52007DC0512

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 11.9.2007

COM(2007) 512 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL ŞI COMITETUL REGIUNILOR

Al treilea raport anual privind migraţia şi integrarea

CUPRINS

1. INTRODUCERE

2. POPULAţIA DE IMIGRANţI ÎN UE

3. DEZVOLTAREA UNEI POLITICI DE IMIGRARE COMUNE ŞI CADRUL EUROPEAN PENTRU INTEGRAREA RESORTISANŢILOR ŢĂRILOR TERŢE

4. TENDINŢELE POLITICILOR NAŢIONALE DE INTEGRARE

5. CONCLUZII

Anexă (pentru informare): Rezumat al Raportului privind politicile de integrare în UE-27

1. INTRODUCERE

Rapoartele anuale[1] privind migraţia şi integrarea analizează acţiunile întreprinse privind admiterea şi integrarea resortisanţilor ţărilor terţe la nivel naţional şi european, oferind o privire de ansamblu asupra dezvoltării politicii şi contribuind la evaluarea şi consolidarea măsurilor de integrare.

În ultimul an, s-au intensificat dezbaterile privind integrarea atât la nivel naţional, cât şi la nivel european. Un număr din ce în ce mai mare de state membre pun în aplicare noi politici de integrare şi ajustează strategii care se bazează pe experienţa anterioară.

Al treilea raport anual include realizările până în iunie 2007[2]. Anexa „Rezumat al raportului privind politicile de integrare în UE-27”, elaborat în cooperare cu Punctele de contact naţionale (PCN) privind integrarea[3], acoperă anul 2005 şi prima jumătate a anului 2006.

2. POPULAŢIA DE IMIGRANŢI DIN UE

În ianuarie 2006, numărul resortisanţilor ţărilor terţe cu domiciliul în UE era de aproximativ 18,5 milioane, respectiv 3,8% din populaţia totală de aproape 493 milioane[4]. Imigrarea reprezintă încă factorul principal al creşterii demografice în UE, înregistrându-se o migraţie netă pozitivă în majoritatea statelor membre[5]. Migraţia netă, care variază între 0,5 şi 1 milion pe an pentru majoritatea anilor 1990, a crescut la niveluri cuprinse între 1,5 şi 2 milioane începând cu 2002.

Tipologia de intrare diferă foarte mult între statele membre. În timp ce reîntregirea familiei este considerabilă în anumite ţări, precum Austria, Franţa sau Suedia, alte state membre, precum Irlanda, Spania, Portugalia şi Regatul Unit, au avut un procent ridicat de imigrare pentru muncă[6]. În Spania au avut loc importante regularizări, în timp ce Franţa, Germania şi Ţările de Jos au optat pentru regularizări limitate pentru grupuri specifice de imigranţi.

Cele mai numeroase grupuri de resortisanţi ai ţărilor terţe din UE au venit din Turcia (2,3 milioane), Maroc (1,7 milioane), Albania (0,8 milioane) şi Algeria (0,6 milioane). Cu toate acestea, numărul de cetăţeni născuţi în străinătate în unele state membre, precum Franţa, Suedia, Ţările de Jos şi Regatul Unit, este mai mare decât numărul de resortisanţi ai ţărilor terţe deoarece mulţi imigranţi au dobândit cetăţenia în ţara gazdă.

3. DEZVOLTAREA UNEI POLITICI DE IMIGRARE COMUNE ŞI CADRUL EUROPEAN PENTRU INTEGRAREA RESORTISANŢILOR ŢĂRILOR TERŢE

Integrarea resortisanţilor ţărilor terţe reprezintă un proces de acomodare reciprocă atât din partea societăţilor gazdă, cât şi din partea imigranţilor şi un factor esenţial în conştientizarea tuturor beneficiilor imigrării. Aşa cum s-a evidenţiat în Comunicarea „Abordarea globală privind migraţia la un an după adoptare: Către o politică europeană globală în domeniul migraţiei”[7], legătura dintre politicile de migraţie legală şi strategiile de integrare trebuie să fie consolidată permanent.

Consolidarea cadrului legal privind condiţiile de intrare şi şedere a resortisanţilor ţărilor terţe este esenţială pentru dezvoltarea unei abordări europene coerente privind integrarea. Instrumentele legislative legate de reîntregirea familiei, de rezidenţii pe termen lung şi de calificarea resortisanţilor ţărilor terţe sau a apatrizilor ca persoane care au nevoie de protecţie internaţională sunt puse deja în aplicare[8]. Acestea recunosc drepturi precum, în funcţie de instrumentul legislativ, accesul la ocuparea forţei de muncă, la educaţie/instruire şi la tratament egal[9]. Legislaţia europeană împotriva discriminării sprijină acest cadru legal[10].

Aşa cum s-a anunţat în Planul de politici privind migraţia legală[11], propunerile Comisiei pentru directiva-cadru care defineşte drepturile de bază ale lucrătorilor imigranţi din UE şi pentru o directivă privind condiţiile de intrare şi şedere a imigranţilor foarte pregătiţi vor fi elaborate ulterior[12].

Persoanele care beneficiază de protecţie internaţională necesită măsuri de integrare personalizate datorită situaţiei lor speciale. Acest aspect va face parte din dezbaterea lansată de Cartea verde privind viitorul sistem european comun de azil[13].

3.1 Cadrul european pentru integrarea resortisanţilor ţărilor terţe

În 2004, Consiliul European a adoptat Programul de la Haga pentru consolidarea libertăţii, securităţii şi justiţiei[14]. Acesta a subliniat necesitatea unei mai bune coordonări a politicilor naţionale de integrare şi a activităţilor UE în baza unor principii fundamentale comune.

Consiliul a adoptat Principiile fundamentale comune privind politica de integrare în UE [15], iar în septembrie 2005 Comisia a propus un Plan de acţiune comun privind integrarea care oferă un cadru pentru integrarea resortisanţilor ţărilor terţe în UE[16]. Acest cadru are la bază propunerile de măsuri concrete privind punerea în practică a Principiilor fundamentale comune privind politica de integrare în UE, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional[17]. Mai mult, planul de acţiune comun oferă mecanisme europene de ajutor pentru a facilita acest proces, dezvoltând o abordare europeană distinctă faţă de integrare prin cooperare şi schimbul de bune practici. Concluziile Consiliului privind planul de acţiune comun au sprijinit principalele orientări şi au subliniat necesitatea continuării îmbunătăţirii abordării comune privind politicile şi măsurile de integrare[18].

Reţeaua de Puncte de contact naţionale se bucură în prezent de participarea activă a tuturor statelor membre. Aceasta a devenit un mecanism eficient pentru schimbul de informaţii şi pentru identificarea zonelor prioritare şi joacă un rol important în asigurarea că eforturile la nivel naţional şi european sunt consolidate reciproc.

