—

anularea Deciziei Comitetului Unic de Rezoluție din 15 decembrie 2021 privind calcularea contribuțiilor ex-ante pentru anul 2017 ale Landesbank Baden-Württemberg la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/2021/82), inclusiv a anexelor la aceasta;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

—

constatarea inexistenței din punct de vedere juridic a deciziei atacate;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv: decizia încalcă articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (1) coroborat cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 (2), precum și principiul general al egalității de tratament, întrucât nu este redactată în limba oficială germană care trebuie folosită în relația cu reclamanta și se abate de la limba folosită pentru deciziile în relația cu alte instituții germane.

2.

Al doilea motiv: decizia încalcă obligația de motivare prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE și la articolul 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), întrucât prezintă numeroase lacune în motivare, în special în cadrul aplicării de către pârât a numeroase marje de apreciere prevăzute de lege, nu este comprehensibilă și este lipsită de transparență.

3.

Al treilea motiv: decizia încalcă principiul protecției jurisdicționale efective în temeiul articolului 47 primul paragraf din cartă, întrucât controlul jurisdicțional al deciziei este practic imposibil și, astfel, este împiedicată protecția jurisdicțională efectivă a reclamantei.

4.

Al patrulea motiv: articolul 7 alineatul (4) a doua teză din regulamentul delegat (3) încalcă dreptul de rang superior, întrucât permite o diferențiere inadecvată și disproporționată din punct de vedere obiectiv între membrii unui sistem instituțional de protecție (denumit în continuare „IPS”) și o pondere relativă a indicatorului IPS.

5.

Al cincilea motiv: decizia încalcă printre altele articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (4) și cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc, întrucât aplică reclamantei un factor de multiplicare de 5/9 pentru indicatorul IPS. O diferențiere între instituții la nivelul indicatorului IPS ar fi, datorită efectului de protecție cuprinzătoare al unui IPS, contrar sistemului și arbitrar.

6.

Al șaselea motiv: articolele 6, 7 și 9 din regulamentul delegat, precum și anexa I la acesta încalcă dreptul de rang superior, printre altele întrucât aduc atingere cerinței calculării contribuțiilor în funcție de risc, principiului proporționalității și obligației de a lua pe deplin în considerare situația de fapt.

7.

Al șaptelea motiv: decizia încalcă libertatea reclamantei de a desfășura o activitate comercială în temeiul articolului 16 din cartă și al principiului proporționalității, întrucât multiplicatorii de ajustare pentru risc utilizați nu corespund profilului corect de risc, peste medie, al reclamantei.

8.

Al optulea motiv: decizia încalcă articolele 16 și 20 din cartă, precum și principiul proporționalității și dreptul la bună administrare, ca urmare a erorilor vădite săvârșite de pârât în utilizarea a numeroase marje de apreciere.

9.

Al nouălea motiv: articolul 20 alineatul (1) prima și a doua teză din regulamentul delegat încalcă articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/EU (5), precum și cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc.