52007DC0575

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 10.10.2007

COM(2007) 575 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR

O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană

{COM(2007) 574 final}{SEC(2007) 1278}{SEC(2007) 1279}{SEC(2007) 1280}{SEC(2007) 1283}

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR

O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană

1. Rezumat

Mările sunt energia vitală a Europei. Spaţiile maritime şi zonele de coastă ale Europei sunt esenţiale pentru bunăstarea şi prosperitatea sa; ele sunt rutele comerciale ale Europei, regulator climatic, surse de aprovizionare cu alimente, energie şi resurse, precum şi un spaţiu preferat de reşedinţă şi recreare al cetăţenilor europeni.

Interacţiunile noastre cu marea sunt mai intense, mai variate şi creează pentru Europa o valoare suplimentară fără precedent. Cu toate acestea, presiunea începe să se facă simţită. Relaţia noastră cu oceanele a ajuns într-un moment de răscruce.

Pe de o parte, tehnologia şi cunoştinţele de care dispunem ne permit să exploatăm mai mult bogăţiile mării şi din ce în ce mai mulţi oameni se stabilesc în zonele de coastă ale Europei pentru a beneficia de aceste bogăţii. Pe de altă parte, efectul cumulat al tuturor acestor activităţi conduce la conflicte de utilizare şi la deteriorarea mediului marin de care depinde restul lucrurilor.

Europa trebuie să răspundă acestei provocări, iar în contextul globalizării şi al schimbărilor climatice rapide, aceasta devine o urgenţă.

Comisia Europeană a recunoscut acest fapt şi a demarat un proces amplu de consultare şi analiză privind relaţia Europei cu marea[1]. Acesta a suscitat numeroase reacţii ale părţilor interesate, ceea ce dovedeşte potenţialul enorm al mărilor, precum şi dimensiunea provocării dacă dorim ca acest potenţial să fie pus în valoare în mod durabil. De asemenea, procesul de consultare a furnizat o multitudine de idei despre modul în care Europa poate răspunde acestei provocări.

Pornind de la aceste contribuţii valoroase, Comisia propune o politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană, bazată pe recunoaşterea clară a interconexiunilor dintre toate aspectele legate de mările şi oceanele Europei şi a necesităţii elaborării în comun de politici maritime pentru a beneficia din plin de rezultatele preconizate.

Această abordare intersectorială integrată a fost sprijinită puternic de toate părţile interesate. Punerea sa în aplicare va necesita o cooperare consolidată şi o coordonare eficientă a tuturor politicilor maritime la diferite niveluri decizionale.

O politică maritimă integrată va spori capacitatea Europei de a face faţă provocărilor legate de globalizare şi competitivitate, schimbărilor climatice, degradării mediului marin, siguranţei şi securităţii maritime, precum şi siguranţei şi durabilităţii energetice. Această politică trebuie să se bazeze pe excelenţă în domeniul cercetării, tehnologiei şi inovării marine şi va fi integrată în agenda de la Lisabona pentru ocuparea forţei de muncă şi creştere economică şi în agenda de la Göteborg pentru dezvoltare durabilă.

O politică maritimă integrată a Uniunii Europene:

- va schimba modul de elaborare a politicilor şi de luare a deciziilor – indiferent de nivelul de elaborare a politicilor şi de luare a deciziilor, compartimentalizarea nu mai este adecvată. Interacţiunile trebuie înţelese şi luate în considerare; trebuie dezvoltate instrumente comune; sinergiile trebuie identificate şi exploatate; iar conflictele trebuie evitate sau rezolvate.

- va elabora şi va oferi un program de lucru – acţiunile în baza unor politici sectoriale diferite trebuie dezvoltate într-un cadru strategic coerent. Planul de acţiune care însoţeşte prezenta comunicare oferă o idee clară privind varietatea şi amploarea activităţii care urmează. Următoarele proiecte prezintă un interes deosebit:

- un spaţiu european de transport maritim fără bariere;

- o strategie europeană privind cercetarea în domeniul marin;

- politici maritime naţionale integrate care urmează să fie elaborate de către statele membre;

- o reţea europeană de supraveghere maritimă;

- o foaie de parcurs privind planificarea spaţiului maritim elaborată de către statele membre;

- o strategie de atenuare a efectelor schimbărilor climatice asupra regiunilor de coastă;

- reducerea emisiilor de CO2 şi a poluării produse de transportul maritim;

- eliminarea pescuitului pirat şi a practicii distructive de pescuit cu traule de fund în largul mării;

- o reţea europeană de centre de activităţi ( clustere ) maritime;

- o reexaminare a derogărilor din legislaţia europeană a muncii pentru sectorul transportului maritim şi al pescuitului.

Prezenta comunicare pune bazele cadrului de administrare şi ale instrumentelor intersectoriale necesare pentru o politică maritimă integrată a Uniunii Europene şi stabileşte principalele acţiuni pe care Comisia le va întreprinde pe durata acestui mandat. Aceste acţiuni vor avea la bază principiile subsidiarităţii şi competitivităţii, abordarea ecosistemică şi participarea părţilor interesate.

2. Context

Europa are o linie de coastă de 70 000 de kilometri, de-a lungul a două oceane şi patru mări: Oceanul Atlantic şi Oceanul Arctic, Marea Baltică, Marea Nordului, Marea Mediterană şi Marea Neagră. Regiunile maritime ale UE reprezintă aproximativ 40% din PIB-ul şi populaţia sa.