Manualele privind integrarea pentru factorii de decizie politică şi specialişti [19], folosite în cooperare cu Punctele de contact naţionale împreună cu autorităţile regionale/locale şi organizaţiile neguvernamentale interesate, reprezintă punctul de plecare pentru schimbul de informaţii şi bunele practici. Prima ediţie (2004) a acoperit introducerea imigranţilor nou-sosiţi şi a refugiaţilor recunoscuţi, participarea civică şi indicatorii. A doua ediţie (2007) se concentrează pe alte probleme esenţiale dezvoltate în Principiile fundamentale comune: infrastructura de includere şi de integrare, analizarea mecanismelor utilizate pentru punerea în aplicare a strategiilor de integrare de succes în toate domeniile politice; primirea într-un mediu urban şi integrarea economică, prezentând lecţiile învăţate în aceste zone. O a treia ediţie este planificată pentru 2009.

Aşa cum s-a solicitat prin Programul de la Haga, Comisia dezvoltă un site accesibil la scară largă pentru a sprijini promovarea schimbului structural de experienţă şi informaţii privind integrarea. Acesta va fi operaţional din 2008.

Este esenţială o abordare cuprinzătoare care implică părţile interesate la toate nivelurile pentru a dezvolta o politică de integrare eficientă, aşa cum se menţionează în Programul de la Haga: Iniţierea unui proces de cooperare transnaţională la nivel municipal între autorităţile publice, întreprinderile private, societatea civilă şi asociaţiile de migranţi, cu organizarea unei conferinţe Integrating Cities ţinută la Rotterdam în octombrie 2006, a reprezentat un pas crucial [20]. Un Forum pentru integrare europeană va reuni părţile interesate care activează în zona de integrare la nivel european. Organizaţiile de coordonare europene, având membri în mai multe state membre, vor face schimb de experienţă şi vor elabora recomandări care urmează să fie publicate pe site-ul de integrare.

Pentru a continua dezbaterea politică iniţiată la prima Conferinţă Ministerială privind integrarea Groningen în 2004, s-a organizat o Reuniune informală a miniştrilor europeni responsabili de integrare în mai 2007 la Potsdam. Concluziile Consiliului privind consolidarea politicilor de integrare în UE prin promovarea unităţii în diversitate au fost adoptate în iunie 2007 ca urmare a acestui eveniment.

3.2 Modul de abordare al integrării

Pe baza cadrului european de integrare sprijinit de Principiile fundamentale comune şi ca urmare a sugestiilor pentru acţiuni concrete la nivel european propuse în cadrul Planului de acţiune comun, Comisia a dezvoltat o abordare mai coerentă privind integrarea. Modul de abordare al integrării devine parte integrantă din elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor în cadrul unei game largi de politici europene.

Pentru a facilita incorporarea imigrării, inclusiv a obiectivelor de integrare, în iniţiativele Comisiei, s-a înfiinţat un Grup de comisari privind problemele de migraţie care reuneşte toate domeniile politice aferente[21].

Ocuparea forţei de muncă reprezintă o parte cheie a procesului de integrare şi integrarea eficientă a imigranţilor pe piaţa muncii constituie o contribuţie importantă la atingerea scopurilor strategiei Lisabona privind locurile de muncă şi creşterea economică. În contextul Strategiei europene de ocupare a forţei de muncă , orientările integrate solicită statelor membre să ia în considerare integrarea imigranţilor pe pieţele europene ale muncii[22]. Comisia monitorizează impactul programelor de reformă naţionale prin intermediul rapoartelor anuale comune de ocupare a forţei de muncă şi încurajează statele membre să acorde integrării imigranţilor pe piaţa muncii o dimensiune mai explicită a politicilor de ocupare a forţei de muncă[23]. S-a înfiinţat un Grup consultativ la nivel înalt privind integrarea socială a minorităţilor etnice şi participarea completă a acestora pe piaţa muncii în vederea analizării barierelor de pe piaţa muncii şi a schimbului de bune practici.

Imigranţii reprezintă o echipă importantă de potenţiali antreprenori din Europa. Afacerile acestora au un impact semnificativ asupra creşterii economice europene. S-a înfiinţat o reţea de antreprenori aparţinând minorităţilor etnice în vederea schimbului de informaţii pentru depăşirea dificultăţilor apărute la înfiinţarea întreprinderilor. Se va publica un studiu privind bunele practice din acest sector şi este prevăzută o conferinţă pentru primăvara anului 2008[24].

Importanţa dimensiunii culturale a integrării este din ce în ce mai recunoscută şi dialogul intercultural , inclusiv dialogul inter-religios şi intra-religios, a devenit un instrument esenţial de cultivare a unei integrări de succes şi de combatere a rasismului şi a extremismului. Anul european 2008 al dialogului intercultural va oferi o contribuţie majoră la consolidarea activităţilor din acest sector.

Promovarea drepturilor fundamentale, a nediscriminării şi a egalităţii de şanse joacă un rol important în contextul integrării. Un grup interservicii împotriva rasismului şi xenofobiei coordonează politicile în cadrul Comisiei, iar Agenţia pentru Drepturi Fundamentale oferă expertiză în acest domeniu[25]. Eforturile de a ţine cont de dificultăţile structurale cu care se confruntă imigranţii sunt consolidate în contextul „Anului European 2007 al egalităţii de şanse pentru toţi” care lansează o dezbatere majoră privind beneficiile diversităţii[26]. Deoarece femeile reprezintă o majoritate a populaţiei imigrante din UE[27], adresarea necesităţilor speciale ale acestora se reflectă în mecanismele de abordare ale integrării în ceea ce priveşte egalitatea între femei şi bărbaţi precum foaia de parcurs pentru egalitatea între femei şi bărbaţi 2006-2010[28].

Comisia a consolidat dimensiunea de integrare în politicile de integrare socială şi protecţie socială în cadrul obiectivelor europene comune pe care statele membre îl traduc în politicile naţionale/regionale pe baza Rapoartelor naţionale strategice de protecţie socială şi integrare socială. Procesul de monitorizare a acestor politici contribuie la convertirea eforturilor în consolidarea măsurilor de integrare diminuând diferenţele dintre imigranţi şi cetăţeni[29]. În cadrul Comisiei, un Grup interservicii privind dezvoltarea urbană coordonează dimensiunea urbană în politicile comunitare[30] şi în alte iniţiative urbane (precum Reţeaua europeană a oraşelor pentru politicile de integrare locală CLIP, coordonată de Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă) au fost elaborate pentru a împărtăşi bunele practici în cadrul unei game largi de probleme legate de integrare. Se acordă o atenţie deosebită necesităţilor grupurilor vulnerabile în vederea reducerii inegalităţilor în cadrul programului de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii publice (2003-2008)[31].

