[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 10.5.2007

COM(2007) 244 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE CONSILIU, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

PROMOVAREA SOLIDARITĂŢII DINTRE GENERAŢII

CUPRINS

1. Introducere 3

2. Politicile publice de sprijinire a vieţii de familie: importanţa promovării ocupării forţei de muncă şi a egalităţii de şanse 3

2.1. O mişcare generală a statelor membre de adaptare a politicilor familiale 4

2.2. Importanţa promovării ocupării forţei de muncă şi a egalităţii de şanse 5

2.3. Rolul politicilor Uniunii Europene în materie de ocupare a forţei de muncă şi a egalităţii de şanse în ceea ce priveşte calitatea vieţii de familie 6

2.4. Strategia de la Lisabona, cadru de impulsionare a concilierii vieţii profesionale, a vieţii de familie şi a vieţii private 7

3. Alianţa europeană pentru familie 8

3.1. O platformă pentru sistematizarea schimbului de bune practici şi a cercetării 8

3.2. Mobilizarea fondurilor structurale europene 9

4. Concluzii 10

ANNEX - MAIN EUROPEAN DATA ON FAMILIES AND FAMILY POLICIES

The family as a support network 12

Mean actual and ideal number of children, by country. Women aged 40 to 54 13

Frequency of care and housework by sex, age and country groups (%) 14

Difference of employment rate for women with and without children 15

Provision of childcare in European countries in 2005 16

Social protection benefits targeted at family support in the EU 17

Preferences for family measures 18

At-risk-of-poverty rates by household type, 2005 19

1. INTRODUCERE

Prin Cartea verde din martie 2005 privind provocările demografice, Comisia a inaugurat o dezbatere privind necesitatea consolidării solidarităţii dintre generaţii. În comunicarea sa din 12 octombrie 2006 privind viitorul demografic al Europei[1], Comisia a subliniat necesitatea ca statele membre ale Uniunii Europene să promoveze reînnoirea demografică, prin înscrierea acţiunii lor în cadrul Strategiei de la Lisabona revizuită pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă şi prin respectarea politicii egalităţii între bărbaţi şi femei. Îmbunătăţind condiţiile vieţii de familie, în special prin concilierea vieţii profesionale şi a vieţii private, statele membre ar putea ajuta europenii să aibă numărul dorit de copii (a se vedea anexa 2).

Dezbaterea iniţiată în acea perioadă în Europa cu privire la îmbătrânirea populaţiei şi-a adus contribuţia la această perspectivă. S-a constatat că echilibrul societăţilor europene depinde de un set de relaţii de solidaritate între generaţii mai complexe decât în trecut: tinerii adulţi rămân alături de părinţi o perioadă mai îndelungată, iar, în acelaşi timp, din ce în ce mai frecvent, părinţii trebuie să acorde sprijin persoanelor în vârstă dependente[2]. Din această situaţie rezultă sarcini care revin generaţiilor tinere sau medii şi, în general, femeilor. Egalitatea între bărbaţi şi femei şi, într-un sens mai larg, egalitatea de şanse reprezintă condiţiile esenţiale necesare pentru crearea unei noi solidarităţi între generaţii.

Din acest motiv, chiar dacă statele membre au competenţă exclusivă în materie de politici familiale, Uniunea poate contribui indirect la modernizarea şi la succesul acestora, în special pe baza Strategiei de la Lisabona, care pune accentul pe participarea femeilor pe piaţa forţei de muncă, aprofundarea cadrului de conciliere a vieţii profesionale, a vieţii de familie şi a celei private, precum şi pe ocuparea forţei de muncă şi includerea tinerilor.

În acest sens, Comisia salută iniţiativa unei Alianţe europene pentru familie anunţată de Consiliul European din primăvară. Pornind de la descrierea evoluţiei recente a politicilor naţionale de sprijinire a vieţii de familie, prezenta comunicare subliniază contribuţia Strategiei de la Lisabona la această evoluţie (§2), înainte de a propune instrumente care să permită Alianţei europene să se dezvolte ca o platformă de cercetare şi schimburi (§3). Aceasta constituie primul pas al unui răspuns european la provocările lansate de schimbarea demografică.

