglementare şi a obstacolelor din calea pieţei unice în spiritul unei mai bune legiferări[8].

3. O MAI BUNă LEGIFERARE PENTRU COMUNICAţII ELECTRONICE CONCURENţIALE

3.1 Reglementarea ex-ante axată pe problemele încă nesoluţionate privind concurenţa pe piaţă

Context şi obiective

În ultima decadă, normele UE s-au dovedit eficiente în deschiderea pieţelor interne de telecomunicaţii pentru concurenţă, stimulând investiţia şi inovarea atât din partea noilor operatori pe piaţă, cât şi din partea operatorilor existenţi pe piaţă şi sporind posibilităţile de alegere pentru consumatorii economici şi privaţi[9]. În comunicarea din iunie 2006, Comisia a ajuns la concluzia că principiile generale ale cadrului UE sunt bine echilibrate şi sprijină noile investiţii.

Cadrul UE prevede un mecanism prin care pieţele care pot garanta reglementarea ex-ante sunt identificate într-o recomandare[10] a Comisiei. Recomandarea în cauză reprezintă un important punct de plecare pentru ca ANR-urile să analizeze pieţele în scopul stabilirii dacă acestea garantează o reglementare ex-ante . ANR-urile trebuie să comunice Comisiei rezultatele analizelor pieţei. Cadrul de reglementare cere ca obligaţiile ex-ante să fie eliminate de îndată ce concurenţa pe o piaţă devine efectivă.

Operatorii existenţi pe piaţă îşi păstrează dominaţia pe mai multe pieţe, în special în domeniul telefoniei fixe (cota de piaţă medie a operatorilor existenţi pe piaţă: 65,8%[11]) şi, în majoritatea ţărilor, de asemenea în bandă largă (cota de piaţă a operatorilor existenţi pe piaţă: de cele mai multe ori peste 55% şi deseori peste 65%[12]). Pe pieţele de telefonie mobilă, numărul operatorilor – cu unele excepţii – a rămas constant, dar tendinţa este spre consolidare.

Pe baza experienţei acumulate cu acest sistem în ultimii patru ani (cu peste 600 de notificări), Comisia a sugerat în iunie 2006 simplificarea procedurilor şi eliminarea de pe listă a majorităţii pieţelor cu amănuntul, motivând că o reglementare eficientă în materie de pieţe cu ridicata va fi suficientă pentru protecţia utilizatorilor cu amănuntul.

În cadrul evaluării impactului din iunie 2006 au fost abordate formele de separare dintre reţeaua de acces şi serviciile oferite de operatori. De atunci, impactul separării funcţionale în Regatul Unit a devenit mai clar, iar în Italia, Suedia şi Polonia este avută în vedere, de asemenea, impunerea unor măsuri similare. De obicei, problemele privind concurenţa apar datorită prezenţei blocajelor persistente în reţeaua de acces caracterizate prin poziţia dominantă a operatorului de reţea integrat vertical şi dificultatea permanentă de a pune în aplicare măsurile corective nediscriminatorii în mod eficient.

Tranziţia spre „următoarea generaţie de reţele de acces” ar putea spori importanţa economiilor de scară şi de gamă, reducând astfel gradul de reproductibilitate a infrastructurii. Cu toate acestea, înainte de a implementa astfel de soluţii, trebuie evaluat, de asemenea, impactul măsurilor corective de ordin comportamental sau structural asupra noilor investiţii ale operatorilor, fie că este vorba despre cei existenţi sau despre cei nou intraţi pe piaţă, precum şi asupra bunăstării consumatorilor.

Rezultatele consultării publice

Noii intraţi pe piaţă, precum şi statele membre şi agenţiile naţionale de reglementare au sprijinit observaţia Comisiei conform căreia, în general, actualul cadru al UE promovează concurenţa şi investiţiile şi au respins solicitarea de „vacanţe de reglementare” din partea unor operatori existenţi pe piaţă. A existat un consens general privind faptul că utilizarea de tehnologii noi nu atrage după sine o piaţă nouă şi că abordarea bazată pe piaţă a cadrului permite ca riscurile legate de investiţii să fie luate în considerare. Autorităţile naţionale de reglementare, în special, au considerat justificată includerea separării funcţionale pe „lista de instrumente” dintre care s-ar putea alege metodele de soluţionare a problemelor privind concurenţa.