Educaţia şi instruirea oferă instrumente de îmbunătăţire a nivelului de atingere cu succes a obiectivelor şi sunt esenţiale pentru a le oferi posibilitatea imigranţilor de a fi participanţi activi în cadrul societăţii. Integrarea este promovată prin iniţiative educaţionale precum Programul de educaţie şi instruire 2010 [32]. Deoarece copiii şi tinerii imigranţi tind să aibă rezultate la şcoală mai slabe decât alţi elevi[33], o viitoare Comunicare a Comisiei va cerceta cauzele şi va identifica măsurile necesare pentru a răspunde provocărilor educaţionale. Integrarea este un proces spontan în special pentru copii . Adresarea provocărilor legate de integrare într-o fază incipientă reprezintă o abordare cheie pentru rezultate de succes şi strategia UE privind drepturile copilului [34] ia în considerare potenţialul acestui grup. Mai mult, dialogul structurat la nivel european în contextul politicilor pentru tineret, ca urmare a Pactului european pentru tineret[35], contribuie la soluţionarea necesităţilor speciale ale acestui grup ţintă, concentrându-se pe integrarea socială şi profesională a tinerilor în 2007 şi pe dialogul intercultural în 2008.

3.3 Instrumente financiare europene

UE sprijină politicile de integrare ale statelor membre cu un număr de instrumente financiare. Din 2003, Comisia a cofinanţat proiectele de integrare transnaţionale care promovează cooperarea între statele membre, autorităţile regionale/locale şi alte părţi interesate prin Acţiunile pregătitoare INTI [36].

În programul-cadru Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii 2007-2013, Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe va sprijini provocările de integrare cu care se confruntă Europa. Acesta urmăreşte crearea unei noi forme de solidaritate în vederea promovării eforturilor statelor membre pentru a permite imigranţilor să îndeplinească condiţiile de rezidenţă şi în vederea facilitării integrării acestora. Acesta va ajuta, de asemenea, statele membre să împărtăşească bunele practici consolidând cooperarea la nivel european[37].

Fondul European pentru Refugiaţi sprijină măsurile de integrare personalizate şi destinate persoanelor care se încadrează în acest domeniu de aplicare, inclusiv refugiaţii şi persoanele care beneficiază de protecţie adiacentă a căror şedere în spaţiul UE are caracter stabil şi este pe termen lung. În programul-cadru Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii, noul Fond European pentru Refugiaţi care a fost creat în 2008 va continua să finanţeze aceste proiecte ţintă[38].

În contextul Fondului Social European (FSE) , iniţiativa comunitară EQUAL a oferit un set de bune practici inovatoare în vederea prevenirii şi combaterii discriminării imigranţilor pe piaţa muncii[39]. Creşterea participării imigranţilor la ocuparea forţei de muncă şi, implicit, consolidarea integrării sociale a acestora reprezintă o prioritate specifică a noului FSE pentru 2007-2013[40]. Mai mult, noul program PROGRESS 2007-2013 va sprijini, de asemenea, aplicarea principiilor de combatere a discriminării şi ale egalităţii între femei şi bărbaţi.

Instrumentele politice regionale adresează, de asemenea, problemele de migraţie şi integrare, mai ales în zonele urbane. În special iniţiativa comunitară URBAN II se concentrează cu precădere pe incluziunea socială în zonele urbane dezavantajate[41] şi programul URBACT pentru schimbul de experienţă privind problemele de dezvoltare urbană ia în considerare provocările specifice diversităţii cu care se confruntă oraşele europene. Această abordare va continua cu programul URBACT II 2007-2013[42].

4. TENDINŢELE POLITICILOR NAŢIONALE DE INTEGRARE[43]

Integrarea resortisanţilor ţărilor terţe a fost subiectul unei dezbateri concentrate pe fenomenul de discriminare şi diversitate religioasă şi culturală. În anumite cazuri, evenimentele dramatice au avut un rol crucial în influenţarea percepţiei publice în ceea ce priveşte imigrarea. Multe dintre statele membre au identificat noi priorităţi şi şi-au revizuit politicile. Majoritatea conceptelor incluse în politicile de integrare ale statelor membre sunt încorporate în Principiile fundamentale comune şi se reflectă mai mult sau mai puţin în strategiile de integrare.

CBP1 O serie de măsuri sunt adoptate în statele membre pentru a cultiva integrarea ca proces bidirecţional. Cu toate acestea, punerea în practică a acestui principiu într-un mod semnificativ reprezintă o provocare pe termen lung care solicită eforturi sporite. Iniţiativele structurale care vizează populaţia gazdă în vederea consolidării abilităţii de a se adapta la diversitate sunt încă foarte rar întâlnite în strategiile naţionale.

CBP2 Valorile de bază precum libertatea, democraţia, statul de drept şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sunt considerate elemente importante ale noilor politici. Un număr de state membre au introdus măsuri de furnizare a cunoştinţelor privind valorile de bază în programele de educaţie civică.

CBP3 Integrarea imigranţilor pe piaţa muncii rămâne o provocare majoră a politicilor naţionale de integrare. Măsurile de consolidare a acestui aspect, inclusiv prevenirea şomajului prin educaţie şi instruire, sistemele mai eficiente de recunoaştere a calificărilor, combaterea discriminării la locul de muncă şi promovarea ocupării forţei de muncă pentru femeile imigrante se aplică într-o măsură din ce în ce mai mare.

CBP4 Majoritatea statelor membre consideră cunoştinţele de bază ale limbii utilizate de societate gazdă ca fiind un element esenţial al integrării. Multe ţări îşi concentrează strategiile de integrare privind programele de introducere, inclusiv (uneori obligatoriu) cursurile de limbă şi educaţie civică pentru persoanele nou-sosite. Un număr din ce în ce mai mare de state membre măresc flexibilitatea cursurilor în ceea ce priveşte necesităţile specifice vizate. Doar câteva state membre efectuează evaluări aprofundate ale acestor activităţi.

CBP5 Politicile de integrare cuprinzătoare includ educaţia şi instruirea ca elemente fundamentale ale procesului de integrare. Eforturile statelor membre se concentrează pe cursurile de limbă ţintă şi pe învăţarea acesteia pentru a facilita procesul de integrare la şcoală. Multe iniţiative promovează respectul pentru diversitate în mediul educaţional şi sprijin pentru profesori. Cu toate acestea, copii şi tinerii imigranţi se confruntă cu provocări speciale care trebuie ulterior soluţionate.

