29.8.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 225/1

---

REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL TRIBUNALULUI FUNCŢIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

din 25 iulie 2007

TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 225a,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 140b,

având în vedere Protocolul privind Statutul Curții de Justiție a Comunităților Europene, în special anexa I,

având în vedere Decizia 2004/752/CE, Euratom a Consiliului, din 2 noiembrie 2004 de instituire a Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (1),

având în vedere acordul Curții de Justiție,

având în vedere aprobarea dată de Consiliu la 19 aprilie 2007,

întrucât:

(1)	Revine Tribunalului Funcției Publice sarcina de a elabora propriul regulament de procedură, cu acordul Curții de Justiție și cu aprobarea Consiliului care hotărăşte cu majoritate calificată.

(2)

Se impune adoptarea dispozițiilor referitoare la funcționarea Tribunalului Funcției Publice prevăzute de tratate, de Protocolul privind Statutul Curții de Justiție, de anexa I la acest statut și de Decizia 2004/752/CE, Euratom, precum și adoptarea oricăror altor dispoziții în vederea punerii în aplicare, clarificării și completării acestor acte, în măsura în care este necesar.

(3)

Se impune adoptarea pentru Tribunalul Funcției Publice a unor norme procedurale corespunzătoare nevoilor unui organ judiciar de primă instanță și misiunii care îi este încredințată, aceea de a statua potrivit unor reguli specifice litigiilor pe care are competența să le soluționeze, examinând posibilitatea soluționării amiabile a litigiilor în orice stadiu al procedurii.

(4)

În vederea asigurării unității și coerenței sistemului jurisdicțional în ansamblul său, este indicat ca normele de procedură care se aplică în fața Tribunalului Funcției Publice să nu difere mai mult decât este necesar de normele de procedură care se aplică în fața Curții de Justiție, în conformitate cu regulamentul de procedură al acesteia, adoptat la 19 iunie 1991 (2), astfel cum a fost modificat ulterior, precum și de procedura în fața Tribunalului de Primă Instanță, în conformitate cu regulamentul de procedură al acestuia, adoptat la 2 mai 1991 (3), astfel cum a fost modificat ulterior,

ADOPTĂ URMĂTORUL:

REGULAMENT DE PROCEDURĂ

DISPOZIŢII PRELIMINARE

Articolul 1

Definirea unor termeni

(1)   În prezentul regulament:

—	Tratatul de instituire a Comunității Europene este denumit „Tratatul CE”;

—	Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) este denumit „Tratatul CEEA”;

—	Protocolul privind Statutul Curții de Justiție este denumit „Statutul Curții de Justiție”;

—	Regulamentul de stabilire a Statutului funcţionarilor Comunităţilor Europene, precum și a Regimului aplicabil altor agenţi ai acestor Comunităţi este denumit „Statutul funcţionarilor”.

(2)   În sensul prezentului regulament:

—	termenul „Tribunal” desemnează Tribunalul Funcţiei Publice a Uniunii Europene, iar, în ceea ce privește cauzele judecate de către o cameră sau un judecător unic, desemnează acea cameră sau acel judecător;

—	termenul „președintele Tribunalului” desemnează în mod exclusiv președintele Tribunalului Funcţiei Publice a Uniunii Europene, iar termenul „președinte” desemnează președintele completului de judecată;

—	termenul „instituții” desemnează instituțiile Comunităților și organismele înființate prin tratate sau printr-un act adoptat pentru punerea acestora în aplicare și care pot fi părţi în fața Tribunalului.

TITLUL I

ORGANIZAREA TRIBUNALULUI

Capitolul I

PREȘEDINȚIA ȘI MEMBRII TRIBUNALULUI

Articolul 2

Mandatul judecătorilor

(1)   Mandatul unui judecător începe de la data stabilită în acest sens în actul de numire.

(2)   În cazul în care data nu este stabilită în actul de numire, mandatul începe de la data acestui act.

Articolul 3

Depunerea jurământului

(1)   Înainte de a intra în funcție, judecătorii depun în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene următorul jurământ:

(2)   Imediat după depunerea jurământului, judecătorii semnează o declarație prin care își iau angajamentul solemn de a respecta, pe durata funcției lor și după încetarea acesteia, obligațiile care decurg din această funcţie, în special îndatoririle de a da dovadă de onestitate și de discreție în acceptarea anumitor poziții sau avantaje după încetarea funcției lor.

Articolul 4

Decăderea din drepturi și revocarea judecătorilor

(1)   Atunci când Curtea de Justiţie este chemată să decidă, după consultarea Tribunalului, dacă un judecător nu mai corespunde condițiilor cerute sau dacă acesta nu mai îndeplinește obligațiile aferente funcției sale, președintele Tribunalului îl invită pe judecătorul în cauză să se prezinte în camera de consiliu pentru a-și prezenta observațiile, fără participarea grefierului.

(2)   Avizul Tribunalului se motivează.

(3)   Avizul prin care se constată că un judecător nu mai corespunde condițiilor cerute sau nu mai îndeplinește obligațiile aferente funcției sale trebuie să exprime cel puțin voturile majorității judecătorilor Tribunalului. În acest caz, repartiţia voturilor se transmite Curții de Justiţie.

(4)   Votul este secret, judecătorul în cauză neparticipând la deliberare.

Articolul 5

Rangul

(1)   Cu excepția președintelui Tribunalului și a președinților camerelor, rangul judecătorilor se determină, fără distincție, în raport cu vechimea în funcție.

(2)   La vechime egală în funcție, vârsta determină rangul.

(3)   Judecătorii care îşi încheie mandatul și care sunt numiți din nou își păstrează rangul anterior.

Articolul 6

Alegerea președintelui Tribunalului

(1)   În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curţii de Justiţie, judecătorii aleg dintre ei pe preşedintele Tribunalului, pentru o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.

(2)   În cazul în care mandatul președintelui Tribunalului încetează înainte de expirarea termenului stabilit, se procedează la înlocuirea acestuia pentru perioada rămasă.

(3)   În cadrul alegerilor prevăzute de prezentul articol, votul este secret. Este ales judecătorul care obține majoritatea absolută. În cazul în care niciunul dintre judecători nu obține majoritatea absolută a voturilor, se organizează un al doilea tur de scrutin și este ales judecătorul care obține cel mai mare număr de voturi. În caz de egalitate de voturi, este ales judecătorul cel mai vârstnic.

(4)   Numele președintelui Tribunalului se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 7

Atribuţiile președintelui Tribunalului

(1)   Președintele Tribunalului conduce lucrările și serviciile Tribunalului.

(2)   Acesta prezidează ședințele, precum și deliberările desfășurate în camera de consiliu ale:

—	ședinţei plenare;

—	camerei compuse din cinci judecători;

—	oricărei camere compuse din trei judecători, dacă face parte din aceasta.

Articolul 8

Înlocuirea președintelui Tribunalului

În caz de împiedicare sau de absenţă a președintelui Tribunalului ori în cazul în care funcția de președinte al Tribunalului este vacantă, președinţia este asigurată potrivit ordinii stabilite de articolul (5).

Capitolul II

COMPLETELE DE JUDECATĂ

Articolul 9

Completele de judecată

În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din anexa I la Statutul Curţii de Justiţie, cauzele aflate pe rolul Tribunalului sunt judecate în ședinţă plenară, în camera de cinci judecători, în camere de trei judecători sau de către judecătorul unic.

Articolul 10

Constituirea camerelor

(1)   Tribunalul înființează în cadrul său camere compuse din trei judecători. De asemenea, Tribunalul poate înfiinţa o cameră compusă din cinci judecători.

(2)   Tribunalul decide cu privire la repartizarea judecătorilor pe camere. În cazul în care numărul judecătorilor repartizaţi unei camere este mai mare decât numărul judecătorilor care participă la judecarea unei cauze, Tribunalul decide asupra modalităţii de desemnare a judecătorilor care urmează să intre în compunerea completului.

(3)   Deciziile luate în conformitate cu prezentul articol se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 11

Președinţii camerelor

(1)   Judecătorii aleg dintre ei, în temeiul prevederilor articolului 4 alineatul (3) din anexa I la Statutul Curţii de Justiţie, pentru o perioadă de trei ani, pe președinții camerelor compuse din trei judecători. Alegerile au loc în conformitate cu procedura prevăzută de articolul 6 alineatul (3). Mandatul acestora poate fi reînnoit.

(2)   Prevederile articolului 6 alineatele (2) și (4) se aplică în mod corespunzător.

(3)   Președinţii camerelor conduc lucrările camerei respective și prezidează ședințele de judecată, precum și deliberările acesteia.

(4)   În caz de împiedicare sau de absenţă a președintelui unei camere ori în cazul în care funcția de președinte al unei camere este vacantă, camera este prezidată de către unul dintre membrii acesteia, potrivit ordinii stabilite de articolul 5.

(5)   Președintele Tribunalului prezidează completul în cazul în care, în mod excepţional, în vederea legalei compuneri a completului, este necesar ca președintele Tribunalului să facă parte din acesta.

Articolul 12

Completul de judecată obișnuit – Repartizarea cauzelor

(1)   Sub rezerva prevederilor articolelor 13 și 14, Tribunalul judecă în camere de trei judecători.

(2)   Tribunalul stabilește criteriile pe baza cărora cauzele sunt repartizate acestor camere.

(3)   Decizia prevăzută de alineatul precedent se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 13

Trimiterea unei cauze ședinţei plenare sau camerei compuse din cinci judecători

(1)   O cauză poate fi trimisă spre judecare în ședință plenară sau camerei compuse din cinci judecători atunci când dificultatea problemelor de drept ridicate, importanța cauzei ori împrejurări speciale justifică această măsură.

(2)   Decizia de trimitere se adoptă de Tribunal în ședinţă plenară la propunerea camerei sesizate cu soluţionarea cauzei sau a oricărui membru al Tribunalului. Această decizie se poate adopta în orice stadiu al procedurii.

Articolul 14

Trimiterea unei cauze judecătorului unic

(1)   Cauzele repartizate unei camere compuse din trei judecători pot fi judecate de către judecătorul raportor, care hotărăște în calitate de judecător unic, dacă, ţinând seama de lipsa dificultății problemelor de drept sau de fapt ridicate, de importanța limitată a cauzei și de absența altor împrejurări speciale, se consideră adecvat să fie astfel judecate.

Cauzele care ridică chestiuni privind legalitatea unui act de aplicare generală nu se pot trimite judecătorului unic.

(2)   Decizia de trimitere se adoptă în unanimitate, după ascultarea părţilor, de către camera pe rolul căreia se află cauza. Această decizie se poate adopta în orice stadiu al procedurii.

(3)   În caz de împiedicare sau de absenţă a judecătorului unic căruia îi este trimisă cauza, președintele Tribunalului desemnează un alt judecător care să-l înlocuiască.

(4)   Judecătorul unic trimite cauza în fața camerei în cazul în care constată că nu mai sunt întrunite condițiile prevăzute de alineatul (1).

(5)   În cauzele judecate de către judecătorul unic, atribuţiile președintelui sunt exercitate de către acest judecător.

Capitolul III

GREFA ȘI SERVICIILE

Secțiunea I – Grefa

Articolul 15

Numirea grefierului

(1)   Tribunalul numește grefierul.

(2)   Cu două săptămâni înaintea datei fixate pentru numire, președintele Tribunalului informează judecătorii cu privire la candidaturile care au fost depuse.

(3)   Numirea are loc potrivit procedurii prevăzute de articolul 6 alineatul (3).

(4)   Numele grefierului ales se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)   Grefierul este numit pentru o perioadă de șase ani. Acesta poate fi numit din nou.

(6)   Înainte de a intra în funcţie, grefierul depune în fața Tribunalului jurământul prevăzut de articolul 3.

Articolul 16

Încetarea funcţiei grefierului

(1)   Grefierul nu poate fi eliberat din funcție decât dacă nu mai corespunde condițiilor cerute sau dacă nu mai îndeplinește obligațiile aferente funcției sale; Tribunalul decide după ce i-a acordat grefierului posibilitatea de a-și prezenta observațiile.