2. POLITICILE PUBLICE DE SPRIJINIRE A VIEţII DE FAMILIE: IMPORTANţA PROMOVăRII OCUPăRII FORţEI DE MUNCă şI A EGALITăţII DE şANSE

Statele membre s-au angajat să îşi adapteze politicile de sprijinire a vieţii de familie pentru a ţine seama de îmbătrânirea populaţiei, de evoluţia condiţiilor de viaţă şi de diversitatea crescândă a legăturilor familiale[3]. Chiar dacă responsabilitatea în ceea ce priveşte politicile familiale revine statelor membre, politicile Uniunii Europene în materie de ocupare a forţei de muncă şi egalitate a şanselor au un impact important asupra calităţii vieţii de familie.

2.1. O mişcare generală a statelor membre de adaptare a politicilor familiale

Instrumentele europene de observare, de exemplu MISSOC, sugerează că diversele politici de sprijinire a vieţii de familie în statele Uniunii Europene conţin în prezent trei axe principale:

- Compensarea costurilor, directe sau indirecte, legate de familie (prestaţii sau avantaje fiscale acordate pentru îngrijirea copiilor sau a persoanelor dependente).

- Servicii de sprijinire a părinţilor în vederea educării şi îngrijirii copiilor de vârstă mică, în vederea îngrijirii şi supravegherii copiilor mai mari, precum şi, din ce în ce mai frecvent, servicii destinate persoanelor dependente într-o societate care îmbătrâneşte.

- Crearea de condiţii de muncă şi ocupare a forţei de muncă (prin intermediul programelor de lucru şi a concediilor adecvate) şi organizarea accesului la servicii pe plan local.

Aceste trei axe au cunoscut o dezvoltare diferenţiată în statele membre. Astfel, cheltuielile efectuate pentru prestaţii familiale şi servicii de îngrijire a copiilor se ridică în medie la 2,1% din PIB în cadrul Uniunii (UE25)[4], dar variază între 0,7% şi 3,9% în funcţie de ţară, cu niveluri mai scăzute în sudul Europei, unde este necesară în mod special solidaritatea familiei, şi cu niveluri mai crescute în ţările nordice şi continentale.

Cu toate acestea, ţinând seama de contextul social şi cultural în plină evoluţie, statele membre au adaptat aceste politici în trei direcţii:

- În prezent, politicile familiale se înscriu în ansamblul acţiunilor publice care exercită influenţă asupra situaţiei familiilor, în special politicile în domeniul educaţiei, inserţiei sociale şi profesionale a tinerilor, politicile privind ocuparea forţei de muncă, locuinţele, transporturile, sănătatea şi, bineînţeles, dreptul civil care reglementează obligaţiile dintre membrii familiei.

- Modalităţile de intervenţie evoluează în sensul descentralizării punerii în aplicare a acţiunilor, a personalizării drepturilor şi prestaţiilor, şi a orientării cheltuielilor în vederea stimulării muncii şi a garantării unei soluţionări durabile a cazurilor de sărăcie. Această evoluţie se concretizează în special prin reexaminarea drepturilor derivate privind situaţia familială şi prin promovarea drepturilor individuale în cadrul sistemelor de protecţie socială. De asemenea, aceste sisteme sunt adaptate pentru a nu penaliza femeile, al căror nivel de activitate profesională era scăzut în trecut, şi pentru a evita agravarea situaţiei de sărăcie la care sunt expuse femeile din generaţiile cele mai în vârstă[5].

- În cele din urmă, politicile familiale ţin din ce în ce mai mult seama de evoluţia aspiraţiilor şi a practicilor privind rolul bărbaţilor şi cel al femeilor în societate, în sensul participării femeilor pe piaţa forţei de muncă fără întreruperi semnificative şi al unei implicări sporite a bărbaţilor în ceea ce priveşte responsabilităţile familiale şi domestice, contribuind astfel la stabilirea egalităţii între bărbaţi şi femei prin intermediul autonomiei economice a acestora din urmă.

Aceste evoluţii sunt primite cu entuziasm de către europeni, care rămân profund ataşaţi de viaţa de familie[6]. Un studiu realizat în douăsprezece state în perioada 1999 - 2003 de către Fundaţia Robert Bosch arată că europenii doresc, în primul rând, o ofertă mai largă de servicii colective de îngrijire a copiilor şi a persoanelor dependente, în special a persoanelor în vârstă (a se vedea anexa 7).