Prin urmare, bunăstarea Europei este legată indisolubil de mare. Construcţiile navale şi transportul maritim, porturile şi pescuitul rămân activităţile maritime esenţiale, însă energia produsă în larg (inclusiv petrol, gaze naturale şi energii regenerabile), precum şi turismul de coastă şi maritim generează, de asemenea, venituri substanţiale. Porturile maritime şi transportul maritim permit Europei să beneficieze de creşterea rapidă a comerţului internaţional şi să aibă un rol principal în economia mondială, în timp ce exploatarea resurselor minerale, acvacultura, biotehnologiile marine şi noile tehnologii submarine reprezintă oportunităţi de afaceri din ce în ce mai importante. La fel de semnificative sunt utilizările recreative, estetice şi culturale ale mărilor şi serviciilor ecosistemice oferite de acestea.

Asigurarea unei utilizări cu adevărat durabile a mediului marin este o condiţie prealabilă pentru competitivitatea acestor sectoare industriale. Vulnerabilitatea accentuată a zonelor de coastă, aglomeraţia crescândă din apele de coastă, rolul cheie al oceanelor în sistemul climatic şi degradarea continuă a mediului marin sunt tot atâtea aspecte care necesită o concentrare mai puternică asupra mărilor şi oceanelor noastre.

În prezent, durabilitatea oceanelor este larg recunoscută drept o provocare globală majoră, strâns legată de schimbările climatice.

Datorită creşterii concurenţei pentru spaţiul marin şi impactului cumulat al activităţilor umane asupra ecosistemelor marine, procesul decizional din domeniul maritim, fragmentat în prezent, devine inadecvat şi necesită o abordare mai integrată şi bazată de cooperare. Prea mult timp, politicile privind, de exemplu, transportul maritim, pescuitul, energia, supravegherea şi controlul mărilor, turismul, mediul marin şi cercetarea marină s-au dezvoltat separat, conducând uneori la ineficienţă, incoerenţă şi conflicte de utilizare.

Având la bază această constatare, Comisia se orientează spre o politică maritimă integrată care să cuprindă toate aspectele relaţiei noastre cu mările şi oceanele. Această abordare inovatoare şi globală va oferi un cadru strategic coerent care va permite o dezvoltare optimă şi durabilă a tuturor activităţilor legate de mare.

3. Un cadru de administrare şi instrumente pentru o politică maritimă

O politică maritimă integrată necesită un cadru de administrare care să aplice abordarea integrată la toate nivelurile, precum şi instrumente de politică orizontale şi intersectoriale.

De asemenea, aceasta necesită o bază financiară solidă, care să ţină seama de rezultatele acţiunilor pregătitoare.

3.1. Aplicarea abordării integrate în cadrul administrării maritime

Comisia a creat un grup operativ pentru politica maritimă, având sarcina de a analiza afacerile maritime şi politicile care le afectează, de a coordona politicile sectoriale, de a asigura luarea în considerare a interacţiunilor dintre acestea şi de a dirija dezvoltarea unor instrumente de politică intersectoriale. De asemenea, Comisia a început să grupeze agenţiile UE cu funcţii legate de sectorul maritim în vederea asigurării contribuţiei lor colective la dezvoltarea politicii maritime.

Principiile unei mai bune reglementări vor ghida Comisia în elaborarea de politici maritime încă de la început: identificarea iniţiativelor majore din domeniul maritim în ceea ce priveşte instrumentele de planificare şi programare anuală, consultarea societăţii civile şi a părţilor interesate, evaluările de impact şi grupurile de lucru interservicii vor contribui la asigurarea capacităţii Comisiei de a elabora şi aplica propuneri cu adevărat integrate.

Alte instituţii şi factori europeni implicaţi sunt invitaţi să analizeze cea mai bună modalitate de aplicare sistematică a abordării integrate în afacerile maritime. Anumite state membre au început să elaboreze mecanisme de coordonare în cadrul procesului decizional din domeniul maritim. Toate părţile interesate ar trebui să participe la procesul de administrare şi sunt invitate să continue să atragă atenţia Comisiei asupra tuturor reglementărilor europene care, din punctul lor de vedere, ar fi în contradicţie cu obiectivele unei politici maritime integrate.

- Comisia:

- va invita statele membre să elaboreze politici maritime naţionale integrate, în strânsă colaborare cu părţile interesate, în special în regiunile de coastă;

- va propune în 2008 un set de orientări pentru aceste politici maritime naţionale integrate şi va prezenta, începând din 2009, un raport anual privind acţiunile întreprinse de UE şi de statele membre în acest sens;

- va organiza o structură de consultare a părţilor interesate, care va continua să dezvolte politica maritimă şi va permite un schimb al celor mai bune practici.

3.2. Instrumente de elaborare a unei politici integrate

Un cadru de administrare integrat pentru afacerile maritime necesită instrumente de planificare orizontale care să fie comune politicilor sectoriale legate de mare şi să susţină elaborarea comună a politicilor. Următoarele trei instrumente prezintă o importanţă deosebită: supravegherea maritimă, esenţială pentru siguranţa şi securitatea utilizării spaţiului marin, planificarea spaţiului maritim, un instrument de planificare fundamental pentru un proces decizional durabil şi o sursă de date şi informaţii completă şi accesibilă.