CBP6 Deşi din ce în ce mai multe state membre dezvoltă capacitatea furnizorilor de servicii de a interacţiona cu imigranţii, acestea acordă o importanţă diferită acestui aspect. În anumite state membre se lansează iniţiative cu privire la accesul egal la instituţiile publice, inclusiv măsuri împotriva discriminării şi măsuri de informare. Dezvoltarea cooperării între părţile interesate şi companiile implicate în discuţii pe tema integrării sunt măsuri care au apărut doar de puţin timp.

CBP7 Majoritatea statelor membre pun accentul pe importanţa interacţiunii zilnice şi rolul major al activităţilor la nivel local, deşi măsura în care astfel de activităţi se regăsesc în strategiile de integrare este foarte variată. Măsurile ce vizează promovarea iniţiativelor în vederea facilitării interacţiunii imigranţilor cu societatea gazdă, inclusiv înfiinţarea unor forumuri pentru schimburi de informaţii sunt încă destul de puţine.

CBP8 Legislaţia statelor membre garantează respectarea tuturor religiilor şi promovează principiul de nediscriminare din motive religioase. În timp ce importanţa dialogului inter-religios şi intra-religios, ca o componentă a unor iniţiative interculturale mai cuprinzătoare, este recunoscută la nivel global, măsurile adoptate în vederea consolidării acestui aspect au forma unor reacţii ad hoc la evenimentele actuale. În anumite state membre un astfel de dialog începe să fie promovat într-un mod mai structurat.

CBP9 Participarea imigranţilor la procesul democratic este perceput din ce în ce mai mult ca un aspect semnificativ în vederea unei integrări reuşite. În tot mai multe cazuri reprezentanţii imigranţilor sunt implicaţi în procesul de elaborare/punere în aplicare a politicilor de integrare. Există mai ales un interes în continuă creştere faţă de cetăţenia activă şi procesele de încetăţenire ca elemente în vederea consolidării oportunităţilor de implicare în activităţile societăţii gazdă. Un număr destul de redus de state membre oferă resortisanţilor ţărilor terţe dreptul de a vota în cadrul alegerilor locale.

CBP10 Majoritatea statelor membre şi-au consolidat capacitatea de a aborda integrarea în toate politicile relevante, dezvoltând în acelaşi timp măsuri relevante. Cu toate acestea, schimbul efectiv de informaţii, coordonarea guvernamentală la toate nivelurile şi coordonarea cu părţile interesate, precum şi considerarea modului de abordare a egalităţii între femei şi bărbaţi şi a nevoilor specifice ale imigranţilor din rândul adolescenţilor şi copiilor reprezintă încă provocări majore.

CBP11 Statele membre percep din ce în ce mai mult necesitatea de a spori capacitatea de a strânge, analiza şi răspândi informaţii cu privire la integrare, inclusiv statistici dezagregate referitoare la sex într-un mod mai sistematic. Informaţiile mai detaliate contribuie la evitarea confuziilor şi la îmbunătăţirea vizibilităţii contribuţiei imigranţilor la dezvoltarea societăţii gazdă. În vederea monitorizării şi evaluării politicilor şi programelor de integrare şi pentru identificarea unor anumiţi indicatori este necesară continuarea progresului.

5. CONCLUZII

Concluziile Consiliul adoptate în iunie 2007 marchează o nouă etapă în procesul de organizare a planului UE de integrare. Acestea subliniază necesitatea de a considera abordările de integrare care privesc societatea drept un tot unitar şi de a recunoaşte importanţa dialogului intercultural drept un instrument major în vederea stimulării integrării.

Comisia va propune noi iniţiative în vederea dezvoltării structurii cadru a UE cu privire la Principiile fundamentale comune şi la Planul de acţiune comun. Punctele de contact naţionale vor juca un rol esenţial în acest proces.

Comisia va analiza mai multe concepte referitoare la participare şi cetăţenie, precum şi influenţa acestora asupra procesului de integrare. Se va sprijini realizarea unor platforme de discuţii la toate nivelurile la care să participe părţile interesate şi reprezentanţii imigranţilor.

Comisia va examina şi valoarea adăugată a modulelor europene comune pentru integrarea imigranţilor pe baza bunelor practici existente în vederea dezvoltării unor linii directoare cu privire la o varietate de aspecte ale procesului de integrare (cursuri introductive, promovarea participării imigranţilor şi a celorlalţi cetăţeni la activităţile locale, etc.).

Influenţa mijloacelor mass-media asupra direcţiei dezbaterilor publice este cunoscută la nivel global, întrucât acestea contribuie la creşterea gradului de conştientizare , la clarificarea neînţelegerilor şi implicarea societăţilor din ce în ce mai variate într-o dezbatere serioasă. Pe baza unui studiu recent[44], Comisia va analiza anumite metode pentru a se asigura că oportunităţile aduse de imigranţi în cadrul dezvoltării societăţii, al creşterii economice şi al diversităţii culturale sunt aduse la cunoştinţa publicului şi sunt recunoscute la nivel internaţional.

Comisia va examina, de asemenea, modul în care procesele de integrare pot contribui într-un mod mai activ la prevenirea alienării sociale şi a discriminării imigranţilor concentrându-se în special pe tineret şi pe gestionarea diversităţii în vederea evitării unor cazuri extreme de respingere din partea societăţii gazdă.

Sunt necesare anumite etaloane cu privire la aspecte multiple ale integrării pentru crearea unor politici eficiente şi îmbunătăţirea performanţelor, învăţând din cele mai înalte standarde. Comisia va analiza metode de promovare a dezvoltării indicatorilor şi indicilor comuni pentru a fi folosiţi de către statele membre în vederea evaluării programelor de integrare şi furnizării unor valori de referinţă pentru efectuarea unei analize comparative.

În cele din urmă, Comisia va lua în considerare metode de refacere a Raportului anual privind migraţia şi integrarea pentru a-l transforma într-un instrument actual de examinare comparativă a progreselor realizate în cadrul politicilor de integrare. Acesta va reprezenta un concept nou de furnizare a mai multor informaţii cuprinzătoare şi un instrument de monitorizare. În plus, Comisia va continua să monitorizeze punerea în aplicare a legislaţiei relevante a UE şi impactul acesteia asupra integrării resortisanţilor ţărilor terţe.

Annex (for information)

Summary Report on Integration Policies in the EU-27

This Summary Report has been drafted on the basis of a questionnaire completed by the National Contact Points on Integration[45]. The questionnaire refers to third-country nationals who are legally residing in the Member States, both newly-arrived and long-established immigrants and refugees.