2.2. Importanţa promovării ocupării forţei de muncă şi a egalităţii de şanse

Care sunt cele mai eficiente politici familiale? Aceasta este o întrebare frecventă al cărei răspuns trebuie să ţină seama de diversitatea obiectivelor fixate de statele europene cu privire la aceste politici. Pentru anumite state este prioritară creşterea natalităţii, acestea oferind ajutor cuplurilor pentru a-şi realiza proiectele familiale. În alte state, sprijinul acordat familiei se încadrează într-un proiect general de promovare a bunăstării cetăţenilor, prin intermediul egalităţii de şanse pentru toţi. Există state în care obiectivul principal este lupta împotriva sărăciei în cazul anumitor familii sau reducerea inegalităţilor legate de venit. Adesea, la nivel regional sau municipal, obiectivul este crearea unui cadru favorabil vieţii familiale, conceput ca mediu care atrage şi păstrează mâna de lucru calificată.

Cu toate acestea, o comparaţie bazată pe experienţă arată faptul că statele care au pus în aplicare politici globale de promovare a egalităţii între bărbaţi şi femei, care au dezvoltat sisteme integrate de prestare a serviciilor şi de drepturi individuale la concedii parentale pentru bărbaţi, la fel ca şi pentru femei, care au investit în calitatea serviciilor de îngrijire a copiilor[7] şi care au promovat o organizare mai flexibilă a timpului de lucru, înregistrează în general niveluri ridicate ale natalităţii şi ale ocupării forţei de muncă în rândul femeilor. Promovate de diferite părţi implicate, aceste iniţiative asociază în cadrul statelor membre guvernul, autorităţi locale şi regionale, parteneri sociali, câteodată sub forma responsabilităţii sociale a întreprinderilor, în colaborare cu diverse asociaţii şi organizaţii ale societăţii civile.

Statele scandinave înregistrează nivelul cel mai ridicat al ocupării forţei de muncă în rândul femeilor, mai mult de 80% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 25 şi 54 de ani având un loc de muncă în Suedia şi în Danemarca (în timp ce cele mai scăzute niveluri se înregistrează în statele mediteraneene). Ratele fertilităţii sunt, de asemenea, superioare mediei în statele care au dezvoltat de timpuriu politici de conciliere a vieţii profesionale şi a celei de familie, şi de promovare a egalităţii între femei şi bărbaţi.

Dispozitivele care urmăresc o mai bună conciliere a vieţii profesionale, pe de o parte, şi a vieţii familiale şi private, pe de alta, permit evitarea situaţiei în care femeile sunt nevoite să aleagă între carieră şi calitatea vieţii lor de familie, şi contribuie astfel la realizarea proiectelor familiale, precum şi la ocuparea locurilor de muncă de către femei. În mod similar, reducerea decalajelor în ceea ce priveşte veniturile bărbaţilor şi cele ale femeilor joacă, de asemenea, un rol în încurajarea unei distribuiri mai echitabile a responsabilităţilor familiale şi domestice.

2.3. Rolul politicilor Uniunii Europene în materie de ocupare a forţei de muncă şi a egalităţii de şanse în ceea ce priveşte calitatea vieţii de familie

Politicile familiale intră în competenţa exclusivă a statelor membre. Cu toate acestea, Uniunea Europeană a încercat să ţină seama mereu de impactul politicilor sale asupra familiei şi asupra calităţii vieţii membrilor familiei. În prezent, Strategia de la Lisabona oferă cadrul pentru modernizarea politicilor familiale prin promovarea egalităţii de şanse şi, în special, prin îmbunătăţirea concilierii vieţii profesionale, a vieţii de familie şi a vieţii private, ceea ce contribuie la participarea femeilor pe piaţa forţei de muncă.

Dreptul comunitar ţine seama, de mult timp, de exigenţele vieţii de familie şi de drepturile aferente. Punerea în aplicare a dreptului comunitar la libera circulaţie a persoanelor şi a lucrătorilor în Europa a condus la coordonarea sistemelor legale de asigurări sociale[8] (care includ prestaţiile familiale) şi la acordarea dreptului de reîntregire a familiei lucrătorilor din cadrul Uniunii Europene, inclusiv a imigranţilor provenind din ţări terţe, ai căror soţi şi copii se bucură de drepturi proprii[9]. În ultimul timp, preocuparea Uniunii Europene în ceea ce priveşte copii s-a concretizat în punerea în aplicare a unor măsuri privind respectarea drepturilor copilului la familie şi la protecţie[10] (incluzând, în mod special, drepturile în materie de protecţie a imaginii, programele de prevenire a violenţei împotriva copiilor, măsurile de garantare a unui mediu sigur etc.).