Propunerile de raţionalizare a procedurilor de notificare au beneficiat de un larg sprijin din partea majorităţii părţilor interesate.

Propunerea de reducere a numărului pieţelor conform recomandării a fost salutată de către operatorii existenţi pe piaţă, în timp ce noii intraţi pe piaţă şi consumatorii, precum şi o serie de agenţii naţionale de reglementare, au fost mai circumspecţi.

Unii operatori existenţi şi unele agenţii naţionale de reglementare au sugerat faptul că, în cazul pieţelor geografice subnaţionale, Comisia ar trebui să ofere îndrumări în privinţa reglementării.

Propuneri de politică — Reglementarea axată pe problemele încă nesoluţionate privind concurenţa pe piaţă

1. O primă de-reglementare substanţială a sectorului este acum posibilă

Comisia şi-a revizuit recomandarea cu privire la pieţele relevante pentru a elimina treptat reglementarea ex-ante . Lista pieţelor se reduce de la 18 la 7.

Comisia îşi va intensifica supervizarea pieţelor pe care concurenţa nu este încă eficientă şi va monitoriza cu atenţie pieţele care sunt cruciale pentru competitivitatea Europei, în special pieţele asociate cu livrarea de acces în bandă largă.

2. Procedurile de analiză a pieţei pot fi raţionalizate şi simplificate

Propunerile legislative ar permite simplificarea cerinţelor de notificare din cadrul sistemului de analiză a pieţei.

3. Introducerea separării funcţionale drept soluţie pentru soluţionarea de către agenţiile naţionale de reglementare a problemelor persistente privind concurenţa

Propunerile legislative oferă agenţiilor naţionale de reglementare soluţia suplimentară a separării funcţionale, şi anume separarea forţată a activităţilor fără cesionarea activelor, drept soluţie excepţională supusă observaţiilor Comisiei.

4. Orientare din partea Comisiei Comisia va spori certitudinea juridică pentru părţile interesate prin emiterea, în vara anului 2008, a unor orientări privind aplicarea cadrului de reglementare în ceea ce priveşte investiţiile în fibră nouă pentru reţeaua locală de acces. De asemenea, Comisia va examina posibilitatea de a emite orientări în alte domenii, în special cu privire la pieţele geografice subnaţionale.

3.2 Gestionarea spectrului în Europa – Necesitatea reformei

Context şi obiective

Evoluţia rapidă a tehnologiei fără fir şi cererea tot mai mare de lărgime de bandă, în special pentru utilizarea mobilă, au sporit semnificativ importanţa accesului la spectrul radio pentru economie şi societate pe ansamblu. Se estimează că valoarea totală a serviciilor care depind de spectrul radio în Uniunea Europeană se situează în jurul a 250 de miliarde euro[13]. Consiliul European a stabilit[14] faptul că priorităţile imediate pentru stimularea inovaţiei şi a competitivităţii includ dezvoltarea modelelor de alocare a spectrului care îndeplinesc toate obiectivele, promovarea rapidă a serviciilor mobile avansate şi o abordare coordonată a utilizării capacităţii spectrului, care devine disponibilă ca urmare a trecerii la sistemul digital.

În plus, Parlamentul European a subliniat necesitatea utilizării eficiente a spectrului de către toate părţile interesate şi a identificat necesitatea armonizării la nivelul Uniunii Europene a acestuia, combinate cu eliminarea constrângerilor normative prea stricte. Parlamentul European a afirmat, de asemenea, că o serie considerente sociale, culturale şi politice trebuie avute în vedere în conformitate cu articolul 151 alineatul (4) din tratat[15].