The aim of the questionnaire was to gather specific information concerning various dimensions of the integration process in the Member States for the calendar year 2005 and the first half of 2006. The Report is structured along the lines of the Common Basic Principles on integration (CBPs) and in keeping with the Common Agenda for Integration.

The CBPs and the Common Agenda are well known by those directly involved in integration policies at national level. Measures aiming at disseminating them further to a wider group of policy-makers and to civil society are undertaken. In Bulgaria and in the Slovak Republic they are discussed and presented to the broader public. They are increasingly mentioned in official declarations and political statements. Some Member States, such as Austria, the Czech Republic, Denmark and Spain, refer to the CBPs on a regular basis when dealing with immigration and integration issues. In the Czech Republic and Greece, the CBPs enriched the debate leading to the adoption of new legislation. They are also explicitly incorporated in some Member States' programmes. In the Spanish Strategic Plan on Citizenship and Integration, a full text version of the CBPs is reproduced and reference is made to the Common Agenda for Integration. In the consultations held with stakeholders about the content of the Strategic Plan, extensive information was given on integration initiatives taken at the EU level. In Ireland, the CBPs continue to inform the policy making process and all projects submitted for funding from a recently announced Immigrant Integration Fund are required to reflect the CBPs.

1. ‘Integration is a dynamic, two-way process of mutual accommodation by all immigrants and residents of Member States’

In the Czech Republic and Greece, this principle is part of, respectively, the 'Updated Concept of Immigrant Integration' and the new 'Integrated Action Plan'. In Slovenia, a 'Unit for cultural rights of minorities and for the development of cultural diversity' was established within the Ministry of Culture to support the better understanding and co-existence of different cultural identities. In Belgium, the French and Flemish Communities set up programmes for intercultural communication and awareness-raising on the rights of foreigners targeting both the host society and immigrants. In Denmark, a fund supports local projects such as the 'Copenhagen Day of Dialogue' including intercultural activities and debates. For the 'Danish Constitution Day', a competition for young people, focused on subjects of democracy and integration and widely covered by the media, is prepared. The Swedish government declared the year 2006 the Swedish Year of Multiculturalism' to promote opportunities for all to participate in cultural life and to create co-operation between various cultural traditions. In Luxembourg, the 'Neighbours’ Festival', the 'Festival of migrations, cultures and citizenship' and other multicultural initiatives are organised to promote integration. In Finland, immigrants who obtain Finnish nationality are invited to the 'Theme day of nationality' in the city of Turku. A 'Multicultural personality of the year' and a 'New resident of Turku of the year' are elected. In The Netherlands, primary and secondary schools are encouraged to organise initiatives for the promotion of civic citizenship and integration. Within the new Irish National Action Plan against Racism 'Planning for Diversity', local partnership companies support anti-discrimination and integration initiatives. In the Slovak Republic, the new 'Action Plan to Prevent All Forms of Discrimination, Racism, Xenophobia, Anti-Semitism and Other Forms of Intolerance' was adopted. Measures involving the media to promote understanding of immigration are undertaken actively in Belgium, Ireland, Latvia, Lithuania, Luxembourg, Portugal, the Slovak Republic, Spain, Sweden, The Netherlands and the United Kingdom. In Latvia, the 'International Tolerance Day' was organised in collaboration with the media. In Lithuania, a new version of the 'Code of Ethics of Journalists and Publishers' was approved to shape understanding of diversity. In Portugal, many initiatives are carried out to manage cultural diversity including television and radio programmes, such as the 'Week of Cultural Diversity'. In the United Kingdom , the 'Improving Opportunity, Strengthening Society' strategy and the 'Community Cohesion Toolkit' focusing on the role of the media are among the measures launched to foster a sense of common belonging.

2. ‘Integration implies respect for the basic values of the European Union’

A number of Member States, including Belgium , Denmark , Finland , France, Germany, Luxembourg and The Netherlands refer to the basic values of the European Union in introductory programmes for newly-arrived third-country nationals. Some countries increasingly promote EU basic values through broader initiatives. In Belgium, a 'Committee of Seven Wise Men' elaborated on basic values and presented its recommendations to the Flemish government to harmonise civic integration courses. The French Community supports educational programmes targeting school teachers and students. Interdisciplinary citizenship courses will be included in the curriculum of all mandatory educational programmes. In France, the concept of integration includes a strong political and civic dimension reflecting common republican values which are discussed by the 'High Council of Integration.' In Lithuania, civic orientation and integration courses on the host society's culture and history are organised for people granted asylum. In Luxembourg, compulsory civic education courses are provided to those applying for nationality. In Bulgaria, a project 'Civic education – road to Europe' is organised targeting young people. Sweden set up initiatives to raise awareness on basic values including a new 'National Action for Human Rights', as well as a specific programme to combat violence and oppression in the name of honour. In The Netherlands, a declaration of 'Solidarity with The Netherlands', covering respect for common values, is pronounced during naturalisation ceremonies.

3. ‘Employment is a key part of the integration process and is central to the participation of immigrants, to the contributions immigrants make to the host society, and to making such contributions visible’

The contribution of immigrants to the economic growth and development of the host society is increasingly recognised, as underlined by Greece, Italy and Spain . To facilitate the labour market integration of immigrants the Czech Republic has planned a simplification of bureaucracy and the possibility to reside legally while looking for a job. In Spain, a new system 'Catalogue of Labour Shortages in Specific Occupations' has been set up to identify shortages and to allow for a swift processing of residence and working permits. Portugal established 'Offices of Employment and Entrepreneurial Support for Immigrants' within the 'National Immigrant Support Centres', and it launched an advertising campaign 'Immigrant Portugal, Tolerant Portugal'. In Poland , a number of labour market integration measures are carried out by the Intercultural Centre for Vocational Adaptation and the Work Club of the Polish Humanitarian Organisation. In the Slovak Republic, the process of assessment of qualifications and skills and the access to vocational training has been simplified. A specific web-site has been created to advertise vacancies and provide information to employers. The Danish government concluded a political agreement 'A new change for everyone' on access to jobs and education, including new financial incentives to municipalities and obligations for local authorities to provide job offers. In Ireland, publications such as the 'Know before you go' booklet including information on finding employment for newly-arrived immigrants and the 'Employment Rights Information Booklet' are available in multiple languages. The 'Employment for Parents of Irish Born Children Programme' promotes the employment of third-country national parents of an Irish born child and the study 'An Exploration of Local Strategies for the Integration of Migrant Workers and their Families' was carried out. In France, a group of big enterprises drafted a 'Diversity Charter', which is now being signed by many other employers, to commit themselves to create an intercultural environment among their staff. The Finnish Ministry of Trade and Industry established a working group to reinforce immigrant entrepreneurship through networking, interaction, education and training, development of advisory services and information. In The Netherlands, an action plan was adopted to further develop immigrant entrepreneurship and a monitoring system against discrimination at the work place is being set up. A 'Diversity Unit' was established by the Belgian federal government to fight against discrimination at work and to promote equality. The Flemish Community organises individual labour market insertion programmes for newly-arrived third-country nationals as part of introductory programmes. In Greece, interventions in favour of unemployed immigrant women are a priority. In Sweden, the employment office for immigrants created a special team to provide support before and during the initial period in a new job. Austria promotes employment of immigrants in the public sector. In the United Kingdom, within certain industry sectors, language teachers and integration experts are available to develop schemes for labour market integration of immigrants.