(2)   Dacă funcția grefierului încetează înainte de expirarea mandatului său, Tribunalul numește un nou grefier pentru o perioadă de șase ani.

Articolul 17

Grefierul adjunct

Tribunalul poate numi, potrivit procedurii prevăzute pentru numirea grefierului, un grefier adjunct însărcinat să îl asiste pe grefier și să îl înlocuiască în condițiile stabilite de instrucțiunile pentru grefier prevăzute de articolul 19 alineatul (4).

Articolul 18

Împiedicarea sau absenţa grefierului

În caz de împiedicare sau de absenţă a grefierului și, dacă este cazul, a grefierului adjunct sau atunci când posturile acestora sunt vacante, președintele Tribunalului desemnează funcționarii sau personalul auxiliar însărcinați cu îndeplinirea atribuțiilor de grefier.

Articolul 19

Atribuţiile grefierului

(1)   Grefierul asistă Tribunalul, președintele și judecătorii în exercițiul tuturor funcțiilor lor. Acesta răspunde de organizarea și de activităţile grefei sub autoritatea președintelui Tribunalului.

(2)   Grefierul păstrează sigiliile. Acesta răspunde de arhive și se îngrijește de publicațiile Tribunalului. Sub autoritatea președintelui Tribunalului, grefierul este însărcinat cu primirea, transmiterea și păstrarea tuturor înscrisurilor, precum și cu efectuarea comunicărilor pe care le presupune aplicarea prezentului regulament.

(3)   Cu excepţia cazurilor prevăzute de articolul 4, articolul 16 alineatul (1) și articolul 27, grefierul asistă la ședințele Tribunalului.

(4)   Instrucțiunile pentru grefier sunt stabilite de Tribunal, la propunerea președintelui acestuia. Instrucțiunile se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 20

Ţinerea registrului

(1)   Grefa ține, sub răspunderea grefierului, un registru în care sunt înregistrate toate actele de procedură și înscrisurile justificative.

(2)   Modalitățile de ținere a registrului sunt stabilite de instrucțiunile pentru grefier prevăzute de articolul 19 alineatul (4).

(3)   Orice persoană care justifică un interes poate consulta registrul la grefă și poate obține copii sau extrase din acesta după achitarea tarifului grefei stabilit de Tribunal, la propunerea grefierului.

(4)   Orice parte într-un proces poate obține, după achitarea tarifului grefei, copii suplimentare ale actelor de procedură, precum și ale ordonanțelor și hotărârilor.

(5)   Niciun terţ, persoană privată sau publică, nu poate avea acces la dosarul cauzei sau la actele de procedură fără încuviinţarea expresă a președintelui, după ascultarea părţilor. Această încuviinţare poate fi acordată numai în baza unei cereri scrise care trebuie însoţită de o justificare detaliată a interesului legitim de a consulta dosarul.

Secțiunea II – Serviciile

Articolul 21

Funcţionarii și personalul auxiliar

(1)   Funcționarii și personalul auxiliar însărcinați să asiste direct președintele Tribunalului, judecătorii și grefierul sunt numiți în condițiile prevăzute de Statutul funcţionarilor. Aceștia răspund în fața grefierului, sub autoritatea președintelui Tribunalului.

(2)   Funcționarii și personalul auxiliar depun în faţa președintelui Tribunalului, în prezența grefierului, următorul jurământ:

Articolul 22

Administrarea și gestiunea financiară a Tribunalului

Administrarea, gestiunea financiară și contabilitatea Tribunalului sunt asigurate, sub autoritatea președintelui Tribunalului, de către grefier, asistat de serviciile Curții de Justiţie și ale Tribunalului de Primă Instanţă.

Capitolul IV

FUNCȚIONAREA TRIBUNALULUI

Articolul 23

Datele, orele și locul ședinţelor Tribunalului

(1)   Datele și orele ședințelor Tribunalului sunt stabilite de către președinte.

(2)   Tribunalul poate, pentru desfășurarea uneia sau mai multor ședințe determinate, să aleagă un alt loc decât acela al sediului său.

Articolul 24

Cvorumul

Ședinţele Tribunalului se pot desfășura numai cu respectarea următorului cvorum :

—	cinci judecători în cazul ședinţei plenare;

—	trei judecători în cazul camerei compuse din cinci judecători și al camerelor compuse din trei judecători.

Articolul 25

Împiedicarea sau absenţa unui judecător

(1)   Dacă, urmare a unui caz de împiedicare sau de absenţă a unui judecător, cvorumul nu este întrunit, președintele amână ședința până la încetarea cazului de împiedicare sau absenţă.

(2)   De asemenea, în vederea întrunirii cvorumului în cadrul unei camere, președintele poate, pentru buna desfășurare a judecăţii, să dispună ca din compunerea completului să facă parte un alt judecător din aceeași cameră sau, dacă aceasta nu este posibil, să propună președintelui Tribunalului desemnarea unui judecător din cadrul altei camere. Judecătorul respectiv este desemnat prin rotaţie, potrivit ordinii stabilite de articolul 5, cu exceptarea, în măsura posibilului, a președintelui Tribunalului și a președinţilor camerelor.

(3)   În cazul în care, ulterior ședinţei, completul de judecată se compune potrivit alineatului precedent, se dispune redeschiderea procedurii orale.

Articolul 26

Împiedicarea sau absenţa unui judecător din cadrul camerei compuse din cinci judecători intervenită anterior ședinţei

Dacă, în cadrul camerei compuse din cinci judecători, anterior ședinţei, intervine un caz de împiedicare sau de absenţă, președintele Tribunalului desemnează un alt judecător, prin rotaţie, potrivit ordinii stabilite de articolul 5. Cu toate acestea, ședinţa se poate desfășura, sub condiţia întrunirii cvorumului, chiar dacă numărul de cinci judecători nu poate fi atins.

Articolul 27

Deliberarea

(1)   Tribunalul deliberează în camera de consiliu.

(2)   Numai judecătorii care au participat la ședinţa de judecată iau parte la deliberări.

(3)   Potrivit articolului 17 primul paragraf din Statutul Curţii de Justiţie și articolului 5 primul paragraf din anexa I la același statut, deciziile Tribunalului sunt valabile numai în cazul în care numărul de judecători care participă la deliberări este impar.

Dacă, în cadrul camerei compuse din cinci judecători sau în cadrul ședinţei plenare, urmare a unui caz de împiedicare sau de absenţă, numărul judecătorilor este par, se abține să participe la deliberări judecătorul care, potrivit ordinii stabilite de articolul 5, are rangul cel mai mic, cu excepția cazului în care acesta este judecătorul raportor. În această din urmă ipoteză, se abține să participe la deliberări judecătorul care îl precedă imediat în rang pe acesta.

(4)   Fiecare judecător prezent la deliberări își exprimă părerea și o motivează.

La solicitarea unui judecător, orice întrebare este formulată într-o limbă la alegerea sa și este comunicată în scris celorlalți judecători înainte de a fi supusă la vot.

Concluziile adoptate în urma discuției finale de majoritatea judecătorilor determină decizia Tribunalului. Voturile sunt exprimate în ordinea inversă celei stabilite de articolul 5.

Tribunalul decide în caz de divergență cu privire la obiectul, conținutul și ordinea întrebărilor sau cu privire la interpretarea unui vot.

(5)   În cazul în care deliberările Tribunalului privesc chestiuni administrative, grefierul asistă la acestea, afară de cazul în care Tribunalul decide altfel.

(6)   În cazul în care Tribunalul judecă fără participarea grefierului, acesta însărcinează pe judecătorul care, potrivit ordinii stabilite de articolul 5, are rangul cel mai mic să întocmească, dacă este cazul, un proces-verbal care se semnează de președinte și de judecătorul respectiv.

Articolul 28

Vacanţele judecătorești

(1)   Cu excepţia unei decizii speciale a Tribunalului, vacanțele judecătorești sunt stabilite după cum urmează:

—	de la 18 decembrie până la 10 ianuarie;

—	din duminica ce precedă ziua de Paști până în a doua duminică după ziua de Paști;

—	de la 15 iulie până la 15 septembrie.

(2)   Pe durata vacanțelor judecătorești, președinţia Tribunalului este asigurată la sediul acestuia fie de către președintele Tribunalului, care ține legătura cu grefierul, fie de către un președinte de cameră sau de către un alt judecător desemnat de președinte să-l înlocuiască.

În caz de urgență, președintele Tribunalului poate convoca judecătorii.

(3)   Tribunalul respectă zilele de sărbătoare legală ale locului unde își are sediul.

(4)   Pentru motive întemeiate, Tribunalul poate acorda concedii judecătorilor.

Capitolul V

REGIMUL LINGVISTIC

Articolul 29

Regimul lingvistic

În temeiul articolului 64 din Statutul Curţii de Justiţie și al articolului 7 alineatul (2) din anexa I la același statut, prevederile Regulamentului de procedură al Tribunalului de Primă Instanţă referitoare la regimul lingvistic se aplică în mod corespunzător Tribunalului.

Capitolul VI

DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE REPREZENTANŢILOR PĂRŢILOR

Articolul 30

Privilegii, imunităţi și facilităţi

(1)   Reprezentanţii părţilor care compar în fața Tribunalului sau în fața unei autorități judiciare căreia Tribunalul i-a adresat o cerere de comisie rogatorie se bucură de imunitate pentru afirmațiile orale sau înscrisurile depuse referitoare la cauză sau la părți.

(2)   De asemenea, reprezentanţii părţilor se bucură de următoarele privilegii și facilități:

(a)

toate înscrisurile referitoare la procedură sunt exceptate de la percheziție și sechestru. În caz de contestație, funcționarii autorităților vamale sau ai poliției pot sigila înscrisurile în cauză, care sunt transmise apoi, fără întârziere, Tribunalului pentru a fi verificate în prezența grefierului și a persoanei interesate;

(b)	reprezentanţii părţilor au dreptul la alocarea sumelor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor;

(c)	reprezentanţii părţilor se bucură de libertate de deplasare în măsura necesară îndeplinirii sarcinilor lor.

(3)   Privilegiile, imunitățile și facilitățile menționate de alineatele (1) și (2) sunt acordate exclusiv în interesul bunei desfăşurări a procedurii.

(4)   Tribunalul poate ridica imunitatea în cazul în care consideră că această măsură nu împiedică buna desfăşurare a procedurii.

Articolul 31

Calitatea de reprezentant al părţii

Agenţii, consilierii și avocaţii, pentru a beneficia de privilegiile, imunitățile și facilitățile menționate de articolul 30, trebuie să facă în prealabil dovada calităţii lor, după cum urmează:

(a)	agenții, printr-un înscris oficial eliberat de mandantul lor, care înaintează, fără întârziere, grefierului o copie a acestuia;

(b)	consilierii și avocații, printr-un atestat de legitimare semnat de grefier. Validitatea acestui atestat este limitată la o perioadă determinată, care poate fi prelungită sau restrânsă în funcție de durata procedurii.

Articolul 32

Excluderea din procedură

(1)   În cazul în care Tribunalul apreciază conduita reprezentantului unei părţi în fața Tribunalului, a președintelui, a unui judecător ori a grefierului ca fiind incompatibilă cu demnitatea Tribunalului sau cu exigențele unei bune administrări a justiției ori că reprezentantul în cauză uzează de drepturile pe care le are în virtutea funcției sale în alte scopuri decât acelea pentru care îi sunt recunoscute, Tribunalul îl informează pe cel în cauză în legătură cu acest fapt. Tribunalul poate informa despre aceasta autoritățile în fața cărora persoana în cauză este ţinută să răspundă; o copie a scrisorii adresate acestor autorități este transmisă și persoanei în cauză.

Pentru aceleași motive, Tribunalul poate, oricând, prin ordonanță, după ascultarea persoanei în cauză, să o excludă din procedură. Această ordonanță este executorie de îndată.

(2)   În cazul în care reprezentantul unei părţi este exclus din procedură, aceasta se suspendă până la expirarea termenului stabilit de către președinte în scopul de a permite părții interesate să desemneze un alt reprezentant.