În acest mediu care evoluează rapid, actualul sistem de administrare a spectrului, în care deciziile de utilizare a spectrului sunt luate în cea mai mare măsură de administraţiile publice şi care deseori limitează tehnologia şi serviciile care pot fi desfăşurate, şi-a atins limitele. În timp ce frontierele naţionale devin tot mai irelevante în determinarea utilizării optime a spectrului radio, fragmentarea abordării inerente sistemului actual de gestionare a spectrului generează creşterea costurilor şi pierderea oportunităţilor de piaţă pentru utilizatorii spectrului şi slăbeşte interesul în ceea ce priveşte aplicaţiile şi serviciile inovatoare. Dacă sistemul rămâne neschimbat, acesta va reduce potenţialul de dezvoltare şi inovaţie al sistemelor fără fir în Europa, în special în contextul trecerii de la televiziunea analogă la cea digitală, ceea ce va elibera un număr mare de frecvenţe din componenta cea mai importantă a spectrului radio pentru noii utilizatori, atât pentru radiodifuzori, cum ar fi televiziunea mobilă, cât şi pentru alte aplicaţii, cum ar fi serviciile fără fir în bandă largă.

Accesul la comunicaţiile în bandă largă poate avea un impact semnificativ asupra competitivităţii şi coeziunii Uniunii Europene[16], în termeni de creştere a productivităţii şi de impact social. Accesul fără fir este una dintre metodele cele mai promiţătoare de a restrânge „decalajul privind comunicaţiile în bandă largă” şi „decalajul digital”, în special în zonele izolate şi zonele rurale[17].

Principiile generale ale strategiei UE pentru politică prospectivă a spectrului au fost subliniate de Comisie într-o serie de comunicări[18] şi au fost adoptate de statele membre şi de majoritatea grupurilor de părţi interesate[19]. În consecinţă, Comisia a propus în comunicarea sa din iunie 2006 o reformă în ceea ce priveşte gestionarea spectrului, cu scopul de a:

- elimina restricţiile inutile privind utilizarea spectrului prin întărirea principiului neutralităţii tehnologice (libertatea de a folosi orice tehnologie într-o bandă de spectru) şi al neutralităţii serviciilor (libertatea de a folosi spectrul pentru orice serviciu de comunicaţii electronice);

- îmbunătăţi accesul la spectru permiţând o mai mare utilizare fără licenţă a spectrului şi transferul drepturilor exclusive de utilizare în benzile convenite (schimburi secundare);

- institui un sistem mai eficient şi mai coordonat pentru autorizarea sistemelor fără fir având un potenţial paneuropean sau o dimensiune transfrontalieră substanţială.

Rezultatele consultării publice

În ceea ce priveşte principul neutralităţii serviciilor, consultarea publică a demonstrat că există un acord larg între părţile interesate, în special operatorii de telefonie mobilă şi industria fără fir. În schimb, unii radiodifuzori şi operatori din reţelele terestre de televiziune şi-au exprimat neliniştea cu privire la impactul pe care acesta l-ar putea avea asupra drepturilor existente.

De asemenea, principiul neutralităţii tehnologice a fost întâmpinat favorabil de către majoritatea respondenţilor. Eliminarea progresivă a restricţiilor de ordin tehnic a fost salutată. Problema gestionării bruiajului a generat multe temeri, în special cu privire la spectrul fără licenţă, în timp ce unii respondenţi au afirmat că soluţiile tehnice în vederea abordării acestei probleme sunt iminente.

Consultarea publică a evidenţiat sprijinul în creştere pentru schimburile secundare. Cele mai multe state membre, asociaţii şi întreprinderi s-au declarat în favoarea acestui lucru, cu toate că a fost considerată necesară prevenirea acaparării spectrului. Opinii opuse au venit în principal din partea radiodifuzorilor tereştri, iar unele state membre şi-au exprimat temerea că negocierea va afecta activităţile de difuzare.

