—

în temeiul articolului 263 TFUE, anularea deciziei nr. SRB/ES/2022/18 din 11 aprilie 2022 privind calculul contribuțiilor ex ante 2022 la FUR, în măsura în care privește reclamantele;

—

în temeiul articolului 277 TFUE, declararea ca fiind inaplicabile a următoarelor dispoziții din Regulamentul MUR (1), din regulamentul de punere în aplicare (2) și din regulamentul delegat (3):

—

obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o atingere adusă principiului egalității de tratament în măsura în care modalitățile de calcul al contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) prevăzute de Regulamentul MUR și de regulamentul delegat nu ar reflecta nici mărimea reală, nici riscul real al instituțiilor.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o atingere adusă principiului proporționalității, întrucât mecanismul contribuțiilor ex ante la FUR, prevăzut de Regulamentul MUR și de regulamentul delegat, s-ar baza pe o apreciere care ar agrava în mod artificial profilul de risc al instituțiilor franceze mai mari și ar determina, prin urmare, un cuantum al contribuției care este disproporționat de ridicat.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o atingere adusă principiului securității juridice, din moment ce calculul cuantumului contribuțiilor ex ante stabilit prin Regulamentul MUR, prin regulamentul delegat și prin regulamentul de punere în aplicare, pe de o parte, nu ar putea fi anticipat cu precizie suficient de devreme și, pe de altă parte, nu ar fi într-atât în funcție de situația și de profilul de risc proprii instituției, cât de situația sa relativă în raport cu celelalte instituții care contribuie. În sfârșit, reclamantele consideră că, potrivit articolului 290 TFUE, Comisia nu ar fi trebuit să fie responsabilă cu determinarea indicatorilor de risc în cadrul regulamentului delegat, în măsura în care aceste criterii au o funcție eminamente structurantă și determinantă în stabilirea cuantumului contribuției.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o atingere adusă principiului bunei administrări în măsura în care nu toți indicatorii de risc ar fi fost luați în considerare în mod corespunzător prin decizia atacată.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în ceea ce privește stabilirea coeficientului de ajustare. Reclamantele invocă o eroare de drept din moment ce SRB, care s-a întemeiat pe o interpretare eronată a mai multor dispoziții din Regulamentul MUR, a stabilit un coeficient de ajustare în mod vădit prea ridicat.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe o atingere adusă obligației de motivare în ceea ce privește restrângerea utilizării angajamentelor irevocabile de plată, pentru motivul că decizia atacată nu ar indica în mod precis și detaliat cauza pentru care ar fi necesar, pe de o parte, să se stabilească la 15 % plafonul de recurgere la angajamente irevocabile de plată (denumite în continuare „AIP”) și, pe de altă parte, să nu se accepte ca garanție decât numerarul.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere. Reclamantele susțin în această privință că riscurile de prociclicitate și de lichiditate invocate de SRB pentru a limita recurgerea la AIP-uri sunt nefondate, ținând seama în special de caracteristicile proprii AIP-urilor și de contextul utilizării lor.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe o eroare de drept. Reclamantele susțin că SRB, pe de o parte, se întemeiază pe o interpretare eronată a dispozițiilor care permit recurgerea la AIP-uri, impunând o măsură identică pentru toate instituțiile pe baza unei analize abstracte și, pe de altă parte, privează de efectul util aceste dispoziții, în măsura în care proporția de AIP-uri este limitată la minimul legal, în mod sistematic și fără o justificare suficientă.