(3)   Deciziile luate în aplicarea prevederilor prezentului articol pot fi revocate.

TITLUL II

PROCEDURA

Capitolul I

PROCEDURA SCRISĂ

Articolul 33

Dispoziţii generale

(1)   Procedura scrisă cuprinde depunerea cererii introductive și a memoriului în apărare, precum și, în condiţiile prevăzute de articolul 41, depunerea unui memoriu în replică și a unui memoriu în duplică.

(2)   Președintele stabilește datele sau termenele de depunere a actelor de procedură.

Articolul 34

Depunerea actelor de procedură

(1)   Originalul oricărui act de procedură trebuie să fie semnat de către reprezentantul părții.

Acest act, însoțit de toate anexele menționate în cuprinsul său, se depune împreună cu cinci copii pentru Tribunal și cu atâtea copii câte părţi sunt în cauză. Aceste copii sunt certificate pentru conformitate cu originalul de către partea care le depune.

(2)   Instituțiile depun, în plus, în termenele stabilite de Tribunal, traduceri ale actelor de procedură redactate de către acestea în celelalte limbi prevăzute de articolul 1 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului. Ultimul paragraf al alineatului (1) se aplică în mod corespunzător.

(3)   Toate actele de procedură se datează. În privința termenelor procedurale, este luată în considerare numai data depunerii la grefă.

(4)   Fiecărui act de procedură i se anexează un dosar care conține înscrisurile justificative invocate și un opis al acestora.

(5)   În cazul în care, datorită volumului unui înscris, nu se anexează actului de procedură decât un extras, se depune la grefă înscrisul complet sau o copie completă a acestuia.

(6)   Fără a aduce atingere prevederilor alineatelor (1)-(4), data la care o copie a originalului semnat al unui act de procedură, inclusiv opisul prevăzut de alineatul (4), parvine grefei prin orice mijloc tehnic de comunicare aflat la dispoziția Tribunalului se consideră că respectă termenele procedurale, sub condiția ca originalul semnat al actului, însoțit de anexele și copiile prevăzute de alineatul (1) al doilea paragraf, să fie depus la grefă cel mai târziu în 10 zile de la primirea copiei originalului. Articolul 100 alineatul (3) nu se aplică în privinţa acestui termen de 10 zile.

(7)   Fără a aduce atingere prevederilor alineatului (1) primul paragraf și alineatelor (2)-(4), Tribunalul poate stabili, prin decizie, condițiile în care se consideră că un act de procedură transmis grefei pe cale electronică este considerat a fi originalul acelui act. Această decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 35

Cererea introductivă

(1)   Cererea prevăzută de articolul 21 din Statutul Curţii de Justiţie cuprinde:

(a)	numele și domiciliul reclamantului;

(b)	indicarea calităţii și adresei semnatarului;

(c)	indicarea părții împotriva căreia este formulată cererea introductivă;

(d)	obiectul litigiului și concluziile reclamantului;

(e)	motivele și argumentele de fapt și de drept invocate;

(f)	probele propuse, dacă este cazul.

(2)   La cererea introductivă se anexează, dacă este cazul:

(a)	actul a cărui anulare se solicită;

(b)	reclamația la care se referă articolul 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor și decizia prin care se soluţionează reclamaţia, cu arătarea datelor de introducere a reclamaţiei și de comunicare a deciziei.

(3)   Pentru buna desfășurare a procedurii, cererea introductivă cuprinde:

—	menţionarea domiciliului ales în localitatea unde Tribunalul își are sediul, cu indicarea numelui persoanei care este autorizată să primească toate comunicările

—	sau indicarea oricărui mijloc tehnic de comunicare de care dispune Tribunalul, prin intermediul căruia reprezentantul reclamantului consimte să primească toate comunicările

—	sau indicarea ambelor modalităţi de efectuare a comunicărilor prevăzute mai sus.

(4)   În cazul în care cererea introductivă nu îndeplinește condițiile prevăzute de alineatul (3) și atât timp cât această neregularitate nu este îndreptată, toate comunicările efectuate în vederea îndeplinirii procedurii, destinate părții interesate, se realizează prin scrisoare recomandată adresată reprezentantului părții. Prin derogare de la articolul 99 alineatul (1), comunicarea se consideră legal îndeplinită prin depunerea scrisorii recomandate la oficiul poștal al localităţii unde Tribunalul își are sediul.

(5)   Avocatul reclamantului are obligaţia să depună la grefă un atestat care să certifice că are dreptul să își exercite profesia în fața unui organ jurisdicţional al unui stat membru sau al unui alt stat parte la Acordul privind Spațiul Economic European.

Articolul 36

Îndreptarea neregularităţii cererii introductive

În cazul în care cererea introductivă nu îndeplinește condițiile enumerate de articolul 35 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), alineatul (2) sau alineatul (5), grefierul stabilește un termen rezonabil pentru ca reclamantul să îndrepte neregularitatea cererii. În cazul în care, în termenul stabilit în acest scop, reclamantul nu procedează la îndreptarea neregularităţii, Tribunalul decide dacă nerespectarea acestor cerinţe determină inadmisibilitatea cererii introductive pentru neîndeplinirea condițiilor de formă.

Articolul 37

Comunicarea cererii introductive și publicarea avizului în Jurnalul Oficial

(1)   Cererea introductivă se comunică pârâtului. În cazurile prevăzute de articolul 36, comunicarea se face imediat după îndreptarea neregularităţii sau, dacă reclamantul nu procedează la îndreptarea acesteia, imediat după declararea admisibilităţii cererii de către Tribunal.

(2)   În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene se publică un aviz care indică data depunerii cererii introductive, părțile, obiectul și descrierea litigiului, precum și concluziile cererii introductive.

Articolul 38

Repartizarea iniţială a cauzei unui complet de judecată

Imediat după depunerea cererii introductive, președintele Tribunalului repartizează cauza unei camere compuse din trei judecători potrivit criteriilor prevăzute de articolul 12 alineatul (2).

Pentru fiecare cauză repartizată unei camere, președintele acesteia propune președintelui Tribunalului desemnarea unui judecător raportor; președintele Tribunalului decide cu privire la această propunere.

Articolul 39

Memoriul în apărare

(1)   În termen de două luni de la comunicarea cererii introductive, pârâtul depune un memoriu în apărare. Memoriul în apărare cuprinde:

(a)	numele și domiciliul pârâtului;

(b)	indicarea calităţii și adresei semnatarului;

(c)	concluziile pârâtului;

(d)	motivele și argumentele de fapt și de drept invocate;

(e)	probele propuse, dacă este cazul.

Prevederile articolului 35 alineatele (3) și (4) se aplică în mod corespunzător.

Avocatul pârâtului are obligaţia să depună la grefă un atestat care să certifice că are dreptul să își exercite profesia în fața unui organ jurisdicţional al unui stat membru sau al unui alt stat parte la Acordul privind Spațiul Economic European.

(2)   În împrejurări excepționale, termenul prevăzut de alineatul(1) de mai sus poate fi prelungit de către președinte la cererea motivată a pârâtului.

Articolul 40

Transmiterea cererii introductive și a memoriului în apărare către Consiliu și Comisie

Atunci când Consiliul sau Comisia nu este parte într-o cauză, Tribunalul îi transmite o copie a cererii introductive și a memoriului în apărare, cu excepţia anexelor la aceste înscrisuri, pentru a-i permite să constate dacă se invocă inaplicabilitatea unuia dintre actele sale în temeiul articolului 241 din Tratatul CE sau al articolului 156 din Tratatul CEEA.

Articolul 41

Al doilea schimb de memorii

În temeiul articolului 7 alineatul (3) din anexa I la Statutul Curţii de Justiţie, Tribunalul poate, din oficiu sau la cererea motivată a reclamantului, să decidă că este necesar un al doilea schimb de memorii în vederea completării dosarului.

Articolul 42

Propunerea de probe noi

Părțile mai pot propune probe în sprijinul afirmațiilor lor până la finalul ședinţei, sub condiţia ca întârzierea cu care s-au propus probele să fie temeinic justificată.

Articolul 43

Invocarea de motive noi

(1)   Invocarea de motive noi după primul schimb de memorii este interzisă, cu excepția cazului în care acestea se bazează pe elemente de fapt și de drept care au apărut în cursul procedurii.

(2)   În cazul în care, pe parcursul judecăţii, o parte invocă un motiv nou, președintele, după expirarea termenelor obișnuite de procedură, în baza raportului judecătorului raportor, poate acorda celeilalte părți un termen pentru a răspunde cu privire la acest motiv.

Tribunalul se pronunţă asupra admisibilităţii motivului prin decizia prin care se finalizează judecata.

Articolul 44

Înscrisuri – Confidenţialitate – Anonimat

(1)   Sub rezerva prevederilor articolului 109 alineatul (5), Tribunalul ia în considerare doar înscrisurile pe care reprezentanții părţilor le-au putut consulta și asupra cărora și-au putut exprima punctul de vedere.

(2)   În cazul în care Tribunalul trebuie să verifice caracterul confidențial, în privinţa uneia sau mai multor părți, al unui înscris care poate fi pertinent în cauză, acest înscris nu este comunicat părților înaintea finalizării acestei verificări. Tribunalul poate impune, prin ordonanţă, depunerea înscrisului respectiv.

(3)   În cazul în care o instituție comunitară a refuzat accesul la un înscris care a fost depus în cadrul unei acțiuni privind legalitatea acestui refuz, aflată pe rolul Tribunalului, acest înscris nu se comunică celorlalte părți.

(4)   Din oficiu sau urmare a unei cereri motivate în acest sens, Tribunalul poate omite indicarea numelui reclamantului sau al altor persoane, menţionate în cadrul procedurii, sau a anumitor date în cadrul publicaţiilor referitoare la cauză, dacă există motive legitime care justifică păstrarea confidenţialităţii în privinţa identităţii unei persoane sau asupra conţinutului anumitor date.

Articolul 45

Raportul preliminar

(1)   După ultimul schimb de memorii, președintele stabilește data la care judecătorul raportor prezintă Tribunalului un raport preliminar.

(2)   Raportul preliminar cuprinde propuneri cu privire la necesitatea luării unor măsuri de organizare a procedurii sau de cercetare judecătorească, cu privire la posibilitatea soluţionării amiabile a litigiului, precum şi cu privire la eventuala trimitere a cauzei ședinţei plenare, camerei compuse din cinci judecători sau judecătorului raportor care să hotărască în calitate de judecător unic.

(3)   Tribunalul se pronunţă cu privire la măsurile ce se impun a fi luate ca urmare a propunerilor judecătorului raportor.

Articolul 46

Conexitatea – Reunirea cauzelor

(1)   În interesul bunei administrări a justiţiei, după ascultarea părților, președintele poate oricând, din motive de conexitate, să dispună prin ordonanţă reunirea mai multor cauze pentru buna desfășurare a procedurii scrise sau orale ori în vederea pronunţării deciziei prin care se finalizează judecata. Președintele poate disjunge ulterior cauzele. Președintele poate delega soluţionarea acestor chestiuni Tribunalului.

(2)   Atunci când cauzele susceptibile de a fi reunite pentru motive de conexitate sunt repartizate unor complete de judecată diferite, președintele Tribunalului dispune cu privire la o nouă repartizare a acestora.

(3)   Reprezentanţii părților din cauzele conexate pot consulta la grefă actele de procedură comunicate părților din celelalte cauze conexate. Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 44 alineatele (1) și (2), președintele poate, la cererea unei părți, să excludă de la consultare înscrisurile secrete sau confidențiale.

Articolul 47

Ordinea examinării cauzelor

(1)   Tribunalul examinează cauzele cu care este sesizat în ordinea în care sunt pregătite în vederea soluţionării.

(2)   Ţinând seama de împrejurări speciale, președintele poate dispune examinarea cu prioritate a unei cauze.

(3)   După ascultarea părților, președintele, ţinând seama de împrejurări speciale, îndeosebi cu scopul de a facilita soluţionarea amiabilă a litigiului, poate, din oficiu sau la cererea unei părți, să dispună amânarea examinării unei cauze la o dată ulterioară.