Propunere de politică - Spectrul

5. Simplificarea accesului la spectru şi eliminarea restricţiilor inutile privind utilizarea spectrului

Propunerile legislative ale Comisiei întăresc principiul neutralităţii tehnologice şi a serviciilor şi creează un mecanism de stabilire a anumitor benzi în care, pe tot cuprinsul Uniunii Europene, drepturile dobândite de utilizare a spectrului pot fi negociate (schimburi secundare). De asemenea, sunt propuse dispoziţii de reglementare pentru a încuraja utilizarea fără licenţă a spectrului şi pentru a întări coordonarea condiţiilor privind autorizaţiile pentru spectru.

Propunerile iau în considerare obiectivele politice de a realiza economii de scară, dar şi necesitatea de a evita bruiajul dăunător, şi îndeplinirea obiectivelor de interes general cum ar fi garantarea siguranţei vieţii, evitarea utilizării ineficiente a spectrului şi promovarea diversităţii culturale şi lingvistice şi a pluralismului media.

4. Pia ţA UNICă DE COMUNICAţII ELECTRONICE

4.1 Context şi obiective

În ultimii ani, evoluţiile tehnologice şi ale pieţei au sporit potenţialul de desfăşurare a serviciilor de comunicaţii electronice dincolo de frontierele geografice ale fiecărui stat membru. Există deja în prezent un interes comercial pentru furnizarea de sisteme personale de comunicaţii prin satelit şi de comunicaţii mobile la bordul avioanelor şi navelor dincolo de frontierele naţionale. În plus, serviciile importante precum cele de bandă largă mobilă şi de telefonie vocală pe internet necesită condiţii de reglementare coerente pentru a-şi exploata la maximum potenţialul pe piaţa unică.

Cu toate acestea, în ciuda presiunii concurenţiale din partea altor regiuni economice, Europa nu dispune încă de o piaţă unică pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice. Implementarea normelor UE prin intermediul a 27 de sisteme de reglementare naţionale diferite a generat două dezavantaje majore: segmentarea artificială a pieţelor la nivel naţional şi o lipsă totală a coerenţei în ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a normelor UE.

Pentru a aborda lipsa unei pieţe unice, Comisia a prezentat în linii generale o serie de propuneri în cadrul documentelor de consultare din 2006, în special cu scopul de a:

i) îmbunătăţi eficienţa şi coerenţa reglementării în cadrul UE, prin sporirea supervizării de către Comisie a măsurilor corective impuse de autorităţile naţionale de reglementare;

ii) îmbunătăţi eficienţa şi rapiditatea mecanismelor de execuţie prin sporirea independenţei şi a competenţelor efective ale autorităţilor naţionale;

iii) stabili o procedură mai simplă de selectare şi autorizare a operatorilor pentru furnizarea serviciilor în întreaga Comunitate;

iv) întări din punct de vedere instituţional cooperarea între Comisie şi autorităţile naţionale de reglementare.

4.2 Rezultatele consultării publice

Mai multe părţi interesate şi-au exprimat neliniştea cu privire la diferenţele existente în ceea ce priveşte punerea în aplicare la nivel naţional a actualului cadru, întrucât acestea împiedică exploatarea tuturor beneficiilor pieţei interne. Unele părţi au solicitat o reglementare mai susţinută la nivelul UE. Industria în special, dar şi asociaţiile consumatorilor au acuzat lipsa persistentă a unei pieţe unice şi a condiţiilor echitabile pe piaţă pentru întreprinderile şi utilizatorii din sectorul comunicaţiilor electronice. În plus, părţile interesate au adus în discuţie restricţiile impuse de ERG care, în ciuda unor eforturi întreprinse în 2006 şi 2007, are în vedere doar o coordonare slab structurată între autorităţile naţionale de reglementare. În timp ce statele membre au avut rezerve în privinţa „cedării competenţelor” către Comisie, mai multe grupuri industriale (noii intraţi pe piaţă, dar şi unii operatori existenţi pe piaţă) fie au sprijinit o reformă industrială a ERG, fie au optat în favoarea unui rol mai pronunţat al Comisiei pentru a evita o abordare a „celui mai mic numitor comun”, considerată de unii ca fiind esenţială într-un mecanism de reglementare care depinde în principal de consensul dintre cele 27 de autorităţi naţionale de reglementare.