4. ‘Basic knowledge of the host society’s language, history, and institutions is indispensable to integration; enabling immigrants to acquire this basic knowledge is essential to successful integration’

In most of the Member States, including Austria, the Czech Republic, Denmark, Germany, Greece , Italy , Latvia, Luxembourg, Portugal and Sweden, information material and welcome packages in various languages are available for newly-arrived third-country nationals. Introduction programmes are established in most Member States and they are compulsory in some countries, i.e. Austria, Belgium, Denmark, France, Germany, Greece and The Netherlands . In Austria, immigrants have to sign an Integration Agreement and to follow German language training in order to receive a residence permit. The City of Vienna provides special cheap courses for young and long-term immigrants. In Denmark, an examination on Danish society, history and culture has to be taken to obtain Danish citizenship and a basic civic test will also be introduced for some categories of immigrants. In the United Kingdom , the 'Life in the United Kingdom: A Journey to Citizenship' syllabus to prepare for the citizenship test was published. In Portugal, the 'Portugal Welcomes You' programme provides language and introductory citizenship courses for newly-arrived third-country nationals. In France, knowledge of the French language, values and institutions is a pre-condition to acquire a long-term residence permit. Language courses, including an examination and a certificate, are compulsory depending on the level of knowledge and they are free of charge for newly-arrived third-country nationals. They are organised in a flexible way according to different needs and child care is available during classes. In Germany, language classes are compulsory depending on the level of knowledge and integration courses provide orientation and basic knowledge of German institutions. In Lithuania , Slovenia, Romania and the United Kingdom a personal integration plan is drafted for every refugee. Italy and Spain foresee introduction courses with a focus on vocational training in their territories, as well as in the immigrants' countries of origin. The Netherlands organises compulsory pre-departure examinations on language and civic orientation for immigrants, with the exclusion of refugees and asylum seekers, to be taken in the country of origin. In Ireland, citizens' information centres are located in every town and cultural orientation programmes and information leaflets are also available. Stakeholders were involved in the organisation of language courses to provide an effective service. In Luxembourg, a pilot project for language classes in French and Luxembourgish 'Cours Inlux' has proved to be very successful and will be renewed. In Poland, a web-site was set up after consultation with refugees, in order to provide them with the most useful information and a newspaper addressing immigrants is drafted with their contribution.

5. ‘Efforts in education are critical to preparing immigrants, and particularly their descendants, to be more successful and more active participants in society’

In Austria , intercultural teaching and learning are principles of federal law, implemented by providing training and support to teachers and promoting anti-discrimination activities in all schools. In Finland, municipalities are granted an increased State subsidy to support young immigrants speaking other languages and teaching in their mother tongue is available. The general school programme includes teaching on foreign cultures. In Spain, half of the 'State Fund for Reception, Integration and Education' is used by schools to develop reception programmes for newly-arrived young immigrants and their families, to provide teaching support during an initial period and to hire intercultural mediators. Teaching exchange programmes with third countries and a movie 'Settlers' on interculturality at school are examples of initiatives undertaken. In Belgium, the French Community develops courses in the language and culture of origin of immigrants and courses promoting openness towards other cultures. In all parts of the country, reception programmes, bridging classes and language courses are organised to facilitate the introduction of newly-arrived young third-country nationals. In Bulgaria, the national programme for the development of education and training foresees specific measures targeted at children speaking another language. Data and research on performance at school are analysed. In Estonia, relevant resources are allocated to train teachers of Estonian as a second language and for bilingual education. In Romania, free courses of Romanian are available for adults and training for teachers is organised to address better the need of students. Finland and Hungary provide classes in various languages as preparatory courses for the integration of immigrant children into the general education system. Greece organises reception and tutorial classes to ease the integration into schools and other measures are set up to ease enrolment and to support families. In Luxembourg, a reception unit for young immigrants who arrive in the course of the school year was created and intercultural mediators and special staff are available to help with language difficulties. In Portugal, the 'Choices Program' aims at preventing low level of achievements and early school-leaving and the 'Between Cultures Secretariat' promotes intercultural education within the wider educational system by training of teachers. Classes of Portuguese as a second language are available in schools. In the United Kingdom , within the framework of the 'Aiming High' strategy, funding and guidance materials are provided to local authorities and school boards in order to address the needs of immigrant children and youth. In The Netherlands, schools and local authorities organise meetings at least once a year to avoid segregation and to promote integration. In Poland , training for teachers is available and a conference was organised on measures tackling language difficulties of immigrant children. A kindergarten project 'Children of the World' addresses integration challenges at an early stage with the interaction of children of different origins through arts and games. In Ireland, the 'Department of Education and Science' established a steering committee to co-ordinate responses to the educational needs of newly-arrived young immigrants and to put in place a system of language support for non-English speakers. New 'Guidelines on Intercultural Education in Primary School' are published to support teachers and school management in developing a more inclusive classroom environment. In Sweden, a specific curriculum for learning Swedish as a second language exists and the 'Higher Education Act' requires higher education institutions to promote actively recruitment of immigrants. In France, language tuition and introductory courses are available at school. Recent measures focus on the participation in preparatory courses for university studies and on the smooth transition into the labour market.