3.2.1. O reţea europeană de supraveghere maritimă

Supravegherea maritimă este un element de cea mai mare importanţă care garantează siguranţa utilizării mării şi securizarea frontierelor maritime ale Europei. Îmbunătăţirea şi optimizarea activităţilor de supraveghere maritimă, precum şi interoperabilitatea la nivel european sunt aspecte semnificative în eforturile Europei de a răspunde provocărilor şi ameninţărilor legate de siguranţa navigaţiei, poluarea marină, aplicarea legii şi securitate, în general.

Activităţile de supraveghere sunt derulate de statele membre, însă cea mai mare parte a activităţilor şi ameninţărilor abordate de acestea au un caracter transnaţional. În majoritatea statelor membre, activităţile de supraveghere privind pescuitul, mediul şi controlul mărilor sau imigraţia intră în responsabilitatea mai multor agenţii de aplicare a legii care funcţionează independent una de cealaltă. Acest fapt conduce la o utilizare ineficace a resurselor deja foarte limitate.

Prin urmare, Comisia susţine necesitatea unei mai bune coordonări privind supravegherea maritimă printr-o cooperare mai strânsă între gărzile de coastă ale statelor membre şi între acestea şi alte agenţii din domeniu.

Realizarea treptată a unei reţele integrate de reperare a navelor şi de sisteme de navigare electronică pentru apele de coastă europene şi largul mărilor, inclusiv o monitorizare prin satelit şi sisteme de identificare şi urmărire la distanţă a navelor (LRIT), ar reprezenta, de asemenea, un instrument valoros pentru agenţiile publice.

- Comisia:

- va promova îmbunătăţirea cooperării între gărzile de coastă din statele membre şi agenţiile din domeniu;

- va lua măsuri pentru o mai bună interoperabilitate a sistemului de supraveghere, care să reunească sistemele existente de monitorizare şi reperare utilizate pentru siguranţa şi securitatea maritimă, pentru protecţia mediului marin, controlul activităţilor de pescuit, controlul frontierelor externe şi alte activităţi de aplicare a legii.

3.2.2. Planificarea spaţiului maritim şi gestionarea integrată a zonelor de coastă (GIZC)

Cadrele de planificare existente prezintă o abordare axată în principal pe aspectele terestre şi adesea nu abordează efectele pe care dezvoltarea zonelor de coastă le poate avea asupra mării şi viceversa. Trebuie să răspundem provocărilor care decurg din utilizările din ce în ce mai concurente ale mării, cum ar fi transportul maritim, pescuitul, acvacultura, activităţile de agrement, producerea de energie în larg şi alte forme de exploatare a fundului mării.

Planificarea spaţiului maritim este, prin urmare, un instrument fundamental pentru dezvoltarea durabilă a zonelor marine şi a regiunilor de coastă, precum şi pentru restaurarea calităţii ecologice a mărilor Europei.

În conformitate cu o recomandare a UE[2], statele membre au început să folosească GIZC pentru a reglementa utilizarea spaţiului pentru activităţi economice şi să instituie sisteme de planificare a spaţiului pentru apele de coastă ale Europei. Aceste două instrumente contribuie la îndeplinirea angajamentelor din Strategia tematică de protecţie a mediului marin[3] şi oferă operatorilor o mai bună predictibilitate pentru planificarea investiţiilor viitoare. Va fi creat un sistem de schimb al celor mai bune practici între autorităţile implicate în planificarea spaţiului maritim şi GIZC.

Luarea deciziilor în acest domeniu intră în competenţa statelor membre. La nivel european, este nevoie de un angajament în favoarea unor principii şi orientări comune care să faciliteze acest proces în mod flexibil şi să asigure respectarea ecosistemelor marine regionale care depăşesc frontierele maritime naţionale.

- Comisia:

- va elabora în 2008 o foaie de parcurs pentru a facilita dezvoltarea planificării spaţiului maritim de către statele membre.

3.2.3. Date şi informaţii

Disponibilitatea şi accesibilitatea unei game largi de date privind activitatea naturală şi umană asupra oceanelor sunt elemente esenţiale pentru luarea de decizii strategice referitoare la politica maritimă. Având în vedere numărul mare de date colectate şi stocate în întreaga Europă în scopuri foarte variate, înfiinţarea unei infrastructuri corespunzătoare de date şi informaţii marine este de maximă importanţă.

Este necesar ca aceste date să fie compilate într-un sistem cuprinzător şi compatibil şi să devină accesibile ca instrument care permite o mai bună administrare, o extindere a serviciilor cu valoare adăugată şi o dezvoltare maritimă durabilă. Aceasta este o acţiune vastă, cu multe aspecte şi va trebui pusă în practică în conformitate cu un plan clar şi coerent, desfăşurat pe mai mulţi ani.

- Comisia:

- va lua, în 2008, măsuri în vederea creării unei reţele europene de observare şi date marine[4] şi va promova elaborarea unei hărţi multidimensionale a apelor din statele membre pentru a îmbunătăţi accesul la date de înaltă calitate.

