52007DC0507

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 12.9.2007

COM(2007) 507 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR

Strategie pentru regiunile ultraperiferice: realizări şi perspective

{SEC(2007) 1112}

CUPRINS

1. Introducere 3

2. Progrese înregistrate până în prezent 4

3. Etapa următoare: folosirea oportunităţilor strategiei din 2004 5

3.1. Reducerea deficitului de accesibilitate şi a efectelor altor constrângeri specifice regiunilor ultraperiferice 5

3.2. Creşterea competitivităţii regiunilor ultraperiferice 5

3.3. Consolidarea Planului de Acţiune privind Vecinătatea Lărgită 7

3.4. Instrument de sprijin pentru compensarea efectelor handicapurilor 9

4. Perspective 10

4.1. Provocarea pe care o reprezintă schimbările climatice 10

4.2. Implicaţiile schimbărilor demografice şi migraţiei 11

4.3. Agricultura în regiunile ultraperiferice 12

4.4. Rolul regiunilor ultraperiferice în politica maritimă a UE 12

5. Concluzii 13

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR

Strategie pentru regiunile ultraperiferice: realizări şi perspective

INTRODUCERE

Articolul 299 alineatul (2) din Tratatul CE, precum şi cele două comunicări adoptate de către Comisie în 2004[1], subliniază necesitatea recunoaşterii caracterului special al regiunilor ultraperiferice (denumite în continuare RUP)[2] şi a stabilirii unei strategii europene veritabile în sprijinul acestora.

Strategia se concentrează în jurul a trei direcţii principale: reducerea deficitului de accesibilitate şi a efectelor altor constrângeri asupra RUP, ameliorarea competitivităţii şi consolidarea integrării regionale a acestora. Strategia are la bază un parteneriat activ între instituţiile europene, statele membre şi regiunile ultraperiferice.

Prima evaluare după trei ani de punere în aplicare este foarte încurajatoare. Au fost adoptate numeroase măsuri, având la bază diverse politici comunitare, iar situaţia economică şi socială a RUP s-a îmbunătăţit.

Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor au aprobat strategia şi au cerut Comisiei punerea sa în practică[3]. În acest scop, Comisia propune consolidarea strategiei din 2004 cu noi măsuri ce pot fi puse în aplicare pe termen scurt.

De asemenea, Comisia intenţionează să lanseze o dezbatere asupra viitorului strategiei pe termen lung, care trebuie actualizată şi îmbunătăţită cu scopul de a găsi soluţii la problemele serioase cu care se vor confrunta RUP în următorii ani. În acest scop se va organiza o consultare al cărei punct culminant va fi o comunicare prin care Comisia va lansa o nouă fază în dezvoltarea strategiei sale cu privire la RUP.

Prezenta comunicare:

- evaluează punerea în aplicare a strategiei din 2004 şi până în prezent, o descriere detaliată fiind prezentată în documentul de lucru anexat[4];

- propune măsuri pe termen scurt în vederea aplicării integrale a strategiei din 2004;

- lansează o dezbatere asupra implicaţiilor pe termen lung, având ca teme principale problemele delicate ale RUP: schimbările climatice, schimbările demografice şi gestionarea migraţiei, agricultura şi politica maritimă a UE.

PROGRESE ÎNREGISTRATE PÂNă ÎN PREZENT

Ultimii trei ani au avut o importanţă majoră în ceea ce priveşte punerea în aplicare a strategiei europene pentru regiunile ultraperiferice. Toate instrumentele cheie folosite pentru dezvoltarea economică şi socială a acestor regiuni au fost redefinite şi revizuite. Exemplele includ:

- politica de coeziune revizuită ce include o alocaţie financiară specială pentru compensarea costurilor suplimentare legate de handicapurile definite la articolul 299 alineatul (2) din Tratat;

- dispoziţii specifice în favoarea regiunilor ultraperiferice, în contextul reformei organizării pieţei în sectorul zahărului şi bananelor;

- tratament preferenţial al regiunilor ultraperiferice în ceea ce priveşte noile orientări generale privind ajutorul naţional regional;

- o iniţiativă specifică în cadrul celui de-al şaptelea Program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică (PCCDT) pentru a debloca potenţialul de cercetare din regiunile ultraperiferice şi pentru a îmbunătăţi integrarea acestora în Spaţiul de Cercetare European.

Majoritatea iniţiativelor celorlalte recomandate de comunicările din 2004 au fost, de asemenea, realizate[5].

