[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 18.7.2007

COM(2007) 409 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE CONSILIU, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL ŞI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

Către o consolidare a pieţei interne a televiziunii mobile

{SEC(2007) 980}{SEC(2007) 981}

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE CONSILIU, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL ŞI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

Către o consolidare a pieţei interne a televiziunii mobile

1. televiziunea mobilă: o nouă oportunitate pentru ue

Televiziunea mobilă se referă la transmiterea conţinutului audiovizual către un dispozitiv mobil[1]. Televiziunea mobilă poate schimba modul în care consumatorii percep televiziunea şi serviciile audiovizuale. Aceasta oferă posibilitatea de a vizualiza orice conţinut, oricând şi oriunde şi, de asemenea, pune la dispoziţie o nouă lume a interactivităţii, unde consumul de conţinut tradiţional şi de conţinut creativ la cerere este completat de servicii adaptate la necesităţile şi gusturile fiecărui consumator. Televiziunea mobilă se află la intersecţia a două curente sociale puternice, a unei mobilităţi mai mari şi a unor forme de accesare a conţinutului media. Din acest motiv, televiziunea mobilă ar putea deveni una dintre viitoarele tehnologii care pot determina creşterea rapidă a numărului de consumatori.

Dat fiind că pune în contact comunicaţiile mobile personale, una dintre cele mai dinamice pieţe europene, cu conţinutul audiovizual , televiziunea mobilă se află la frontiera serviciilor inovatoare de mare valoare. Estimările arată că până în 2011, aceasta ar putea reprezenta o piaţă între 7 miliarde EUR şi 20 miliarde EUR, atingând între 200 şi 500 de milioane de clienţi la nivel mondial[2]. Acesta este un exemplu de convergenţă digitală, un concept aflat la baza strategiei i2010 a Comisiei privind societatea informaţională. Convergenţa digitală aduce Europei noi oportunităţi de afaceri, noi locuri de muncă şi noi servicii destinate consumatorului, care să contribuie la competitivitatea şi bunăstarea în conformitate cu Strategia de la Lisabona revizuită pentru creştere şi locuri de muncă şi cu acţiunile adoptate de către Consiliul European de primăvară din 2006. Dezvoltarea televiziunii mobile corespunde obiectivelor prevăzute în comunicarea Comisiei către Consiliul European informal de la Lahti privind o Europă modernă, care încurajează inovaţia[3].

Fabricanţii europeni de echipamente, precum şi furnizorii de servicii joacă un rol important în testele pentru televiziunea mobilă şi în lansările comerciale din întreaga lume. Cu toate acestea, ritmul de introducere şi pătrundere pe piaţă a serviciilor de televiziune mobilă pe teritoriul Uniunii Europene a fost lent până în prezent. Principalii concurenţi ai Europei, în special din Asia şi din SUA, au făcut progrese semnificative, iar Europa riscă să-şi piardă avantajul competitiv în domeniul serviciilor mobile [4] şi să piardă o oportunitate majoră de creştere şi inovaţie în cazul în care pe teritoriul său nu se realizează o dinamică suficientă şi un grad potrivit de coordonare.

Din acest motiv este necesară dezvoltarea unui model pentru Europa. Astăzi, piaţa televiziunii mobile se află încă într-o etapă foarte timpurie: 2006 a fost un an cheie în ceea ce priveşte proiectele-pilot şi anunţurile; în 2007, în Italia, Finlanda şi într-o mai mică măsură în Germania şi în Regatul Unit, s-au desfăşurat campanii comerciale, iar în Germania, Franţa şi Spania sunt planificate alte lansări naţionale. Dar ritmul de introducere pe piaţă este foarte lent datorită nesiguranţei tehnologice şi de reglementare. 2008 este considerat în general un an crucial pentru pătrunderea pe piaţă a televiziunii mobile în Uniunea Europeană datorită evenimentelor sportive importante, cum ar fi Campionatul European de Fotbal şi Jocurile Olimpice, care vor oferi o şansă unică de creştere a nivelului de conştientizare în rândul consumatorilor şi utilizarea de noi servicii de către aceştia. O şansă oferită cetăţenilor europeni de a accesa aceste servicii inovatoare în 2008 şi garanţia pentru companiile europene că vor putea deveni parte a acestei inovaţii reprezintă obiective de interes general care să justifice o abordare proactivă a Uniunii Europene.