În plus, mai multe observaţii au reflectat faptul că abordarea actuală a selectării şi autorizării operatorilor nu este compatibilă cu exploatarea economiilor de scară necesară dezvoltării noilor servicii. În special, pentru serviciile intercomunitare şi pentru cele care au potenţialul de a deveni intercomunitare, este necesară stabilirea unui sistem unificat unic pentru autorizarea drepturilor de utilizare a spectrului şi a numerelor.

În ceea ce priveşte mecanismele de punere în aplicare a cadrului de reglementare, cea mai mare majoritate a statelor membre şi asociaţia noilor intraţi pe piaţă au sprijinit propunerea de a întări competenţele executive ale autorităţilor naţionale, în timp ce operatorii existenţi pe piaţă şi asociaţia operatorilor de telefonie mobilă nu au fost de acord cu această propunere.

Propuneri de politică – Piaţa internă

6. Întărirea independen ţei şi a competenţelor executive ale autorităţilor naţionale

Acest lucru va îmbunătăţi punerea în aplicare eficientă şi rapidă a cadrului de reglementare.

7. Realizarea pieţei interne prin instituirea unei Autorităţi europene independente pentru piaţa de comunicaţii electronice

Este propusă instituirea unei Autorităţi europene independente pentru piaţa de comunicaţii electronice, reunind autorităţile naţionale de reglementare care se întrunesc în prezent în cadrul Grupului european al autorităţilor de reglementare (ERG). Aceasta ar adresa recomandări Comisiei, ar avea un mandat clar de a acţiona în sprijinul pieţei unice şi ar răspunde în faţa Parlamentului European. Noua autoritate ar înlocui astfel cooperarea slab structurată existentă în prezent între autorităţile naţionale de reglementare din cadrul ERG printr-un sistem mai eficient, mai demn de încredere şi în cadrul căruia factorii care deţin răspunderea pentru un anumit rezultat sunt mai uşor de identificat.

Noua autoritate:

- ar întări coerenţa şi consistenţa aplicării normelor UE pe piaţa internă printr-o utilizare mai eficientă a cunoştinţelor combinate ale autorităţilor naţionale de reglementare în sistemul comunitar;

- ar asista Comisia în alte domenii legate de comunicaţiile electronice, cum ar fi analiza pieţelor transnaţionale şi selecţia întreprinderilor pentru furnizarea de servicii transfrontaliere;

- ar servi drept punct de intrare pentru societăţile care doresc să dobândească drepturi de utilizare a spectrului şi a numerelor pentru furnizarea de servicii transfrontaliere în Uniunea Europeană;

- ar prelua funcţiile Agenţiei europene pentru securitatea reţelelor informatice şi a datelor (ENISA), acţionând ca centru de expertiză la nivel european privind problemele de securitate a reţelelor şi a informaţiilor.

8. Întărirea supravegherii de către Comisie a măsurilor corective pentru îmbunătăţirea coerenţei

Propunerile legislative extind competenţa Comisiei, în cadrul procedurii de analiză a pieţei, de a superviza măsurile corective propuse de autorităţile naţionale de reglementare, în strânsă cooperare cu noua Autoritate europeană, cu scopul de a contribui la o aplicare mai consistentă, mai eficientă şi mai rapidă a acestor măsuri pe tot cuprinsul Uniunii Europene.

9. O mai bună armonizare tehnică într-o serie de domenii cheie

Pentru a reduce divergenţele de opinie în ceea ce priveşte punerea în aplicare a cadrului de reglementare, s-a propus ca, pe baza cunoştinţelor de specialitate ale Autorităţii, Comisia să poată adopta măsuri tehnice de armonizare în domenii precum procedurile de calcul al costurilor, punerea în aplicare a portabilităţii numerelor, protecţia consumatorilor şi accesibilitatea la serviciile şi echipamentul de comunicaţii electronice pentru utilizatorii finali cu handicap.