Numeroasele măsuri comunitare luate în sprijinul regiunilor ultraperiferice reflectă intenţia Comisiei de a lua în considerare caracteristicile specifice RUP atunci când politicile UE sunt puse în practică. În plus, intervenţia comunitară în şi pentru aceste regiuni dovedeşte o abordare transversală şi complementară, datorată mai ales eforturilor concertate din partea tuturor serviciilor Comisiei. Îmbunătăţirea accesibilităţii, creşterea competitivităţii şi o mai bună integrare regională rămân în continuare aspecte importante şi soluţii adecvate la priorităţile de dezvoltare a acestor regiuni. În fine, deşi strategia va contribui la îmbunătăţirea situaţiei socio-economice a RUP[6], politicile comunitare în sprijinul acestora pot fi îmbunătăţite, mai ales prin consolidarea coerenţei acţiunii comunitare.

Cu toate acestea, unele din iniţiativele propuse în 2004 se află încă în faza de elaborare, cele mai evidente fiind eforturile depuse pentru integrarea RUP în Spaţiul de Cercetare European şi adaptarea serviciilor de interes economic general (SIEG) la nevoile pieţelor locale. În plus, este necesar ca noile posibilităţi de îmbunătăţire a coordonării între FEDR şi FED să fie exploatate la maxim în practică. Din aceste motive, strategia trebuie să intre într-o fază de realizare care să profite de toate oportunităţile oferite de strategia din 2004.

ETAPA URMăTOARE: FOLOSIREA OPORTUNITăţILOR STRATEGIEI DIN 2004

Pe lângă măsurile adoptate din 2004 şi până în prezent, Comisia intenţionează să aprofundeze fiecare aspect al strategiei prin luarea de măsuri complementare.

Reducerea deficitului de accesibilitate şi a efectelor altor constrângeri specifice regiunilor ultraperiferice

Următoarele măsuri ar putea grăbi realizarea acestui obiectiv:

- exploatarea oportunităţilor oferite de folosirea alocaţiilor specifice pentru compensarea costurilor suplimentare de transport, precum de noile tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor;

- continuarea efortului de reducere a decalajelor de acces la conexiunea în bandă largă, mai ales prin intermediul programelor operaţionale FEDR;

- exploatarea oportunităţilor oferite de punerea în aplicare a programelor TEN-T, TEN-E şi Marco Polo II;

- evaluarea nevoilor specifice ale RUP cu ocazia întocmirii raportului de punere în aplicare a programului POSEI;

Creşterea competitivităţii regiunilor ultraperiferice

Competitivitatea RUP poate fi sporită prin intermediul mai multor instrumente:

Politica de coeziune

Competitivitatea scăzută a RUP necesită un efort special în cadrul politicii de coeziune. Programele operaţionale ale FEDR şi FSE pentru perioada 2007-2013, iniţiativa „Regiuni pentru schimbare economică”[7], precum şi asistenţa tehnică oferită la iniţiativa Comisiei[8] ar trebui să permită creşterea competitivităţii RUP în cadrul Strategiei de la Lisabona pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă şi în cadrul orientărilor strategice comunitare. Ar trebui luate măsuri pentru:

- formularea unei adevărate strategii de inovare regională partenerială[9] care să fie aplicată mai ales de către centrele de excelenţă şi competitivitate, precum şi consolidarea cercetării, a dezvoltării tehnologice şi a infrastructurii de telecomunicaţii;

- promovarea consolidării capitalului uman prin reforma sistemelor de educaţie şi formare şi prin exploatarea potenţialului uman din domeniul cercetării şi inovării. Tipul de formare oferit trebuie să corespundă cu acţiunile prevăzute la domeniile principale precizate în strategia Comisiei pentru regiunile ultraperiferice, şi anume în domeniul agriculturii şi mediului înconjurător, energiei regenerabile, transportului, telecomunicaţiilor şi turismului;

- extinderea utilizării surselor de energie regenerabilă (biomasă, inclusiv deşeuri urbane, energie geotermală, energia valurilor, energie solară şi eoliană) şi îmbunătăţirea balanţei energetice a RUP pentru a diminua dependenţa acestora de sursele din exterior;

- includerea biodiversităţii în etapa de elaborare a proiectelor de dezvoltare, în special prin măsuri în favoarea conservării habitatelor şi speciilor;

- încurajarea dezvoltării economice durabile prin promovarea măsurilor menite să protejeze biodiversitatea, care de multe ori este apreciabilă şi reprezintă o resursă economică majoră a RUP. Aceasta va contribui, de asemenea, la obiectivul declarat al UE de a opri declinul biodiversităţii până în 2010;