Cheia către o generalizare de succes a acestor servicii în Uniunea Europeană este crearea unui mediu favorabil care va permite operatorilor şi consumatorilor să beneficieze pe deplin de piaţa internă şi să atingă economiile de scară necesare.

Transmiterea de televiziune mobilă poate lua forme diferite, de la televiziunea în direct până la vizionarea decalată sau la cerere. Transmiterea serviciilor de televiziune mobilă poate avea loc prin intermediul mai multor reţele, inclusiv cele de telefonie mobilă/celulară, de radiodifuziune terestră, de satelit şi de internet. Trebuie făcută o distincţie utilă între televiziunea mobilă unicast („unu-la-unu”) şi broadcast („receptori multipli”)[5]. În sensul prezentei comunicări şi al evaluării aferente a impactului, „televiziunea mobilă” se referă numai la serviciile de radio difuzare terestră a televiziunii mobile . Motivul din spatele acestei alegeri este cadrul politic şi de reglementare a serviciilor pentru reţelele existente de comunicaţii mobile, existent deja, iar asemenea servicii sunt bine dezvoltate în UE ca parte a ofertelor comerciale a majorităţii operatorilor 3G. În plus, numai modul broadcast poate furniza acelaşi conţinut către un număr mare de utilizatori în acelaşi timp şi reprezintă, prin urmare, cheia pentru a realiza generalizarea serviciilor de televiziune mobilă. Serviciile mobile prin satelit ( Mobile Satellite Services , MSS) pot, de asemenea, să reprezinte o platformă importantă pentru aplicaţiile televiziunii mobile. Totuşi, acestea se confruntă cu un set diferit de probleme în comparaţie cu serviciile de difuzare terestră a televiziunii mobile, care sunt abordate printr-o iniţiativă separată a Comisiei[6].

2. FACTORI CHEIE AI SUCCESULUI

În 2006, Comisia a lansat un dialog cu părţile interesate pentru a identifica şi a aborda aspectele legate de serviciile de televiziune mobilă în curs de dezvoltare. În special, serviciile Comisiei au facilitat înfiinţarea unui grup industrial umbrelă, Consiliul european pentru difuzarea mobilă (European Mobile Broadcasting Council - EMBC) , un forum care a reunit pentru prima dată principalii operatori industriali interesaţi, inclusiv radiodifuzori, fabricanţi, furnizori de conţinut şi operatori de telecomunicaţii. EMBC a formulat recomandări cu privire la industrie în martie 2007. Statele membre au fost, de asemenea, consultate cu privire la aspecte specifice în contextul forumurilor instituţionale, inclusiv Grupul pentru politica în materie de spectru de frecvenţe radio, Comitetul pentru spectrul radio şi Comitetul pentru comunicaţii[7]. Comisia va continua să consulte părţile interesate, inclusiv organizaţiile consumatorilor şi va face apel la industrie pentru a îşi continua eforturile cu privire la interoperabilitate, în special la nivelul transmiterii şi al serviciilor.

Ca rezultat al acestei proceduri de consultatre, au fost identificaţi trei factori principali pentru introducerea cu succes a televiziunii mobile:

- aspecte tehnice (standarde/interoperabilitate);

- un cadrul de reglementare favorabil inovării şi investiţiilor;

- asigurarea unui spectru radio de calitate pentru serviciile mobile de televiziune.

2.1. Aspecte tehnice (standarde/interoperabilitate)

Acordul asupra unui standard tehnic comun pentru televiziunea mobilă ar oferi avantaje importante consumatorilor şi industriei din Europa. Acesta ar conferi siguranţă tuturor operatorilor din lanţul de valori al televiziunii mobile – fabricanţi de echipamente, promotori de aplicaţii, radiodifuzori, operatori de telefonie mobilă – cu privire la deciziile tehnologice. Numai un mediu previzibil poate duce la o investiţie în producţia de echipament şi la dezvoltarea serviciilor, contribuind astfel la obţinerea economiilor de scară necesare lansării serviciilor. Disponibilitatea echipamentelor şi a serviciilor şi scăderea preţurilor va stimula cererea, care, la rândul ei va ajuta la obţinerea masei critice, asigurând astfel durabilitatea televiziunii mobile.