4. DOMENII DE ACţIUNE PENTRU O POLITICă MARITIMă INTEGRATă A UNIUNII EUROPENE

O politică maritimă integrată a Uniunii Europene îşi va concentra acţiunea în special în următoarele cinci domenii:

4.1. Maximizarea utilizării durabile a mărilor şi oceanelor

Primul obiectiv al unei politici maritime integrate a Uniunii Europene este crearea unor condiţii optime pentru utilizarea durabilă a mărilor şi oceanelor, asigurând dezvoltarea sectoarelor maritime şi a regiunilor de coastă.

În multe state membre, dezvoltarea recentă a economiei maritime a depăşit creşterea economică generală, în special în regiunile active în sectorul de logistică maritimă. Transportul maritim de mărfuri s-a dezvoltat considerabil începând din anul 2000, iar până în 2020 se preconizează triplarea acestuia. Regiunile active în alte pieţe cu o creştere puternică, precum echipamentele marine, energia eoliană produsă în larg, agrementul nautic şi navigaţia de croazieră, vor continua, de asemenea, să beneficieze de această creştere. Potenţialul industriilor europene de a dezvolta produse maritime de vârf, care pot deveni lider pe pieţele mondiale, este, de asemenea, substanţial, având în vedere expertiza considerabilă a Europei în domeniul tehnologiilor marine.

Însă există multe posibilităţi încă neexplorate. Dacă se doreşte o dezvoltare durabilă a activităţilor legate de mare, asigurând în acelaşi timp dezvoltarea activităţilor maritime astfel încât să nu fie ameninţată sănătatea ecosistemului marin, este absolut necesară o viziune strategică actualizată pentru a asigura competitivitatea, siguranţa şi securitatea dezvoltării transportului maritim, a porturilor şi a sectoarelor conexe.

Transportul maritim este esenţial pentru comerţul interior şi exterior al Europei şi rămâne coloana vertebrală a centrului de activităţi maritime. Totuşi, acest sector va continua să prospere numai dacă Uniunea va acţiona mai departe pentru a instaura un nivel ridicat de siguranţă şi securitate maritimă, contribuind la protejarea vieţilor omeneşti şi a mediului înconjurător şi promovând în acelaşi timp condiţii de concurenţă echitabile la nivel internaţional.

Deşi transportul maritim reprezintă o sursă îngrijorătoare de poluare atmosferică şi de emisii de CO2, acesta rămâne mult mai eficient din punct de vedere energetic decât transportul rutier. Din acest motiv şi datorită necesităţii de a reduce numărul de camioane de pe drumurile aglomerate ale Europei, o politică maritimă integrată pledează în favoarea unor transporturi maritime sigure şi fiabile. Programele europene actuale (TEN-T şi MARCO POLO) vor continua să susţină crearea autostrăzilor maritime şi a reţelelor de transport maritim de scurtă distanţă. Dezvoltarea viitoare a reţelelor TEN va trebui să ţină cont şi de utilizarea crescândă a mărilor în scop energetic.

Cu toate acestea, transportul maritim rămâne dezavantajat faţă de alte moduri de transport. Acestea din urmă beneficiază de mai multe investiţii publice. În plus, o navă care se deplasează între două porturi europene este supusă unor proceduri mai complexe şi mai îndelungate decât un camion, deoarece în Europa nu există deocamdată o piaţă internă reală pentru transportul maritim. Pentru a profita de întregul potenţial al sectorului european de transport maritim, trebuie eliminat acest dezavantaj faţă de alte moduri de transport prin simplificarea formalităţilor administrative şi vamale pentru serviciile maritime intracomunitare.

- În vederea îmbunătăţirii eficienţei transportului maritim în Europa şi a asigurării competitivităţii pe termen lung a acestuia, Comisia:

- va propune un spaţiu european de transport maritim fără bariere;

- va pregăti o strategie completă de transport maritim pentru 2008-2018.

Porturile maritime europene reprezintă o altă legătură esenţială din lanţul logistic de care depinde economia europeană. Acestea sunt centre economice care îndeplinesc un rol cheie în stabilirea calităţii mediilor urbane şi naturale.

Odată cu globalizarea, suntem martorii unei dezvoltări fără precedent a comerţului internaţional. Având în vedere că 90% din comerţul exterior al Europei şi aproximativ 40% din comerţul său interior trec prin porturile europene, nu este greu de înţeles dificultatea majoră cu care se confruntă porturile Europei, în condiţiile în care acestea trebuie să răspundă unei cereri în continuă creştere. Capacitatea lor trebuie să evolueze în paralel cu creşterea comerţului interior şi exterior al Europei şi să fie compatibilă cu obiectivele politicilor europene conexe, în special cu obiectivele de mediu şi de competitivitate.

- Comisia:

- va propune o nouă politică privind porturile, având în vedere rolurile multiple ale acestora şi contextul mai larg al logisticii europene;

- va elabora propuneri de reducere a nivelurilor de poluare atmosferică provocată de navele din porturi, şi anume prin eliminarea dezavantajelor fiscale pentru electricitatea produsă pe uscat;

- va emite orientări privind aplicarea legislaţiei comunitare de mediu corespunzătoare pentru dezvoltarea porturilor.

Lanţul logistic maritim european necesită, de asemenea, industrii de vârf în materie de construcţii navale şi întreprinderi de reparaţii şi echipamente maritime , iar Uniunea Europeană se va baza pe iniţiativele de succes[5] pentru a promova dezvoltarea acestor sectoare şi, în special, a întreprinderilor mici şi mijlocii.