- sprijinirea modernizării şi dezvoltării bazei de producţie locală prin instituirea, de exemplu, a unor sisteme de gestionare a calităţii şi a mediului pentru IMM-uri („eco-inovaţie”), prin adaptarea aptitudinilor lucrătorilor şi antreprenorilor, prin dezvoltarea spiritului antreprenorial şi prin înfiinţarea de societăţi comerciale;

- promovarea competitivităţii şi durabilităţii industriei turismului, în special prin încurajarea unei gestionări durabile a destinaţiilor;

- consolidarea mecanismelor de inginerie financiară şi facilitarea accesului la finanţări pentru IMM-urile şi micro-societăţile din aceste regiuni, în special în cadrul iniţiativelor JEREMIE şi JESSICA;

- consolidarea rolului oraşelor în promovarea unei economii locale flexibile care să combine industria, serviciile, agrementul şi turismul prin intermediul programelor urbane integrate sau a iniţiativelor urbane din RUP, cum ar fi cele din proiectul „Support for Cities” din cadrul programului URBACT;

- facilitarea accesului la locurile de muncă şi inserţia durabilă pe piaţa muncii a persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi a persoanelor inactive, precum şi consolidarea integrării sociale a persoanelor defavorizate;

- Programe-cadru

- Următoarele programe-cadru comunitare pot fi utilizate pentru a îmbunătăţi competitivitatea economiei RUP:

- recunoaşterea caracterului special al RUP în cadrul programelor specifice din cel de-al şaptelea Program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică (PCCDT), în special programul „Capacităţi”, trebuie exploatată la maxim şi completată prin includerea potenţialului acestor regiuni în anumite domenii tematice ale Programului de cooperare cum ar fi energia, pericolele naturale inerente schimbărilor climatice, agricultura subtropicală sau pescuitul şi acvacultura;

- programul-cadru pentru inovaţie şi competitivitate conţine oportunităţi de finanţare deosebit de relevante pentru aceste regiuni şi care ar trebui exploatate (eco-inovaţie, utilizarea tehnologiilor informaţiei, generalizarea energiilor regenerabile şi îmbunătăţirea randamentului energetic);

- programul de învăţare continuă[10] ar trebui să stimuleze schimburile, cooperarea şi mobilitatea între sistemele de educaţie şi formare din Comunitate[11], ţinând cont de priorităţile RUP.

Servicii de interes economic general

În ceea ce priveşte operarea serviciilor de interes economic general din aceste regiuni, Comisia va continua să ţină cont de particularităţile regionale, precum şi de o analiză detaliată a pieţelor relevante. Atunci când costurile pentru furnizarea acestor servicii sunt mai mari decât costurile din alte regiuni, finanţarea acestora trebuie asigurată conform dispoziţiilor prevăzute de normele aplicabile privind ajutorul de stat, care permit rambursarea completă a acestor costuri. Atunci când se elaborează specificaţiile de acces la serviciul universal, statele membre în cauză sunt încurajate să ia în considerare caracteristicile speciale ale acestor regiuni, în special în ceea ce priveşte izolarea sistemelor sau depărtarea şi fragmentarea teritoriului.

Consolidarea Planului de Acţiune privind Vecinătatea Lărgită

Consolidarea integrării regionale a RUP în cadrul vecinătăţilor acestora reprezintă o inovaţie a strategiei din 2004 care, deşi a înregistrat progrese semnificative, trebuie consolidată prin implicarea actorilor locali publici şi privaţi, precum şi a statului membru respectiv. Dialogul între regiuni şi ţările vecine, în special ţările ACP (Africa, Caraibe, Pacific) şi ţările şi teritoriile de peste mări (TTPM)[12] asociate cu UE, reprezintă instrumentul care poate contribui la progresul acestui proces.

Există deja unele măsuri potenţiale care ar putea contribui la realizarea acestei priorităţi:

Recunoaşterea caracterului special al RUP în cadrul acordurilor de parteneriat economic (APE)

Pentru o exploatare la maxim a oportunităţilor comerciale şi pentru intensificarea schimburilor comerciale regionale între ţările ACP şi RUP, Comisia preconizează măsuri speciale pentru a se asigura că problemele RUP, notificate de statele membre, sunt luate în considerare la elaborarea APE. Aceste măsuri vor fi conforme cu procedurile de negociere ale APE şi cu normele OMC şi vor fi adaptate caracteristicilor specifice ale fiecărei regiuni.

