—

anularea deciziei Comisiei de respingere ca inadmisibilă a cererii reclamantei din 15 decembrie 2021 de efectuare a unei reexaminări interne, notificată reclamantei prin scrisoarea din 1 aprilie 2022, pentru motivul că decizia respectivă încalcă tratatele;

—

în plus sau cu titlu subsidiar, declararea, în temeiul articolului 265 TFUE, a faptului că Comisia s-a abținut în mod nelegal să acționeze după ce a fost invitată să o facă prin scrisoarea reclamantei din 15 decembrie 2021 și/sau s-a abținut să adopte o poziție în privința plângerii formulate de reclamantă în scrisoarea respectivă;

—

declararea faptului că, în împrejurările în care planul energetic și climatic național integrat din Suedia adoptat în luna ianuarie 2020 (denumit în continuare „PECN-ul suedez”) nu respectă Convenția de la Aarhus, Comisia a săvârșit o eroare atunci când l-a evaluat și/sau adoptat și/sau publicat, el fiind, prin urmare, contrar dreptului Uniunii și dreptului internațional și/sau nelegal;

—

declararea faptului că, în prezența unor încălcări grave, persistente și actuale ale dreptului mediului, Comisia nu și-a îndeplinit obligațiile pozitive care îi revin în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului internațional de a lua măsurile necesare și adecvate pentru a remedia caracterul neconform cu Convenția de la Aarhus al PECN-ului suedez;

—

declararea faptului că Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (1) nu pune în aplicare dispozițiile Convenției de la Aarhus, în special articolul 7 din aceasta, și, ca atare, nu este conform cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional al mediului și, prin urmare, este nelegal;

—

având în vedere caracterul neconform cu Convenția de la Aarhus al PECN-urilor și în special al PECN-ului suedez, declararea faptului că neîndeplinirea de către Comisie a obligațiilor care îi revin în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 constituie o încălcare a regulamentului menționat, o încălcare a convenției [de la Aarhus] și, în plus, o încălcare a obligațiilor pozitive ale Comisiei care decurg din tratate;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

1.

Primul motiv, referitor la necesitatea anulării deciziei Comisiei comunicate reclamantei prin scrisoarea din 1 aprilie 2022. Reclamanta a prezentat Comisiei o cerere prin scrisoarea din 15 decembrie 2021. Ca răspuns la cererea reclamantei, Comisia, prin scrisoarea menționată mai sus, a considerat că cererea respectivă era inadmisibilă. Reclamanta susține că decizia Comisiei în această privință este fundamental viciată și constituie o încălcare a dreptului Uniunii și a dreptului internațional al mediului, precum și o încălcare a tratatelor. În opinia reclamantei, Comisia nu și-a îndeplinit obligațiile pozitive care decurg din tratate și din dreptul internațional, printre care articolele 3, 6 și 7 din Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu („Convenția de la Aarhus”). Reclamanta mai arată că decizia atacată a Comisiei a încălcat dreptul derivat al Uniunii, în special articolele 9 și 10 din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (2). Reclamanta susține că decizia Comisiei îi încalcă dreptul de acces la justiție în temeiul Convenției de la Aarhus și al Regulamentului nr. 1367/2006. În plus, reclamanta arată că actul administrativ al Comisiei, astfel cum este definit în Regulamentul nr. 1367/2006, constituie o încălcare a tratatelor.

2.

Al doilea motiv, referitor, în plus sau cu titlu subsidiar, la abținerea Comisiei de a acționa în sensul articolului 265 TFUE în ceea ce privește PECN-urile evaluate, adoptate și publicate de Comisie, printre care în special PECN-ul suedez contestat. Prin faptul că nu a dat curs cererii reclamantei de reexaminare internă formulate în conformitate cu articolul 265 TFUE, Comisia și-a încălcat obligațiile pozitive care decurg din tratate, printre care în special articolul 3 TUE și articolul 191 TFUE. Această încălcare reflectă de asemenea o încălcare flagrantă a dreptului cutumiar și convențional internațional și european, inclusiv a articolelor 3, 6 și 7 din Convenția de la Aarhus, a articolelor 9 și 10 din Regulamentul nr. 1367/2006 și a Deciziei VII/8f a reuniunii părților la Convenția de la Aarhus privind respectarea de către Uniunea Europeană a obligațiilor care îi revin în temeiul convenției (cu modificările ulterioare), adoptată la 21 octombrie 2021.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe neasigurarea de către Comisie a respectării integrale de către PECN-ul suedez a Convenției de la Aarhus, de unde rezultă că PECN-ul suedez menționat este și a fost în orice moment relevant evaluat, adoptat și publicat cu încălcarea vădită a dreptului Uniunii și a dreptului internațional și, așadar, este nelegal. În această privință, reclamanta invocă o excepție de nelegalitate, în temeiul articolului 277 TFUE, a PECN-ului menționat.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Regulamentul (UE) 2018/1999 nu pune în aplicare dispozițiile Convenției de la Aarhus, printre care articolul 7 din aceasta, și este astfel neconform cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional al mediului. Prin urmare, reclamanta apreciază că Regulamentul (UE) 2018/1999 încalcă tratatele și trebuie declarat nelegal.