În vederea asigurării egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi pe piaţa forţei de muncă, concilierea vieţii de familie, a vieţii private şi a celei profesionale a devenit o axă importantă a politicilor europene de ocupare a forţei de muncă. Din 1992, acquis-ul comunitar cuprinde un cadru legislativ privind protecţia lucrătoarelor însărcinate şi acordarea de concediu de maternitate[11]. De asemenea, unul din primele rezultate ale dialogului social european s-a concretizat în acordarea de drepturi în materie de concediu pentru creşterea copilului[12]. Importanţa acestei concilieri, necesară independenţei economice a femeilor şi egalităţii între bărbaţi şi femei, este prezentă atât în foaia de parcurs a Comisiei pentru egalitatea între femei şi bărbaţi 2006-2010[13], cât şi în Pactul european pentru egalitatea între bărbaţi şi femei[14], aprobat de către statele membre în cadrul Consiliului European din 23 şi 24 martie 2006.

2.4. Strategia de la Lisabona, cadru de impulsionare a concilierii vieţii profesionale, a vieţii de familie şi a vieţii private

În vederea sporirii participării femeilor pe piaţa muncii, concilierea vieţii profesionale, a vieţii de familie şi a celei private face parte integrantă din Strategia de la Lisabona. Această preocupare s-a concretizat în mod special în obiectivele privind îngrijirea copiilor, adoptate în cadrul Consiliului European din 2002. De asemenea, ea se reflectă în liniile directoare integrate privind ocuparea forţei de muncă şi creşterea economică, adoptate în 2005, care includ o abordare orientată asupra ciclului de viaţă. Astfel, politicile în materie de ocupare a forţei de muncă ar trebui să fie mai bine adaptate condiţiilor vieţii de familie în funcţie de vârstă. Tot în cadrul Strategiei de la Lisabona a fost dezvoltată metoda deschisă de coordonare în domeniul protecţiei şi al incluziunii sociale. Aceasta acordă o atenţie specială îmbunătăţirii situaţiei copiilor şi familiilor aflate în stare de sărăcie, modernizării sistemelor de pensii în vederea unei mai bune adaptări la noile modalităţi de lucru şi la perioadele de întrerupere a activităţii profesionale, promovării îngrijirii pe termen lung a persoanelor dependente. Perspectiva egalităţii de şanse susţine dezvoltarea Strategiei de la Lisabona, aşa cum subliniază diverse iniţiative care vor fi lansate în 2007 şi 2008.

- În paralel cu prezenta comunicare, Comisia va lansa o a doua fază de consultări cu partenerii sociali, invitându-i pe aceştia să îşi exprime opiniile privind conţinutul unor posibile propuneri, de natură legislativă sau nelegislativă, care vizează o mai bună conciliere.

- O serie de activităţi se vor desfăşura în cursul anului 2007, ca răspuns la mandatul Consiliului European care a solicitat în mod repetat Uniunii Europene şi statelor membre să se concentreze asupra luptei pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor.

- Comisia va analiza calitatea serviciilor destinate persoanelor în vârstă dependente şi măsurile de protecţie împotriva maltratării, precum şi măsurile care ar putea fi luate pe plan european, în cooperare cu statele membre, pentru accelerarea dezvoltării şi modernizării infrastructurilor şi serviciilor necesare pentru a face faţă procesului de îmbătrânire demografică.

- Consultarea în curs privind o mai bună cunoaştere a realităţii sociale în societăţile europene[15] va furniza noi informaţii care vor contribui la orientarea răspunsurilor pe care le vor putea oferi politicile comunitare cerinţelor în materie de egalitate a şanselor şi acces la servicii de îngrijire pentru toate generaţiile.

Pe baza rapoartelor naţionale realizate în cadrul Strategiei de la Lisabona, raportul anual de activitate al Comisiei Europene va cuprinde, o dată la doi ani, un capitol dedicat stadiului de pregătire a Uniunii în faţa provocărilor demografice[16].