Acestea pot cuprinde orice tip de măsuri care ar putea accelera integrarea RUP în schimburile comerciale la nivel local, precum şi măsuri necesare pentru a lua în considerare vulnerabilitatea pieţelor RUP şi a unora dintre produsele acestora. De asemenea, Comisia atrage atenţia asupra faptului că relaţiile comerciale ACP-RUP nu sunt restricţionate în ceea ce priveşte schimbul de mărfuri; acestea ar trebui să contribuie la consolidarea relaţiilor ACP-RUP în toate domeniile APE.

Coordonarea instrumentelor financiare

În baza dialogului cu ACP şi TTPM din programul celui de-al zecelea FED, fiecare partener este invitat să pună în aplicare posibilităţile şi modalităţile practice specifice ale unui program concertat FED şi FEDR cu acorduri paralele de cofinanţare, în vederea stabilirii unor acţiuni de cooperare la nivel naţional şi regional.

Comisia va examina potenţialul specific pentru coordonarea dintre programele de cooperare teritorială (FEDR) ale Guyanei Franceze şi programul geografic „Brazil” finanţat de Instrumentul de finanţare a cooperării pentru dezvoltare (ICD)[13].

Îmbunătăţirea legăturilor maritime între RUP şi ţările nemembre învecinate

În momentul introducerii orientărilor pentru transportul aerian, politica comună în domeniul transporturilor a acceptat recent necesitatea de a include nevoia de mobilitate şi transport între RUP, ţările nemembre şi TTPM, cu scopul de a reduce izolarea acestora. Această deschidere ar trebui completată printr-o abordare similară a transportului maritim, prin autorizarea ajutorului de stat destinat lansării serviciilor de transport între aceste regiuni şi ţările nemembre învecinate.

Participarea comună a RUP şi a statelor nemembre la reţelele de cercetare şi la programele-cadru comunitare

Consolidarea reţelei de cercetare RedCLARA prin intermediul programului @LIS II[14] şi includerea potenţială şi progresivă a ţărilor din Caraibe în această reţea constituie o oportunitate pentru RUP cum ar fi Guadelupa, Guyana Franceză şi Martinica. Aceasta va duce la consolidarea legăturilor între aceste regiuni şi comunităţile ştiinţifice din TTPM învecinate şi le va lega de Europa continentală prin intermediul proiectului Alice, profitând de o legătură de mare viteză la un preţ mai redus.

În cadrul negocierilor acordurilor de parteneriat economic, Comisia va încuraja ţările ACP şi regiunile ultraperiferice să participe la acţiuni de cooperare şi să participe în comun la cel de-al şaptelea PCCDT, la programul-cadru pentru inovaţie şi competitivitate, la educaţie şi la programul de învăţare continuă.

Programul de sprijin strategic TIC al programului-cadru pentru inovaţie şi competitivitate are ca scop încurajarea inovaţiei şi competitivităţii prin stimularea utilizării pe scară mai largă şi mai eficientă a TIC de către cetăţeni, autorităţi publice şi sectorul privat, în special IMM-uri. RUP sunt încurajate să utilizeze mijloacele de finanţare pentru a dezvolta sau extinde iniţiative naţionale, regionale sau locale în domeniul TIC.

Recunoaşterea caracterului special al RUP în ce priveşte politica în domeniul migraţiei

Anumite măsuri pot fi preconizate:

- coordonarea programelor de cooperare teritorială FEDR cu cel de-al zecelea FED, identificând migraţia ca pe una dintre noile priorităţi din cadrul cooperării ACP-EU;

- asigurarea că nevoile specifice ale RUP sunt îndeplinite în cadrul programului tematic „Migraţie şi azil” al Instrumentului de Finanţare a Cooperării pentru Dezvoltare şi a Cooperării Economice (ICDCE)[15], mai ales pentru a contribui la gestionarea eficientă a migraţiei către aceste regiuni, atât prin combaterea migraţiei ilegale, cât şi prin facilitarea mobilităţii forţei de muncă, şi pentru a ajuta emigranţii către RUP să contribuie la dezvoltarea durabilă a ţărilor de origine.

- sprijinirea, în special prin intermediul Fondului de integrare[16], a măsurilor luate de statele membre pentru canalizarea fluxurilor migratorii regulate şi pentru integrarea imigranţilor; facilitarea eliberării vizelor în RUP, în special pentru tranzitul antreprenorilor sau a persoanelor care urmează un program de formare;

- cu ajutorul viitorului Fond european de repatriere, acţiuni de ajutor pentru repatriere şi, într-o anumită măsură, reintegrarea persoanelor aflate în situaţie de şedere ilegală în RUP;

- cu ajutorul Fondului pentru frontierele externe şi prin dezvoltarea agenţiei FRONTEX, sprijinirea folosirii tehnologiilor moderne de supraveghere, formarea grănicerilor şi/sau construcţia de infrastructuri la punctele de trecere a frontierei, în scopul de a oferi un răspuns imediat celor mai urgente probleme legate de controlul şi supravegherea frontierelor;

- consolidarea bazei acţiunii întreprinse în acest domeniu prin studierea impactului fenomenului migrator asupra coeziunii economice, sociale şi teritoriale a RUP. Măsurile generale aplicabile în regiunile cele mai afectate de migraţie vor trebui evaluate, cu propunerea de schimbări posibile.

Instrument de sprijin pentru compensarea efectelor handicapurilor

Reforma politicilor comunitare principale acordă RUP, pentru perioada 2007-2013, finanţări substanţiale pentru compensarea efectelor factorilor recunoscuţi de Tratat ca factori ce împiedică permanent dezvoltarea acestor regiuni, într-o manieră adaptată mai bine cerinţelor specifice ale acestora.

Deşi dezvoltarea RUP nu se limitează numai la problema „costurilor suplimentare”, un mijloc posibil de îmbunătăţire a eficienţei măsurilor poate fi găsit în orientările pentru estimarea efectelor cuantificabile ale handicapurilor specifice, aflate în curs de finalizare. Activitatea de parteneriat a continuat cu definirea acestor orientări menite să sistematizeze factorii implicaţi în anumite handicapuri specifice ale RUP şi efectele acestora, îmbunătăţind astfel evaluarea acestor factori. Comisia intenţionează să oficializeze aceste rezultate, care vor lua forma orientărilor adoptate de Colegiu. Cu toate acestea, orientările nu vor constitui singura bază de evaluare a intervenţiei Comisiei deoarece statele membre pot, de asemenea, să furnizeze Comisiei instrumente alternative sau complementare.

Punerea în aplicare a acestor orientări, precum şi a instrumentelor elaborate de către statele membre, va depinde de disponibilitatea datelor necesare pentru estimarea costurilor suplimentare. Aceste date sunt în mare măsură deja disponibile, însă e încă nevoie de colaborarea statelor membre la colectarea acestora. Va fi necesară o perioadă de tranziţie pentru punerea în aplicare a orientărilor şi instrumentelor naţionale în scopul obţinerii capacităţii statistice necesare.

PERSPECTIVE

Regiunile ultraperiferice nu mai sunt printre cele mai sărace regiuni din UE extinsă, dar încă suferă de pe urma naturii permanente şi a efectelor cumulative ale factorilor ce împiedică dezvoltarea acestora. Trebuie să continue efortul pentru adaptarea politicilor comunitare şi de sprijin specifice, atunci când este necesar, dar acest lucru trebuie însoţit de instrumente adecvate cum ar fi o mai bună evaluare a politicilor comunitare.

Comisia intenţionează să lanseze de îndată o dezbatere cu partenerii săi, cu scopul de a analiza viitorul strategiei europene pentru regiunile ultraperiferice[17]. În acest scop, Comisia a identificat cel puţin patru probleme cu implicaţii serioase pentru RUP, atât în prezent, cât şi în anii următori. Aceste probleme, care implică cele trei aspecte ale strategiei din 2004 şi care sunt prioritare în Agenda europeană[18], au dobândit o importanţă crucială pentru aceste regiuni.

Provocarea pe care o reprezintă schimbările climatice

Combaterea schimbărilor climatice şi adaptarea la efectele acestora reprezintă priorităţi majore ale RUP, având în vedere poziţia geografică şi vulnerabilitatea acestora. Efectele schimbărilor climatice, cum ar fi creşterea nivelului mării, vor ameninţa agricultura, turismul, resursele de apă, ecosistemele şi biodiversitatea în aceste regiuni. Este probabil ca fenomenele meteorologice extreme (uragane, cicloane, secetă, inundaţii) să se înmulţească şi să afecteze cele trei aspecte ale strategiei din 2004:

- accesibilitatea: RUP depind în mod exclusiv de transportul aerian în ceea ce priveşte transportul de persoane. Aceasta afectează în mod direct mobilitatea rezidenţilor RUP în comparaţie cu restul UE, precum şi mobilitatea către şi dinspre RUP a turiştilor şi a actorilor dezvoltării socio-economice.

- competitivitatea: RUP deţin surse specifice de energie regenerabilă. Insulele Azore[19]şi proiectul în curs de desfăşurare de pe insula El Hierro[20] în Canare sunt exemple de exploatare a resurselor endogene ce limitează emisiile de CO2.