Capitolul II

PROCEDURA ORALĂ

Articolul 48

Organizarea ședinţei de judecată

(1)   Fără a aduce atingere prevederilor speciale ale prezentului regulament, care permit Tribunalului să se pronunţe prin ordonanţă, și sub rezerva alineatului (2) din prezentul articol, procedura în fața Tribunalului implică, de asemenea, și o ședinţă de judecată.

(2)   Atunci când are loc un al doilea schimb de memorii, iar Tribunalul consideră că organizarea unei ședinţe de judecată nu este necesară, acesta poate decide, cu acordul părţilor, să pronunţe o hotărâre fără parcurgerea fazei orale.

Articolul 49

Data ședinţei de judecată

Preşedintele stabilește data ședinţei de judecată.

Articolul 50

Neparticiparea părţilor la ședinţa de judecată

Reprezentanţii părţilor, convocaţi în mod corespunzător la ședinţa de judecată, au obligaţia să informeze grefa în timp util, în cazul în care nu intenţionează să asiste la ședinţă.

În cazul în care reprezentanţii tuturor părţilor au comunicat că nu urmează să asiste la ședinţă, Tribunalul poate declara terminată procedura orală.

Articolul 51

Desfășurarea ședinţei de judecată

(1)   Dezbaterile sunt deschise și conduse de către președinte, care exercită poliția ședinței.

(2)   Dezbaterile desfășurate în ședinţă secretă nu se fac publice.

(3)   Părțile pot pleda numai prin intermediul reprezentantului lor.

(4)   Președintele și fiecare judecător pot, pe parcursul dezbaterilor:

(a)	să pună întrebări reprezentanţilor părţilor;

(b)	să solicite părților să se pronunțe personal cu privire la anumite aspecte ale litigiului.

Articolul 52

Terminarea procedurii orale

(1)   Președintele declară terminată procedura orală la sfârșitul dezbaterilor.

(2)   Tribunalul poate dispune redeschiderea procedurii orale.

Articolul 53

Procesul-verbal al ședinţei de judecată

(1)   Grefierul întocmește un proces-verbal al fiecărei ședințe. Acest proces-verbal se semnează de către președinte și de către grefier și constituie act autentic.

(2)   Părțile pot consulta la grefă orice proces-verbal și pot obține o copie a acestuia pe cheltuiala lor.

Capitolul III

MĂSURILE DE ORGANIZARE A PROCEDURII ȘI ACTIVITĂŢILE DE CERCETARE JUDECĂTOREASCĂ

Articolul 54

Dispoziţii generale

(1)   Măsurile de organizare a procedurii și de cercetare judecătorească urmăresc să asigure pregătirea cauzelor pentru judecată, derularea procedurilor și soluționarea litigiilor în cele mai bune condiții.

Acestea pot fi adoptate sau modificate în orice stadiu al procedurii.

(2)   Orice parte poate, în orice stadiu al procedurii, să propună adoptarea sau modificarea unor măsuri de organizare a procedurii și de cercetare judecătorească. În acest caz, celelalte părți sunt ascultate înainte de dispunerea acestor măsuri.

(3)   Atunci când împrejurările procedurii impun aceasta, judecătorul raportor sau, după caz, Tribunalul informează părțile cu privire la măsurile avute în vedere pentru a le da posibilitatea de a-și prezenta observațiile oral sau în scris.

Secțiunea I – Măsurile de organizare a procedurii

Articolul 55

Scop și categorii

(1)   Măsurile de organizare a procedurii au ca scop:

(a)	asigurarea bunei desfășurări a procedurii scrise sau orale și facilitarea administrării probelor;

(b)	identificarea punctelor în privinţa cărora părțile trebuie să-și completeze argumentele sau care ar necesita efectuarea unor activităţi de cercetare judecătorească;

(c)	precizarea concluziilor părților, precum și a motivelor și a argumentelor acestora și clarificarea punctelor în litigiu.

(2)   Măsurile de organizare a procedurii pot consta în special în:

(a)	punerea de întrebări părților;

(b)	solicitarea adresată părților de a se pronunța, în scris sau oral, cu privire la anumite aspecte ale litigiului;

(c)	solicitarea de informații părților;

(d)	solicitarea adresată părţilor de a prezenta înscrisuri referitoare la cauză;

(e)	convocarea la întâlniri a părților.

Articolul 56

Procedura

Fără a aduce atingere articolului 44 alineatul (2), măsurile de organizare a procedurii se dispun de către judecătorul raportor, cu excepţia cazului în care, în considerarea întinderii măsurilor avute în vedere sau a importanţei acestora pentru soluţionarea litigiului, sesizează Tribunalul pentru a decide în această privinţă. Părţile sunt înștiinţate cu privire la aceste măsuri prin grija grefierului.

Secțiunea II – Activitățile de cercetare judecătorească

Articolul 57

Categorii

Fără a aduce atingere prevederilor articolelor 24 și 25 din Statutul Curții de Justiție, activităţile de cercetare judecătorească cuprind:

(a)	înfățișarea personală a părților;

(b)	solicitarea de informații terţilor;

(c)	solicitarea adresată terţilor de a prezenta înscrisuri referitoare la cauză;

(d)	proba testimonială;

(e)	expertiza;

(f)	cercetarea la fața locului.

Articolul 58

Procedura

(1)   Măsurile de cercetare judecătorească sunt dispuse de către Tribunal.

(2)   Decizia privind activităţile menţionate de articolul 57 literele (d), (e) și (f) este luată, după ascultarea părţilor, prin ordonanță care stabilește faptele ce trebuie dovedite.

Părţile sunt înștiinţate cu privire la decizia referitoare la activităţile menţionate de articolul 57 literele (a), (b) și (c) prin grija grefierului.

(3)   Părțile pot asista la activitățile de cercetare judecătorească.

(4)   Atunci când decide luarea unei măsuri de cercetare judecătorească fără a proceda în mod nemijlocit la efectuarea acesteia, Tribunalul însărcinează judecătorul raportor cu efectuarea acesteia.

(5)   O parte poate să facă oricând proba contrară și să completeze probatoriul solicitat.

Secțiunea III – Citarea și audierea martorilor și experților

Articolul 59

Citarea martorilor

(1)   Tribunalul, din oficiu sau la cererea unei părţi, dispune ca anumite fapte să fie probate cu martori.

Cererea unei părți privind audierea unui martor trebuie să indice cu precizie faptele în legătură cu care acesta va fi ascultat și motivele care justifică ascultarea acestuia.

(2)   Martorii a căror audiere este considerată necesară sunt citați de către Tribunal în temeiul unei ordonanțe care cuprinde:

(a)	numele, prenumele, calitatea și adresa martorilor;

(b)	data și locul audierii;

(c)	indicarea faptelor în legătură cu care martorii vor fi ascultați;

(d)	după caz, precizarea dispoziţiilor adoptate de Tribunal cu privire la rambursarea cheltuielilor efectuate de martori și sancțiunile aplicabile martorilor care nu se prezintă.

(3)   Tribunalul poate, în cazuri excepţionale, să condiţioneze citarea martorilor a căror audiere este solicitată de către părți de consemnarea, la casieria Tribunalului, a unei sume de bani al cărei cuantum este stabilit de Tribunal, care să garanteze acoperirea cheltuielilor previzibile.

Casieria Tribunalului avansează fondurile necesare audierii martorilor citați din oficiu.

Articolul 60

Audierea martorilor

(1)   După verificarea identității martorilor, președintele îi informează că au obligaţia să ateste veridicitatea declarațiilor în condiţiile prevăzute de alineatul (2) și de articolul 63.

Martorii sunt audiați de Tribunal, părțile fiind citate. După depunerea mărturiei, președintele și fiecare judecător pot, la solicitarea părților sau din oficiu, să pună întrebări martorilor.

Reprezentanții părților, cu încuviinţarea președintelui, pot pune întrebări martorilor.

(2)   Sub rezerva prevederilor articolului 63, înainte de a depune mărturie, martorul prestează următorul jurământ:

Tribunalul poate, după ascultarea părților, să încuviinţeze ca martorul să nu depună jurământ.

(3)   Grefierul întocmește un proces-verbal în care este redată depoziţia fiecărui martor.

Procesul-verbal se semnează de către președinte sau judecătorul raportor însărcinat cu audierea martorilor, precum și de către grefier. În prealabil, trebuie să i se dea posibilitatea martorului să verifice conținutul procesului-verbal și să îl semneze.

Procesul-verbal constituie act autentic.

Articolul 61

Obligaţiile martorilor

(1)   Martorii legal citați sunt obligați să dea curs citației și să se prezinte la ședinţă.

(2)   În cazul în care un martor legal citat nu se prezintă în fața Tribunalului, acesta poate să-i aplice o sancțiune pecuniară de cel mult 5 000 de euro și să dispună o nouă citare a martorului pe cheltuiala acestuia.

Aceeași sancțiune poate fi aplicată martorului care, fără un motiv întemeiat, refuză să depună mărturie, să presteze jurământ sau să facă declarația solemnă echivalentă acestuia.

(3)   Martorul care face dovada unor motive întemeiate în faţa Tribunalului poate fi exonerat de sancțiunea pecuniară care îi este aplicată. Cuantumul sancțiunii pecuniare poate fi redus la cererea martorului în cazul în care acesta dovedește că este disproporționat în raport cu veniturile sale.

(4)   Executarea silită a sancțiunilor sau măsurilor dispuse în temeiul prezentului articol se realizează în conformitate cu prevederile articolelor 244 și 256 din Tratatul CE și articolelor 159 și 164 din Tratatul CEEA.

Articolul 62

Expertiza

(1)   Tribunalul poate dispune efectuarea unei expertize din oficiu sau la cererea uneia dintre părţi. Ordonanța de numire a expertului precizează obiectivele expertizei și stabilește un termen pentru depunerea raportului său.

(2)   Expertului i se comunică o copie a ordonanței, precum și toate înscrisurile necesare îndeplinirii sarcinii sale. Expertul se află sub controlul judecătorului raportor, care poate asista la operațiunile de expertiză și care este informat cu privire la derularea sarcinilor încredințate expertului.

Tribunalul poate solicita părților sau uneia dintre ele să depună o sumă de bani care să garanteze acoperirea costurilor expertizei.

(3)   La solicitarea expertului, Tribunalul poate dispune audierea unor martori care sunt ascultați în conformitate cu prevederile articolului 60.

(4)   Expertul se poate pronunța doar în limitele obiectivelor care i-au fost încredințate în mod expres.

(5)   După depunerea raportului, Tribunalul poate dispune ascultarea expertului, părțile fiind citate.

Cu încuviinţarea președintelui, reprezentanții părților pot pune întrebări expertului.

(6)   Sub rezerva prevederilor articolului 63, după prezentarea raportului, expertul depune în fața Tribunalului următorul jurământ:

Tribunalul poate, după ascultarea părților, să încuviinţeze ca expertul să nu depună jurământ.

Articolul 63

Jurământul

(1)   Președintele pune în vedere persoanelor chemate să depună jurământ în fața Tribunalului, în calitate de martori sau experți, să spună adevărul sau să-și îndeplinească sarcina potrivit conștiinţei și cu deplină imparțialitate și le atrage atenția asupra consecințelor penale prevăzute de legislația lor națională în caz de încălcare a acestei obligaţii.

(2)   Martorii și experții depun jurământ în conformitate cu articolul 60 alineatul (2) primul paragraf, respectiv cu articolul 62 alineatul (6) primul paragraf sau în forma prevăzută de legislația lor națională.

(3)   În cazul în care legislația națională a martorilor sau experților prevede posibilitatea de a face, în materie de procedură judiciară, în plus faţă de jurământ, în locul acestuia sau alături de acesta, o declarație echivalentă jurământului, martorii și experții pot face această declarație în condițiile și forma prevăzute de legislația lor națională.

În cazul în care legislația națională nu prevede nici posibilitatea de a depune jurământ, nici de a face o astfel de declarație, se aplică procedura prevăzută de alineatul (1).