6. ‘Access for immigrants to institutions, as well as to public and private goods and services, on a basis equal to national citizens and in a non-discriminatory way is a critical foundation for better integration’

In Italy, access to social services for immigrants is eased by mediatory services. Legal advice, information and orientation desks are available at the local level. In Lithuania, access to public offices is facilitated by interpretation services and information in other languages. In Austria, special multi-language information desks are available for various services. The User Panel of the Danish Immigration Service is set up to bring together the Danish Immigration Service and immigrant's representatives. In Poland, training is organised for people working with refugees and a centre provides information on legislation and available services within public institutions. In Sweden, all government agencies have to adopt action plans to take into account cultural diversity in recruitment procedures and a system with de-personalised applications for jobs will be tested. In The Netherlands, an anti-discrimination project within the structures of the government is launched. In Finland, the Ministry of Labour produced a 'Handbook on equality data' containing good anti-discrimination practices. In the Czech Republic, multicultural education and improvement of language skills of public administration staff is an increasing priority. Bulgaria implements a training project to teach social assistants to work in multiethnic environments. In Romania, public services may employ interpreters and cultural mediators and train their staff to ease the access of immigrants to services. In the Slovak Republic, training for the staff of labour, social and family affairs offices is available, as well as consulting and mediatory services. In Hungary, desk officers of family support centres and social and labour offices participate in training on integration issues. In Latvia, a 'Centre of trust' is being built for third-country nationals as a contact point with the institutions. In Ireland, the newly established 'Irish Naturalisation and Immigration Service' acts as a one-stop-shop providing a single access point to services. Interpretation support, anti-racism and intercultural training is available for service providers . Government Departments and State Agencies provide information, in multiple languages, on the rights and entitlements of access to a wide range of public services. In Portugal, national and local immigrant support centres are one-stop-shops set up for the delivery of services with the involvement of socio-cultural mediators. An 'SOS Service for Immigrants' and a simultaneous translation service provide help and information in various languages with the assistance of socio-cultural mediators. Within the pilot project 'Strategic Upgrade of National Refugee Integration Services' (SUNRISE), in the United Kingdom a personal caseworker provides information and advice to facilitate access to services.

7. ‘Frequent interaction between immigrants and Member State citizens is a fundamental mechanism for integration. Shared forums, intercultural dialogue, education about immigrants and immigrant cultures, and stimulating living conditions in urban environments enhance the interactions between immigrants and Member State citizens’

Some Member States, such as Greece and Italy, stress in particular the role of cultural mediators, as well as of volunteering and third sector organisations facilitating the interaction between immigrants and the host society. In Austria, a special department for integration and diversity matters forms a point of co-operation between immigrants' organisations, non-governmental organisations and the City of Vienna. In Ireland, local community groups are funded to provide day-to-day support and to promote participation of newly-arrived third-country nationals in local community life. In Bulgaria, the 'Sports Vacation Programme' promotes tolerant inter-ethnic relations. In Estonia, an employment exchange programme between different regions of the country is developed to promote interaction. In Denmark , the participation of immigrants in volunteering organisations is promoted. In Lithuania, a web-site for various minorities' organisations is created to reach a broader public. In Luxembourg, a pilot project to organise entertainment workshops for the interaction of national citizens with immigrants has been successful and will be repeated in many towns. In The Netherlands, many projects in the context of the 'Broad Initiative for Social Cohesion' have been launched including the 'Not beside but with each other' campaign to avoid segregation. A major project to collect examples of co-operation among young people of different cultures is broadly covered by the media. In the United Kingdom , measures to engage together more closely immigrants and the host population include an action plan on intercultural dialogue, a government 'Respect Task Force' and the cohesion guidance 'Leading Cohesive Communities – a guide for leaders and chief executives'.

8. ‘The practice of diverse cultures and religions is guaranteed under the Charter of Fundamental Rights and must be safeguarded, unless practices conflict with other inviolable European rights or with national law’

Denmark set up various initiatives fostering intercultural dialogue and stressing religious diversity, including dialogue meetings between the Danish Prime Minister and the Minister for Integration and various ethnic minority organisations. Germany organised a federal level conference to launch a long-term dialogue process with representatives of Muslim communities. In Finland, a working group on intercultural and inter-religious dialogue was established within the 'Advisory Board for Ethnic Relations'. It acts as a permanent forum for discussion and exchange of information between religious communities and national authorities to increase mutual understanding. In Italy, a 'Council for Italian Islam' was set up to support the central government in gaining an insight on problems faced by Muslim communities and to establish a permanent dialogue. In Latvia, an anti-discrimination project 'Information campaign against Islamophobia' is being implemented and an on-line encyclopaedia on religious diversity and postcards on inter-religious dialogue have been prepared. In Luxembourg, a public conference is organised every year by an inter-religious group representing all major faiths. In Sweden, the Minister responsible for religious affairs holds regular meetings with representatives of different religious communities aimed at reinforcing mutual understanding and trust. In The Netherlands, training for spiritual leaders is organised by Muslims' organisations and the Ministry of Education, Culture and Science and the Ministry for Immigration and Integration.

9. ‘The participation of immigrants in the democratic process and in the formulation of integration policies and measures, especially at the local level, supports their integration’

In Belgium, the Czech Republic, Finland, Hungary , Ireland, Lithuania, Luxembourg, Portugal, the Slovak Republic, Slovenia, Spain, Sweden and soon in Greece , third-country nationals are, in principle, entitled to vote in local elections. However, legislative frameworks regulating political participation vary widely. In most of these countries, such voting rights are linked to the length of regular stay or are only recognised to specific categories of third-country nationals. In other Member States, they are only granted to citizens of third countries with which specific bilateral arrangements exist. In Luxembourg, awareness-raising campaigns will be organised to inform immigrants about their voting rights at the local level and a proposal has been presented to extend the competences of municipal advisory councils for foreigners ('Commissions communales consultatives') to favour their participation in public life. In Belgium, the Walloon and Brussels Capital governments encouraged third-country nationals to register to vote in local elections. Cities and communities with a high concentration of minorities are obliged by the Flemish government to facilitate their participation in local policies through special consultative councils and activities of the 'Forum for Ethnic Minorities'. In a growing number of countries, specific support for immigrant women organisations is provided. The Czech Republic, Denmark, Estonia, Greece, Italy, Portugal and Spain involve immigrants' representatives, as well as other civil society actors and different stakeholders, in the elaboration and/or implementation of integration policies. In Portugal , the Consultation Council for Immigration Affairs (COCAI), consisting of five immigrants communities, plays an important role in drawing immigration policies. A 'Council for Ethnic Minorities' has been established in Denmark to advise the Ministry of Integration and integration councils are active at the local level. In Spain, the 'Forum for the Integration of Immigrants', a three-tiered consultative body created by the government, involving immigrants' associations, social partners, non-governmental organisations and public administration, was renewed with enlarged composition and competences. Its consultation has become mandatory for any legal or practical initiative in the field of integration at national level. In France, the 'National Council for the Integration of Immigrant Population', including representatives of immigrants' associations, has been re-established and is regularly consulted by the Ministry in charge. In Ireland, funding is provided to immigrants' organisations to promote their participation in the democratic process. Irish partnership companies also facilitate the establishment of local level forums which enhance dialogue and interaction between relevant service providers, representatives of the community and voluntary sector and representatives of immigrants' communities. In Italy, a 'Council dealing with third-country nationals and their families' will be established at national level and 'Immigration Territorial Councils' are set up at local level. In Sweden, government funding has been made available to create a network of elected representatives from municipalities and County Councils to promote an intercultural environment. In the United Kingdom , a 'Commission on Integration and Cohesion' has been set up, involving various stakeholders, to elaborate practical steps in order to make local communities more cohesive and integrated.