3. ALIANţA EUROPEANă PENTRU FAMILIE

Alianţa europeană pentru familie, lansată de către Consiliul European din această primăvară, este concepută, în primul rând, ca o platformă de schimburi şi cunoaştere a politicilor de sprijinire a familiei şi a bunelor practici din statele membre, destinate a face faţă provocărilor schimbării demografice. Pentru a elabora această platformă, Comisia va dezvolta începând din 2007 instrumente de sistematizare a schimbului de bune practici şi de cercetare (§3.1).

Prin intermediul Alianţei europene pentru familie, Comisia vizează stimularea cooperării şi a parteneriatului între toate părţile implicate în vederea unei mai bune concilieri între viaţa profesională, viaţa de familie şi viaţa privată. Alături de iniţiativele la scară europeană ale partenerilor sociali, Comisia invită statele membre să dezvolte parteneriate în scopul promovării concilierii vieţii profesionale, a vieţii de familie şi a celei private, folosind noile mijloace oferite de fondurile structurale (§3.2).

Cu ocazia celui de-al treilea forum demografic european, preconizat pentru 2010, Comisia va înainta un raport privind realizările din cadrul Alianţei europene pentru familie.

3.1. O platformă pentru sistematizarea schimbului de bune practici şi a cercetării

Având în vedere marea diversitate a politicilor familiale, Uniunea Europeană se concentrează asupra schimbului de bune practici în materie de politică publică şi asupra aprofundării studiului impactului pe care îl au aceste politici. În acest sens, Comisia va înfiinţa:

1. Un grup la nivel înalt de experţi guvernamentali pe probleme demografice

În paralel cu prezenta comunicare, Comisia înfiinţează grupul la nivel înalt de experţi guvernamentali pe probleme demografice, specificat de comunicarea privind viitorul demografic al Europei. Misiunea acestui grup este consilierea Comisiei cu privire la pregătirea raporturilor şi a forumurilor demografice desfăşurate o dată la doi ani şi asistarea acesteia în punerea în aplicare a acţiunilor de analiză şi de schimb de experienţă menţionate anterior.

2. Forumuri şi reţele europene, naţionale, regionale şi locale

Comisia va organiza, o dată la doi ani, un forum european privind demografia pentru a realiza un bilanţ al situaţiei demografice şi al punerii în aplicare a orientărilor propuse de comunicarea privind viitorul demografic al Europei. Primul forum s-a desfăşurat în octombrie 2006, iar următorul este prevăzut pentru toamna anului 2008. Forumurile vor fi încurajate şi susţinute atât la nivel naţional, cât şi la nivel regional sau local. Iniţiativa intitulată „Regiuni pentru schimbare economică” [17] prevede în mod explicit posibilitatea de a susţine activ acţiuni în acest domeniu la nivel regional şi local.

3. Centru de studiere a bunelor practici

Comisia va invita Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă să înfiinţeze un centru de studiere a bunelor practici în domeniul politicilor familiale. Informaţiile colectate în acest centru vor fi utilizate de către forumurile europene şi cele descentralizate.

4. Instrumente de cercetare

Al 7-lea program cadru de cercetare şi dezvoltare tehnologică permite sprijinirea în continuare a cercetării chestiunilor demografice şi a celor privind familia prin intermediul finanţării activităţilor specifice în acest domeniu, dar şi printr-o finanţare transversală pentru a ţine seama de ansamblul influenţelor schimbării demografice asupra structurilor sociale. Acest program cadru, precum şi programul cadru pentru inovare şi competitivitate, vor putea ajuta în egală măsură familiile prin mobilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicării în serviciul autonomiei şi calităţii vieţii persoanelor în vârstă.

Comisia va coopera, de asemenea, la dezvoltarea unei baze de date elaborate de către OCDE privind familiile şi va elabora instrumente de analiză a politicilor familiale, care vor fi puse la dispoziţia statelor membre. Aceste instrumente vor permite evaluarea eficienţei politicilor statelor membre în raport cu obiectivele urmărite (realizarea numărului dorit de copii, egalitatea între bărbaţi şi femei şi, într-un sens mai larg, egalitatea de şanse şi incluziunea socială, în special cea a copiilor). O anchetă Eurobarometru privind situaţia şi nevoile familiilor se va realiza în 2008.