- integrarea regională: anumite RUP au dezvoltat mecanisme de cooperare în ariile lor geografice, cu scopul de a monitoriza riscurile naturale şi de a limita efectelor acestora.

Comisia îşi invită partenerii poarte un dialog pe baza următoarelor întrebări:

Ce măsuri sunt necesare pentru a preveni ca obiectivul reducerii emisiilor să afecteze negativ accesibilitatea, economia şi cetăţenii RUP? Ce criterii trebuie incluse pentru a se asigura că această preocupare va fi inclusă într-o evaluare ex ante a impactului?

Cum putem exploata cel mai bine noile oportunităţi oferite RUP de lupta împotriva schimbărilor climatice în virtutea bogăţiilor naturale pe care acestea le posedă (energie geotermală, biomasă, biodiversitate etc.) pentru a le îmbunătăţi balanţa energetică şi a le consolida competitivitatea, de exemplu prin dezvoltare şi cercetare în domeniul energiei regenerabile?

Cum putem face progrese către o autonomie energetică exploatând la maxim potenţialul de economisire a energiei? Ce alte sectoare în afară de construcţii şi transport sunt implicate cu prioritate?

Ce instrumente noi pot fi dezvoltate pentru a îmbunătăţi sistemele de prevenire a riscurilor naturale datorită cooperării cu ţările nemembre învecinate şi TTPM?

Implicaţiile schimbărilor demografice şi migraţiei

Populaţiile majorităţii regiunilor ultraperiferice au cunoscut schimbări semnificative atât în evoluţiile demografice naturale cât şi în fluxurile migratorii, ceea ce stimulează şi ameninţă în egală măsură creşterea economică şi socială a acestora. Acest proces are implicaţii în amenajarea teritoriului, piaţa forţei de muncă, nevoile de educaţie şi formare, precum şi în serviciile publice.

Rata creşterii demografice din departamentele franceze de peste mări este cea mai ridicată din UE.

În insulele Canare, creşterea numărului de imigranţi ilegali care sosesc pe mare[21] este accentuată de problema imigraţiei ilegale a minorilor neînsoţiţi.

RUP nu reprezintă o categorie omogenă în ceea ce priveşte politica in domeniul migraţiei: acestea au statute legale diferite în ceea ce priveşte zona Schengen şi sunt afectate în măsuri diferite de fenomenul migraţiei. Mai mult, politica în domeniul migraţiei ţine încă parţial de competenţa statelor membre, în special în ceea ce priveşte admiterea, UE coordonând şi monitorizând acţiunile naţionale.

Cu toate acestea, având în vedere implicaţiile serioase ale migraţiei pentru RUP, Comisia doreşte să discute acest aspect în detaliu cu partenerii săi, punând accent pe următoarele întrebări:

Cum putem face faţă cel mai bine provocărilor majore generate de presiunea demografică intensă şi de creşterea continuă a emigraţiei către continent?

Cum putem consolida măsurile ce favorizează integrarea imigranţilor legali din aceste teritorii atât la nivel comunitar, cât şi la nivel naţional?

Ce măsuri pot fi luate pentru a aborda cauzele profunde ale migraţiei către RUP datorate poziţiei geografice a acestora într-un mediu regional subdezvoltat?

Este promovarea migraţiei legale/circulare cea mai bună cale de a reconcilia măsurile de control a migraţiei cu dezvoltarea economică şi socială a ţărilor de origine?

Agricultura în regiunile ultraperiferice

Agricultura este un factor cheie în economia RUP, care sunt defavorizate din cauza dezavantajelor geografice şi climatice. Producţia agricolă şi aprovizionarea cu alimente vor rămâne esenţiale pentru durabilitatea economică a acestor regiuni, care poate fi consolidată prin politica comunitară de dezvoltare rurală.

Sprijinul comunitar în diverse sectoare agricole, mai ales după integrarea sprijinului acordat sectorului bananelor în 2006, este în prezent parte integrantă din regimul POSEI. Această integrare permite o abordare mai coerentă a dezvoltării viitoare a sectorului agricol din aceste regiuni. O evaluare a impactului acestor reforme asupra POSEI va avea loc cel târziu în 2009.

Rolul regiunilor ultraperiferice în politica maritimă a UE

Poziţiile geografice speciale ale regiunilor ultraperiferice din Oceanul Atlantic, Oceanul Indian şi Marea Caraibelor oferă Europei o dimensiune maritimă globală şi conferă RUP un rol important în viitoarea politică maritimă a UE. RUP au jucat un rol activ în consultarea privind viitoarea politică maritimă a Uniunii Europene lansată de către Comisie în iunie 2006[22] şi, în cadrul programului de cooperare RUPMER, sprijinit de programul INTERREG IIIC, au prezentat o contribuţie comună la Cartea Verde ,,Către o viitoare politică maritimă pentru Uniune”. Acest proces de consultare va culmina cu o nouă politică maritimă a UE şi cu un plan de acţiune care va aborda, între altele, caracteristicile speciale ale RUP.