10. ‘Mainstreaming integration policies and measures in all relevant policy portfolios and levels of government and public services is an important consideration in public-policy formation and implementation’

In the Czech Republic, all relevant Ministries apply integration mainstreaming in the development of departmental policies and legislation. In the French Community of Belgium, all Ministers commit themselves to undertake concrete actions to promote cultural pluralism and mutual comprehension. In Finland, an integration advisory board was established to co-ordinate activities of various Ministries. 'The Integration Act' was amended so that measures focusing on public general services take into account the needs of immigrants. In Greece, an inter-ministerial committee, supported by a special committee involving experts, was established by the Minister of Interior, Public Administration and Decentralisation to improve the level of co-operation and co-ordination on integration. In Romania, inter-institutional co-operation is developed by co-ordination meetings organised with representatives of various governmental institutions and non-governmental organisations. Ireland established the 'Irish Naturalisation and Immigration Service' to bring together the various strands of government activity. Within these revised structures, a new 'Integration Unit' is being established to promote and co-ordinate all social and organisational measures. France strengthens efforts in terms of public services and social measures in the areas where immigrants are more present.

11. ‘Developing clear goals, indicators and evaluation mechanisms are necessary to adjust policy, evaluate progress on integration and to make the exchange of information more effective’

In Denmark, a study on integration indicators is under way and benchmarking of integration efforts at municipal level is published every year by the Minister of Refugee, Immigration and Integration Affairs to identify best practices. The Swedish 'Integration Board' monitors the situation and progress of integration policies, analysing various aspects of Swedish society and producing yearly reports to assist decision-making in this field. In Portugal, the 'Immigration Observatory' carries out research to support the development of integration policy. In Romania, comprehensive research on the situation of persons granted protection, including the analysis of many integration aspects, has been carried out. Its policy recommendations will be used for drafting future measures. Germany and Estonia selected external contractors to evaluate their integration programmes in order to inform future policy-making and enable adjustments for more effective policy outcomes. In Estonia, a public opinion survey was also carried out. In Ireland, all State funding initiatives on integration have clear performance indicators. Procedures are in place to monitor the implementation of funded projects and to inform developing integration policy. In the Czech Republic, within the 'Commission for the Integration of foreigners' one of the working groups deals also with the setting up of integration indicators.

[1] Primul raport anual COM(2004) 508 a fost publicat în iulie 2004, iar al doilea, SEC(2006) 892, în iunie 2006.

[2] Raportul ia în considerare concluziile Consiliului din iunie 2007, documentul Consiliului 10267/07

[3] Comisia a elaborat reţeaua de PNC ca urmare a concluziilor Consiliului JAI din octombrie 2002

[4] Sursă: Eurostat. Cu toate că România şi Bulgaria au aderat la UE în 2007, resortisanţii acestor ţări sunt consideraţi în această estimare ca resortisanţi UE

[5] Cu excepţia Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei şi a Ţărilor de Jos. Eurostat, Statistics in Focus, Populaţie şi condiţii sociale, 1/2006

[6] Perspectiva privind migraţia internaţională, Raport anual 2006 OCDE

[7] COM(2006) 735

[8] Directiva 2003/86 a Consiliului privind dreptul la reîntregire a familiei, Directiva 2003/109 a Consiliului privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung şi Directiva 2004/83 privind standardele minime referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională, şi referitoare la conţinutul protecţiei acordate. Se adoptă o propunere legislativă de extindere a normelor de rezidenţă pe termen lung persoanelor care beneficiază pe protecţie internaţională, COM(2007) 298

[9] În 2008 va fi disponibil un studiu privind verificarea conformităţii măsurilor naţionale de transpunere a directivelor privind azilul şi imigrarea.

[10] ec.europa.eu/employment_social/fundamental_rights/legis/legln_en.htm

[11] COM (2005) 669

[12] Comisia va prezenta, de asemenea, propuneri legislative legate de lucrătorii sezonieri, de ucenicii plătiţi în 2008 şi de cesionarii din cadrul întreprinderilor în 2009

[13] COM (2007) 301

[14] Documentul Consiliului 16054/04

[15] Documentul Consiliului 14615/04

[16] COM(2005) 389

[17] Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor au salutat dezvoltarea cadrului european de integrare în opiniile acestora.

[18] Documentul Consiliului 14390/05

[19] ec.europa.eu/justice_home/doc_centre/immigration/integration/doc_immigration_integration_en.htm

[20] Următorul eveniment va fi organizat de reţeaua Eurocities la Milano în toamna anului 2007

[21] ec.europa.eu/commission_barroso/frattini/doc/2006/pr_30_08_06_en.pdf

[22] COM (2006) 815

[23] Documentul Consiliului 6706/07

[24] ec.europa.eu/enterprise/entrepreneurship/ethnic.htm

[25] eumc.europa.eu/eumc/index.php

[26] ec.europa.eu/employment_social/eyeq/index.cfm

[27] Divizia de Populaţie a Naţiunilor Unite, Tendinţele numărului total de migranţi: Revizuit în 2005

[28] ec.europa.eu/employment_social/gender_equality/gender_mainstreaming/general_overview_en.html

[29] Raportul comun privind protecţia socială şi integrarea socială pe 2007 register.consilium.europa.eu/pdf/en/07/st06/st06694.en07.pdf

[30] Dimensiunea urbană în politicile comunitare (2007-2013)', ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/guides/urban/index_en.htm#down

[31] ec.europa.eu/health/ph_programme/programme_en.htm

[32] ec.europa.eu/education/policies/2010/et_2010_en.html

[33] PISA 2006, OCDE

[34] COM (2006) 367

[35] COM (2005) 206

[36] ec.europa.eu/justice_home/funding/2004_2007/inti/funding_inti_en.htm

[37] ec.europa.eu/justice_home/funding/integration/funding_integration_en.htm

[38] ec.europa.eu/justice_home/funding/refugee/funding_refugee_en.htm

[39] ec.europa.eu/employment_social/equal/index_en.cfm

[40] ec.europa.eu/employment_social/esf2000/2007-2013_en.html

[41] ec.europa.eu/regional_policy/urban2/index_en.htm

[42] urbact.eu/towards-urbact-2.html

[43] Această secţiune preia răspunsurile statelor membre dintr-un chestionar al Comisiei. A se vedea anexa la Rezumatul Raportului privind politicile de integrare în UE-27

[44] Imigrarea şi percepţia publică, BEPA 2006

[45] Replies have been received from all Member States except Cyprus and Malta