Articolul 64

Mărturia mincinoasă comisă de martor sau expert

(1)   Tribunalul poate decide să denunțe autorității competente, menționate de anexa III din Regulamentul adițional la Regulamentul de procedură al Curții de Justiţie, aparţinând statului membru ale cărui instanțe sunt competente să sancţioneze din punct de vedere penal mărturia mincinoasă comisă sub jurământ în faţa Tribunalului de către un martor sau expert, luând în considerare prevederile articolului 63.

(2)   Decizia Tribunalului se transmite prin grija grefierului. Aceasta descrie faptele și împrejurările pe care se întemeiază denunțul.

Articolul 65

Recuzarea

(1)   În cazul în care una dintre părți recuză un martor sau un expert pentru incapacitate, nedemnitate sau pentru orice alt motiv ori în cazul în care un martor sau un expert refuză să depună mărturie, să presteze jurământ sau să facă declarația solemnă echivalentă acestuia, Tribunalul dispune în mod corespunzător prin ordonanţă motivată.

(2)   Recuzarea unui martor sau a unui expert se propune în termen de două săptămâni de la comunicarea ordonanței în temeiul căreia este citat martorul sau prin care este numit expertul, printr-o cerere care conține motivele recuzării și probele propuse.

Articolul 66

Rambursarea cheltuielilor – Despăgubiri

(1)   Martorii și experții au dreptul la rambursarea cheltuielilor de deplasare și de ședere. Casieria Tribunalului le poate acorda un avans pentru aceste cheltuieli.

(2)   Martorii au dreptul la o despăgubire pentru beneficiul nerealizat, iar experții la onorarii pentru lucrările lor. Aceste sume de bani sunt plătite martorilor și experților de către casieria Tribunalului după îndeplinirea îndatoririlor sau sarcinilor lor.

Articolul 67

Comisia rogatorie

(1)   Tribunalul poate, la cererea părților sau din oficiu, să dispună efectuarea unor comisii rogatorii pentru audierea martorilor sau experților.

(2)   Comisia rogatorie se dispune prin ordonanță; aceasta cuprinde numele, prenumele, calitatea și adresa martorilor sau experților, indică faptele în legătură cu care martorii sau experții vor fi ascultaţi, menţionează părțile, reprezentanţii părţilor, precum și adresa acestora și expune pe scurt obiectul litigiului.

(3)   Grefierul trimite ordonanța autorității competente din statul membru pe teritoriul căruia trebuie efectuată ascultarea martorilor sau a experților, care este menționată de anexa I la Regulamentul adițional la Regulamentul de procedură al Curții de Justiţie. Dacă este cazul, ordonanța este însoțită de o traducere în limba sau limbile oficiale ale statului membru destinatar.

Autoritatea desemnată în temeiul primului paragraf transmite ordonanța autorității judiciare competente potrivit dreptului intern.

Autoritatea judiciară competentă aduce la îndeplinire comisia rogatorie în conformitate cu prevederile dreptului său intern. După aducerea la îndeplinire, autoritatea judiciară competentă transmite autorității desemnate în temeiul primului paragraf ordonanța privind comisia rogatorie, înscrisurile rezultate din efectuarea acesteia și un borderou al cheltuielilor. Aceste înscrisuri se transmit grefierului.

Grefierul asigură efectuarea traducerii înscrisurilor în limba de procedură.

(4)   Cheltuielile ocazionate de comisia rogatorie sunt în sarcina Tribunalului cu excepţia situaţiei în care acesta dispune, dacă este cazul, să fie suportate de către părți.

Capitolul IV

SOLUŢIONAREA AMIABILĂ A LITIGIILOR

Articolul 68

Modalităţi

(1)   Tribunalul poate, în orice stadiu al procedurii, să examineze posibilitatea soluţionării amiabile, în tot sau în parte, a litigiului dintre reclamant și pârât, să propună una sau mai multe soluţii de natură să pună capăt diferendului și să ia măsurile corespunzătoare pentru a facilita o asemenea soluţionare.

Tribunalul poate, în special:

—	să solicite părţilor sau terţilor furnizarea de informaţii;

—	să solicite părţilor sau terţilor prezentarea de înscrisuri;

—	să convoace la întâlniri reprezentanţii părților, părţile însele sau orice funcţionar sau agent al instituţiei împuternicit să negocieze un eventual acord.

(2)   Prevederile alineatului (1) se aplică în mod corespunzător procedurii referitoare la măsurile provizorii.

(3)   Tribunalul poate însărcina judecătorul raportor, asistat de grefier, să facă demersuri în vederea soluţionării amiabile a litigiului sau să pună în aplicare măsurile adoptate de Tribunal în acest scop.

Articolul 69

Acordul părţilor

(1)   În cazul în care reclamantul și pârâtul ajung la un acord în faţa Tribunalului sau a judecătorului raportor cu privire la soluţia care să pună capăt litigiului, termenii acestui acord pot fi cuprinși într-un proces-verbal semnat de către președinte sau de către judecătorul raportor, precum și de către grefier. Procesul-verbal care cuprinde acordul părţilor constituie act autentic.

Cauza este radiată prin ordonanţă motivată a președintelui.

La cererea reclamantului și a pârâtului, președintele constată termenii acordului în ordonanţa de radiere.

(2)   În cazul în care reclamantul și pârâtul comunică Tribunalului că au ajuns la un acord extrajudiciar cu privire la soluționarea litigiului și precizează că renunţă la orice pretenţie, președintele dispune radierea cauzei.

(3)   Președintele se pronunţă asupra cheltuielilor potrivit acordului sau, în lipsa acestuia, cheltuielile rămân la aprecierea sa.

Articolul 70

Soluţionarea amiabilă și procedura judiciară

Tribunalul și părţile nu se pot folosi în cadrul procedurii judiciare de sugestiile formulate, de propunerile prezentate, de concesiile făcute sau de înscrisurile întocmite în vederea soluţionării amiabile a litigiului.

Capitolul V

SUSPENDAREA PROCEDURILOR ȘI DESESIZAREA ÎN FAVOAREA CURŢII DE JUSTIŢIE ȘI A TRIBUNALULUI DE PRIMĂ INSTANŢĂ

Articolul 71

Cazurile de suspendare și procedura

(1)   Fără a aduce atingere articolului 117 alineatul (4), articolului 118 alineatul (4) și articolului 119 alineatul (4), o procedură pendinte poate fi suspendată:

(a)

până la pronunţarea hotărârii de către Tribunalul de Primă Instanţă sau de către Curtea de Justiţie, în cazul în care Tribunalul și fie Tribunalul de Primă Instanţă, fie Curtea de Justiţie sunt sesizate cu judecarea unor cauze care se referă la aceeași chestiune de interpretare sau care pun în discuţie validitatea aceluiași act;

(b)

în cazul în care pe rolul Tribunalului de Primă Instanţă se află un recurs declarat împotriva unei decizii a Tribunalului prin care se soluționează parțial fondul unui litigiu, prin care se pune capăt unui incident de procedură referitor la o excepție de necompetență sau de inadmisibilitate ori prin care se respinge o intervenție;

(c)	la cererea comună a părților;

(d)	în alte cazuri particulare, atunci când buna administrare a justiției impune aceasta.

(2)   Decizia de suspendare a procedurii este luată, după ascultarea părţilor, prin ordonanţă motivată a președintelui; președintele poate delega soluţionarea acestei chestiuni Tribunalului.

(3)   Decizia de reluare a procedurii înainte de expirarea suspendării, precum și decizia prevăzută de articolul 72 alineatul (2) se adoptă potrivit acelorași modalități.

Articolul 72

Durata și efectele suspendării

(1)   Suspendarea procedurii produce efecte la data indicată în ordonanța de suspendare sau, în lipsa unei asemenea mențiuni, la data adoptării acestei ordonanțe.

(2)   Atunci când ordonanța de suspendare nu a stabilit durata acesteia, suspendarea încetează la data indicată în ordonanța de reluare a procedurii sau, în lipsa unei asemenea mențiuni, la data adoptării acestei ordonanțe.

(3)   Pe durata suspendării, niciun termen procedural nu expiră, cu excepția termenului prevăzut de articolul 109 alineatul (1) pentru depunerea cererii de intervenție.

De la data încetării suspendării termenele procedurale își reiau cursul de la început.

Articolul 73

Desesizarea

(1)   Tribunalul trimite cauza instanţei competente, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din anexa I la Statutul Curţii de Justiţie, atunci când constată că acţiunea cu care este sesizat este de competenţa Curţii de Justiţie sau a Tribunalului de Primă Instanţă.

(2)   Tribunalul se pronunță prin ordonanță motivată.

Capitolul VI

DESISTAREA, NEPRONUNŢAREA ASUPRA FONDULUI ȘI INCIDENTELE DE PROCEDURĂ

Articolul 74

Desistarea

În cazul în care reclamantul informează Tribunalul, în scris sau în ședinţă, că înţelege să renunțe la judecată, președintele dispune radierea cauzei și se pronunță cu privire la cheltuielile de judecată în conformitate cu articolul 89 alineatul (5).

Articolul 75

Nepronunţarea asupra fondului

Tribunalul poate oricând, din oficiu, după ascultarea părţilor, să adopte o ordonanţă motivată, în cazul în care constată că acțiunea a rămas fără obiect și că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului.

Articolul 76

Acţiunile vădit nefondate sau vădit inadmisibile

Atunci când Tribunalul este în mod vădit necompetent pentru a judeca în tot sau în parte o acțiune sau atunci când o acţiune este în tot sau în parte în mod vădit inadmisibilă sau în mod vădit nefondată, Tribunalul poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.

Articolul 77

Cauzele de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică

Tribunalul poate oricând să se pronunțe, din oficiu, după ascultarea părților, asupra cauzelor de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică. În cazul în care Tribunalul se consideră suficient de lămurit, acesta poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.

Articolul 78

Cererea de soluţionare a cauzei fără dezbateri asupra fondului

(1)   Cererea prin care se solicită Tribunalului să se pronunțe asupra inadmisibilităţii, necompetenței sau cu privire la un alt incident, fără a intra în dezbaterea fondului, se formulează prin înscris separat. Cererea prin care se solicită Tribunalului să se pronunțe asupra inadmisibilităţii se formulează în termen de o lună de la comunicarea cererii introductive.

Cererea cuprinde expunerea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, concluziile și, în anexă, înscrisurile justificative.

(2)   La primirea cererii, președintele stabilește un termen pentru a da posibilitatea celeilalte părți să formuleze în scris concluziile și argumentele de fapt și de drept.

În continuare, procedura de judecare a cererii este orală, afară de cazul în care Tribunalul decide altfel.

(3)   Tribunalul se pronunță cu privire la cerere prin ordonanţă motivată sau o unește cu fondul.

În cazul în care Tribunalul respinge cererea sau o unește cu fondul, președintele stabilește noi termene pentru continuarea judecăţii.

(4)   Tribunalul trimite cauza instanţei competente atunci când constată că acţiunea cu care este sesizat este de competenţa Curţii de Justiţie sau a Tribunalului de Primă Instanţă.

Capitolul VII

HOTĂRÂRILE ȘI ORDONANŢELE

Articolul 79

Hotărârea

Hotărârea cuprinde:

—	mențiunea că este pronunțată de către Tribunal;

—	data pronunțării;

—	numele președintelui și ale judecătorilor care au participat, cu indicarea judecătorului raportor;

—	numele grefierului;

—	indicarea părților;

—	numele reprezentanţilor părților;

—	concluziile părților;

—	expunerea sumară a faptelor;

—

motivele;

—	dispozitivul, inclusiv soluţia privitoare la cheltuielile de judecată.

Articolul 80

Pronunţarea hotărârii

(1)   Hotărârea se pronunță în ședință publică. Părţile sunt înștiinţate în mod corespunzător cu privire la data pronunţării.

(2)   Originalul hotărârii, semnat de președinte, de judecătorii care au luat parte la deliberări și de grefier, este sigilat și depus la grefă; o copie certificată pentru conformitate cu originalul se comunică fiecărei părți prin grija grefierului.

(3)   Pe originalul hotărârii se face mențiune de către grefier cu privire la data pronunțării acesteia.