RUP joacă un rol important în zona maritimă a UE, conferindu-i dimensiunea globală. Existenţa acestora depinde de relaţia lor cu marea: varietatea activităţilor economice din domeniul maritim, bogăţia incomparabilă a resurselor naturale maritime, dar şi vulnerabilitatea la schimbările climatice şi la fenomenele extreme din zonele marine. Dimensiunea ariilor economice exclusive ale acestora, echivalentă cu aria combinată a Marii Mediterane şi a Marii Baltice, le permite acestora să ofere servicii importante legate de ecosistem şi face din statele membre respective lideri mondiali în ce priveşte aria maritimă. Acest aspect măreşte responsabilitatea UE în domeniul protejării resurselor maritime.

În anumite RUP utilizarea durabilă a resurselor marine va depinde de o colaborare mai strânsă cu ţările vecine. Atât strategia pentru RUP, cât şi noua politică maritimă a UE ar trebui să promoveze dezvoltarea mecanismelor de cooperare cu aceste ţări. Proiectul NET-BIOME de punere în reţea a politicilor regionale de cercetare a RUP şi a TTPM în ceea ce priveşte biodiversitatea tropicală, şi în special biodiversitatea marină, demonstrează abilitatea RUP de a crea o reţea de cercetare într-un domeniu specific acestora şi care oferă un potenţial pentru exploatarea valorilor de care dispun. De fapt, cooperarea în domeniul cercetării ştiinţifice şi marine are o importanţă considerabilă pentru RUP şi va ajuta aceste regiuni să facă faţă provocărilor schimbărilor climatice şi a durabilităţii oceanelor.

Comisia îşi invită partenerii poarte un dialog pe baza următoarelor întrebări:

Cum putem promova instrumente de guvernanţă în diferite bazine maritime (Caraibe, sud-estul Oceanului Indian, Macaronezia)? Ar fi organizarea unei conferinţe pe bazin, care ar reuni părţile interesate în vederea formulării unei abordări coordonate a problemelor în cauză, un pas în direcţia cea bună?

Cum putem sprijini specializarea RUP în anumite segmente ale cercetării şi dezvoltării tehnologice cum ar fi tehnologia albastră, şi anume prin îmbunătăţirea informaţiei şi comunicaţiei în acest domeniu?

Cum putem exploata activităţile economice legate de mediul maritim al acestora, cum ar fi pescuitul, acvacultura, transportul, turismul durabil şi energia regenerabilă?

Cum putem susţine lupta împotriva pescuitului ilegal, continua supravegherea oceanelor şi gestionarea riscului, consolida securitatea maritimă şi conserva mediul marin?

Cum pot RUP, având la bază potenţialul maritim, să contribuie la dezvoltarea durabilă a Europei în ansamblul său, printr-o nouă politică maritimă?

Cum putem asigura gestionarea durabilă a zonei de coastă în regiunile ultraperiferice?[23]

CONCLUZII

Prin iniţierea de măsuri menite să menţină şi să dezvolte strategia pentru regiunile ultraperiferice, Comisia şi-a îndeplinit obligaţiile în toate domeniile de intervenţie comunitară, combinând sprijinul financiar cu adoptarea de măsuri specifice. Strategia a exploatat atât parteneriatul cu cele trei state membre şi cele şapte RUP, cât şi orientările elaborate de alte instituţii europene.

Deşi prezintă o evaluare pozitivă a primei faze de punere în aplicare a strategiei RUP, comunicarea subliniază nevoia intensificării aspectelor strategiei din 2004 prin adoptarea de măsuri suplimentare pentru perioada 2007-2013. De asemenea, aceasta constituie baza ideală pentru punerea în discuţie a viitorului strategiei RUP, cu accent pe schimbările climatice, gestionarea migraţiei, agricultură şi politică maritimă a UE, domenii cu implicaţii majore în dezvoltarea socio-economică a acestor regiuni.

Prezenta comunicare lansează o dezbatere cu instituţiile europene, cu statele membre şi, în cadrul regiunilor ultraperiferice, cu autorităţile regionale şi locale, actorii socio-economici, sectorul cercetării şi cercurile academice. Se recomandă ca faza de consultare să dureze până în martie 2008. În această perioadă Comisia va organiza, în parteneriat cu regiunile şi statele membre implicate, seminarii şi ateliere pentru a discuta următoarele probleme:

- În ce măsură poate strategia din 2004 să fie adaptată noilor provocări cu care se confruntă RUP?