Pentru a continua dezvoltarea economică fără a mai agrava degradarea mediului, vor fi absolut necesare mai multe investiţii în cercetarea şi tehnologia marină. De asemenea, aceste investiţii vor crea noi oportunităţi. Tehnologiile axate pe protecţia mediului vor permite dezvoltarea activităţilor maritime, iar conservarea mediului marin va oferi întreprinderilor europene posibilitatea să se menţină în avans, pe măsură ce standardele mondiale devin mai stricte şi se dezvoltă sectoare industriale promiţătoare, precum biotehnologiile marine, energiile regenerabile produse în larg, tehnologiile şi echipamentele subacvatice şi acvacultura marină.

De asemenea, tehnologia permite Europei să beneficieze de întregul potenţial al mării ca sursă de petrol şi gaze[6], precum şi de energii regenerabile şi ca mijloc de transport de energie, prin diversificarea rutelor de transport de energie şi, astfel, prin consolidarea siguranţei aprovizionării. Situaţia energetică a Europei arată că posibilităţile de creare de sinergii între politica energetică şi cea maritimă sunt în creştere[7]. În acest sens, Comunicarea Comisiei din ianuarie 2007[8] privind o strategie energetică pentru Europa a recunoscut necesitatea de a continua dezvoltarea utilizării mărilor şi oceanelor pentru a promova obiectivele energetice ale Uniunii Europene.

Integrarea întreprinderilor şi competitivitatea în sectorul maritim sunt stimulate puternic de formarea de centre de activităţi multisectoriale[9] . Acestea sunt esenţiale pentru a păstra know-how-ul maritim al Europei şi, prin urmare, vor ocupa o poziţie centrală în cadrul politicii maritime. Cooperarea între sectoarele public şi privat privind centrele de excelenţă maritimă va oferi, de asemenea, un cadru propice pentru o înţelegere deplină şi o planificare adecvată a interacţiunilor dintre diferite industrii şi domenii.

- Comisia va încuraja formarea de centre de activităţi multisectoriale şi de centre regionale de excelenţă maritimă şi va promova o reţea europeană de centre de activităţi maritime.

Obiectivul Comisiei este şi acela de a spori numărul şi calitatea locurilor de muncă din sectorul maritim pentru cetăţenii europeni. Declinul ocupării forţei de muncă în sectorul maritim este îngrijorător şi această tendinţă trebuie inversată, întrucât experienţa navigatorilor este esenţială şi pentru locurile de muncă de pe uscat.

Pentru ca europenii să fie atraşi de acest sector, este necesară o îmbunătăţire a politicilor de personal şi a condiţiilor de muncă (inclusiv sănătatea şi securitatea), însoţită de eforturi concertate ale tuturor părţilor interesate din domeniul maritim şi de un cadru de reglementare eficient având în vedere contextul global. De asemenea, Comisia sprijină de deplin dialogul social privind integrarea în dreptul comunitar a Convenţiei OIM privind standardele de muncă în domeniul maritim. De asemenea, Comisia va promova crearea unui sistem care să le ofere europenilor perspective profesionale mai bune şi mai vaste în centrul de activităţi maritime. Acesta va include extinderea gamei de studii maritime şi revalorificarea competenţelor şi a calificărilor pentru profesiile din domeniul maritim.

- Comisia:

- va reanaliza, în strânsă cooperare cu partenerii sociali, domeniile din legislaţia europeană a muncii din care sectoarele maritime sunt excluse[10];

- va promova un certificat de excelenţă maritimă.

În ciuda eforturilor anterioare, activitatea economică în creştere în zonele de coastă şi mările Europei a fost asociată cu deteriorarea calităţii mediului marin. Comisia a propus deja o strategie maritimă a UE care cuprinde o propunere de directivă[11] pentru a stopa şi a inversa această tendinţă şi pentru a oferi un cadru de acţiune comunitară în vederea obţinerii unei situaţii ecologice pozitive a mediului marin în contextul dezvoltării durabile.

Provocarea este accentuată de impactul major pe care schimbările climatice îl vor avea, probabil, în regiunile de coastă. Captarea carbonului din subsolul marin este o activitate inovatoare care prezintă un mare potenţial în vederea atenuării schimbărilor climatice. Uniunea Europeană trebuie să se menţină în avangarda acestei tehnologii, printr-un cadru de reglementare coerent pentru a exploata la maximum acest potenţial.

Prin urmare, este necesară îndeplinirea obiectivelor din legislaţia europeană de mediu, în special cele din directiva privind habitatele[12] şi din propunerea de directivă privind strategia pentru mediul marin. În acest sens, este important şi acquis-ul comunitar privind siguranţa maritimă şi prevenirea poluării provocate de nave. Adoptarea rapidă a propunerilor din al treilea pachet maritim va avea o contribuţie semnificativă la acest acquis.