3.2. Mobilizarea fondurilor structurale europene

Conform experienţei din cadrul programului EQUAL[18] şi conferinţei organizate în ianuarie 2007 de către Comisia Europeană privind iniţiativele regiunilor în faţa provocării demografice, diverse experimente pilot existente pot conduce la punerea în aplicare a unor noi acţiuni, pe plan naţional sau local, destinate sprijinirii egalităţii de şanse şi concilierii vieţii profesionale şi a vieţii de familie. Orientările strategice comunitare 2007-2013 în materie de coeziune[19] recomandă asemenea inovaţii în măsura în care ele vizează adaptarea la schimbarea demografică[20]. Comisia invită deci statele membre să permită ca programele operaţionale pe care le-au înaintat să poată susţine astfel de acţiuni. În acest sens, Comisia va elabora, asistată de grupul de experţi guvernamentali menţionat anterior, un ghid practic destinat părţilor implicate la nivel local şi regional pentru a ajuta statele membre să pună în practică măsurile asupra cărora au convenit pentru a promova concilierea vieţii profesionale, a vieţii de familie şi a vieţii private şi pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii. Aceste activităţi descentralizate vor face obiectul unei dezbateri în cadrul viitorului forum demografic european.

4. CONCLUZII

Politicile familiale naţionale vor consolida solidaritatea dintre generaţii, încurajând o mai bună soluţionare a nevoilor familiilor în ceea ce priveşte întreţinerea copiilor şi a persoanelor dependente, precum şi o repartizare mai echilibrată a responsabilităţilor familiale şi domestice. Rezultatul preconizat este îmbunătăţirea calităţii vieţii tuturor cetăţenilor, precum şi crearea de condiţii mai favorabile pentru realizarea proiectelor familiale. Noile orientări ale politicilor familiale vor contribui în egală măsură la sprijinirea creşterii economice şi la ocuparea forţei de muncă, în special prin facilitarea participării femeilor pe piaţa muncii.

Prin accentul pus pe egalitatea între bărbaţi şi femei şi, în sens mai larg, pe egalitatea de şanse, Strategia de la Lisabona constituie un cadru favorabil sprijinirii acestei evoluţii a politicilor familiale naţionale. Cu toate acestea, responsabilităţile principale revin statelor membre. Această modernizare devine o chestiune de interes comun prin intermediul Alianţei europene pentru familie, ale cărei programe de schimb şi proiect de cercetare sunt încurajate în întregime de Comisia Europeană.

ANNEX - MAIN EUROPEAN DATA ON FAMILIES AND FAMILY POLICIES

The family as a support network 12

Mean actual and ideal number of children, by country. Women aged 40 to 54 13

Frequency of care and housework by sex, age and country groups (%) 14

Difference of employment rate for women with and without children 15

Provision of childcare in European countries in 2005 16

Social protection benefits targeted at family support in the EU 17

Preferences for family measures 18

At-risk-of-poverty rates by household type, 2005 19

The family as a support network

From whom do you get support in the following situations? | If you needed help around the house when ill | If you needed advice about a serious personal or family member | If you were feeling a bit depressed and wanting someone to talk to | If you needed to urgently raise an important sum of money to face an emergency |

Women aged 18–34 | 42 | 4 | 53 | 4 | 9 | 88 |

Women aged 35–64 | 49 | 10 | 40 | 10 | 16 | 75 |

Women aged 65+ | 6 | 10 | 84 | 5 | 6 | 88 |

Men aged 18–34 | 17 | 7 | 77 | 2 | 8 | 90 |

Men aged 35–64 | 32 | 14 | 54 | 5 | 11 | 84 |

Men aged 65+ | 5 | 7 | 88 | 6 | 5 | 89 |

NMS-10 |

Women aged 18–34 | 52 | 5 | 44 | 6 | 14 | 80 |

Women aged 35–64 | 48 | 17 | 35 | 12 | 16 | 72 |

Women aged 65+ | 9 | 16 | 75 | 6 | 5 | 89 |

Men aged 18–34 | 28 | 9 | 62 | 3 | 14 | 83 |

Men aged 35–64 | 35 | 20 | 45 | 6 | 16 | 79 |

Men aged 65+ | 9 | 13 | 78 | 6 | 5 | 90 |

Q37a, b, c: How often are you involved in any of the following activities outside your paid work: a) Caring for and educating Children; c) Caring for elderly/disabled relatives?Note: the modalities ‘less often’ and ‘never’ are aggregated together.Source: EQLS, 2003; row percentages.