Succesul universal al GSM-ului, care a proclamat Europa ca lider mondial în domeniul comunicaţiilor mobile, demonstrează beneficiile care se pot obţine atunci când toţi operatorii din industrie sunt de acord cu privire la dezvoltarea unui nou serviciu în cadrul unui standard comun. De asemenea, în domeniul radiodifuziunii, acordul asupra unui standard comun este răspândit. Astăzi, pentru fiecare platformă de radiodifuziune digitală din Europa, tehnicile de transmitere se bazează pe standardele corespunzătoare din familia DVB[8], care sunt, de asemenea, promovate activ de către Comisia Europeană în relaţiile sale cu ţările terţe şi sprijinite de cercetarea la nivel european. Consensul cu privire la un standard comun ar facilita abilitatea unui receptor mobil de a funcţiona pe orice reţea de difuzare a televiziunii mobile în Europa, câştigând încrederea consumatorilor. Cei care vor pune în aplicare serviciile de televiziune mobilă vor avea mai puţine dificultăţi în a face alegeri tehnologice. Succesul exploatării serviciilor de televiziune mobilă în Japonia, Coreea de Sud şi Statele Unite se bazează pe un standard unic.

La ora actuală în Europa, există riscul fragmentării pieţei interne deoarece există mai multe tehnologii de televiziune mobilă pentru platforme diferite, ceea ce ar face ca beneficiile menţionate anterior să nu se materializeze. Printre testele şi lansările comerciale bazate pe tehnologiile terestre digitale[9], DVB-H [10] este utilizată în majoritatea ţărilor şi este considerată un standard deschis şi robust. Celelalte teste şi lansări comerciale utilizează T-DMB [11]. Alte tehnologii încep să fie testate, de asemenea, în Europa[12].

Comisia favorizează abordările coordonate de sectorul industrial în ceea ce priveşte definiţia standardelor şi problemele de interoperabilitate, în special în cazul tehnologiilor care progresează rapid. În cazul televiziunii mobile, EMBC a recunoscut avantajele acordului asupra unui standard comun care ar putea conduce la obţinerea economiilor importante de scară în Europa. Cu toate acestea, EMBC nu a propus un standard comun. Prin urmare, sunt necesare mai multe eforturi în acest sens. Luând în considerare situaţia actuală, DVB-H pare a fi cel mai puternic candidat pentru dezvoltarea viitoare a televiziunii mobile terestre în Europa . Acesta este deja standardul cel mai utilizat în Europa şi devine, de asemenea, popular la nivel mondial. Aproximativ 40 de reţele pilot DVB-H au fost implementate pentru teste la nivel mondial, inclusiv în SUA şi în Asia. 25 dintre aceste teste au fost desfăşurate în Europa. În UE au avut deja loc teste în 15 state membre, iar Italia este lider în introducerea comercială a serviciilor DVB-H, urmată acum de Finlanda. Franţa, Germania şi Spania fac, de asemenea, demersuri pentru a deschide reţele operaţionale DVB-H în 2007.

Există câteva motive pentru care operatorii de pe piaţă au ales DVB-H în Europa. DVB-H este o tehnologie compatibilă cu versiunile anterioare ale DVB-T. Acest lucru este important în special în peisajul european de tranziţie la radiodifuziunea digitală, din moment ce DVB-T este utilizată ca difuzare digitală terestră peste tot în Europa. În plus, în termeni de know-how, operatorii de reţea au experienţă în construirea şi operarea reţelelor DVB-T. Majoritatea fabricanţilor din Europa, SUA şi Asia propun echipamente DVB-H şi soluţii de sistem din moment ce DVB-H este un sistem în întregime standardizat.

Prin urmare, Comisia consideră că DVB-H va forma baza pentru introducerea şi pătrunderea pe piaţă cu succes a serviciilor de televiziune mobilă în Uniunea Europeană. Aceasta va încuraja dialogul la nivelul industriei, astfel încât să se poată realiza consensul deplin cu privire la implementarea DVB-H. Pentru a promova acest consens, Comisia intenţionează să întreprindă demersurile necesare pentru a adăuga DVB-H la lista standardelor [13] publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene[14]. Adăugarea DVB-H la lista standardelor ar implica faptul că statelor membre li s-ar cere să încurajeze utilizarea DVB-H pentru furnizarea de servicii de televiziune mobilă terestră. Comisia face apel la industrie să asigure rezolvarea fără întârziere[15] a oricăror aspecte nesoluţionate în ceea ce priveşte drepturile de proprietate intelectuală legate de DVB-H. Comisia va continua să monitorizeze situaţia în UE şi poate formula propuneri, la mijlocul lui 2008, care să conţină, dacă este cazul, demersuri pentru obligativitatea[16] standardului deschis.

În plus, interoperabilitatea rămâne un obiectiv important . Experienţele trecute, în special în domeniul televiziunii interactive, au demonstrat că un standard comun nu este suficient în sine pentru a garanta interoperabilitatea, în special pentru niveluri care depăşesc transportul semnalului la nivel fizic. Prin urmare, Comisia încurajează părţile interesate să conlucreze în scopul comun al maximizării accesului consumatorilor la servicii, în special bazându-se pe standardele deschise.

2.2. Un cadru de reglementare favorabil inovării şi investiţiilor în domeniul televiziunii mobile

Abordările naţionale cu privire la autorizarea serviciilor de televiziune mobilă variază considerabil. În multe state membre, televiziunea mobilă intră sub incidenţa regimului general aplicabil radiodifuziunii. În altele, nu există reguli specifice, sau cadrul de reglementare pentru aceste servicii noi este încă în curs de dezbatere. Până în prezent, experienţa este limitată în domeniul serviciilor de radiodifuziune care utilizează exclusiv transmiterea mobilă (adică nu au o licenţă de difuzare a programelor în cadrul legislaţiei mass-media). Această situaţie generează un grad înalt de incertitudine a reglementării şi, în unele cazuri, un vid legislativ care afectează negativ potenţialii operatori de televiziune mobilă de pe piaţa internă.

Pătrunderea pe piaţă a serviciilor de televiziune mobilă are nevoie de un mediu de reglementare transparent şi lipsit de constrângeri . Deoarece este clar că decizia de autorizare rămâne o prerogativă naţională, sectorul industrial aşteaptă o clarificare a cadrului de autorizare în vigoare şi încearcă să obţină un nivel rezonabil de certitudine în respectivul domeniu, în special la momentul lansării serviciilor de televiziune mobilă în diferite state membre.

Regimurile de acordare a licenţelor pentru serviciile de televiziune mobilă trebuie să răspundă logicii pieţii interne, iar obiectivul ar fi asigurarea unui mediu concurenţial echitabil care să permită diverşilor operatori să concureze în condiţii similare. Este necesar un anumit grad de coerenţă al demersurilor de reglementare pe teritoriul UE pentru a clarifica normele aplicabile şi pentru a crea un mediu de reglementare favorabil investiţiei şi inovaţiei. Comisia consideră că televiziunea mobilă este un serviciu în fază incipientă şi că nu trebuie să se impună obligaţii inadecvate. De exemplu, obligaţiile de difuzare („must-carry”) nu sunt permise în cazul unui serviciu în fază incipientă[17] şi este posibil ca alte obligaţii tradiţionale de difuzare să nu fie adecvate pentru televiziunea mobilă. Statele membre sunt deci invitate să identifice şi să înlăture orice astfel de obstacole de reglementare. În plus, statele membre nu ar trebui să interzică partajarea infrastructurii[18], ar trebui să încurajeze colocarea în cazul în care aceasta este necesară pentru a facilita desfăşurarea reţelei şi ar trebui să o impună atunci când este necesar, pentru a soluţiona eventuale probleme ecologice[19].

În domeniul regimurilor de reglementare şi de autorizare, Comisia va promova contactele dintre statele membre în scopul schimbului de informaţii şi al identificării celor mai bune practici. Comisia va furniza , de asemenea, orientare cu privire la aspectele de reglementare, inclusiv prin intermediul orientărilor şi prin recomandări, după caz.

2.3. Asigurarea unui spectru de frecvenţe radio de calitate pentru serviciile mobile de televiziune

Un factor cheie care influenţează succesul exploatării televiziunii mobile este accesul la spectrul de frecvenţe radio. Spectru de frecvenţe radio este un element esenţial al serviciilor de televiziune mobilă, care influenţează interoperabilitatea, gradul în care produsul este uşor de folosit şi costurile pentru operatori. Este necesar ca statele membre şi Comisia Europeană să se consulte pentru a conveni cu privire la o politică a spectrului de frecvenţe radio, care să răspundă unui nivel înalt de coordonare dorit de consumatori şi industrie. Există consens în rândul statelor membre cu privire la beneficiile care ar putea fi obţinute prin intermediul unei asemenea abordări paneuropene.