- Comisia:

- va lansa acţiuni pilot pentru reducerea impactului schimbărilor climatice în zonele de coastă şi pentru adaptarea la acestea;

- va sprijini în mod activ eforturile internaţionale de reducere a poluării atmosferice provocate de nave şi, în lipsa unor progrese ale acestor eforturi, va elabora propuneri la nivel european;

- va sprijini în mod activ eforturile internaţionale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră provocate de nave şi, în lipsa unor progrese ale acestor eforturi, va lua în considerare posibilităţile existente pentru adoptarea de măsuri la nivel european;

- ţinând seama în mod corespunzător de activitatea în curs de desfăşurare la nivel internaţional, va elabora propuneri pentru dezafectarea navelor vechi într-un mod eficient, sigur şi durabil din punct de vedere ecologic.

Gestionarea pescuitului trebuie să acorde o mai mare atenţie bunăstării comunităţilor din zonele de coastă, mediului marin şi interacţiunii pescuitului cu alte activităţi. Refacerea resurselor halieutice va fi urmărită în mod activ, aceasta necesitând informaţii ştiinţifice solide şi consolidarea tendinţei spre o planificare multianuală. Comisia va lua măsuri pentru a se asigura că politica comună în domeniul pescuitului reflectă abordarea ecosistemică a strategiei pentru mediul marin şi va acţiona pentru eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat în apele sale şi în largul mării.

Gestionarea resurselor halieutice conform principiului unor randamente maxime durabile va oferi un viitor mai bun comunităţilor de pescari europeni şi va asigura contribuţia acestora la siguranţa alimentară a Europei; acest obiectiv trebuie realizat până în anul 2015 în conformitate cu angajamentele internaţionale.

Îmbunătăţirea siguranţei pescarilor la locul de muncă trebuie, de asemenea, abordată în contextul mai larg al condiţiilor de muncă din domeniul maritim şi al politicii sociale, iar experienţa pescarilor şi cunoştinţele acestora despre mediul marin trebuie valorificate în beneficiul întregii societăţi.

Dezvoltarea acvaculturii în vederea satisfacerii cererii globale în creştere de fructe de mare trebuie realizată într-un cadru de reglementare care încurajează antreprenoriatul şi inovarea şi asigură respectarea standardelor ridicate de mediu şi sănătate publică.

- Comisia:

- va lua măsuri ferme în vederea eliminării practicii aruncării înapoi în mare a capturilor[13] şi a pescuitului distructiv, precum cel cu traule de fund în largul mării în habitate sensibile[14];

- va lua măsuri ferme în vederea eliminării activităţilor de pescuit ilegale, nedeclarate şi nereglementate [15];

- va promova dezvoltarea în Europa a unei industrii de acvacultură care nu prezintă riscuri pentru mediu.

4.2. Construirea unei baze de cunoaştere şi inovaţie pentru politica maritimă

Ştiinţa, tehnologia şi cercetarea marine sunt elemente fundamentale pentru dezvoltarea durabilă a activităţilor legate de mare.

Ajutându-ne să dobândim o înţelegere mai aprofundată a impactului activităţilor umane asupra sistemelor marine, cercetarea ştiinţifică şi tehnologiile oferă soluţia pentru decuplarea dezvoltării activităţilor maritime de degradarea mediului.

Consolidarea abordării interdisciplinare a ştiinţelor marine ne poate ajuta să înţelegem mai bine interacţiunile dintre activităţile maritime şi va reprezenta astfel o componentă indispensabilă a politicii maritime integrate. De asemenea, aceasta este esenţială dacă ne dorim să prezicem şi să atenuăm cât mai mult posibil efectele schimbărilor climatice.

Cercetarea marină şi maritimă este costisitoare: ineficienţele nu sunt permise. Pentru cea mai bună utilizare a resurselor Europei, este necesară elaborarea unei strategii clare care va stabili o legătură între priorităţile politice şi de cercetare, va răspunde provocărilor intersectoriale, va creşte la maximum sinergiile dintre eforturile statelor membre şi ale Comunităţii, va evita dublarea eforturilor şi va îmbunătăţi dialogul dintre părţile interesate. De asemenea, Europa trebuie să exploreze modul în care cercetarea poate contribui mai bine la inovare şi poate transforma mai eficient cunoştinţele şi competenţele în produse şi servicii industriale.

Dezvoltarea reţelei europene de observare şi date marine[16] va reprezenta un instrument important al acestei strategii.

- Comisia:

- va prezenta în 2008 o strategie europeană amplă de cercetare marină şi maritimă;

- va lansa apeluri comune intersectoriale în temeiul celui de-al şaptelea program-cadru de cercetare pentru promovarea unei abordări integrate şi îmbunătăţirea înţelegerii afacerilor maritime;

- va sprijini cercetarea pentru prezicerea şi atenuarea efectelor schimbărilor climatice asupra activităţilor maritime, mediului marin, zonelor de coastă şi asupra insulelor, precum şi adaptarea la aceste efecte;

- va sprijini crearea unui parteneriat ştiinţific european în domeniul marin, dedicat unui dialog concertat între comunitatea ştiinţifică, industrie şi responsabilii politici.

4.3. Asigurarea celor mai bune condiţii de viaţă în regiunile de coastă

În decursul ultimului deceniu, creşterea demografică în regiunile de coastă şi în insule a fost de două ori mai mare decât media europeană. Comunităţile din zonele de coastă reprezintă, de asemenea, destinaţia majorităţii turiştilor din Europa; de aceea, necesitatea reconcilierii dezvoltării economice, a dezvoltării durabile din punct de vedere ecologic şi a calităţii vieţii este deosebit de acută în aceste regiuni.