5. Conectarea cu cetă ţENII

5.1 Drepturile utilizatorilor şi protecţia consumatorilor

Context şi obiective

Efectele combinate ale schimbărilor tehnologice şi ale îmbunătăţirilor în privinţa concurenţei au început să ofere cetăţenilor mai multe posibilităţi de alegere, precum şi servicii mai bune şi mai ieftine. Cu toate acestea, se poate face mai mult pentru a garanta faptul că toţi consumatorii pot beneficia de toate avantajele unei pieţe cu adevărat unice pentru comunicaţii electronice.

În comunicarea sa din iunie 2006, Comisia a identificat patru domenii principale în care vor fi operate schimbări, şi anume:

- transparenţa şi publicarea informaţiilor pentru utilizatori;

- îmbunătăţirea accesibilităţii pentru utilizatorii cu handicap;

- serviciile de urgenţă şi acces la 112; şi

- conectivitatea de bază şi calitatea serviciilor („neutralitate netă”).

În plus, aspectele pe termen lung precum noţiunea şi domeniul de aplicare a serviciului universal, care au fost identificate deja de Comisie[20], vor fi abordate în Cartea verde privind perspectivele serviciului universal, care va fi publicată în 2008.

Rezultatele consultării publice

În timp ce consumatorii şi asociaţiile de utilizatori cu handicap au salutat propunerile Comisiei în toate domeniile, mulţi operatori au afirmat faptul că măsurile obligatorii pot afecta negativ capacitatea inovatoare a acestora şi au preferat să recurgă la auto-reglementare. Producătorii de echipamente şi întreprinderile de software au sprijinit consolidarea armonizării la nivelul Uniunii Europene. Majoritatea statelor membre care au prezentat observaţii au sprijinit propunerile în domeniul e-accesibilităţii, al transparenţei informaţiilor şi al calităţii serviciilor. De asemenea, ERG a sprijinit propunerile din domeniul transparenţei informaţiilor, al localizării apelantului şi al e-accesibilităţii.

Propuneri de politică – Protecţia consumatorilor

10. Actualizarea şi întărirea dispoziţiilor generale ale cadrului în domeniul protecţiei consumatorilor

Propunerile legislative includ:

- Îmbunătăţirea transparenţei informaţiilor de la furnizorii de servicii la consumatori, inclusiv a informaţiilor privind condiţiile de aprovizionare şi tarifele.

- Stabilirea unei limite de timp de o zi lucrătoare pentru „portajul” (transferul) unui număr de telefon în urma schimbării operatorului de telefonie fixă sau mobilă.

- Îmbunătăţirea punerii în aplicare a serviciilor de urgenţă 112 în UE, în special prin garantarea unui acces mai eficient la informaţiile privind localizarea apelantului.

- Abilitarea autorităţilor naţionale de a impune cerinţe minime privind calitatea serviciilor bazate pe standardele stabilite la nivel comunitar.

11. Actualizarea şi întărirea dispoziţiilor în domeniul e-accesibilităţii şi al drepturilor utilizatorilor cu handicap

Propunerile legislative includ:

- Facilitarea accesului utilizatorilor cu handicap la serviciile de urgenţă 112.

- Întărirea dispoziţiilor în vigoare pentru a garanta faptul că utilizatorii cu handicap, utilizatorii în vârstă şi persoanele cu nevoi speciale nu întâmpină piedici în utilizarea şi accesarea serviciilor de comunicaţii electronice.

6.2 Via ţa privată şi securitatea

Context şi obiective

Unul dintre obiectivele centrale ale cadrului de reglementare îl constituie promovarea intereselor cetăţenilor UE, printre altele, prin asigurarea unui nivel superior de protecţie a datelor cu caracter personal şi a vieţii private şi prin garantarea menţinerii integrităţii şi securităţii reţelelor publice de comunicaţii. Numărul în creştere al noilor ameninţări de natură electronică în ultimii ani, cum ar fi viruşii, mesajele comerciale nesolicitate (spam), programele spion (spyware) şi phishingul au crescut şi mai mult importanţa acestor obiective.