Articolul 81

Ordonanţa

(1)   Ordonanţa cuprinde:

—	mențiunea că este pronunțată de Tribunal, de președintele acestuia sau de președintele completului de judecată;

—	data adoptării;

—	numele președintelui și, dacă este cazul, ale judecătorilor care au participat la adoptarea acesteia, cu indicarea judecătorului raportor;

—	numele grefierului;

—	indicarea părților;

—	numele reprezentanţilor părților;

—	dispozitivul, inclusiv, dacă este cazul, soluţia privitoare la cheltuielile de judecată.

(2)   Atunci când prezentul regulament prevede că o ordonanţă trebuie motivată, aceasta cuprinde în plus:

—	concluziile părților;

—	expunerea sumară a faptelor;

—

motivele.

Articolul 82

Adoptarea ordonanţelor

Originalul ordonanţei, semnat de președinte, este sigilat și depus la grefă; o copie certificată pentru conformitate cu originalul se comunică fiecărei părți prin grija grefierului.

Articolul 83

Forţa obligatorie

(1)   Hotărârea are forță obligatorie de la data pronunțării sale, sub rezerva prevederilor articolului 12 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curţii de Justiţie.

(2)   Ordonanţele au forță obligatorie de la data comunicării acestora, sub rezerva prevederilor contrare ale prezentului regulament și ale articolului 12 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curţii de Justiţie.

Articolul 84

Rectificarea deciziilor

(1)   Erorile materiale, de calcul sau inexactitățile vădite pot fi rectificate, după ascultarea părţilor, prin ordonanţa Tribunalului, din oficiu sau la cererea unei părți, depusă în termen de o lună de la comunicarea deciziei a cărei rectificare se solicită.

(2)   Originalul ordonanței prin care se dispune rectificarea se anexează originalului deciziei rectificate. Se face mențiune despre această ordonanță pe marginea originalului deciziei rectificate.

Articolul 85

Nepronunţarea asupra cheltuielilor de judecată

(1)   În cazul în care Tribunalul a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, oricare dintre părţi poate sesiza Tribunalul printr-o cerere, în termen de o lună de la comunicarea deciziei.

(2)   Cererea se comunică celeilalte părți, căreia președintele îi stabilește un termen pentru ca aceasta să depună observații scrise.

(3)   După depunerea acestor observații, Tribunalul se pronunță atât asupra admisibilității, cât și asupra fondului cererii.

Capitolul VIII

CHELTUIELILE

Articolul 86

Decizia asupra cheltuielilor de judecată

În hotărârea sau ordonanța prin care se finalizează judecata se dispune cu privire la cheltuielile de judecată.

Articolul 87

Acordarea cheltuielilor de judecată – Reguli generale

(1)   Sub rezerva altor prevederi din prezentul capitol, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

(2)   Tribunalul poate, în măsura impusă de echitate, să decidă ca o parte care cade în pretenţii să fie obligată numai la plata parţială a cheltuielilor de judecată sau chiar să nu fie obligată la plata acestora.

Articolul 88

Cheltuielile nejustificate sau șicanatoare

O parte, chiar dacă a avut câștig de cauză, poate fi obligată la plata, în tot sau în parte, a cheltuielilor de judecată, în cazul în care conduita acesteia, inclusiv din perioada anterioară formulării cererii introductive, justifică acest lucru, în special în cazul în care a provocat celeilalte părţi cheltuieli apreciate de Tribunal ca fiind nejustificate sau șicanatoare.

Articolul 89

Acordarea cheltuielilor de judecată – Cazuri speciale

(1)   În cazul în care mai multe părți cad în pretenții, Tribunalul decide asupra repartizării cheltuielilor de judecată.

(2)   În cazul în care părțile cad în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, Tribunalul poate să repartizeze cheltuielile de judecată sau poate decide ca fiecare parte să suporte propriile cheltuieli.

(3)   În absenţa unei cereri privitoare la cheltuielile de judecată, fiecare parte suportă propriile cheltuieli.

(4)   Intervenientul suportă propriile cheltuieli de judecată.

(5)   Partea care renunță la judecată este obligată la plata cheltuielilor de judecată, la cererea celeilalte părţi, formulată în cadrul observațiilor sale privind renunțarea. Cu toate acestea, la cererea părții care renunță la judecată, cheltuielile de judecată se suportă de către cealaltă parte în cazul în care conduita acesteia justifică acest lucru.

(6)   Cheltuielile de judecată rămân la aprecierea Tribunalului în cazul în care acesta nu se pronunță asupra fondului cauzei.

(7)   În cazul unui acord al părților cu privire la cheltuielile de judecată, Tribunalul se pronunță potrivit acordului respectiv.

Articolul 90

Cheltuielile de executare silită

Cheltuielile efectuate de către o parte în vederea executării silite sunt restituite de către cealaltă parte potrivit tarifului în vigoare în statul în care are loc executarea silită.

Articolul 91

Cheltuielile de judecată recuperabile

Fără a aduce atingere prevederilor articolului 94, sunt considerate cheltuieli recuperabile:

(a)	sumele datorate martorilor și experților în temeiul articolului 66;

(b)	cheltuielile necesare efectuate de către părți în legătură cu procedura, în special cheltuielile de deplasare și de ședere și remunerarea reprezentantului.

Articolul 92

Contestarea cheltuielilor de judecată

(1)   În cazul în care cuantumul și natura cheltuielilor de judecată recuperabile sunt contestate, Tribunalul se pronunță prin ordonanță motivată la cererea părții interesate și după ascultarea observațiilor celeilalte părți.

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din anexa I la Statutul Curţii de Justiţie, această ordonanță nu este supusă recursului.

(2)   Părțile pot solicita, în vederea executării, o copie a ordonanței, certificată pentru conformitate cu originalul.

Articolul 93

Plata

(1)   Casieria Tribunalului și debitorii acestuia efectuează plățile în euro.

(2)   În cazul în care cheltuielile recuperabile au fost efectuate într-o altă monedă decât euro sau când actele care dau dreptul la indemnizație au fost efectuate într-o țară a cărei monedă nu este euro, schimbul valutar se realizează potrivit cursului de schimb de referinţă al Băncii Centrale Europene din ziua plății.

Articolul 94

Cheltuielile de procedură

Procedura în fața Tribunalului este gratuită, sub rezerva următoarelor prevederi:

(a)	în cazul în care Tribunalul a efectuat cheltuieli care ar fi putut fi evitate, în special dacă acţiunea este vădit abuzivă, acesta poate să oblige partea care le-a provocat la restituirea integrală sau parţială a acestora, fără ca suma restituită să poată depăși 2 000 euro;

(b)	cheltuielile pentru orice activitate de copiere și traducere efectuată la cererea unei părți, apreciate de către grefier ca extraordinare, sunt restituite de către această parte în funcție de tariful în vigoare prevăzut de articolul 20.

Capitolul IX

ASISTENȚA JUDICIARĂ

Articolul 95

Condiţii de fond

(1)   În vederea asigurării accesului efectiv la justiție, asistența judiciară se acordă în cauzele aflate pe rolul Tribunalului în condiţiile prevăzute de prezentul capitol.

Asistența judiciară acoperă, în tot sau în parte, cheltuielile legate de asistența și reprezentarea în fața Tribunalului. Aceste cheltuieli sunt avansate de casieria Tribunalului.

(2)   Orice persoană fizică are dreptul să beneficieze de asistență judiciară în cazul în care, datorită stării sale materiale, este în imposibilitate totală sau parțială de a face față cheltuielilor prevăzute de alineatul (1).

Starea materială se evaluează ținând seama de elemente obiective precum veniturile, patrimoniul deținut și situația familială.

(3)   Cererea de acordare a asistenței judiciare se respinge în cazul în care acțiunea în legătură cu care se solicită asistenţa judiciară pare în mod vădit inadmisibilă sau în mod vădit nefondată.

Articolul 96

Condiţii de formă

(1)   Asistența judiciară poate fi solicitată înainte sau după introducerea acțiunii.

Această cerere nu implică asistarea de către avocat.

(2)   Cererea de acordare a asistenței judiciare trebuie să fie însoțită de toate informațiile și înscrisurile justificative care permit evaluarea stării materiale a solicitantului, cum ar fi un certificat emis de o autoritate națională competentă care atestă această stare materială.

În cazul în care cererea este formulată anterior introducerii acțiunii, solicitantul trebuie să expună pe scurt obiectul acțiunii pe care își propune să o inițieze, situaţia de fapt din speţă și argumentaţia în susținerea acțiunii. Cererea trebuie să fie însoțită de înscrisuri justificative în acest sens.

(3)   Tribunalul poate impune, în conformitate cu articolul 120, utilizarea unui formular pentru depunerea unei cereri de asistență judiciară.

Articolul 97

Procedura

(1)   Înainte de a se pronunţa asupra cererii de asistență judiciară, Tribunalul dă posibilitatea celeilalte părţi să depună observații scrise, cu excepția cazului în care, ţinând cont de informaţiile prezentate, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 95 alineatul (2) sau că sunt întrunite cele de la alineatul (3) din același articol.

(2)   Președintele Tribunalului sau președintele camerei, în ipoteza în care cauza a fost deja repartizată unei camere, se pronunţă asupra cererii de acordare a asistenței judiciare prin ordonanță. Președintele poate delega soluţionarea acestei chestiuni Tribunalului.

Ordonanța de respingere a cererii de acordare a asistenței judiciare se motivează.

(3)   Prin ordonanța de admitere a cererii de acordare a asistenței judiciare se desemnează un avocat pentru a reprezenta persoana în cauză.

Dacă persoana în cauză nu a propus ea însăși un avocat sau dacă propunerea făcută de aceasta nu este încuviinţată de Tribunal, grefierul transmite ordonanța de admitere a cererii de acordare a asistenței judiciare și o copie a cererii către autoritatea competentă din statul respectiv, menționată de anexa II din Regulamentul adițional la Regulamentul de procedură al Curții de Justiţie. Avocatul însărcinat să reprezinte solicitantul este desemnat pe baza propunerilor transmise de această autoritate.

Ordonanța prin care se admite cererea de acordare a asistenței judiciare poate stabili o sumă de bani care urmează să fie plătită avocatului însărcinat să reprezinte persoana în cauză sau poate fixa un plafon al cheltuielilor și onorariilor avocatului care, în principiu, nu poate fi depășit. Ordonanţa poate stabili ca persoana în cauză să contribuie la cheltuielile menționate de articolul 95 alineatul (1), ținând seama de starea materială a acesteia.

(4)   Introducerea unei cereri de acordare a asistenței judiciare suspendă termenul prevăzut pentru introducerea acțiunii până la data notificării ordonanței prin care se soluţionează această cerere sau, în cazurile prevăzute de alineatul (3) paragraful al doilea, a ordonanței prin care se desemnează avocatul însărcinat să reprezinte solicitantul.

(5)   Președintele poate să revoce beneficiul asistenței judiciare, din oficiu sau la cerere, după ascultarea persoanei în cauză, dacă împrejurările care au determinat admiterea cererii se schimbă pe parcursul judecăţii. Președintele poate delega soluţionarea acestei chestiuni Tribunalului.

Ordonanța de revocare a beneficiului asistenței judiciare se motivează.

(6)   Ordonanțele pronunțate în temeiul prezentului articol nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Articolul 98

Plata unui avans – Suportarea cheltuielilor de judecată

(1)   În cazul admiterii cererii de acordare a beneficiului asistenței judiciare, președintele poate, la cererea avocatului persoanei în cauză, să dispună plata unui avans către acesta.

(2)   În cazul în care, în temeiul deciziei prin care se finalizează judecata, beneficiarul asistenței judiciare trebuie să suporte propriile cheltuieli de judecată, președintele stabilește, prin ordonanță motivată, care nu este supusă niciunei căi de atac, cuantumul cheltuielilor și onorariilor avocatului care rămân în sarcina casieriei Tribunalului. Președintele poate delega soluţionarea acestei chestiuni Tribunalului.