Difference of employment rate for women with and without children*

2005 |

EU25 | 14.2 |

EU15 | 13.2 |

EU10 | 19.5 |

BE | 2.1 |

CZ | 39.2 |

DK | 3.4 |

DE | 26.5 |

EE | 30.0 |

EL | 3.5 |

ES | 7.5 |

FR | 10.2 |

IE | 18.2 |

IT | 6.8 |

CY | 3.4 |

LV | 18.0 |

LT | 2.8 |

LU | 7.0 |

HU | 35.3 |

MT | 17.2 |

NL | 9.4 |

AT | 14.4 |

PL | 11.1 |

PT | -3.8 |

SI | -1.5 |

SK | 34.5 |

Fl | 17.5 |

UK | 21.2 |

* Difference in employment rates for women with children under 6 and women without children (age group 20-50).Source: EU Labour Force Survey – Spring data, LU 2003, 2004 and 2005: Annual average data. Data not available for SE.

Provision of childcare in European countries in 2005

Children cared for (by formal arrangements other than by the family) up to 30 hours / 30 hours or more per usual week as a proportion of all children of same age group

Country | 0 – 2 years | 3 years – mandatory school age | Mandatory school age – 12 years | Admission age to mandatory school |

1 – 29h. | 30h. or + | 1 – 29h. | 30h. or + | 1 – 29h. | 30h. or + | (pre-primary included) |

EU Member States |

BE | More and better working part-time opportunities | 85.2 | Flexible working hours | 80.5 | Lower wage and income taxes | 80.2 |

CZ | An allowance at the birth of child | 90.5 | Lower wage and income taxes | 87.8 | Improved parental leave arrangements | 86.8 |

EE | A substantial decrease in the costs of education | 96.0 | A substantial rise in child allowance | 94.5 | Improved parental leave arrangements | 91.0 |

FI | Flexible working hours | 82.6 | Lower wage and income taxes | 79.5 | Financial support for parents taking care of their children | 79.3 |

DE | More and better working part-time opportunities | 89.9 | Flexible working hours | 89.3 | Better day-care facilities for children under 3 years old | 88.5 |

HU | Better housing for families | 94.9 | A substantial decrease in the costs of education | 93.7 | A substantial rise in child allowance | 92.3 |

IT | More and better working part-time opportunities | 89.2 | A substantial rise in child allowance | 89.2 | Lower wage and income taxes | 88.9 |

LT | An allowance at the birth of child | 95.9 | Financial support for parents taking care of their children | 95.7 | Improved parental leave arrangements | 94.7 |

NL | More and better working part-time opportunities | 78.9 | Flexible working hours | 72.0 | Improved parental leave arrangements | 71.2 |

PL | Child allowance dependent on family income | 92.5 | An allowance at the birth of child | 92.2 | Improved parental leave arrangements | 91.1 |

RO | Lower wage and income taxes | 98.2 | Improved parental leave arrangements | 97.9 | Better housing for families | 97.4 |

SI | Better housing for families | 97.8 | Better day-care facilities for children under 3 years old | 97.8 | Improved parental leave arrangements | 97.3 |

CY | Lower wage and income taxes | 95.9 | Improved parental leave arrangements | 93.7 | Flexible working hours | 91.5 |

Respondents up to 50 years old ("very in favour" and "somewhat in favour").The Demographic Future of Europe – Facts, Figures, Policies: Results of the Population Policy Acceptance Study (PPAS)- Survey with interviews of 34 000 Europeans in 14 countries from 1999 to 2003 – Federal Institute for population research and Robert Bosch Foundation 2006.

At-risk-of-poverty rates by household type, 2005

Single parent with dependent children | Two adults with one dependent child | Two adults with two dependent children | Two adults with three or more dependent children | Three or more adults with dependent children |