Documentele de consultare din iunie 2006 au prezentat în linii generale o serie de propuneri pentru întărirea dispoziţiilor în vigoare ale cadrului de reglementare privind securitatea. Aceste schimbări sunt destinate să sporească capacitatea de recuperare a reţelelor şi sistemelor actuale, să completeze alte legislaţii care incriminează anumite activităţi[21] şi să îmbunătăţească securitatea datelor cu caracter personal din sectorul comunicaţiilor electronice.

Rezultatele consultării publice

Rezultatele consultării publice au arătat faptul că statele membre sprijină cu o oarecare reţinere propunerile Comisiei. Pe de altă parte, mai mulţi operatori şi furnizori de servicii sunt îngrijoraţi în ceea ce priveşte potenţialele implicaţii legate de costuri. Organizaţiile consumatorilor sunt în favoarea acestor propuneri, iar autorităţile pentru protecţia datelor doresc continuarea propunerilor din partea Comisiei.

Propunere de politică – Viaţa privată şi securitatea

12. Întărirea securităţii reţelelor şi serviciilor şi a vieţii private a utilizatorilor

Propunerile legislative ale Comisiei abordează o serie de aspecte, inclusiv:

- Garantarea faptului că, în cazul în care datele cu caracter personal ale consumatorilor au fost compromise ca urmare a violării securităţii reţelei, aceştia vor fi informaţi;

- Acordarea către operatori şi autorităţile naţionale de reglementare a unei mai mari răspunderi în ceea ce priveşte securitatea şi integritatea tuturor reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice;

- Întărirea competenţelor executive şi de punere în aplicare ale autorităţilor abilitate, în special în lupta împotriva spamului;

- Clarificarea aplicării normelor UE în cazul echipamentelor de colectare şi identificare a datelor care folosesc reţele publice de comunicaţii electronice.

Îndeplinirea acestor obiective va fi facilitată prin încorporarea ENISA în structura noii Autorităţi europene pentru piaţa de comunicaţii electronice.

7. Concluzie

Prin reforma din 2007 a cadrului de reglementare al UE, Comisia îşi propune să adapteze legislaţia actuală la evoluţia tehnologică şi cea a pieţei.

Conform angajamentului său pentru o mai bună legiferare, Comisia este pregătită să adopte o primă măsură majoră în scopul de-reglementării sectorului prin reducerea de la 18 la 7 a numărului de pieţe care garantează reglementarea ex-ante . În acelaşi timp, Comisia intenţionează să dezvolte concurenţa pe pieţele rămase prin introducerea, de exemplu, a separării funcţionale drept soluţie.

De asemenea, Comisia propune adoptarea unei măsuri decisive în direcţia stabilirii unei pieţe unice europene de comunicaţii electronice pentru a garanta faptul că întreprinderile şi consumatorii pot furniza şi utiliza în mod optim comunicaţii electronice peste frontiere. Dezavantajele pe care le prezintă gestionarea comunicaţiilor electronice în Europa prin intermediul celor 27 de sisteme de reglementare naţionale separate devin tot mai evidente şi afectează competitivitatea Europei. Prin urmare, Comisia propune realizarea unei pieţe unice în ceea ce priveşte reglementarea prin instituirea unei Autorităţi europene independente pentru piaţa de comunicaţii electronice care, împreună cu Comisia, va facilita egalizarea condiţiilor pe piaţă în Europa.

În plus, Comisia consideră esenţială întărirea drepturilor cetăţenilor, de exemplu prin garantarea faptului că, întrucât pieţele oferă tot mai multe posibilităţi de alegere, consumatorii sunt mai bine informaţi cu privire la tarife şi condiţii de aprovizionare şi pot mai uşor să schimbe furnizorii.