- Care ar fi cele mai potrivite mijloace de abordare a diferenţelor demografice majore şi a fluxurilor migratorii dintre RUP şi ţările sau regiunile învecinate?

- Este schimbarea climatică o provocare specială pentru RUP?

- Ce acţiuni pot să prevadă RUP, în cadrul politicii maritime europene, pentru a beneficia de dezvoltarea durabilă a Europei şi pentru a contribui în acelaşi timp la aceasta?

După închiderea consultării publice, Comisia va pregăti o propunere cu privire la viitorul parteneriatului cu regiunile ultraperiferice, lansând astfel o noua fază în dezvoltarea strategiei europene pentru regiunile ultraperiferice.

[1] COM(2004) 343 ; COM(2004) 543.

[2] RUP (Insulele Azore, Madeira şi Canare şi cele patru departamente franceze de peste mări) se confruntă cu probleme specifice precizate în Tratat: depărtare, insularitate, suprafaţa redusă, relieful şi clima dificile şi dependenţa economică de un număr redus de produse.

[3] Rezoluţia Parlamentului European din 28 septembrie 2005 privind un parteneriat mai puternic pentru regiunile ultraperiferice - A60246/2005. JO C 227 E / 110, 21.9.2006, p.110

[4] SEC(2007) 1112.

[5] O evaluare completă a strategiei din 2004 – acte legislative şi non-legislative – este prezentată în documentul de lucru anexat la prezenta comunicare.

[6] Cf. p. 20 din documentul de lucru menţionat mai sus.

[7] http://ec.europa.eu/regional_policy/cooperation/interregional/ecochange/index_en.cfm

[8] Articolul 45 din Regulamentul nr. 1083/2006

[9] Ar trebui folosită aici experienţa câştigată cu ocazia strategiilor de inovare regională, a iniţiativelor regionale pentru societatea informaţională (1994 – 1999) şi a programelor regionale pentru acţiuni inovatoare (PRAI 2000 – 2006) cofinanţate de FEDR. Aceste programe au permis la şase dintre RUP să încerce idei şi metode noi adaptate respectiv la situaţiile lor, proiectate şi aplicate în parteneriat cu actori regionali cheie.

[10] Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 noiembrie 2006 de stabilire a unui program de acţiune în domeniul învăţării continue. JO L 327, 24.11.2006, p. 45.

[11] În ceea ce priveşte participarea RUP, aplicarea cerinţelor minime de mobilitate pentru accesarea subprogramelor sectoriale, cum ar fi Comenius şi Grundvig, este mai flexibilă decât pentru alte regiuni ale Uniunii Europene.

[12] A se vedea lista cu TTPM din anexa II la Tratatul CE.

[13] Articolul 18 alineatul (3) al Regulamentului (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanţare a cooperării pentru dezvoltare JO L378, 27.12.2006, p. 41.

[14] adresa de internet a reţelei redCLARA: www.redclara.net

[15] Articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul IFCD

[16] Numai RUP din zona Schengen (Insulele Azore, Madeira şi Canare) pot beneficia de fondurile agenţiei FRONTEX pentru gestionarea frontierelor externe, operaţii de returnare, integrare şi asistenţă tehnică.

[17] Fără a aduce atingere rezultatului reviziei bugetului UE.

[18] Concluziile Consiliului European din 8 şi 9 martie 2007; Comunicarea Comisiei cu privire la Strategia Politică Anuală pentru 2008 COM(2007) 65.

[19] În insulele Azore, 35% din consumul local de energie este acoperit din surse de energie regenerabilă.

[20] Proiectul „El Hierro Renewable” are ca scop obţinerea autonomiei energetice a insulei prin utilizarea energiei regenerabile.

[21] Guvernul spaniol a înregistrat 4 751 de imigranţi ilegali sosiţi pe mare în insulele Canare în 2005 şi 31 245 în 2006.

[22] Cartea verde ,,Către o viitoare politică maritimă pentru Uniune: o viziune europeană privind oceanele şi mările”, COM(2006) 275.

[23] Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a gestiunii integrate a zonelor de coastă din 30.5.02, JOCE L 148/24; ii) Comunicarea Comisiei - Raportul înaintat Parlamentului European şi Consiliului: o evaluare a gestiunii integrate a zonelor de coastă în Europa, COM(2007) 308, 7.6.07