Luând în considerare diversitatea necesităţilor cu privire la spectrul de frecvenţe radio, una dintre provocările majore în această etapă a ciclului de inovaţie este asigurarea disponibilităţii fără întârziere a tipului cerut de resurse de spectru de frecvenţe radio în cel mai mare număr posibil de regiuni europene. Prin urmare, este esenţial ca statele membre să asigure fără întârziere disponibilitatea spectrului pentru televiziunea mobilă în benzile adecvate.

Un element important care trebuie luat în considerare este tranziţia la televiziunea digitală în Europa, care se află deja într-un stadiu avansat de dezvoltare în anumite state membre şi renunţarea la televiziunea analogică până în 2012[20]. Acest proces are ca rezultat eliberarea unui mare număr de frecvenţe utile (aşa-numitul dividend digital ). O abordare coordonată cu privire la atribuirea acestui spectru de frecvenţe radio la nivel european este esenţială pentru a beneficia de trecerea la televiziunea digitală şi pentru a permite exploatarea de servicii noi şi inovatoare în UE. Televiziunea mobilă este unul dintre principalele servicii candidate care ar beneficia de dividendul digital[21]. Evident, trebuie luate în considerare, de asemenea, alte benzi de frecvenţe, precum şi aspectele referitoare la calendar şi la punerea în practică. De asemenea, va fi necesară consultarea cu privire la cerinţele transfrontaliere .

Datorită caracteristicilor sale tehnice, spectrul de frecvenţe radio în banda UHF (470-862 MHz) este considerat cel mai potrivit pentru serviciile mobile multimedia. Acesta oferă avantaje şi datorită compatibilităţii DVB-H cu DVB-T. Cu toate acestea, utilizarea acestui spectru este limitată de politicile naţionale divergente cu privire la dividendul digital şi de o lipsă de coordonare la nivelul UE. Comisia incită statele membre ca, pe măsură ce o parte a spectrului de frecvenţe radio se eliberează, aceasta să fie pusă la dispoziţia serviciilor de televiziune mobilă. Serviciile Comisiei au cerut statelor membre să evalueze fezabilitatea rezervării, în cadrul dividendul digital, a unei subbenzi pentru televiziunea mobilă. O comunicare a Comisiei privind dividendul digital , prevăzută pentru sfârşitul anului 2007, va prezenta strategia Comisiei în ceea ce priveşte utilizarea părţii eliberate a spectrului de frecvenţe radio ca urmare a renunţării la radiodifuziunea analogică şi se va referi, în special, la banda UHF.

În plus, Comisia cooperează deja cu statele membre în vederea asigurării disponibilităţii a cel puţin câtorva frecvenţe armonizate pentru a permite serviciilor de televiziune mobilă să îşi înceapă activitatea. Aşa numita bandă L (1452-1492 MHz), utilizată la ora actuală în unele state membre pentru radiodifuziunea digitală bazată pe DAB[22], poate reprezenta o soluţie de rezervă pentru câteva pieţe unde nu există nicio altă bandă de spectru disponibilă. Comisia a propus deschiderea accesului la această bandă pentru a permite utilizarea unui număr mai mare de tehnologii, inclusiv a serviciilor mobile multimedia.

3. o politică integrată pentru televiziunea mobilă

Prezenta comunicare se concentrează pe aspecte referitoare la cadrul de reglementare al UE pentru comunicaţiile electronice (tehnologie, regimuri de autorizare şi politica în ceea ce priveşte spectrul de frecvenţe radio). Cu toate acestea, succesul exploatării şi adoptarea televiziunii mobile depinde în principal de alte elemente, cum ar fi disponibilitatea conţinutului . Se estimează că noua propunere de directivă privind serviciile audiovizuale va crea un cadru modernizat, aplicabil, de asemenea, conţinutului televiziunii mobile, care este transmis fie cu ajutorul radiodifuziunii, fie la cerere.