(3)   În cazul în care, prin decizia prin care se finalizează judecata, Tribunalul a obligat o altă parte să suporte cheltuielile de judecată ale beneficiarului asistenței judiciare, aceasta este obligată să ramburseze casieriei Tribunalului sumele avansate cu titlu de asistență judiciară.

În caz de contestare sau în cazul în care partea nu dă curs unei cereri a grefierului de rambursare a acestor sume, președintele se pronunţă prin ordonanță motivată, care nu este supusă niciunei căi de atac. Președintele poate delega soluţionarea acestei chestiuni Tribunalului.

(4)   În cazul în care beneficiarul asistenței judiciare cade în pretenții, Tribunalul poate, în măsura impusă de echitate, pronunțându-se asupra cheltuielilor în cadrul deciziei prin care se finalizează judecata, să dispună ca una sau mai multe părți să suporte propriile cheltuieli de judecată sau ca acestea să fie, în tot sau în parte, suportate de casieria Tribunalului cu titlu de asistență judiciară.

Capitolul X

COMUNICĂRILE

Articolul 99

Comunicările

(1)   Comunicările prevăzute de prezentul regulament se efectuează prin grija grefierului:

—	în caz de alegere a domiciliului destinatarului în localitatea unde Tribunalul își are sediul, fie prin expedierea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a unei copii a actului care trebuie comunicat, fie prin înmânarea acestei copii contra unei dovezi de primire sau

—	atunci când, în conformitate cu articolul 35 alineatul (3) sau articolul 39 alineatul (1) paragraful al doilea, destinatarul a consimțit să primească comunicările printr-un mijloc tehnic de comunicare de care dispune Tribunalul, printr-un asemenea mijloc.

Copiile originalului care trebuie comunicat sunt întocmite și se certifică pentru conformitate cu originalul de către grefier, cu excepția cazului în care acestea au fost depuse de către părți în condiţiile prevăzute de articolul 34 alineatul (1) paragraful al doilea.

(2)   În cazul în care motive tehnice legate în special de volumul actului impun aceasta sau dacă actul care trebuie comunicat este o hotărâre sau o ordonanţă, actul se comunică, în absența alegerii domiciliului de către destinatar, la adresa acestuia din urmă potrivit modalităților prevăzute de alineatul (1) prima liniuţă. Destinatarul este înștiințat cu privire la aceasta prin fax sau prin orice alt mijloc tehnic de comunicare de care dispune Tribunalul. În acest caz, se consideră că o scrisoare recomandată a fost înmânată destinatarului în a zecea zi de la data depunerii acestei trimiteri la oficiul poștal al locului unde Tribunalul își are sediul, cu excepția cazului în care s-a demonstrat, prin confirmare de primire, că scrisoarea a fost primită la o altă dată sau a cazului în care destinatarul informează grefierul, în termen de trei săptămâni de la data înștiințării, prin fax sau prin alt mijloc tehnic de comunicare, că actul care trebuie comunicat nu i-a parvenit.

Capitolul XI

TERMENELE

Articolul 100

Calculul termenelor – Termen invariabil pentru considerente de distanţă

(1)   Termenele procedurale prevăzute de Tratatul CE și Tratatul CEEA, de Statutul Curții de Justiţie și de prezentul regulament se calculează după cum urmează:

(a)	în cazul termenelor pe zile, pe săptămâni, pe luni sau pe ani care încep să curgă de la momentul producerii unui eveniment sau efectuării unui act, ziua producerii evenimentului sau efectuării actului nu intră în calculul acelui termen;

(b)

un termen pe săptămâni, pe luni sau pe ani expiră la sfârșitul zilei care, în ultima săptămână, în ultima lună sau în ultimul an, are aceeași denumire sau aceeași cifră cu ziua producerii evenimentului sau efectuării actului de la care începe să curgă termenul. În cazul termenelor pe luni sau pe ani, dacă ziua corespunzătoare expirării termenului nu există în ultima lună, termenul expiră la sfârșitul ultimei zile a acestei luni;

(c)	în cazul unui termen pe luni și pe zile, se socotesc, în primul rând, lunile întregi și apoi zilele;

(d)	termenele includ zilele de sărbătoare legală, duminicile și sâmbetele;

(e)	termenele nu se suspendă pe parcursul vacanțelor judecătorești.

(2)   În cazul în care termenul expiră într-o sâmbătă, într-o duminică sau într-o zi de sărbătoare legală acesta se prelungește până la sfârșitul zilei lucrătoare care urmează.

Lista zilelor de sărbătoare legală stabilită de Curtea de Justiție și publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene se aplică și Tribunalului.

(3)   Termenele procedurale se prelungesc pentru considerente de distanță, o singură dată, cu zece zile.

Articolul 101

Prelungirea termenelor – Delegarea dreptului de semnătură

(1)   Termenele fixate în temeiul prezentului regulament pot fi prelungite de autoritatea care le-a stabilit.

(2)   Președintele poate delega grefierului dreptul de semnătură pentru a stabili anumite termene asupra cărora are competența de a hotărî în temeiul prezentului regulament sau pentru a acorda prelungirea acestora.

TITLUL III

PROCEDURILE SPECIALE

Capitolul I

SUSPENDAREA ȘI ALTE MĂSURI PROVIZORII

Articolul 102

Cererea de măsuri provizorii

(1)   Orice cerere de suspendare a executării unui act al unei instituții, în temeiul articolelor 242 din Tratatul CE și 157 din Tratatul CEEA, este admisibilă numai în cazul în care solicitantul a atacat acest act în cadrul unei acțiuni în fața Tribunalului.

Orice cerere cu privire la una dintre celelalte măsuri provizorii prevăzute de articolele 243 din Tratatul CE și 158 din Tratatul CEEA este admisibilă numai în cazul în care provine de la o parte dintr-o cauză aflată pe rolul Tribunalului și numai dacă are legătură cu această cauză.

Aceste cereri pot fi depuse odată cu reclamaţia prevăzută de articolul 90 alineatul (2) din Statutul funcţionarilor, în condiţiile stabilite de articolul 91 alineatul (4) din același statut.

(2)   Cererile prevăzute de alineatul precedent indică obiectul litigiului, împrejurările care determină urgența, precum și motivele de fapt și de drept care justifică la prima vedere dispunerea măsurii provizorii solicitate.

(3)   Cererea se face prin înscris separat și în condițiile prevăzute de articolele 34 și 35.

Articolul 103

Competenţa președintelui Tribunalului

(1)   Cererile formulate în temeiul articolului 102 alineatul (1) se soluţionează de către președintele Tribunalului.

(2)   În caz de împiedicare sau de absenţă a președintelui Tribunalului acesta este înlocuit de un alt judecător în condițiile stabilite printr-o decizie adoptată de Tribunal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 104

Procedura

(1)   Cererea se comunică celeilalte părți, căreia președintele Tribunalului îi stabilește un termen scurt pentru a formula observații scrise sau orale.

(2)   Președintele Tribunalului dispune, dacă este cazul, luarea unor măsuri de organizare a procedurii și de cercetare judecătorească.

(3)   Președintele Tribunalului poate admite cererea chiar înaintea formulării observațiilor de către cealaltă parte. Această măsură poate fi ulterior modificată sau revocată, chiar din oficiu.

Articolul 105

Decizia asupra măsurilor provizorii

(1)   Cererea se soluţionează prin ordonanță motivată.

(2)   Executarea ordonanței poate fi condiționată de constituirea de către solicitant a unei cauțiuni, al cărei cuantum și ale cărei modalități se stabilesc ținând seama de împrejurări.

(3)   Ordonanța poate stabili o dată de la care măsura încetează să se aplice. În caz contrar, măsura își încetează efectele de la pronunțarea hotărârii prin care se finalizează judecata.

(4)   Ordonanța are doar un caracter provizoriu și nu prejudecă fondul asupra căruia Tribunalul se pronunță în acţiunea principală.

Articolul 106

Schimbarea împrejurărilor

La cererea unei părți, ordonanța poate fi oricând modificată sau revocată ca urmare a unei schimbări a împrejurărilor.

Articolul 107

Depunerea unei cereri noi

Respingerea cererii cu privire la o măsură provizorie nu împiedică partea care a introdus-o să depună o altă cerere întemeiată pe fapte noi.

Articolul 108

Suspendarea executării silite

Prevederile prezentului capitol se aplică și cererilor de suspendare a executării silite a unui act al unei instituții, depuse în temeiul articolelor 244 și 256 din Tratatul CE și al articolelor 159 și 164 din Tratatul CEEA.

Ordonanța de admitere a cererii stabilește, dacă este cazul, data la care măsura provizorie își încetează efectele.

Capitolul II

INTERVENŢIA

Articolul 109

Cererea de intervenţie

(1)   Cererea de intervenție se depune în termen de patru săptămâni de la data publicării avizului prevăzut de articolul 37 alineatul (2).

(2)   Cererea de intervenție cuprinde:

(a)	indicarea cauzei;

(b)	indicarea părților;

(c)	numele și domiciliul intervenientului;

(d)	indicarea domiciliului ales al intervenientului în localitatea unde Tribunalul își are sediul sau indicarea mijlocului tehnic de comunicare de care dispune Tribunalul, prin intermediul căruia reprezentantul intervenientului consimte să primească toate comunicările;

(e)	concluziile intervenientului tinzând la susţinerea sau la respingerea concluziilor reclamantului;

(f)	expunerea împrejurărilor care justifică dreptul de a interveni în temeiul articolului 40 paragraful al doilea din Statutul Curții de Justiție sau în temeiul unei prevederi speciale.

(3)   Prevederile articolelor 34 și 35 se aplică în mod corespunzător.

(4)   Intervenientul este reprezentat în conformitate cu prevederile articolului 19 din Statutul Curții de Justiție.

(5)   Cererea de intervenție se comunică părților pentru a le da posibilitatea de a-și prezenta observațiile scrise sau orale și de a indica grefei, dacă este cazul, acele înscrisuri pe care le consideră secrete sau confidenţiale și care, în consecinţă, nu doresc să fie comunicate intervenienţilor.

(6)   Președintele se pronunță asupra cererii de intervenție prin ordonanță sau înaintează cererea Tribunalului. Ordonanța de respingere a cererii se motivează.

Articolul 110

Condiţiile intervenţiei

(1)   În cazul admiterii cererii de intervenție, președintele stabilește termenul în care intervenientul poate depune un memoriu în intervenție.

(2)   Intervenientului i se comunică toate actele de procedură comunicate părților. Cu toate acestea, președintele poate, la cererea unei părți, să excludă de la comunicare înscrisurile secrete sau confidențiale.

(3)   Memoriul în intervenție cuprinde:

(a)	concluziile intervenientului;

(b)	motivele și argumentele invocate de intervenient;

(c)	probele propuse, dacă este cazul.

(4)   Concluziile intervenientului nu sunt admisibile decât dacă acestea tind la susţinerea, în tot sau în parte, a concluziilor uneia dintre părţi.

(5)   După depunerea memoriului în intervenție, președintele stabilește un termen în care părțile pot răspunde în scris acestui memoriu sau invită părţile să formuleze un răspuns în cadrul procedurii orale.

(6)   În sensul prezentului regulament, intervenientul este asimilat unei părţi, cu excepţia unor prevederi contrare.

Articolul 111

Invitaţia de a interveni

(1)   Președintele poate, în orice stadiu al procedurii, după ascultarea părţilor, să invite orice persoană, orice instituţie sau orice stat membru care are un interes în soluţionarea litigiului să comunice dacă intenţionează să intervină în procedură. Se face menţiune despre avizul prevăzut de articolul 37 alineatul (2) în invitaţie.

(2)   În cazul în care persoana, instituţia sau statul membru în cauză comunică Tribunalului, în termenul stabilit de către președinte, că intenţionează să intervină, președintele informează părţile despre aceasta pentru a le da posibilitatea de a indica grefei, dacă este cazul, acele înscrisuri pe care le consideră secrete sau confidenţiale și care, în consecinţă, nu doresc să fie comunicate persoanei, instituţiei sau statului membru în cauză.

Prevederile articolului 110 alineatul (2) se aplică în mod corespunzător.