Autorităţile regionale şi comunităţile din zonele de coastă au un rol important în reglementarea activităţilor de coastă şi maritime. Prin urmare, Comitetul Regiunilor, regiunile de coastă şi reţelele acestora sunt partenerii esenţiali pentru dezvoltarea unei politici maritime integrate a Uniunii Europene.

Datorită porturilor şi sectoarelor lor maritime, aceste regiuni au o importanţă strategică pentru întreaga Europă. Ele oferă servicii importante pentru hinterland şi constituie o bază pentru controlul frontierelor maritime şi al apelor de coastă. Rezultă o presiune puternică asupra infrastructurii şi aceasta trebuie luată în considerare la alocarea resurselor comunitare. Regiunile de coastă sunt, de asemenea, afectate în mod deosebit de schimbările climatice, iar gestionarea riscurilor poate avea un impact dramatic asupra bugetelor şi economiilor lor.

Marea este un factor determinant pentru turismul de coastă şi maritim, acesta reprezentând un factor catalizator important pentru dezvoltarea economică din zonele de coastă ale Europei. Comisia va acţiona mai activ împreună cu părţile interesate pentru dezvoltarea unei politici de turism durabil care ia în considerare turismul de coastă şi maritim.

Sunt disponibile surse de finanţare, însă părţile interesate consideră că nu au acces suficient la informaţii. Comisia va acţiona pentru optimizarea sprijinului pentru proiectele maritime din regiunile de coastă şi din insule, pe baza instrumentelor disponibile de finanţare comunitară.

Necesitatea îmbunătăţirii datelor socioeconomice privind sectoarele maritime şi regiunile de coastă este, de asemenea, evidentă, întrucât dificultăţile de obţinere a acestor informaţii scad capacitatea factorilor regionali interesaţi de a realiza planuri şi investiţii raţionale pe termen lung.

De asemenea, colaborarea interregională este esenţială pentru dezvoltarea regiunilor de coastă ale Europei, având în vedere diversitatea şi specificitatea acestora. În consecinţă, Comisia va utiliza la maximum programul de cooperare teritorială pentru a sprijini dezvoltarea maritimă interregională.

Regiunile ultraperiferice şi insulele se confruntă cu importante dezavantaje economice, însă prezintă un potenţial ridicat în ceea ce priveşte activităţile maritime şi cercetarea marină. Zonele lor maritime întinse oferă servicii ecosistemice de mare interes pentru Uniune. În cadrul comunicării recente privind regiunile ultraperiferice ale UE, Comisia va promova atât dezvoltarea potenţialului lor maritim, cât şi cooperarea acestora cu vecinii din regiune.

- Comisia:

- va promova turismul de coastă şi maritim, în cadrul următoarei iniţiative privind turismul;

- va pregăti o bază de date privind finanţarea comunitară disponibilă pentru proiectele maritime şi regiunile de coastă şi va elabora, până în anul 2009, o bază de date cu informaţii socioeconomice pentru sectoarele maritime şi regiunile de coastă;

- va propune o strategie comunitară de prevenire a dezastrelor, subliniind riscurile la care sunt expuse regiunile de coastă;

- va promova dezvoltarea potenţialului maritim al regiunilor ultraperiferice şi al insulelor.

4.4. Promovarea poziţiei de lider a Europei în afacerile maritime internaţionale

Uniunea Europeană va acţiona în vederea unei administrări internaţionale mai eficiente a afacerilor maritime şi a unei aplicări efective a dreptului maritim internaţional, îndemnând statele membre să ratifice instrumentele corespunzătoare. De asemenea, va promova coordonarea intereselor europene în principalele forumuri internaţionale.

Accesul pe pieţele internaţionale pentru sectoarele şi serviciile maritime ale Europei, exploatarea ştiinţifică şi comercială durabilă a largului mării, protecţia biodiversităţii marine globale, îmbunătăţirea siguranţei şi a securităţii maritime, condiţiile de muncă, reducerea poluării provocate de nave şi lupta împotriva activităţilor ilegale în apele internaţionale vor constitui priorităţile externe ale politicii maritime integrate a Uniunii Europene.

De asemenea, se va acorda atenţie implicaţiilor geopolitice ale schimbărilor climatice. În acest context, Comisia va prezenta în 2008 un raport privind aspectele strategice referitoare la Oceanul Arctic.

Afacerile maritime vor fi un subiect periodic de discuţie cu partenerii Uniunii Europene care au luat deja măsuri în vederea unei abordări maritime integrate, cum ar fi Australia, Canada, Japonia, Norvegia şi Statele Unite, precum şi cu alţi parteneri, de exemplu, Brazilia, China, India şi Rusia.

Uniunea Europeană va stimula, de asemenea, o responsabilitate comună asupra mărilor pe care le împarte cu cei mai apropiaţi vecini. În special, va elabora propuneri pentru creşterea cooperării în vederea gestionării Mării Mediterane şi a Mării Negre. Va promova cooperarea în domeniul afacerilor maritime în cadrul Dimensiunii Nordice a politicii sale de relaţii externe şi va înscrie afacerile maritime pe agenda UE de cooperare cu statele în curs de dezvoltare, inclusiv cu statele insulare mici, în curs de dezvoltare. În acest context, Uniunea va sprijini consolidarea capacităţilor ţărilor în curs de dezvoltare în ceea ce priveşte politica maritimă şi dreptul mării.