O altă provocare majoră este furnizarea de conţinut de televiziune mobilă de calitate într-o modalitate flexibilă care să poată depăşi platformele şi frontierele, asigurând în acelaşi timp o remuneraţie adecvată pentru titularii de drepturi. Pentru a putea oferi accesul la televiziunea mobilă în orice moment, oriunde şi pe orice aparat, este necesară o nouă abordare şi o nouă politică a drepturilor de autor , care ar putea include în special drepturile de autorizare paneuropene.

O comunicare a Comisiei privind conţinutul on-line , care trebuie adoptată în cursul anului 2007 şi care abordează unele dintre aceste aspecte, va prezenta, de asemenea, interes pentru televiziunea mobilă.

4. Etapele următoare

Televiziunea mobilă reprezintă o nouă platformă convergentă promiţătoare care poate juca un rol important combinând universul telecomunicaţiilor cu cel al audiovizualului. Convergenţa, un concept important al iniţiativei i2010, oferă Europei noi posibilităţi de afaceri, noi locuri de muncă şi noi servicii pentru consumatori, contribuind prin aceasta la competitivitatea şi bunăstarea în Europa. Succesul pătrunderii pe piaţă şi al adoptării televiziunii mobile în Europa are nevoie de sprijinul şi de cooperarea activă a tuturor părţilor interesate. Principalele acţiuni care se impun sunt rezumate în cele ce urmează.

Statele membre sunt invitate :

- să faciliteze exploatarea televiziunii mobile luând în considerare necesitatea de a asigura un grad maxim de interoperabilitate. Aceasta ar include încurajarea punerii în aplicare a tehnologiei DVB-H pe teritoriul lor.

- să creeze un mediu favorabil de reglementare pentru furnizarea de servicii de televiziune mobilă şi să coopereze pentru a-şi putea împărtăşi cele mai bune practici în ceea ce priveşte regimurile de autorizare.

- să pună la dispoziţie, cât mai curând posibil, părţi din spectrul de frecvenţe radio în scopul utilizării pentru radiodifuziunea mobilă, inclusiv în banda UHF, de îndată ce aceasta devine disponibilă.

Industria este invitată :

- să încerce să atingă un maxim de interoperabilitate, în special prin promovarea consensului cu privire la un standard deschis comun (DVB-H)

- să contribuie la succesul pătrunderii televiziunii mobile în Europa, prin intermediul unei cooperări permanente şi al unui dialog constant

Comisia :

- va promova consensul cu privire la un standard deschis comun. Măsuri specifice ar include încurajarea dialogului între întreprinderi şi pregătirea includerii DVB-H pe lista oficială de standarde a UE.

- va monitoriza punerea în aplicare de către statele membre a paşilor anteriori şi poate formula propuneri, la mijlocul lui 2008, care să conţină, dacă este cazul şi dacă este necesar, demersuri pentru obligativitatea standardului deschis.

- va oferi orientări cu privire la un cadru coerent aplicabil regimurilor de autorizare pe teritoriul UE; va identifica cele mai bune practici pe teritoriul UE şi va promova adoptarea acestora de către statele membre.

- va defini o strategie europeană pentru „dividendul digital” (banda UHF) care să includă furnizarea de spectru de frecvenţe radio serviciilor de radiodifuziune mobilă

[1] Există mai multe dispozitive disponibile pentru recepţionarea televiziunii mobile, dar cel mai răspândit este telefonul mobil.

[2] A se vedea evaluarea impactului pentru o prezentare generală a analizelor de piaţă.

[3] Comunicare a Comisiei către Consiliul European (Reuniune neoficială la Lahti – Finlanda, 20 octombrie 2006) privind o Europă modernă, care încurajează inovaţia, COM(2006) 589 din 12.10.2006, JO C 332, 30.12.2006, p. 42.

[4] De exemplu, în primăvara 2007, erau peste 4 milioane de utilizatori în Coreea de Sud şi peste 7 milioane în Japonia, În comparaţie cu un maxim de 500 000 de clienţi în UE.

[5] În conformitate cu EMBC, un serviciu mobil de difuzare este un serviciu pentru distribuirea simultană de conţinut media către mai mulţi receptori (potenţiali) fără a cunoaşte receptorul .