(3)   Persoana, instituţia sau statul membru în cauză trebuie să depună memoriul în intervenţie în termen de o lună de la data comunicării actelor de procedură.

Prevederile articolului 34, articolului 35, articolului 109 alineatul (2) literele (a)-(e) și alineatul (4) și ale articolului 110 alineatele (3)-(6) se aplică în mod corespunzător.

Capitolul III

RECURSUL ȘI CAUZELE TRIMISE SPRE REJUDECARE DUPĂ ANULARE

Articolul 112

Condiţiile recursului împotriva deciziilor Tribunalului

Împotriva hotărârilor și ordonanţelor Tribunalului Funcţiei Publice se poate formula recurs în faţa Tribunalului de Primă Instanţă în condiţiile prevăzute de articolele 9-12 din anexa I la Statutul Curţii de Justiţie.

Articolul 113

Trimiterea spre rejudecare după anulare – Repartizarea cauzei trimise spre rejudecare

(1)   În cazul în care Tribunalul de Primă Instanţă anulează o hotărâre sau o ordonanță a Tribunalului și trimite cauza acestuia din urmă spre rejudecare, în temeiul articolului 13 din anexa I la Statutul Curţii de Justiţie, Tribunalul este sesizat prin hotărârea de trimitere.

(2)   Președintele Tribunalului repartizează cauza completului care a pronunțat decizia respectivă sau altui complet de judecată.

Cu toate acestea, în cazul în care decizia anulată a fost pronunțată de un judecător unic, președintele Tribunalului repartizează cauza unei camere de trei judecători, din compunerea căreia nu face parte judecătorul respectiv.

Articolul 114

Procedura de rejudecare

(1)   În termen de două luni de la comunicarea hotărârii Tribunalului de Primă Instanţă, reclamantul poate depune un memoriu cuprinzând observații scrise.

(2)   În termen de o lună de la comunicarea acestui memoriu pârâtului, acesta din urmă poate depune un memoriu cuprinzând observații scrise. Termenul acordat pârâtului pentru depunerea acestui memoriu nu poate în niciun caz să fie mai mic de două luni, calculat de la data la care i s-a comunicat hotărârea Tribunalului de Primă Instanţă.

(3)   În termen de o lună de la comunicarea concomitentă a observațiilor reclamantului și ale pârâtului către intervenient, acesta din urmă poate depune un memoriu cuprinzând observații scrise. Termenul acordat intervenientului pentru depunerea acestui memoriu nu poate în niciun caz să fie mai mic de două luni, calculat de la data la care i s-a comunicat hotărârea Tribunalului de Primă Instanţă.

(4)   Prin derogare de la alineatele (1)-(3), atunci când, într-o cauză, intervine o hotărâre de trimitere spre rejudecare, dacă procedura scrisă în fața Tribunalului, în cauza respectivă, nu era terminată, aceasta se reia din stadiul în care se afla, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii hotărâte de Tribunal.

(5)   Tribunalul poate autoriza depunerea de memorii complementare cuprinzând observații scrise în cazul în care împrejurările justifică această măsură.

(6)   Procedura se desfășoară potrivit prevederilor titlului II din prezentul regulament.

Articolul 115

Cheltuielile de judecată

Tribunalul se pronunţă atât asupra cheltuielilor de judecată privitoare la procedura desfășurată în fața Tribunalului, cât și asupra celor privitoare la procedura de recurs în fața Tribunalului de Primă Instanţă.

Capitolul IV

CAUZELE JUDECATE ÎN LIPSĂ ȘI OPOZIȚIA

Articolul 116

Procedura

(1)   În cazul în care pârâtul, chemat în judecată în conformitate cu procedura, nu răspunde cererii introductive cu respectarea termenului și a condițiilor de formă prevăzute în acest sens, reclamantul poate solicita Tribunalului să judece cauza în lipsă.

Cererea de judecare a cauzei în lipsă se comunică pârâtului. Tribunalul poate decide deschiderea procedurii orale cu privire la această cerere.

(2)   Înainte de pronunțarea hotărârii în cauza judecată în lipsă, Tribunalul examinează admisibilitatea cererii introductive, verifică dacă formalitățile au fost legal îndeplinite și dacă concluziile reclamantului par fondate. Tribunalul poate dispune efectuarea de activităţi de cercetare judecătorească.

(3)   Hotărârea pronunțată într-o cauză judecată în lipsă este executorie.

Cu toate acestea, Tribunalul poate suspenda executarea acesteia până la soluţionarea opoziției depuse în temeiul alineatului (4) sau poate condiționa executarea de constituirea unei cauțiuni al cărei cuantum și ale cărei modalități se stabilesc ținând seama de împrejurări; cauțiunea se restituie dacă nu se formulează opoziție sau dacă aceasta este respinsă.

(4)   Hotărârea pronunțată într-o cauză judecată în lipsă poate fi atacată cu opoziție.

Opoziția se formulează în termen de o lună de la comunicarea hotărârii.

Opoziția se formulează cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de articolele 34 și 35.

(5)   După comunicarea opoziției, președintele completului de judecată stabilește un termen celeilalte părți pentru a depune observații scrise.

Procedura se desfășoară în conformitate cu prevederile titlului II din prezentul regulament.

(6)   Tribunalul se pronunță printr-o hotărâre care nu poate fi atacată cu opoziție. Originalul acestei hotărâri se anexează originalului hotărârii pronunțate în cauza judecată în lipsă. Se face mențiune despre hotărârea dată în opoziție, pe marginea originalului hotărârii pronunțate în cauza judecată în lipsă.

Capitolul V

CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC

Articolul 117

Terţa opoziţie

(1)   Dacă printr-o decizie s-au încălcat drepturile unui terţ care nu a participat la litigiu, conform articolului 42 din Statutul Curţii de Justiţie, se poate formula terţă opoziţie.

În cazul în care decizia a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cererea se depune în termen de două luni de la data publicării.

(2)   Prevederile articolelor 34 și 35 se aplică în mod corespunzător cererii de terță opoziție; în plus, această cerere trebuie să cuprindă următoarele mențiuni:

(a)	indicarea deciziei atacate;

(b)	motivele pentru care decizia atacată aduce atingere drepturilor terțului oponent;

(c)	motivele pentru care terțul oponent nu a putut participa la litigiul principal aflat pe rolul Tribunalului.

Cererea se formulează împotriva tuturor părților din litigiul principal.

Cererea în terță opoziție se repartizează completului de judecată care a pronunțat decizia atacată.

(3)   Decizia atacată se modifică în măsura în care se admite terța opoziție.

Originalul hotărârii pronunţate în terţa opoziţie se anexează originalului deciziei atacate. Se face mențiune despre hotărârea pronunţată, pe marginea originalului deciziei atacate.

(4)   În cazul în care un recurs aflat pe rolul Tribunalului de Primă Instanţă și o cerere de terță opoziție aflată pe rolul Tribunalului sunt declarate împotriva aceleiași decizii a Tribunalului, acesta din urmă, după ascultarea părților, poate suspenda procedura până la pronunțarea hotărârii Tribunalului de Primă Instanţă.

(5)   La cererea terţului oponent se poate dispune suspendarea executării deciziei atacate. Prevederile capitolului I din titlul III se aplică în mod corespunzător.

Articolul 118

Interpretarea deciziilor Tribunalului

(1)   În conformitate cu articolul 43 din Statutul Curţii de Justiţie, în caz de dificultate în privinţa înţelesului sau întinderii unei decizii, sarcina de a o interpreta revine Tribunalului, la cererea unei părţi sau a unei instituţii comunitare al cărei interes este justificat.

Cererea de interpretare poate fi formulată oricând.

(2)   Prevederile articolelor 34 și 35 se aplică în mod corespunzător cererii de interpretare. În plus, aceasta cuprinde următoarele mențiuni:

(a)	indicarea deciziei în cauză;

(b)	textele a căror interpretare se solicită.

Cererea se formulează împotriva tuturor părților din decizia a cărei interpretare se solicită.

Cererea de interpretare se repartizează completului de judecată care a pronunțat decizia care face obiectul acestei cereri.

(3)   Tribunalul se pronunță prin hotărâre după ce a acordat părților posibilitatea de a-și prezenta observațiile.

Originalul hotărârii în interpretare se anexează originalului deciziei interpretate. Se face mențiune despre hotărârea în interpretare, pe marginea originalului deciziei interpretate.

(4)   În cazul în care un recurs aflat pe rolul Tribunalului de Primă Instanţă și o cerere de interpretare aflată pe rolul Tribunalului sunt declarate împotriva aceleiași decizii a Tribunalului, acesta din urmă, după ascultarea părților, poate suspenda procedura până la pronunțarea hotărârii Tribunalului de Primă Instanţă.

Articolul 119

Revizuirea

(1)   În conformitate cu articolul 44 din Statutul Curţii de Justiţie, revizuirea unei decizii a Tribunalului poate fi cerută numai în urma descoperirii unui fapt de natură să aibă o influență decisivă și care, înainte de pronunțarea sau adoptarea deciziei, era necunoscut Tribunalului și părții care solicită revizuirea.

Fără a aduce atingere termenului de zece ani prevăzut de articolul 44 paragraful al treilea din Statutul Curții de Justiție, cererea de revizuire se formulează în termen de cel mult trei luni de la data la care solicitantul a luat cunoștință de faptele pe care se întemeiază revizuirea.

(2)   Prevederile articolelor 34 și 35 se aplică în mod corespunzător cererii de revizuire; în plus, aceasta trebuie să cuprindă următoarele mențiuni:

(a)	indicarea deciziei atacate;

(b)	punctele cu privire la care decizia este atacată;

(c)	faptele pe care se întemeiază cererea;

(d)	indicarea mijloacelor de probă care dovedesc existența faptelor care justifică revizuirea și respectarea termenelor prevăzute de alineatul (1) din prezentul articol.

Cererea de revizuire se formulează împotriva tuturor părților din decizia a cărei revizuire se solicită.

Cererea de revizuire se repartizează completului care a pronunțat decizia atacată.

(3)   Tribunalul se pronunță prin hotărâre asupra admisibilității cererii, având în vedere observațiile scrise ale părților.

Dacă Tribunalul declară cererea admisibilă, procedura de judecare a cererii se desfășoară în continuare oral, afară de cazul în care Tribunalul decide altfel. Tribunalul se pronunță prin hotărâre.

Originalul hotărârii date în revizuire se anexează originalului deciziei revizuite. Se face mențiune despre hotărârea dată în revizuire, pe marginea originalului deciziei revizuite.

(4)   În cazul în care un recurs aflat pe rolul Tribunalului de Primă Instanță și o cerere de revizuire aflată pe rolul Tribunalului sunt declarate împotriva aceleiași decizii a Tribunalului, acesta din urmă, după ascultarea părților, poate suspenda procedura până la pronunțarea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță.

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 120

Instrucțiunile practice ale Tribunalului

Tribunalul poate emite instrucțiuni practice cu privire, în special, la pregătirea și desfășurarea ședințelor în fața acestuia, la soluționarea amiabilă a litigiilor, precum și la formularea și depunerea de memorii sau observații scrise.

Articolul 121

Publicarea regulamentului de procedură

Prezentul regulament, autentic în limbile prevăzute de Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare în prima zi a celei de-a treia luni de la data publicării sale.

Articolul 122

Dispoziții tranzitorii în materie de cheltuieli de judecată

Prevederile capitolului VIII al titlului II referitoare la cheltuieli nu se aplică decât cererilor înregistrate pe rolul Tribunalului începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Prevederile pertinente în materie din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță continuă să se aplice mutatis mutandis cauzelor în curs de judecată înregistrate pe rolul Tribunalului înaintea acestei date.

---

(1)  JO L 333, 9.11.2004, p. 7.

(2)  JO L 176, 4.7.1991, p. 7. Regulament de procedură, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia 2006/955/CE, Euratom (JO L 386, 29.12.2006, p. 44).

(3)  JO L 136, 30.5.1991, p. 1. Regulament de procedură, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia 2006/956/CE, Euratom (JO L 386, 29.12.2006, p. 45).

---

---