Prin propunerile de reformă din 2007, Comisia abordează, de asemenea, domeniul pe care îl consideră punctul cel mai slab al cadrului UE în ceea ce priveşte perspectivele, şi anume gestionarea spectrului de frecvenţe radio, propunând în consecinţă reforme pentru dezvoltarea inovaţiei şi a investiţiilor în tehnologiile fără fir.

Comunicaţiile electronice oferă bazele pentru economia Uniunii Europene în ansamblu. O piaţă unică funcţională reprezintă cel mai mare atu al Europei pentru asigurarea competitivităţii sale la nivel mondial. Europa nu are timp de pierdut. De aceea, Comisia consideră că propunerile de reformă din 2007 ar trebui să devină până la sfârşitul anului 2009 acte cu putere de lege.

[1] COM(2005) 229.

[2] JO L108, 24.4.2002, p. 33.

[3] COM(2007) 697; COM(2007) 698; COM(2007) 699.

[4] SEC(2007) 1472.

[5] http://ec.europa.eu/information_society/policy/ecomm/info_centre/documentation/public_consult/review/index_en.htm.

[6] COM(2006) 334.

[7] http://ec.europa.eu/information_society/policy/ecomm/info_centre/documentation/public_consult/review_2/index_en.htm.

[8] Scrisoarea Comisarului Reding către ERG din 30.11.2006, răspunsul ERG şi declaraţia comună a Comisarului Reding şi a Preşedintelui Viola din 27.2.2007 pot fi găsite la adresa de internet: http://erg.eu.int/whatsnew/index_en.htm.

[9] Dovezi suplimentare şi date cantitative pot fi găsite în evaluarea impactului aferentă.

[10] Recomandarea Comisiei privind pieţele relevante ale produselor şi serviciilor din sectorul comunicaţiilor electronice susceptibile de a fi reglementate ex-ante în conformitate cu Directiva 2002/21/CE, JO L114, 8.5.2003, p. 45.

[11] Comisia, al 12-lea Raport: Reglementarea şi pieţele europene pentru comunicaţii electronice 2006, anexa 2, p. 13. Cifrele în ceea ce priveşte vânzările cu amănuntul pentru toate tipurile de apeluri, UE-25, începând cu decembrie 2005.

[12] Ibid. anexa 2, p. 66. Cifre privind UE-25, începând cu octombrie 2006, revânzarea inclusă.

[13] A se vedea Comunicarea Comisiei „Reaping the full benefits of the digital dividend in Europe: a common approach to the use of the spectrum released by the digital switchover” („Cum se poate beneficia pe deplin de dividendul digital în Europa: O abordare comună a utilizării spectrului eliberat prin trecerea la sisteme digitale”), COM(2007) 700.

[14] Consiliul European de la Bruxelles, 14-15/12/06, Concluziile preşedinţiei 16879/1/06 rev. 1.

[15] Rezoluţia (P6_TA-PROV(2007)0041), disponibilă la adresa: http://ec.europa.eu/information_society/policy/radio_spectrum/docs/ep_dr_res_spectrum_14_02.pdf.

[16] Banda largă este infrastructura care stă la baza economiei cunoaşterii şi a contribuit în mod semnificativ la impactul TCI, antrenând după sine jumătate din creşterea productivităţii economiilor moderne în deceniul precedent.

[17] În medie, în UE-25, peste 90% din populaţia urbană a avut la dispoziţie spectru în bandă largă, însă numai 71% din populaţia urbană au avut acces la acest tip de spectru (Comisia, estimări, ianuarie 2007).

[18] COM(2005) 411, COM(2005) 400 şi COM(2005) 461.

[19] A se vedea în special avizele RSPG privind dividendul digital, negocierea spectrului şi politica accesului fără fir pentru serviciile de comunicaţii electronice (WAPECS); texte disponibile la adresa: http://rspg.ec.europa.eu.

[20] A se vedea cele două comunicări privind revizuirea domeniului de aplicare a serviciului universal, COM(2005) 203 şi COM(2006) 163.

[21] Decizia-cadru 2005/222/JHA a Consiliului privind atacurile împotriva sistemelor de informare, JO L69, 16.3.2005, p. 67.