1.

O legislație națională în temeiul căreia o instanță națională decide cu privire la confiscarea produselor infracțiunii în cadrul unei proceduri separate privind bunurile obținute în mod ilegal, care este separată de procedura penală principală înainte de constatarea săvârșirii unei infracțiuni și a vinovăției unei persoane, și care prevede de asemenea confiscarea pe baza unor elemente extrase din dosarul penal, este inclusă în domeniul de aplicare al Directivei 2014/42 (1), în special al articolului 4, și al Deciziei-cadru 2005/212 (2), în special al articolului 2?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, se poate considera că o reglementare națională referitoare la dovedirea originii infracționale a bunurilor în cadrul procedurilor privind bunurile obținute în mod ilegal, precum cea stabilită prin dispozițiile în litigiu, este conformă cu dreptul la un proces echitabil consacrat la articolele 47 și 48 din cartă și la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2014/42?

3.

Principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune ca, în cadrul unei excepții de neconstituționalitate ridicate împotriva unei legislații naționale declarate incompatibilă cu dreptul Uniunii, Curtea Constituțională a unui stat membru să rețină că este aplicabil principiul securității juridice și că efectele juridice ale legislației respective sunt menținute pentru perioada în care aceasta a fost în vigoare?