Comisia va propune un acord de punere în aplicare a UNCLOS[17] privind biodiversitatea marină în zonele din afara jurisdicţiilor naţionale şi va acţiona în vederea încheierii cu succes a negocierilor internaţionale privind zonele marine protejate din largul mării.

- Comisia:

- va promova cooperarea în cadrul Dimensiunii Nordice şi al politicilor europene de extindere şi de vecinătate pentru acoperirea aspectelor legate de politica maritimă şi de gestionare a mărilor comune;

- va propune o strategie pentru proiecţia în exterior a politicii maritime a Uniunii prin intermediul unui dialog structurat cu principalii parteneri.

4.5. Îmbunătăţirea vizibilităţii Europei maritime

Părţile interesate au arătat clar faptul că procesul de elaborare a unei politici maritime a Uniunii Europene a contribuit la creşterea gradului de conştientizare publică a valorii economiei şi a patrimoniului maritim şi la crearea unui sentiment de împărtăşire a obiectivelor şi a identităţii comune cu părţile interesate.

Obiectivul unei politici maritime integrate ar trebui să fie acela de a creşte vizibilitatea Europei maritime şi de a îmbunătăţi imaginea activităţilor maritime şi a profesiilor din domeniul maritim.

De asemenea, această politică ar trebui să promoveze patrimoniul maritim al Europei, prin sprijinirea comunităţilor maritime, inclusiv a oraşelor port şi a comunităţilor tradiţionale de pescari, a produselor artizanale şi a tehnicilor tradiţionale, precum şi prin promovarea legăturilor dintre acestea, îmbunătăţindu-le astfel cunoştinţele şi vizibilitatea.

- Comisia:

- va lansa un atlas european al mărilor, ca instrument educaţional şi ca mijloc de promovare a patrimoniului nostru maritim comun;

- va propune sărbătorirea în fiecare an a unei zile maritime europene, începând din 2008, pentru creşterea vizibilităţii afacerilor maritime şi promovarea legăturilor dintre organizaţiile de patrimoniu maritim, muzee şi acvarii.

5. CONCLUZII

Consiliul European din iunie 2007 a salutat dezbaterea pe scară largă care a avut loc în Europa în ceea ce priveşte viitoarea politică maritimă. Şefii de stat şi de guvern au invitat Comisia să propună un plan de acţiune european, care va fi prezentat în luna octombrie. Având în vedere principiul subsidiarităţii, acest plan de acţiune vizează explorarea întregului potenţial al activităţilor economice legate de mare într-un mod durabil din punct de vedere ecologic.

Prin intermediul prezentei comunicări şi al planului de acţiune ataşat, Comisia răspunde acestei solicitări a Consiliului European, luând în considerare avizele exprimate de alte instituţii europene, de guvernele statelor membre, de parlamente şi de un număr mare de părţi interesate[18].

Comisia invită Consiliul European, Consiliul de Miniştri şi Parlamentul European, precum şi Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor, autorităţile naţionale şi regionale şi alte părţi interesate să răspundă proactiv la această politică.

[1] A se vedea raportul privind procesul de consultare, COM(2007) 574. A se consulta, de asemenea: Cartea verde ,, Către o viitoare politică maritimă a Uniunii: o viziune europeană asupra mărilor şi oceanelor”, COM(2006) 275.

[2] Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 2002 privind punerea în aplicare a gestionării integrate a zonelor de coastă din Europa 2002/413/CE.

[3] A se vedea Propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui cadru de acţiune comunitară în domeniul politicii mediului marin directiva privind strategia marină – COM(2005) 505.

[4] Bazându-se, printre altele, pe iniţiativa GMES.

[5] De exemplu, Waterborne Platform şi LeaderShip 2015.

[6] În conformitate cu Asociaţia Internaţională a Producătorilor de Petrol şi Gaze (OGP), 40% din petrolul şi 60% din gazele consumate în prezent în Europa sunt forate în larg.

[7] A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Politica energetică şi politica maritimă: asigurarea unei mai bune compatibilităţi”.

[8] Comunicarea Comisiei către Consiliul European şi Parlamentul European: O politică energetică pentru Europa – COM(2007) 1.

[9] A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei ataşat prezentei comunicări.

[10] Comunicarea privind reevaluarea cadrului social de reglementare pentru locuri de muncă mai numeroase şi mai bune în sectorul maritim din Uniunea Europeană, COM(2007) 591.

[11] COM(2005) 504 şi COM(2005) 505.

[12] Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică.

[13] Comunicare a Comisiei către Consiliu şi către Parlamentul European: O politică de reducere a capturilor accidentale nedorite şi de eliminare a aruncării înapoi în mare a capturilor în activităţile de pescuit din Europa - COM(2007) 136.

[14] Comunicare şi propunere de regulament prevăzute pentru 17 octombrie.

[15] Comunicare şi propunere de regulament prevăzute pentru 17 octombrie.

[16] A se vedea secţiunea 3.2.3.

[17] Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării.

[18] Pentru detalii, a se vedea Concluziile consultării privind politica maritimă europeană, COM (2007) 574 din 10.10.2007.