[6] Comisia, în colaborare cu statele membre, a adoptat Decizia 2007/98/CE (JO L 43, 15.2.2007, p. 32) de rezervare a benzilor de frecvenţă de 2 GHz pentru sistemele MSS, inclusiv componente terestre complementare, care deschid calea pentru desfăşurarea posibilă a serviciilor de televiziune mobilă în aceste benzi. Comisia propune, de asemenea, să coordoneze procedura de autorizare şi selecţia operatorilor la nivelul UE, pentru a aborda în mod corespunzător natura transfrontalieră a sistemelor prin satelit.

[7] Subcomitetul pentru autorizare.

[8] DVB-S şi DVB-S2 pentru radiodifuziunea prin satelit, DVB-C pentru cea prin cablu şi DVB-T pentru cea digitală terestră.

[9] Sistemele hibride prin satelit/terestre se dezvoltă, de asemenea, ca o alternativă la sistemele exclusiv terestre, având o mai mare capacitate de acoperire decât sistemele exclusiv terestre. DVB-SH reprezintă un asemenea sistem care constă din DVB-H adaptată pentru banda S şi din conceptul hibrid de operare (prin satelit/terestru).

[10] Difuzarea video digitală ( Digital Video Broadcast ) către staţiile terestre portabile, un standard ETSI bazat pe standardele DVB-T.

[11] Radiodifuziune digitală multimedia terestră ( Terrestrial Digital Multimedia Broadcasting ), un standard ETSI bazat pe T-DAB, care include, de asemenea, DAB-IP (IP TV cu privire la protocolul DAB) T-DMB a fost utilizat în Germania pentru a lansa un serviciu cu ocazia Cupei Mondiale la Fotbal 2006. La ora actuală, DAB-IP este utilizat în Regatul Unit.

[12] În special MediaFLO (Media Forward Link Only).

[13] Decizia Comisiei din 11 decembrie 2006 de stabilire a unei liste de standarde şi/sau specificaţii pentru reţelele de comunicaţii electronice, servicii şi infrastructura asociată şi servicii, care să înlocuiască toate versiunile anterioare (notificată cu numărul C(2006) 6364) (2007/176/EC), JO L 86, 27.3.2007, p. 11.

[14] Directiva 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, din 7 martie 2002, (JO L 108, 24.4.2002, p. 23). Procedura la care se face referire este descrisă la articolul 17 alineatul (1), care prevede o consultare a statelor membre şi o decizie specifică ulterioară a Comisiei, care să prevadă o asemenea publicare.

[15] Având în vedere succesul DVB-T, a fost creat un fond comun de brevete pentru DVB-H.

[16] Astfel cum este prevăzut la articolul 17 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE. Acest lucru ar însemna publicarea unei note în Jurnalul Oficial şi invitaţia de a formula observaţii, adresată tuturor părţilor interesate. Orice propunere a Comisiei în temeiul articolului 17 alineatul (3) ar fi însoţită de evaluare detaliată a impactului.

[17] Articolul 31 din Directiva „serviciului universal” 2002/22/CE (JO L 108, 24.4.2002, p. 51) permite impunerea de obligaţii de difuzare („must-carry”) numai reţelelor folosite de un număr mare de utilizatori ca mijloace principale de recepţie a emisiunilor de radio sau de televiziune.

[18] Astfel de acorduri au fost puse în aplicare pe anumite pieţe în contextul infrastructurii GSM şi/sau UMTS şi au fost scutite de normele UE privind concurenţa. De exemplu, Decizia Comisiei din 16 iulie 2003 (cauza COMP/38.369: T-Mobile Deutschland/O2 Germany: Acord cadru privind partajarea reţelelor), (JO L 75, 12.3.2004, p.32) şi hotărârea Tribunalului de Primă Instanţă din 2.5.2006 (Cauza T-328/03).

[19] în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

[20] Consiliul sprijină această dată ţintă; cu toate acestea, statele membre prevăd o dată ulterioară pentru renunţarea la radiodifuziunea analogică.

[21] După cum a fost recunoscut pe parcursul întâlnirii neoficiale a miniştrilor pentru telecomunicaţii ai UE organizate de preşedinţia finlandeză la Bruxelles la 10.12.2006.

[22] Radiodifuziune audio digitală. DAB reprezintă o tehnologie importantă pentru radiodifuziunea digitală.