EU25 | 33s | 12s | 14s | 26s | 14s |

EU15 | 32s | 11s | 13s | 25s | 14s |

NMS10 | 38s | 15s | 19s | 36s | 17s |

BE | 36 | 9 | 10 | 21 | 17 |

BG | : | : | : | : | : |

CZ | 41 | 9 | 11 | 25 | 9 |

DK | 21 | 4 | 5 | 14 | 5 |

DE | 30 | 10 | 7 | 13 | 7 |

EE | 40 | 13 | 12 | 25 | 13 |

IE | 45 | 12 | 13 | 26 | 11 |

GR | 43 | 14 | 18 | 33 | 28 |

ES | 37 | 14 | 23 | 36 | 18 |

FR | 26 | 8 | 9 | 20 | 15 |

IT | 35 | 15 | 22 | 35 | 21 |

CY | 35 | 9 | 9 | 14 | 8 |

LV | 31 | 14 | 18 | 39 | 13 |

LT | 48 | 15 | 18 | 44 | 14 |

LU | 32 | 13 | 17 | 20 | 14 |

HU | 27p | 15p | 15p | 26p | 11p |

MT | 51 | 13 | 15 | 35 | 10 |

NL | 26 | 9 | 10 | 20 | 6 |

AT | 27 | 9 | 11 | 20 | 9 |

PL | 40 | 17 | 23 | 45 | 23 |

PT | 34 | 17 | 25 | 39 | 15 |

RO | 27 | 11 | 16 | 44 | 23 |

SI | 22p | 9p | 10p | 17p | 6p |

SK | 32 | 13 | 17 | 24 | 13 |

FI | 20 | 7 | 5 | 12 | 8 |

SE | 18 | 4 | 4 | 9 | 12 |

UK | 38p | 11p | 13p | 29p | 13p |

IS | 14 | 8 | 8 | 10 | 5 |

NO | 19 | 4 | 5 | 10 | 4 |

Source: Eurostat SILC(2005) Income data 2004; except for UK, income year 2005 and for IE moving income reference period (2004-2005); RO National HBS 2005, income data 2005.Notes: Risk-of-poverty defined as income below 60% of the median income.: = Not available.p = Provisional value.s = Eurostat estimation.

[1] COM(2006) 571 privind viitorul demografic al Europei – o provocare convertită în oportunitate.

[2] Prima anchetă europeană privind calitatea vieţii, realizată în 2003. Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă.

[3] Social Situation Report 2005/6.

[4] Datele privind cheltuielile în favoarea familiilor nu cuprind avantajele fiscale, cheltuielile în materie de educaţie, în special cea preşcolară, şi alte măsuri de sprijinire a familiilor sau care să ţină cont de sarcinile familiale (gospodărire, incluziune socială etc.).

[5] Raport al BIM privind femeile şi asigurarea socială, 1988.

[6] Eurobarometru 273 „Realitatea socială europeană”: viaţa de familie este una dintre valorile pe care au pus accentul europenii în cadrul anchetelor privind bunăstarea.

[7] Lucrările OCDE privind sensibilizarea şi educarea copiilor de vârstă mică arată că dezvoltarea structurilor care combină îngrijirea şi educarea devine o necesitate nu numai datorită contribuţiei acestora la concilierea vieţii de familie şi a celei profesionale, ci pentru că permit combaterea excluziunii şi îmbogăţirea capitalului uman de la o vârstă fragedă.

[8] COM(2002) 694 Comunicare a Comisiei - Libera circulaţie a lucrătorilor: valorificarea tuturor avantajelor şi a întregului potenţial.

[9] Directiva 2003/86/CE a Consiliului privind dreptul la reîntregirea familiei. Directiva 2004/38/CE a Consiliului privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora.

[10] COM(2006) 367 Către o strategie europeană privind drepturile copilului.

[11] Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 9 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE).

[12] Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creşterea copilului încheiat de UNICE, CEIP şi CES.

[13] SEC(2006) 275 adoptat la 1 martie 2006.

[14] Concluziile Preşedinţiei, 7775/1/06/REV 1.

[15] COM(2007) 63 privind bilanţul realităţii sociale.

[16] Cf. COM(2006) 571.

[17] Comunicarea Comisiei „Regiuni pentru schimbare economică” COM(2006) 675 din 8.11.2006.

[18] Rapoarte privind activităţile finanţate prin Fondul Social European în domeniul concilierii vieţii profesionale şi a vieţii de familie pentru promovarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi, în special în cadrul programului transnaţional EQUAL, pot fi consultate pe site-ul internet al Comisiei Europene.

[19] COM(2006) 386 Propunere de decizie a Consiliului privind orientările strategice comunitare în materie de coeziune.

[20] Regulamnetul (CE) 1081/2006 din 5.7.2006 privind FSE cuprinde obiectivul ca FSE „să abordeze aspectele şi consecinţele pertinente ale modificărilor demografice în cadrul populaţiei active din Comunitate”.